Pretenţii. Decizia nr. 3797/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3797/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 3797/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 3797/2015
Ședința publică de la 03 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător A. M. P.
Grefier M. L.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de pârâta A. T. ASIGURARI SA împotriva sentinței civile nr. 3137/06.04.2015, pronunțată de Judecătoria pitești în dosarul nr._, intimat fiind reclamantul E. I., având ca obiect pretenții contractuale.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: av. B. F. pentru apelanta pârâtă și av. G. A. pentru intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Av. B. F. depune la dosar împuternicire avocațială emisă de Baroul Argeș pentru apelanta pârâtă.
av. G. A. depune la dosar împuternicire avocațială emisă de Baroul Argeș pentru intimatul pârât.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat .
Tribunalul, din oficiu, pune în discuție excepția de necompetență material funcțională a instanței și declinarea în favoarea Tribunalului Specializat Argeș, în raport de natura litigiului cu profesioniști.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, lasă la aprecierea instanței excepția invocată.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față,
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 26.03.2013 reclamantul E. I. a chemat în judecată pe pârâtele A. T. ASIGURARI SA și A. T. ASIGURARI SA - SUCURSALA P. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 99.220,94 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor autoturismului marca VW Touareg cu obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, se arată de către reclamant că, în fapt, în urma evenimentului rutier din data de 14.11.2012 autoturismul său marca VW Touareg cu nr. de înmatriculare_ a suferit o . avarii. La consumarea accidentului de la data menționată i s-a încheiat numitului P. R. D. – ce se afla la volanul autoturismului deținut de reclamant – procesul verbal de contravenție . nr._/14.11.2012 .
Autoturismul proprietatea reclamantului este asigurat CASCO la societatea pârâtă conform poliței de asigurare facultativă . nr._ valabilă pentru perioada 21.04.2012 – 20.04.2013. S-a constatat că vinovat de producerea evenimentului rutier se face conducătorul auto P. R. D., sens în care s-a deschis dosarul de daună nr.CH_. In condițiile în care evenimentul rutier a fost avizat de către societatea pârâtă, s-a efectuat constatarea pagubelor la sediul SERVICE PARTENER – EURO TEHNO GROUP. S-a considerat de către pârâtă că nu pot fi acordate despăgubiri întrucât avariile autoturismului nu s-au produs în condițiile declarate, fiind emisă în acest sens adresa nr. 894E/31.01.2013. Arată reclamanta că a încercat soluționarea acestui diferend pe cale amiabilă prin convocarea pârâtei la conciliere directă însă aceasta nu a dat curs invitației.
La data de 12.12.2013, pârâta . SA - SUCURSALA P. a formulat întâmpinare prin care a arătat că despăgubirile solicitate de reclamant nu pot fi acordate întrucât din expertiza extrajudiciară efectuată în dosarul de daună rezultă că avarierea autoturismului marca VW Touareg cu nr._ aparținând reclamantului, nu s-a produs în împrejurările declarate.
S-au invocat în susținerea întâmpinării prevederile art.34 din Condițiile de asigurare specifice poliței de asigurare CASCO navigator potrivit cărora în caz de daună totală, asiguratorul scade din cuantumul despăgubirii, contravaloarea epavei vehiculului, care rămâne în proprietatea asiguratului, numai dacă asigurătorul refuză preluarea ei și contravaloarea primelor datorate până la sfârșitul perioadei de asigurare.
In apărare, pârâta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, audierea conducătorului auto implicat în evenimentul rutier și expertiză tehnică specialitatea auto.
In drept, s-au invocat dispozițiile art.205 NCPC, art.2217 NCC, art.37 lit.b din Condițiile generale privind asigurarea vehiculelor, Legea 146/1997.
Prin sentința civilă nr.3137/6.04.2015 a Judecătoriei Pitești a fost admisă în parte acțiunea și au fost obligate pârâtele la plata către reclamant a sumei de 72.692,33 lei reprezentând contravaloare reparații auto marca VW tip Touareg cu nr. de înmatriculare_ .
Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată efectuate de părți și obligă pârâtele la plata către reclamant a sumei de 1798 lei cu titlu de cheltuieli de judecată rezultate în urma compensării parțiale.
În adoptarea soluției s-au reținut următoarele:
În fapt, în data de 14.11.2012, autoturismul marca VW Touareg cu numărul de înmatriculare_, proprietatea reclamantului și condus de P. R. D., circulând pe . Trivale către G. a efectuat manevra de întoarcere fără a se asigura, intrând în coliziune cu auto_, care circula din față.
În urma acestui eveniment rutier a fost întocmit procesul – verbal de contravenție . nr._/14.11.2012 de IPJ Argeș (f. 61), numitul P. R. D. fiind sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prev. de art.54 alin.1 din OUG 195/2002 R.
Cele două vehicule au fost avariate.
Vehiculul reclamantului era asigurat CASCO la data accidentului de către societatea reclamantă, conform poliței de asigurare facultativă nr. CPF_ valabilă pentru perioada 21.04.2012 – 20.04.2013 (f. 6), iar în urma cererii de despăgubire formulată de reclamant a fost deschis dosarul de daună nr. CH_ (f.39 – 63).
Așa cum reiese din adresa nr. 894 E /31.01.2013 (f. 7), societatea de asigurare a refuzat acordarea de despăgubiri după recepționarea de către pârâtă, a expertizei tehnice efectuată de către un expert auto din cadrul Biroului de Expertize autorizat de Ministerul Justiției (f.43-52). De asemenea, prin aceeași adresă pârâta a comunicat reclamantului că nu îi poate acorda despăgubiri întrucât din concluziile expertizei tehnice efectuate nu se confirmă faptul că avarierea autoturismului s-ar fi produs în împrejurările declarate.
Instanța a reținut, din probatoriul administrat, că accidentul în urma căruia vehiculul reclamantului a fost avariat a fost produs în condițiile declarate. Astfel, în declarația dată în cadrul dosarului de daună, conducătorul auto P. R. D. a precizat că, circulând pe . Trivale către G., a efectuat manevra de întoarcere fără a se asigura, intrând în coliziune cu auto cu nr._ , care circula din față (f.57) .
Avariile produse celor două autovehicule implicate în evenimentul rutier au fost constatate și de către IPJ Argeș prin nota întocmită la data respectivă (f.62).
Împrejurările accidentului au fost confirmate prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză de exp. D. C. (f. 98-111),astfel cum a fost refăcut la data de 16.03.2015 (f.168-170), care a concluzionat că dinamica evenimentului rutier din data de 14.11.2012 este în concordanță cu declarațiile părților implicate, cu natura și întinderile avariilor precum și cu configurația locului declarat de producere a accidentului. S-a reținut prin expertiză că există complementaritate între avariile produse celor două autoturisme implicate în evenimentul rutier, dar și legătură de cauzalitate între acestea și declarațiile părților implicate (f.108).
Prin refacerea raportului de expertiză de către același expert, s-a stabilit că suma de 72.692,33 lei reprezintă valoarea maximă de despăgubire cuvenită reclamantului cu precizarea că valoarea daunei se încadrează în daună totală întrucât devizele de reparații prezentate în cauză depășesc 75 % din valoarea autoturismului la data producerii evenimentului rutier (f.152 -153).
Instanța a reținut din cele expuse că accidentul a avut loc în împrejurările declarate, iar avariile vehiculului reclamantului au fost ocazionate de accident. Aceste aspect reies din toate probele administrate, constatările poliției care s-a deplasat la fața locului, declarația martorului P. R. D. și raportul de expertiză efectuat de exp. D. C.. Nu poate fi avută în vedere susținerea pârâtei relativ la faptul că expertiza judiciară efectuată în cauză nu s-a întemeiat pe materialele probatorii ce i-au fost puse la dispoziție de către pârâtă, întrucât expertul a utilizat date referitoare la cinematica și dinamica accidentului, a cercetat fotografiile efectuate cu prilejul constatării pagubelor și devizul antecalcul, a avut în vedere declarațiile celor doi conducători auto implicați.
În consecință, instanța de fond a reținut în sarcina societății de asigurare obligația de despăgubire în conformitate cu prevederile contractuale, nefiind incidente prevederile art. 37 lit.b din Condițiile generale privind asigurarea vehiculelor
Conform art. 34, din aceleași condiții generale, din cuantumul despăgubirii se scad: a) franșizele înscrise în contractul de asigurare, cu excepția cazurilor în care vinovat de producerea daunelor este exclusiv un terț cunoscut ; b) în caz de daună totală, contravaloarea epavei vehiculului, care rămâne în proprietatea asiguratului, numai dacă asigurătorul refuză preluarea ei; c) contravaloarea primelor datorate până la sfârșitul perioadei de asigurare, în cazul daunelor totale.
Întrucât valoarea de asigurare a vehiculului menționată în polița casco este de 97.513 lei, iar valoarea devizelor de reparații întocmite de . SRL depășește
75 % din valoarea autoturismului la data producerii evenimentului rutier rezultă că dauna suferită se încadrează la daună totală.
Prin raportul de expertiză a fost determinată valoarea de despăgubire ca fiind de 72.692,33 lei prin deducerea din 74.258,94 lei a valorii ultimei rate neplătite în sumă de 1566,51 lei.
Potrivit disp. art. 1270 C. civ., contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, în speță reclamantul fiind îndreptățit la plata sumei solicitate cu titlu de despăgubire.
Conform art. 1531 C.civ., creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării, iar conform contractului de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească asiguratului despăgubirea ori suma asigurată, denumită în continuare indemnizație, rezultată din contractul de asigurare încheiat în condițiile legii, în limitele și la termenele convenite, în cazul producerii evenimentului asigurat, reclamantul fiind îndreptățit, în condițiile răspunderii civile contractuale, la plata despăgubirii cuvenite, în temeiul raporturilor contractuale existente între pârâta și acesta.
Față de cele prezentate și având în vedere disp. art. 1270 și 1531 Cod civ. și art. 50 din Ordinul nr.5/2010 al CSA, prima instanța a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 72.692,33 lei reprezentând contravaloare reparații auto marca VW tip Touareg cu nr. de înmatriculare_ .
In baza art.453 alin.2 C.pr.civ., au fost compensate în parte cheltuielile de judecată efectuate de părți și au fost obligate pârâtele la plata către reclamant a sumei de 1798 lei cu titlu de cheltuieli de judecată rezultate în urma compensării parțiale.
Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat apel pârâta A. T. ASIGURARI SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Tribunalul, în raport de prev.art.248 Cod de procedură civilă, va examina cu prioritate excepția necompetenței material funcționale a instanței, întrucât face inutilă cercetarea pe fond a cauzei.
La data de 26.03.2013, când a fost formulată cererea de chemare în judecată, erau în vigoare prevederile Noului Cod civil, care în art.3 statuează că „dispozițiile prezentului cod se aplică și raporturilor dintre profesioniști, precum și raporturilor dintre aceștia și orice alte subiecte de drept civil. Sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere. Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ”.
În ceea ce privește organizarea instanțelor judecătorești, tribunalul reține că în conformitate cu prevederile art.36 din Legea nr.304/2004 republicată, „tribunalele sunt instanțe cu personalitate juridică, organizate la nivelul fiecărui județ și al municipiului București, și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. (2) În cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul lor sau de calitatea părților, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, societăți, registrul comerțului, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, complete specializate pentru cauze maritime și fluviale.”
Cu trimitere la reglementările anterioare, dispozițiile art.37 din același act normativ stipulează că „în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. (2) Tribunalele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor și al municipiului București și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. (3)Tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care funcționează. (4) Cauzele aflate în curs de judecată la data începerii funcționării tribunalelor specializate, potrivit art. 142 alin. (1), se vor trimite acestora, pe cale administrativă, din oficiu, spre soluționare. Tribunalul specializat este competent și în caz de trimitere spre rejudecare.”
La înființare, Tribunalul Comercial Argeș a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială.
In prezent, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele Noului cod civil ori ale Legii nr.71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia „activităților de producție, comerț sau prestări de servicii” (expresie care, conform art.8 din Legea nr.71/2011, înlocuiește expresiile „acte de comerț”, respectiv „fapte de comerț”) de celelalte litigii care implică profesioniști în alte materii.
Astfel, prin art.226 din Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a Noului Cod civil, se arată că: „(1) Prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanței, în raport cu numărul cauzelor, se pot înființa, în cadrul secțiilor civile, complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: a) cererile în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; b) cererile în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate juridică, precum și în materia registrului comerțului; c) cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței; d) cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
(2) La înființarea completelor specializate potrivit alin. (1) se va ține seama de următoarele criterii:
a) asigurarea unui volum de activitate echilibrat între judecătorii secției; b) specializarea judecătorilor și necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora; c) respectarea principiului repartizării aleatorii.
(3) Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii prevăzută la alin. (1) își va produce efectele de la data intrării în vigoare a Codului civil.”
Se constata ca dispozițiile art.226 alin.1 din Legea nr.71/2011, actualizată, au un caracter exemplificativ și nu limitativ, prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora.
În același timp, potrivit art.227 din Legea de punere în aplicare a Noului Cod civil, „dacă legea specială prevede că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel, după . Codului civil, competența de judecată revine tribunalelor specializate sau, după caz, secțiilor civile ale tribunalelor, reorganizate potrivit art. 228, respectiv secțiilor civile reorganizate conform art. 225.”.
În conformitate cu prevederile art. 228 alin. 1 din aceeași lege, „până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, Cluj și M. se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, Cluj și M., în condițiile art. 226. La stabilirea cauzelor de competența tribunalelor specializate sau, după caz, a secțiilor civile reorganizate potrivit alin. (1) se va ține seama de numărul și natura cauzelor, de specializarea judecătorilor, de necesitatea valorificării experienței profesionale a acestora, precum și de volumul de activitate al instanței”.
În aplicarea prevederilor art. 228 din Legea nr. 71/2011, Consiliul Superior al Magistraturii a adoptat Hotărârea nr. 654 din 31 august 2011, prin care, între altele, a dispus reorganizarea ca tribunale specializate a tribunalelor comerciale Argeș, Cluj si M., începând cu data de 01 octombrie 2011.
Considerentele ce au stat la baza hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii au vizat, în mod direct, încărcătura jurisdicțională a celor trei foste tribunale comerciale, criteriul cantitativ, rezultat din observarea numărului de dosare înregistrate pe rolul lor, fiind acela care, în mod decisiv, a impus reorganizarea lor ca tribunale specializate, iar nu ca simple secții civile in cadrul Tribunalelor Argeș, Cluj si M..
Or, încărcătura avută în vedere era cea rezultată din competența atribuită celor trei tribunale potrivit dispozițiilor legale anterioare Legii nr. 71/2011 si Noului Cod civil, ceea ce trimite la concluzia că nu s-a avut în vedere o diminuare a volumului de activitate a tribunalelor specializate odată cu . Noului Cod civil. Trebuie remarcat, sub acest aspect, ca schemele de personal ale fostelor tribunale comerciale au fost menținute, ceea ce, de asemenea, întărește această concluzie.
Din Legea nr. 71/2011, care se completează cu Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.654/31 august 2011, rezultă că și Tribunalul Specializat Argeș, își va menține aceeași competență materială ca și fostul Tribunal Comercial Argeș, operând doar o reorganizare a sa, sub aspectul denumirii.
Astfel, transformarea fostelor tribunale comerciale în tribunale specializate implică o continuitate cu privire la tipurile de cauze care intrau în competența lor, având în vedere că prin Hotărârea nr.654/2011 a Consiliului Superior al Magistraturii, s-a dispus menținerea lor ca instanțe de sine stătătoare si nu s-a prevăzut expres vreo reducere a sferei de competenta.
Desi Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronuntat expres asupra competentei materiale a tribunalelor specializate, a avut in vedere, in mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instante, volum care include toate cauzele a căror natura „comerciala” era determinata prin aplicarea dispozitiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 si art. 56 din Codicele de comert din 1887. In consecinta, nu se poate retine intentia legiuitorului de a transfera competenta de solutionare a acestor cauze in favoarea sectiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând in favoarea tribunalelor specializate competenta materiala in limitele competentei fostelor tribunale comerciale.
Totodată, nici in Hotărârea nr.654/2011 a Consiliului Superior al Magistraturii nu se prevede limitarea competentei Tribunalului Specializat Arges la litigiile prevăzute de art. 226 alin 1 lit a)-d) din Legea 71/2011.
Rezulta, asadar, din textele legale mai sus citate, ca intenția legiuitorului, exprimata prin Legea nr. 71/2011, a fost aceea ca tribunalele specializate – cum este si Tribunalul Specializat Arges – sa isi mentina aceeasi arie de competenta functionala si materiala ca si fostele Tribunale Comerciale, practic, operand doar o reorganizare a acestora, sub aspectul denumirii, ca tribunale specializate.
Nu in ultimul rand, instanta constata ca problema competentei tribunalelor specializate a facut obiectul discutiilor reprezentantilor CSM, MJ si presedintilor sectiilor specializate din cadrul curtilor de apel si ai tribunalelor specializate, purtate in cadrul intalnirii din 22.05.2014, de la Targu M.. Potrivit minutei intocmita in urma dezbaterilor (disponibila pe site-ul CSM), delimitarea intre competenta tribunalelor specializate si cea a tribunalelor trebuie facuta in sensul continuitatii competentei materiale stabilite la nivelul fostelor sectii/tribunale comerciale. Ceea ce trebuie subliniat este aceea ca discutiile au pornit de la intrebarea daca sfera de competenta a tribunalelor specializate cuprinde doar litigiile intre profesionisti in materie economica (fostii comercianti) sau cuprinde litigiile generate de activitatea tuturor profesionistilor. Prin urmare, premisa a fost cea a competentei tribunalelor specializate in solutionarea in continuare a cauzelor privind profesionistii-fosti comercianti si nicidecum intrebarea daca orice alt litigiu cu profesionisti, decat cele enumerate exemplificativ de art.226 din Legea nr.71/2011, este exclus din competenta tribunalului specializat.
In aceste conditii, retinand ca o practica judiciara unitara si previzibila reprezinta o garantie a unui proces echitabil, in sensul art.6 din CEDO, intrucat celelalte doua tribunale specializate din tara judeca in continuare cauzele cu profesionisti, se impune ca si competenta Tribunalului Specializat Arges sa fie stabilita dupa aceleasi norme.
In cauza de fata, raportul juridic stabilit intre reclamanta si parata era calificat, anterior actualului Cod civil, ca fiind unul de natura comerciala, partile avand calitatea de comercianti/profesionisti, atrăgând astfel competenta Tribunalului Specializat Arges.
Cat priveste imprejurarea ca au existat cauze declinate de Tribunalul Specializat in favoarea Tribunalului Arges-sectia civila si solutionate de acesta din urma, instanta constata ca situatia este urmarea practicii neunitare existente la nivelul Curtii de Apel P., ca si instanta competenta sa solutioneze conflictul negativ de competenta intre tribunalele din raza sa, cele doua sectii civile existente la nivelul Curtii avand o opinie diferita asupra problemei in discutie .
Prin urmare, pentru aceste argumente, in raport de disp. art.129 alin.2 pct.2 C.pr.civ., instanta apreciaza ca este necompetenta material/functional sa solutioneze prezentul apel, urmand a admite exceptia si, in temeiul art.131 C.pr.civ., a declina competenta solutionarii apelului in favoarea Tribunalului Specializat Arges.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Declină competența material funcțională de soluționare a apelului formulat de pârâta A. T. ASIGURARI SA, cu sediul în București, .. 80-84 sector 1 împotriva sentinței civile nr.3137/2015 a Judecătoriei Pitești, în favoarea Tribunalului Specializat Argeș, intimați fiind reclamantul E. I. domiciliat în com. Suseni, ., jud. Argeș și A. T. ASIGURARI SA cu sediul în P., .. 19, jud. Argeș.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2015.
Președinte, C. D. | Judecător, A. M. P. | |
Grefier, M. L. |
Red. A.M.P
Dact. NE/ 4 ex
22.12.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 855/2015. Tribunalul ARGEŞ | Fond funciar. Decizia nr. 890/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
