Sechestru asigurător. Decizia nr. 3774/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3774/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 02-12-2015 în dosarul nr. 3774/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILA Nr. 3774/2015
Ședința publică de la 02 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. D. N.
Judecător A. M.
Grefier G. G.
S-a luat în examinare pentru soluționare apelul formulat de reclamanții M. G. și M. F., împotriva încheierii de ședință din data de 21 septembrie 2015 pronunțată de Judecatoria Topoloveni în dosarul nr._, intimat-pârât fiind U. V., având ca obiect „sechestru asigurător”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: apelantul-reclamant M. G., asistat de avocat F. P., apelanta-reclamantă fiind reprezentată de avocat F. P. și intimatul-pârât, asistat de avocat P. I. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Avocații părților depun la dosar împuterniciri avocațiale de reprezentare juridică și, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat în cauză.
Tribunalul constată că nu s-a formulat răspuns la întâmpinare și acordă părților cuvântul pe probe.
Avocatul apelanților-reclamanți solicită proba cu înscrisuri, sens în care depune la dosar adresa nr._ din data de 08.10.2015, emisă de Primăria comunei Călinești, jud. Argeș, prin care, intimatului-pârât i s-a eliberat adeverința de rol nr._/01.10.2015 și certificatul fiscal nr._/01.10.2015, spre a-i servi la notariat, pentru întocmirea unor acte de vânzare-cumpărare.
Avocatul intimatului-pârât arată că nu solicită probe în apel. În ceea ce privește proba cu înscrisuri solicitată de apelanți, prin avocat, arată că este de acord cu încuviințarea probei solicitate.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art.479 și art.478 din Codul de procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de apelanții-reclamanți, apreciind că este utilă soluționării cauzei, văzând și poziția intimatului-pârât care nu se opune la încuviințarea probei cu înscrisuri, iar administrarea acestei probe nu duce la amânarea cauzei, și ia act că proba s-a administrat la termenul de astăzi.
Tribunalul aduce la cunoștință apelanților-reclamanți posibilitatea legală de a solicita restituirea taxei judiciare de timbru achitată în plus pentru apelul ce face obiectul prezentei cauze, potrivit dispozițiilor OUG nr.80/2013.
Avocații părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri prealabile de formulat în cauză.
Tribunalul, în raport de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri de fond asupra apelului.
Avocatul apelanților-reclamanți solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, potrivit motivelor depuse în scris la dosar și pe care le susține. Arată că, în mod greșit, instanța de fond a interpretat actul juridic dedus judecății și a aplicat greșit norma prevăzută de art.952 alin.3 din noul Cod de procedură civilă, întrucât nu a avut în vedere toate condițiile prevăzute de legiuitor pentru admiterea cererii formulate de reclamanți, privind înființarea unui sechestru asigurator. Cererea este întemeiată pe dispozițiile art.952 Cod procedură civilă, având în vedere că, legiuitorul permite la momentul la care părțile sunt într-un proces, fiind dovedită prima condiție, acea a prezentei unui litigiu între părți, respectiv dosarul nr._ care se află în apel. A doua condiție privind creanța, care nu este neapărat nevoie să fie exigibilă, este îndeplinită, întrucât reclamanții au posibilitatea legală de a formula acesta cerere de sechestru asigurator în condițiile în care nu au o creanță, deși nu este exigibilă și nu au un titlu executoriu. Legiuitorul face trimitere la o altă condiție prevăzută de alin.1 al art.952 Cod procedură civilă, în sensul că trebuie constatată în scris. Instanța spune în motivarea de fond că nu exista un act constatator în scris. Instanța de fond nu face o motivare ampla pentru care considerent nu reține cele învederate de reclamanți, dar face trimitere la faptul că hotărârea poate fi modificată. Nici legiuitorul nu analizează constatarea în scris a acestei creanțe. Este constatată în scris prin rapoartele de expertiză întocmite în aceea cauză, avute în vedere de către instanța de fond la momentul pronunțării acelei hotărâri din dosarul de fond, iar următorul act în baza actului constatator este aceasta hotărâre pe care instanța o pronunță și are în vedere creanța la care s-a făcut trimitere și care se află în dispozitivul respectivei hotărâri. Instanța de fond analizează în mod greșit textul prevăzut de legiuitor, interpretează în mod greșit actul juridic dedus judecății și nici nu are în vedere celelalte condiții, respectiv condiția prevăzută la art.3 din art.952 Cod procedură civilă, care prevede că exista pericolul ca debitorul să se sustragă de la executare. Prin înscrisul depus la dosar la acest termen de judecată s-a dovedit intenția debitorului-intimat de a se sustrage de la urmărire, să ascundă sau să risipească averea. În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat invocată de intimat, solicită respingerea acestei excepții, pentru că două dintre condițiile prevăzute de legiuitor atunci când pronunță o încheiere de respingere, în aprilie 2012, pe considerentul că procesul-verbal încheiat emis de ISU cu privire la creanța estimată, de_ lei vechi. Instanta de la acel moment a pronunțat o încheiere de respingere a cererii de instituire a sechestrului asigurator, având în vedere doar acest înscris. La acest moment nu s-a făcut discuție despre acest proces-verbal pentru că a fost analizat. Sechestrul asigurator poate fi dispus pe aceste 2 înscrisuri constatatoare. În ceea ce privește condițiile prevăzute de art. 952 alin.3 Cod procedură civilă, apreciază că apelul este admisibil și prin urmare, în temeiul art.480 Cod procedură civilă, solicită schimbarea în tot a încheierii pronunțate de instanța de fond în sensul de a se dispune înființarea sechestrului asigurator asupra bunurilor aflate în proprietatea și posesia intimatului debitor, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Tribunalul învederează că excepția autorității de lucru judecat invocată prin întâmpinare de către intimat, nu a fost pusă în discuție înainte de acordarea cuvântului pe fondul apelului ca si o excepție de judecată, pentru că, așa cum este formulată, a fost considerata ca fiind în realitate o apărare de fond.
Avocatul intimatului-pârât solicită să fie avută în vedere apărarea expusă prin întâmpinare, cu atât mai mult cu cât, atât în cererea de instituire a sechestrului, cât și în apelul formulat, apelanții își întemeiază motivele pe acest act, care a fost analizat în cadrul dosarului nr._, instanța apreciind că nu se impune a fi avut în vedere. În ceea ce privește motivele de apel, solicită respingerea apelului având în vedere faptul că instanța de fond nu a respins cererea de instituire a sechestrului asigurator prin prisma faptului că la acest moment apelanții nu ar deține o creanță certă, ci, având în vedere că nu sunt întrunite cumulativ condițiile de admisibilitate a unei astfel de cereri, în sensul că apelanții nu au dovedit existența vreunei situații în care debitorul a adoptat o conduită indicată de norma legală. Față de înscrisul depus la dosar la acest termen de judecată de către apelanți, arată că la momentul la care instanța de fond a rămas în pronunțare, nu exista nici o dovada din care să reiasă că intimatul a adoptat aceasta atitudine și mai mult, la acel moment apelanții nu au putut să dovedească că ar exista o astfel de conduită care să conducă la înstrăinarea bunurilor. Aceasta adeverință a fost solicitată întrucât în dosarul nr._ s-a formulat o cerere de ajutor public judiciar, urmând ca intimatul să dea o declarație notarială pentru a fi scutit de la plata taxei judiciare de timbru. Solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică având în vedere faptul că instanța de fond s-a pronunțat în limita actelor avute în vedere la acel moment de analizat, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Constată că, prin cererea înregistrată sub nr._, la data de 26.08.2015, reclamanții M. G. și M. F. au solicitat, pe cale principală, instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile proprietatea pârâtului U. V., respectiv o casă de locuit, anexe și terenuri în suprafață de 0,02 ha. curți- construcții și 0,03 ha. teren arabil extravilan, situate în comuna Călinești, ., județul Argeș.
In motivarea cererii se invocă împrejurarea că, pe rolul Judecătoriei Topoloveni, s-a aflat în curs de soluționare acțiunea promovată de reclamanți înregistrată sub nr._ având ca obiect ,,pretenții,, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1332/19.12.2014, împotriva căreia pârâtul a exercitat calea de atac a apelului. Se menționează că acțiunea în pretenții a fost promovată împotriva pârâtului pentru recuperarea prejudiciului cauzat gospodăriei lor ca urmare a incendiului propagat de la gospodăria pârâtului, ce este estimat chiar în procesul verbal întocmit de I.S.U. cu ocazia constatărilor la fața locului.
În ceea ce privește condițiile impuse de dispozițiile legale menționate, în susținerea cererii se arată că pârâtul este o persoana de rea credință și că, urmare a promovării acțiunii în pretenții, există riscul ca acesta să își înstrăineze imobilele pe care le deține și care sunt enumerate în adeverința nr._/19.08.2015 eliberată de Primăria Călinești respectiv construcții și terenuri în suprafață totală de 0,05 ha. existente în ., județul Argeș.
În acest sens se evidențiază că, după pronunțarea hotărârii judecătorești, pârâtul a solicitat Primăriei Călinești să i se elibereze înscrisuri care să ateste proprietatea asupra bunurilor imobile indicate în cerere, pe care intenționează să le înstrăineze tocmai pentru a se sustrage executării silite indirecte, devenind astfel un debitor insolvabil.
În acest context, reclamantii apreciază că, în raport de prev art.953 alin.3 C pr. civ, instanța poate încuviința prezenta cerere de instituire a sechestrului asigurător si solicită să se stabilească o cauțiune într-un cuantum modic, în raport de starea materiala și problemele de sănătate cu care se confruntă reclamanții, dată fiind vârsta acestora.
Sub un ultim aspect, se arată că hotărârea judecătoreasă se bucură de prezumția de adevăr întrucât din conținutul probelor administrate - raportul de expertiză tehnică judiciară rezultă că pârâtul are calitatea de debitor.
Conform precizărilor, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 952 alin. 3 Cod procedură.
Prin incheierea pronuntata la data de 21.09.2015, Judecatoria Topoloveni a respins cererea formulata de reclamantii M..
Prima instanta a retinut ca, potrivit disp. art. 952 alin. 3 Cod procedură,, instanța poate încuviința sechestrul asigurător chiar și atunci când creanța nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să-și risipească averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de alin. 1 și să depună o cauțiune al cărei cuantum va fi fixat de către instanță.,,
Astfel, la soluționarea cererii, instanța va verifica dacă sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale acțiunii, respectiv: a) existența unui proces de fond; b) existența unei creanțe exigibile constată sau nu prin act scris sau existența cazurilor prevăzute de art.952 al.3 Cod pr.civ. care permit formularea cererii de sechestru asigurător chiar în cazul în care creanța invocată nu este exigibilă; c)depunerea cauțiunii ( atunci când creditorul prezintă un act scris constatator al creanței, dar aceasta nu este scadentă, debitorul aflându-se în una din situațiile prev. de art.952 al.3 Cod pr.civ., obligativitatea cauțiunii este prevăzută de lege, dar cuantumul acesteia este lăsat la aprecierea judecătorului prin prisma art.1056 al.2 Cod pr.civ., iar termenul de depunere se fixează după încuviințarea măsurii).
În speță, în dovedirea realizării primei condiții ,reclamanții au invocat existența unei creanțe, în temeiul sentinței civile nr. 1332/19.12.2014, pronunțată de Judecătoria Topoloveni, urmare a acțiunii în pretenții promovată împotriva pârâtului în dosarul nr._, în care prin hotărârea enunțată s-a dispus obligarea pârâtului la plata despăgubirilor în cuantum de 148.586 lei reprezentând contravaloarea bunurilor distruse.
În contextul condițiilor impuse de normele precitate, instanța a apreciat că nu constituie act scris care să justifice luarea măsurii asigurătorii fără depunerea cauțiunii odată cu acțiunea promovată pe cale principală, situația în care creditorul prezintă o hotărâre judecătorească de obligare la plată a debitorului, dacă aceasta este nedefinitivă și deci supusă reformării pe calea ordinară a căii de atac. Hotărârea ce nu este încă definitivă, nu constituie titlu de netăgăduit care să scutească de cauțiune - ce se depune conform disp.art.952 al.2 Cod pr.civ. odată cu acțiunea promovată - partea ce solicită instituirea unui sechestru asigurător în baza acelei hotărâri. Depunerea cauțiunii după încuviințarea măsurii, este prevăzută în cazul reglementat de art 952 alin 3 Cp civ.
Or, în ipoteza reglementată de art.952 al.3 Cod pr.civ. - pe care reclamanții își întemeiază acțiunea - instanța poate încuviința o astfel de cerere și să stabilească ulterior cuantumul cauțiunii, în cazul în care pretinsa creanță constatată printr-un înscris, nu a ajuns la scadență, însă numai dacă se constată existența vreuneia dintre situațiile în care debitorul a adoptat o conduită indicată de norma legală - a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să-și risipească averea - care să ateste deci intenția debitorului de a-și genera starea de insolvabilitate pentru a împiedica recuperarea pretinsei creanțe.
Deși reclamanții invocă o astfel de atitudine a pârâtului, adoptată după pronunțarea hotărârii prin care s-a stabilit obligația acestuia la despăgubiri, făcând referire la demersurile efectuate pentru înstrăinarea patrimoniului său, înscrisurile anexate nu sunt apte să facă dovada în acest sens, deși sarcina probei le incumbă reclamanților și în dovedirea întrunirii acestei condiții, deoarece nu poate fi prezumată existența ei, în lipsa oricărui indiciu care să confirme împrejurările evidențiate în expunerea de motive a cererii.
De altfel, în acțiunea introductivă aceștia fac referire generică la prejudiciul estimat prin procesul verbal întocmit de I.S.U. și la raportul de expertiză întocmit în cauza soluționată pe fond, însă acestea nu întrunesc condiția unui act constatator a creanței în accepțiunea disp.art.952 al.1 Cod pr.civ. la care dispozițiile art.952 al.3 Cod pr.civ. ( pe care se întemeiază cererea formulată ) fac trimitere, pentru a se aprecia asupra oportunității instituirii acestei măsuri asigurătorii.
Concluzionând, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de disp. art. 952 al.3 Cod pr.civ., context în care a respins cererea de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor imobile ale pârâtului.
Impotriva incheierii au declarat apel reclamantii M. G. si M. F., invocand, in esenta, urmatoarele motive de nelegalitate si netemeinicie:
S-a apreciat gresit ca nu sunt intrunite conditiile art.952 C.pr.civ., pentru instituirea sechestrului asigurator. Creanta reclamantilor este constata prin act scris, respectiv hotararea judecatoreasca pronuntata de Judecatoria Topoloveni, nr.1332/2014, aflata in calea de atac, prin care s-a retinut existenta creantei in cuantum de_ lei.
In mod gresit s-a retinut nedepunerea cautiunii, desi instanta nu a stabilit in sarcina reclamantilor o astfel de obligatie.
Cat priveste indeplinirea conditiilor prev. de art.952 alin.3 C.pr.civ., reclamantii au solicitat institutiilor competente sa ateste faptul ca paratul a solicitat adeverinta de rol si certificat fiscal in vederea instrainarii bunurilor imobile.
In mod eronat a retinut prima instanta ca nici hotararea judecatoreasca, nici rapoartele de expertiza, nici procesul-verbal constatator intocmit de ISU nu reprezinta act scris.
S-a solicitat ca, in masura in care se va aprecia necesitatea achitarii unei cautiuni, sa se aiba in vedere varsta reclamantilor, starea materiala precara si sanatatea subreda a acestora.
Intimatul-parat U. V. a formulat intampinare, solicitand respingerea apelului si invocand exceptia autoritatii de lucru judecat, raportat la cauza nr._ .
Analizand actele si lucrarile dosarului, fata de criticile invocate, tribunalul considera ca se impune admiterea apelului.
Astfel, cat priveste imprejurarea ca reclamantii au mai formulat o cerere de instituire a sechestrului asigurator, invocand procesul-verbal constatator intocmit de ISU, cerere respinsa, tribunalul constata ca nu se poate retine existenta autoritatii de lucru judecat. Contrar sustinerilor paratului, prin cererea formulata la 26.08.2015, reclamantii M. nu au invocat ca si act scris procesul-verbal amintit, ci s-au folosit de hotararea judecatoresca pronuntata in cauza nr._, sentinta nr.1332/2014, aflata in calea de atac. Trimiterea la procesul-verbal constatator intocmit de ISU nu inseamna ca reclamantii au inteles sa invoce acest inscris ca si act scris constatator al creantei, in sensul art.952 C.pr.civ., observandu-se ca nici nu a fost depus la dosar, ca si inscris doveditor. Prin urmare, nu se poate retine autoritatea de lucru judecat.
Cat priveste conditiile de admisibilitate a cererii de instituire a sechestrului asigurator, din lectura cererii reclamantilor, precum si din apel reiese ca s-au invocat disp. art.952 alin.3 C.pr.civ., sustinandu-se intentia paratului-debitor de a se sustrage de la urmarire, prin instrainarea bunurilor pana la obtinerea titlului executoriu.
Or, tribunalul considera ca, intrucat legiuitorul nu stabileste nici un fel de cerinte cu privire la actul scris constatator al creantei invocate, sentinta civila nedefinitiva obtinuta de reclamanti si care constata o creanta in cuantum de 148.586 lei impotriva paratului reprezinta un astfel de act, fiind astfel indeplinita prima conditie decurgand din alin.3, rap. alin.1 al art.952 C.pr.civ. Se constata in acest sens ca, desi, analizand incidenta art.952 alin.1 C.pr.civ., prima instanta retine ca hotararea judecatoreasca nu reprezinta un act constatator al creantei exigibile, intrucat nu este definitiva, analizand ipoteza de la alin.3 are in vedere procesul-verbal intocmit de ISU si rapoartele de expertiza, inscrisuri care nici nu se afla la dosar, fara a face referire la sentinta. In realitate, sentinta civila nedefinitiva reprezinta act constatator al creantei care nu este exigibila, definitivarea hotararii reprezentand nu doar momentul in care obligatia de plata devine scadenta, dar si cel in care reclamantii-creditori dobandesc titlu executoriu, putand proceda la executarea silita, iar nu doar la a solicita luarea masurilor asiguratorii.
Cat priveste conditia speciala decurgand din alin.3 al art.952 C.pr.civ., tribunalul constata ca, desi in prima instanta reclamantii nu au putut proba pericolul ca paratul sa instraineze bunurile, pentru a-si crea insolvabilitatea pana la obtinerea titlului executoriu, prin inscrisul depus la dosar in apel se face dovada ca paratul a solicitat obtinerea unor inscrisuri privind bunurile imobile ce ii apartin, pentru a le utiliza la notariat, cum se noteaza in adresa nr._/8.10.2015 emisa de Primaria Calinesti. Or, adeverinta de rol si certificatul fiscal reprezinta inscrisuri necesare, de obicei, incheierii unor acte juridice privind bunurile imobile, astfel incat se poate retine ca exista pericolul ca paratul sa isi instraineze bunurile cele mai importante, pentru a impiedica in viitor o eventuala executare silita.
Intimatul-parata a sustinut ca aceste inscrisuri sunt necesare pentru intocmirea unei declaratii autentificate, paratul formuland cerere de ajutor public judiciar in cauza ce priveste fondul raporturilor dintre parti. Tribunalul nu poate retine insa aceasta aparare. Declaratia pe propria raspundere impusa de art.14 din OUG nr.51/2008 nu trebuie sa fie autentificata, iar, pe de alta parte, continutul acesteia, potrivit actului normativ citat, nu are nicio legatura cu bunurile imobile pe care le detine paratul.
Concluzionand, tribunalul considera ca este indeplinita si aceasta conditie, justificandu-se instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor imobile ce apartin paratului, pana la concurenta creantei constata prin sentinta amintita.
Cat priveste cautiunea, consemnarea acesteia este obligatorie, potrivit art.952 alin.3 C.pr.civ., nedepunerea ei atragand desfiintarea de drept a masurii. Avand in vedere disp. art.1056 alin.2 C.pr.civ., raportat la cuantumul creantei si situatia personala a reclamantilor, urmarind si ca plata acestei cautiuni sa nu devina un impediment pentru reclamanti in a exercita drepturile procesuale, tribunalul considera ca suma de 7500 lei reprezinta un cuantum echitabil al cautiunii, atat din punctul de vedere al reclamantilor, cat si al paratului, aflat in situatia de a.-si vedea bunurile temporar indisponibilizate si pentru care cautiunea reprezinta o garantie pentru eventualele prejudicii produse prin aceasta masura, daca reclamantii nu vor obtine titlul executoriu.
Prin urmare, se va stabili ca si termen de plata a cautiunii data de 12.01.2016, indeplinirea acestei obligatii urmand a fi verificata de tribunal la termenul de judecata din 13.01.2016, potrivit art.956 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de reclamanții M. G., CNP_, si M. F., CNP_, ambii domiciliați în comuna Călinești, ., județul Argeș, împotriva încheierii de ședință din data de 21 septembrie 2015, pronunțată de Judecatoria Topoloveni în dosarul nr._, intimat-pârât fiind în contradictoriu cu pârâtul U. V., CNP_, domiciliat în comuna Călinești, ., județul Argeș.
Schimbă încheierea, în sensul că admite cererea.
Instituie sechestrul asigurator asupra bunurilor imobile aparținând intimatului-debitor U. V., teren și construcții situate în com.Călinești, . și 155, jud. Argeș, până la concurența sumei de 148.586 lei.
Stabilește cauțiune în sarcina apelanților-creditori în cuantum de 7500 lei ce urmează a fi achitată până la data de 12.01.2016, sub sancțiunea desființării de drept a măsurii sechestrului.
Fixează termen la data de 13.01.2016, pentru verificarea îndeplinirii obligației de plată a cauțiunii, fără citarea pârților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Decembrie 2015.
Președinte, G. D. N. | Judecător, A. M. | |
Grefier, G. G. |
AM 03 Decembrie 2015
6 ex
Jud. fond D. N.
| ← Cereri. Decizia nr. 3811/2015. Tribunalul ARGEŞ | Fond funciar. Decizia nr. 859/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
