Grăniţuire. Decizia nr. 3555/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3555/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 12-11-2015 în dosarul nr. 3555/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3555/2015
Ședința publică de la 12 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător A. M. P.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamanta C. C. împotriva sentinței civile nr. 959/06.05.2015, pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul A. A. A. O., având ca obiect grănițuire.
Apoi, instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise (la solicitarea apărătorului apelantei reclamante), a amânat pronunțarea la această dată, când a pronunțat prezenta decizie.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față,
Constată că prin cererea înregistrată la data de 10.01.2014 reclamanta C. C. a chemat în judecată pe pârâtul A. A. A. O. solicitând instanței grănițuirea celor două proprietăți si obligarea pârâtului să contribuie la edificarea gardului despărțitor cu cheltuieli de judecată.
În considerente, reclamanta arată că este proprietara suprafeței de 230 mp teren în pct. „Acasă” și a unui etaj din imobilul P+2 situat în acest punct, iar pârâtul stăpânește și el 230 mp teren și etajul II al aceluiași imobil, teren ce a fost al autorilor părților potrivit actului de vânzare-cumpărare nr. 580/30.05.1962. Întrucât pârâtul nu recunoaște linia de hotar dintre cele două proprietăți și îi restricționează accesul la proprietatea sa, solicită grănițuirea celor două imobile și obligarea pârâtului la a contribui la edificarea gardului sau a permite reclamantei să-l ridice pe cheltuiala sa, urmând ca pârâtul să fie obligat să-i plătească cota de 1/2 .
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și cheltuieli de judecată.
Pârâtul a aratat că atât reclamanta, cât și pârâtul, sunt proprietarii a câte unui etaj din imobilul P+2 edificat de autorii lor, în baza actelor de donație pe care le dețin, și a câte 135 mp teren, pentru care li s-a constituit dreptul de proprietate conform art.36 al.3 din Legea nr.18/1991, după cum rezultă din titlurile de proprietate. Restul de teren de 190 mp și parterul imobilului în care părțile locuiesc au rămas în succesiunea autorilor lor, terenul fiind cumpărat de aceștia prin actul de vânzare-cumpărare nr. 580/0.05.1962 iar locuința edificată tot de ei, iar succesiunea autorilor nu s-a dezbătut încă, astfel încât nu se poate grănițui.
La data de 25.03.2014 reclamanta a modificat acțiunea principală, arătând că solicită deschiderea succesiunii autorilor și partajarea diferenței de teren rămase în succesiunea autorilor și a parterului construcției, urmând ca abia după această operațiune să se procedeze la grănițuire.
La data de 28.03.2014 reclamanta și-a micșorat cuantumul obiectului cererii, arătând că înțelege să solicite doar partajarea terenului, nu și a parterului imobilului casă de locuit.
La 2.04.2014 pârâtul a formulat cererea reconvențională prin care solicită atât partajarea parterului și a suprafeței de 190 mp, cât și partajarea terenului în suprafață de 2564 mp aflat în continuarea căminului de casă, teren situat în pct. „Sub M.”, pe care autorii lor l-au cumpărat cu înscrisuri intitulat „Chitanță” din 23 august 1972, iar ulterior s-a constatat perfectă vânzarea prin sentința civilă nr. 255/29.01.1999 a Judecătoriei Câmpulung, irevocabilă prin decizia civilă nr. 401/R/9.02.2000 a Curții de Apel Pitești, pronunțată în dosarul nr. R/560/2000.
La 29.04.2014 cererea reconvențională a fost completată, pârâtul învederând instanței că insistă în partajarea parterului construcției și solicită și partajarea beciului în suprafață de 20 mp de sub parter.
Prin încheierea de admitere în principiu din data de 7 mai 2014 a Judecătoriei Câmpulung au fost admise în principiu atât acțiunea principală cât și cererea reconvențională, s-a constatat deschisă succesiunea autorilor A. A. și A. V., cu ultim domiciliu în ., jud. Argeș, vocația succesorală și cotele moștenitorilor de ½ fiecare ( descendenți de gradul I), s-a stabilit masa succesorală și s-a dispus efectuarea unor expertize de specialitate topo-cadastrale și construcții.
Prin sentința civilă nr. 959/6.05.2015 a Judecătoriei Câmpulung au fost admise acțiunea și cererea reconvențional, dispunându-se ieșirea din indiviziune prin atribuirea în deplină proprietate și posesie a loturilor formate în varianta a III- a a raportului de expertiză tehnică B. V., variantă omologată de instanță, după cum urmează:
L. A - reclamanta C. C. primește: camera 1 și 2 = 24.520 lei ; teren sub casă 13,00 mp x 2,50 lei/mp = 33 lei ; 1/2 teren succesiune 164,00 mp: 2 x 2,50 lei/mp =205 lei; 1/2 teren Sub Musa = 2.029 lei. Plateste sulta in suma de 10.020 lei.
L. B- pârât A. A. A. O. primește: beci = 4.480 lei; teren sub casă 13,00 mp x 2,50 lei/mp = 33 lei ; 1/2 teren succesiune 164,00 mp: 2 x 2,50 lei/mp = 205 lei ; 1/2 teren Sub Musa = 2.029 lei. Primeste sulta 10.020. lei .
S-a stabilit linia de hotar între proprietăți conform planului nr. 4 anexă a raportului de expertiză tehnică și au fost obligate părțile să edifice gardul despărțitor pe aliniamentul 5-62-61-60-58, conform planului nr. 4 de la fila 249 dosar .
În subsidiar, în caz de refuz al pârâtului, abilitează reclamanta să-l edifice, urmând ca pârâtul să fie obligat la cota de 1 din cheltuieli.
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
În adoptarea soluției s-au reținut următoarele:
În cauză s-au efectuat expertize specialitatea topografiei și construcții, s-au încuviințat obiecțiuni și s-a dispus completarea raportului, varianta finală fiind discutată în ședința din data de 6.05.2015, față de care s-a apreciat că varianta a III a a lucrării ing.expert B. V. este cea mai judicioasă.
S-a avut în vedere faptul că primele două variante de lotizare prevăd menținerea unei suprafețe de acces în comun, în condițiile în care ambele loturi au ieșire individuală la calea publică, situație în care nu poate fi acceptată constituirea unei servituții de trecere, odată ce niciun fond nu are caracter de teren înfundat ca urmare a partajului.
Un alt argument reținut de prima instanță a fost acela că în variantele 1 și 2, suprafața de teren identificată între punctele 65-66-67-68 nu este atribuită nici unui lot. De asemenea, în primele două variante beciul a cărei partajare se solicită este împărțit ambilor moștenitori, în condițiile în care, datorită laturilor foarte mici pe care le are, acest lucru este de natură să-i distrugă practic valoarea economică. Or, nu acesta este scopul partajului, fărâmițarea neeconomică a spațiilor trebuind evitată.
Prima instanță a apreciat că, din variantele propuse cea de-a III-a este oportună, cu toate că și aceasta are unele deficiențe pentru că nu asigură accesul pârâtului din curtea casei la terenul grădină din pct. „Sub M.”. Instanța a constatat totuși că acest teren nu este loc înfundat, având o largă deschidere la calea publică. Pe de altă parte, o altă variantă de lotizare a imobilului nu se poate realiza fără încălcarea drepturilor de proprietate astfel cum sunt reflectate în titlurile de proprietate ale părților, titluri asupra cărora instanța nu a fost investită să se pronunțe.
Nu a fost primită propunerea pârâtului de a atribui în deplină proprietate lui întregul teren rămas în succesiune, cu renunțarea la sultă, având în vedere că valoarea terenului de 82 mp din lotul A este de 205 lei, în timp ce valoarea sultei la care pârâtul este îndreptățit este de 10.020 lei, deci de 5 ori mai mare. O asemenea propunere micșorează în mod nejustificat valoarea lotului pârâtului. O variantă mult mai logică și aflată în continuare la dispoziția părților ar fi aceea ca pârâtul să acorde reclamantei servitute de trecere pe terenul din titlul său de proprietate către scările de acces la casă, iar reclamanta să acorde pârâtului servitute de trecere către grădină prin terenul din titlul său de proprietate, situație ce nu ar conduce la micșorarea valorii nici unui lot.
Pentru aceste considerente, în baza art. 728 și următoarele V. cod civil și art. 979 și urm. Cod procedură civilă, instanța a atribuit în natură loturile formate în varianta III a Raportului de expertiză tehnică B. V..
În privința grănițuirii și obligației de a face, urmare a ieșirii din indiviziune asupra terenului, conform art. 560 și urm. Cod civil, linia de hotar a fost stabilită conform planului nr. 4 din raportul de expertiză B. V. pentru terenul curți construcții (f. 249 dosar) pe aliniamentul 5-62-61-60-58. În privința terenului din pct. „Sub M.”, linia de hotar este reprezentată pe aceeași schiță - plan de reperele 56 - 50-55-38, aliniament pe care urmează a se efectua gardul despărțitor.
S-a mai reținut că în subsidiar și în măsura în care pârâtul refuză să contribuie la împrejmuirea proprietății este admisibilă cererea reclamantei de a efectua gardul despărțitor urmând a-l obliga pe pârât la plata cotei de 1/2 din valoarea acestuia.
Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat apel reclamanta care a invocat următoarele:
Reclamanta a susținut că este nemulțumită de modul de partajare a terenului din punctul „Acasă” și a parterului din imobilul ce a aparținut autorilor.
Prima instanță a fost lipsită de rol activ potrivit art.22 C.pr.civilă și a încălcat dispozițiile art. 6 din CEDO care prevăd dreptul la un proces echitabil, pentru că nu a ținut cont de probele administrate în cauză. Instanța de fond a ignorat faptul că reclamanta este împiedicată de pârât să exercite posesia asupra părții din imobil ce îi aparține, pârâtul fiind violent. Prin soluția pronunțată, reclamanta nu are acces la partea din construcția primită în lotul său, primind doar camerele nr.1 și 2, în ce beciul a fost dat în integralitate în lotul pârâtului. Reclamanta, locuind la țară are nevoie de beci, acesta fiind un element principal al construcțiilor rurale, unde se depozitează fructe și legume.
Apelanta nu are acces la ulița principală, instanța de fond ignorând voința autorilor, care au prevăzut o intrare unică în clădire pentru toți ocupanții acesteia. Era mai oportun să fie împărțit efectiv imobilul ( parterul în natură, adică atât beciul cât și cele două camere, între cei doi copartajanți). De asemenea varianta aleasă pentru lotizare obligă apelanta la o sultă destul de mare în sumă de 16.767 lei.
S-a solicitat în apel refacerea expertizei și încuviințarea unei cercetări locale, pentru a se percepe nemijlocit de către instanță situația clădirii.
Apelul a fost întemeiat pe disp.art. 466 C.pr.civilă.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că varianta a III a expertizei este echitabilă și judicioasă și că nemulțumirile reclamantei nu au suport legal. Varianta respectă posesia exercitată de părți de peste 30 ani, beciul nu este partajabil în natură, iar reclamanta are deschidere la drum mult mai mare decât cea pe care o are pârâtul. Pretenția acesteia de a i se crea un al doilea acces prin curtea intimatului, este absurdă și încalcă toate principiile care guvernează dreptul de proprietate și materia partajului judiciar.
În apel, pârâtul a precizat expres, că pentru a stinge conflictul pe care îl are cu reclamanta nu dorește obligarea acesteia la sultă, renunțând în mod expres la sulta stabilită de prima instanță prin sentința apelată.
Deliberând asupra apelului civil de față prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 476 și următoarele C.pr.civilă, tribunalul reține următoarele:
Critica numărul 1 vizează încălcarea art. 22 C.pr.civilă și art.6 din CEDO, transpus în reglementarea română la art.6 C.pr.civilă.
Potrivit art.22 C.pr.civilă judecătorul trebuie să stăruie prin toate mijloacele pentru aflarea adevărului, fiind în drept să prezinte și să ceară explicații, să pună în dezbaterea părților împrejurări de fapt sau de drept, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare în soluționarea justă a cauzei.
Potrivit art.6 din C.pr.civilă orice persoană are dreptul la judecarea cauzei în mod echitabil, în termen optim și previzibil, de o instanță independentă și imparțială.
Deși se invocă încălcarea dreptului la un proces echitabil, nu se arată în concret în ce constă această încălcare, apelanta argumentând prin aceea că instanța de fond nu a ținut cont de probele administrate în cauză și că a omologat o variantă a expertizei tehnice care nu îi este favorabilă. Aceste critici sunt motive de netemeinicie a sentinței, vizând interpretarea probelor, făcând obiectul motivului nr.2 din apel.
Tribunalul constată că apelanta reclamantă a beneficiat de apărare calificată, acesteia i s-a permis să formuleze cereri și apărări, să invoce excepții, să propună probe, să ia cunoștință de actele dosarului, a fost citată la efectuarea expertizei, procedura judiciară desfășurându-se într-un termen rezonabil.
În aceste condiții nu poate fi reținută încălcarea art.6 și 22 C.pr.civilă.
În privința probelor administrate în cauză, expertizele efectuate sunt edificatoare și pot fi coroborate cu celelalte probe administrate în cauză, astfel că nu este necesară completarea probatoriului în apel cu o nouă expertiză și cercetare locală.
Prima instanță a avut în vedere, atunci când a ales varianta a III a raportului de expertiză B. V. cererile formulate de părți și apărările acestora, dar și starea conflictuală dintre reclamantă și pârât. Tocmai de aceea a fost admisă acțiunea de partaj în privința terenului și a imobilului casă ( parter), pronunțându-se în limitele învestirii, potrivit art.22 alin.6 C.pr.civilă.
Reținând starea conflictuală, cu atât mai mult nu se impune modificarea variantei aleasă de judecătorul fondului, adică a partaja în natură etajul ( camerele nr.1 și 2, precum și beciul), pentru că aceasta ar însemna o perpetuare a stării de divergență prin contactul permanent dintre părțile în litigiu.
Beciul nu poate fi partajat în natură, așa cum solicită apelanta, date fiind caracteristicile sale constructive ( lățime extrem de mică) iar menținerea unei zone comune de teren în partea sudică a casei nu are justificare, încălcând și dreptul de proprietate al părților stabilit prin titlurile deținute în nume propriu de acestea. Varianta aleasă respectă posesia, iar reclamanta, potrivit schiței, are deschidere la drum mai mare decât cea a pârâtului, având acces la etajul I.
În mod corect, judecătorul fondului reține că primele două variante de lotizare propuse de expert prevăd menținerea unei suprafețe de acces în comun, ceea ce nu ar fi permis deoarece titlurile părților au ieșire individuală la calea publică. De asemenea, este susținută de probe argumentarea primei instanțe, care arată că în celelalte variante o suprafață de teren nu se atribuie niciunui lot.
În concluzie, tribunalul reține că în mod corect prima instanță a dat preferință variantei nr.III a expertizei, în care reclamanta a primit camerele nr.1 și 2, iar pârâtul beciul în integralitatea lui, precum și cote de ½ din teren, astfel că nu se impune modificarea soluției.
În privința sultei care este în sumă de 10.020 lei ( și nu 16.767 lei) despre care apelanta a arătat că este împovărătoare, intimatul pârât a solicitat să se ia act de renunțarea sa, astfel că rămâne fără obiect critica invocată.
Reținând cele ce preced, tribunalul în baza art.480 C.pr.civilă și 478 C.pr.civilă va respinge solicitarea de probatorii si apelul ca nefondat, obligând apelanta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de intimat în sumă de 1000 lei.
Totodată prin prezenta decizie tribunalul va lua act de renunțarea intimatului la sulta în sumă de 10.020 lei pe care trebuie să o primească de la apelantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge probele cu expertiză topografică și cercetare locală.
Ia act de renunțarea intimatului pârât A. A. A. O. la sulta în sumă de 10.020 lei pe care trebuie să o primească de la apelanta reclamantă.
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta C. C., domiciliată în ., ., jud. Argeș împotriva sentinței civile nr. 959/06.05.2015, pronunțată de Judecătoria Câmpulung în dosarul nr._, intimat fiind pârâtul A. A. A. O., domiciliat în ., ., nr. 175, județul Argeș.
Obligă apelanta la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Noiembrie 2015.
Președinte, C. D. | Judecător, A. M. P. | |
Grefier, M. L. |
Red. A.M.P
Dact. NE/ 4 ex
10.12.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 812/2015. Tribunalul ARGEŞ | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 3524/2015.... → |
|---|
