Pretenţii. Decizia nr. 855/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 855/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 855/2015
Dosar nr. _
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 855/2015
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. I. Ț.
Judecător M. D. B.
Judecător A. D.
Grefier I. V. H.
S-a luat spre examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de recurentul-reclamant D. M., recurenții-intervenienți V. F. și V. G., recurenta intimată . împotriva Sentinței civile nr._/24.10.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești, în contradictoriu cu intimații C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ și C. L. DE FOND FUNCIAR C., având ca obiect pretenții.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că dezbaterile asupra recursului cauzei au avut în ședința publică de la data de19.11.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra recursului cauzei la data de azi, 26.11. 2015, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față;
Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătorie Pitești la data de 27.02.2012 sub nr._, ulterior precizată, reclamanta D. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta O. P. SA - E&P Romania Zona de Producție III Muntenia Vest, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 1000 lei reprezentând contravaloarea distrugerilor și degradărilor, respectiv lipsa de folosința a terenului situat în .: E- C. F., V- D. M., S- drum Negulești, N- teren agricol pentru anul 2009-2011 și în continuare, obligarea pârâtei la plata unei rente anuale în condițiile Lg. Nr. 238/2004, ca și la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de soluționarea prezentei cauze, arătând că suma precizată în acțiune este estimativă, urmând ca un expert să stabilească valoarea reală a despăgubirilor suferite.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că este moștenitoarea autorului D. P. M. de pe urma căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru mai multe suprafețe printre care și 1900 mp teren forestier pe care se afla sonda cu nr. 306, care de aproximativ 4 ani a fost reactivata, sens în care s-au efectuat o . lucrări prin care terenul a fost degradat, iar prin operațiunile realizate este lipsita de folosința acestuia.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1357-1359 C.Civ. ca și pe cele ale Lg. nr 238/2004, atașându-se o . înscrisuri.
La data de 19.04.2012 V. E. a formulat cerere de intervenție în interes propriu cuprinzând aceleași solicitări ca și cele din acțiunea principală, menționând că alături de reclamanta este moștenitoarea autorului D. P. M., fiind emis în favoarea lor titlul de proprietate cu nr 6763/18.10.2004, astfel că sunt îndreptățite la plata lipsei de folosință.
Ulterior cererea de intervenție a fost precizată, arătându-se că V. E. a decedat solicitându-se introducerea în cauza a moștenitorilor acesteia, respectiv V. F. și V. G., sens în care instanța a dispus măsurile necesare, după care prin încheierea de ședința din 29.06.2012 a fost admisă în principiu cererea de intervenție în interes propriu.
La 04.10.2012 pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, invocând împrejurarea că deține titlu de proprietate pentru suprafața de 1334,2 mp aferenta sondei nr 306, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate ./7787/15.10.2002, iar dreptul de proprietate a fost înscris în Cartea Funciară prin încheierea nr 3542/24.03.2004 emisă de Judecătoria Pitești.
Pe cale de reconvențională a solicitat să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate depus de reclamanta și de intervenienți pentru suprafața de 1334,2 mp. motivat de faptul că în mod nelegal s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, întrucât nu au fost avute în vedere prevederile art. 2 din Lg. nr 213/1998 care prevăd în mod expres că sistemul național de transport al petrolului și gazului este unul de importanța strategica și de interes public făcând parte din categoria bunurilor inalienabile.
Pretinde că deși moștenitorii aveau dreptul să refuze reconstituirea pe acest amplasament, nu au întreprins nici un demers, fiind de acord să intre în posesia terenului afectat de aceste investiți.
S-a invocat excepția neparcurgerii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin 1 din Lg. nr 554/2004, cu susținerea că reclamanta nu s-a adresat autorității publice emitente în vederea revocării actului prin care se consideră vătămată, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Pitești, în sensul că se pune în discuție efectele produse de un act de proprietate emis de către o autoritate centrală a statului, respectiv Ministerul Economiei și Industriilor în anul 2002 ceea ce face ca Judecătoria să nu fie competentă, titlul pe care îl deține fiind emis anterior celui deținut de către reclamantă. ; ulterior față de obiectul acțiunii au fost introduse în cauză și pârâtele C. L. de Fond Funciar C., și C. Județeană de Fond Funciar Argeș.
Prin întâmpinarea depusă, reclamanta a solicitat disjungerea cererii reconvenționale motivat de faptul că a fost depusă cu încălcarea prevederilor art. 119 alin 3 C.pr.civ., iar pe fond respingerea ca neîntemeiată arătând că titlul de proprietate pe care îl deține a fost eliberat în mod legal pe vehicul amplasament, întrucât se află în zonă colinară, iar certificatul de atestate a dreptului de proprietate de care se prevalează reclamanta nu reprezintă un veritabil titlul de proprietate, ci poate fi un act administrativ care conferă cel mult folosința asupra terenului, dar nu și dreptul real de proprietate; nu s-a făcut dovada ca terenurile unde se află sonda au dobândit regimul juridic de proprietate publica prin expropriere, astfel ca pârâta este în eroare sub acest aspect.
Au formulat întâmpinare și intervenienții în interes propriu prin care au răspuns excepțiilor invocate de pârâta – reclamantă, reluând susținerile cu privire la depunerea cererii reconvenționale după termenul legal, solicitând respingerea ca neîntemeiată a reconvenționalei întrucât nu se face dovada exproprierii terenului afectat și pentru care se depune certificatul de atestare; a fost invocata și excepția de netimbrare, arătându-se că nu s-a depus taxa judiciară de timbru aferentă cererii reconvenționale.
Prin încheierea de la 01.03.2013 au fost respinse ca neîntemeiate excepția nerespectării procedurii prealabile și excepția de necompetența materială, motivat de faptul că față de obiectul acțiunii și a cererii de intervenție în interes propriu, respectiv pretenții ce decurg din lipsa de folosință a terenului, fără a se invoca și nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, litigiul are caracterul unuia de drept civil, fiind aplicabile disp. art. 1 pct.1 din Codul de procedură civilă, împrejurări față de care nu se regăsește ipoteza prevăzută de art.7 alin.1 din Legea nr.554 /2004 invocată de către pârâtă și nu este necesară parcurgerea procedurii prealabile prevăzută de aceste dispoziții.
S-a respins și excepția de netimbrare a cererii reconvenționale apreciindu-se că în cauza nu se impune să se timbreze fața de obiectul acesteia.
Reclamanta a precizat în cadrul ședinței de judecată sediul pârâtei O. P. ca fiind în București(f.152).
În cauza au fost administrate probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, ca și proba cu expertiza specialitatea topografie, raportul întocmit în acest sens de expert D. F. aflându-se depus la filele 182-188 ale cauzei.
În urma efectuării lucrări de specialitate reclamanta și intervenienții în interes propriu au precizat cererile în sensul că au majorat pretențiile pentru capătul I al acțiuni conform concluziilor expertului, respectiv la suma de_ lei calculată pentru intervalul 2009-2013.
Prin sentința civilă nr._/24.10.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta D. M., în contradictoriu cu pârâta . – E&P ROMANIA ZONA DE PRODCUȚIE III MUNTENIA VEST.
S-a admis în parte cererea de intervenție în interes propriu precizată formulată de intervenienții în nume propriu V. F. și V. G..
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei și intervenienților în interes propriu suma totală de_ lei reprezentând despăgubiri aferente intervalului 2009-2013 inclusiv, contând în lipsa de folosință a terenului în suprafață de 1050 mp, afectat de sonda nr.306, situat în ..
S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata unei rente anuale.
S-a respins cererea reconvențională formulată în contradictoriu cu reclamanta, cu intervenienții în interes propriu și cu pârâtele C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ, și C. L. DE FOND FUNCIAR C...
A fost obligată pârâtă să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 1191 lei.
A fost obligată pârâta să plătească intervenienților suma de 3289 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A fost obligată pârâta să plătească în favoarea statului suma de 1931 lei reprezentând taxă judiciară de timbru pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanta D. M., intervenienții V. F. și V. G. și pârâta O. P. SA care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie după cum urmează:
În recursul reclamantei se critică hotărârea instanței de fond cu motivarea că, în mod greșit a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata unei rente anuale, fiind dată o interpretare eronată a art. 7 din Legea 238/2004, întrucât textul de lege menționat nu condiționează plata rentei anuale de încheierea unui contract de închiriere .
În acest sens ,se arată că părțile nu au ajuns la un acord de voință pentru stabilirea cuantumului rentei, acesta urmând a fi stabilit de instanță în raport de concluziile expertului care a stabilit în cauză suma de 7350 lei / an, sumă ce nu a fost contestată.
O altă critică vizează nelegalitatea sentinței prin care s-au diminuat cheltuielile de judecată ,respectiv onorariul de avocat, invocându-se disp.art. 274 alin.3 C.pr.civ. și art. 132 din Statutul profesiei de avocat care prevede stabilirea onorariului de avocat în raport de mai multe criterii.
Astfel, se invocă complexitatea cauzei, precum și faptul că dosarul a fost înregistrat în 2012 și a fost soluționat în 2014, iar avocatul a fost prezent la fiecare termen de judecată, s-au formulat apărări prin întâmpinare care au fost avute în vedere și de către instanța de judecată care le-a preluat în motivare, iar pârâta nu a contestat cuantumul onorariului și nu a solicitat nici diminuarea acestuia .
În drept, au fost invocate disp.art. 304 pct.8 și 9 și art. 304 ind.1 C.pr.civ.
În recursul pârâtei se critică hotărârea primei instanțe cu motivarea că, în mod greșit s-a respins cererea reconvențională, privind constatarea nulității absolute a titlului de proprietate depus de reclamantă pentru suprafața de 1334,2 mp, fiind interpretat în mod greșit actul dedus judecății și schimbată natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia potrivit art.304 pct.8 C.pr.civ.
De asemenea, s-a invocat și art. 304 pct.9 C.pr.civ. în legătură cu interpretarea și aplicarea art. 6 alin.2 din Legea nr. 213/1998 și ale art. 21 și 22 alin.5 din Legea 10/2001, precum și art. 14 din Legea 238/2004, precum și art. 42 alin.3 din Legea 18/1991, invocând legalitatea emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate MO_/2002 deținut de ., în timp ce titlul de proprietate nr. 6763/2004 al reclamanților este emis în mod eronat și nu poate fi valabil pentru suprafața de tren aferentă instalațiilor petroliere.
În cauză, părțile au depus la dosar înscrisuri potrivit art. 305 C.pr.civ.
În cauză, intimații legal citați nu au formulat întâmpinare potrivit art.115 C.pr.civ.
În ședința publică din 19.11.2015 apărătorul reclamantei a invocat excepția tardivității recursului declarat de pârâta ..
Analizând cu prioritate excepția invocată potrivit art. 13d7 C.pr.civ .tribunalul va reține că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, hotărârea instanței de fond a fost comunicată pârâtei la data de 09.04.2015 potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar, iar recursul declarat și comunicat instanței de judecată prin fax, s-a realizat la 28.04.2015 conform înscrisurilor de la filele 7-13 dosar recurs.
Potrivit art.301 C.pr.civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii și care s-a realizat la 09.04.2015, astfel că s-a împlinit la data de 27.04.2015, ,însă recursul a fost transmis prin fax la instanță la 28.04.2015.
Prin urmare, tribunalul va respinge recursul pârâtei ca tardiv declarat potrivit art. 301 C.pr.civ.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și care se încadrează în motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. precum și analizând cauza sub toate aspectele potrivit art. 304 ind. 1 Cpr.civ. ,tribunalul în raport de actele și lucrările dosarului constată că recursul reclamantei este fondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la prima critică din recurs, tribunalul va reține că, potrivit art 7 alin.2 din legea 238/2004 se prevede că exercitarea dreptului de servitute legală asupra terenului pentru accesul la perimetrele de exploatare sau exploatare pentru activitățile pe care le implică, se face contra plății unei rente anuale către proprietarii terenurilor afectate de acestea, pe baza convenției între părți, iar potrivit alin.3 în cazul în care părțile nu ajung la un acord de voință, stabilirea cuantumului rentei se va face de către instanță în condițiile legii .
Prin urmare, în prima situație, părțile ajung de comun acord la stabilirea rentei și a cuantumului acesteia, iar în cea de-a doua situație, părțile nu se înțeleg cu privire la cuantumul rentei și implicit la stabilirea acesteia, astfel că instanța de judecată este competentă să o stabilească în condițiile legii .
Astfel în cauză, instanța de fond a reținut cu putere de lucru judecat că reclamanta și intervenienții dețin titlu de proprietate valabil pentru terenul afectat de sonda ci nr. 306, astfel că sunt îndreptățiți la despăgubiri pentru lipsa de folosință pentru terenul de 1050 mp pentru 2009-2013, despăgubiri prev. de art 10 din Legea 238/2004 și care sunt distincte de renta anuală prevăzută de art 7 din Legea 238/2004, aceasta putând fi solicitată în instanță în caz de neînțelegeri și pentru a se asigura efectuarea lucrărilor de intervenție efectuate ocazional în caz de avarii și de reparații programate, situație prev. de art. 9 pct. b din acest act normativ .
Prin urmare, legea a prevăzut posibilitatea suplinirii consimțământului părților care nu se înțeleg cu privire la stabilirea rentei și a cuantumului acesteia, reclamanții dobândind odată cu terenul și toate servituțiile și îngrădirile legale ale dreptului de proprietate, dar și posibilitatea de a fi despăgubiți în condițiile legii speciale.
Această interpretare a legii este în concordanță și cu Protocolul nr. 1 adițional al CEDO, avându-se în vedere că, prin disp.Legii nr. 238/2004 nu se reglementează caracterul gratuit al servituții legale, ci dimpotrivă aceasta se face contra plății unei rente anuale către proprietarii terenurilor afectate de aceasta, tocmai pentru a se asigura un echilibru între interesele particulare ale proprietarilor și cele generale ale societății, care are nevoie de infrastructură.
Astfel, din prevederile Legii 238/2004 rezultă că se reglementează regimul juridic al terenurilor necesare accesului în perimetrele de exploatare sau explorare și asupra terenurilor necesare oricăror activități pe care acestea le implică ( art. 7 din lege ),în speță fiind vorba despre suprafața de 1050 mp afectată de sonda și pentru care se datorează renta anuală, statul având dreptul să limiteze exercițiul dreptului de proprietate privată atunci când limitarea este justificată de un interes general, dar cu condiția acordării unei indemnizații pentru prejudiciul adus proprietarului, în scopul menținerii unui just echilibru între interesul general și cel particular( cauza Sporrong ., Hot. Din 23.09.1982, cauza James c Marii Britanii, Hot. Din 21.02.1986).
În cauză ,s-a efectuat raportul de expertiză tehnică judiciară de către expert D. F., care a identificat suprafața de 802 mp teren aferent sondei nr. 306 și 248 mp drum acces sondă stabilind contravaloarea rentei anuale pentru suprafața totală de 1050 mp la suma de 7350 lei ( fila 186 dosar fond) cuantum ce nu a fost contestat de părți .
Prin urmare, tribunalul va reține că recurenta reclamantă este îndreptățită potrivit art. 7 alin.3 din legea 238/2004 să primească rentă anuală pentru terenul afectat de sondă, în cuantum de 7350 lei conform raportului de expertiză întocmit în cauză.
Și cea de a doua critică din recurs este întemeiată apreciindu-se că, în raport de disp.art. 274 alin.3 C.pr.civ., în cauză nu se impune micșorarea onorariului de avocat în raport de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat, care a participat pe parcursul soluționării cauzei la un probatoriu complet, a redactat întâmpinare și concluzii scrise, cauza având un obiect complex, fiind necesare apărări și pe cererea reconvențională astfel că, recurenții reclamanți au făcut dovada caracterului necesar, rezonabil și justificat al cheltuielilor de judecată constând în onorariul de avocat în cuantum de 5000 lei, potrivit chitanței depusă la fila 252 dosar fond.
Pentru aceste considerente, tribunalul în temeiul art. 304 pct. 9 rap la art. 312 C.pr.civ .va admite recursul reclamantei și a intervenienților, va modifica sentința în sensul că va admite capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata unei rente anuale de 7350 lei/an și va menține în rest sentința.
Potrivit art. 274 C.pr.civ. va obliga pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată de 5000 lei reprezentând onorariul de avocat la instanța de fond (conform chitanței depusă la fila 40 dosar recurs ).
Potrivit art. 274 C.pr.civ. va obliga pârâta la plata către reclamantă și intervenienți a sumei de 5415 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta D. M., și de intervenienții V. F. și V. G. împotriva Sentinței civile nr._/24.10.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești .
Modifică sentința în sensul că admite capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata unei rente anuale de 7350 lei/an.
Obligă pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată de 5000lei reprezentând onorariul de avocat la instanța de fond.
Menține în rest sentința.
Respinge ca tardiv declarat recursul formulat de pârâta O. P. SA împotriva Sentinței civile nr._/24.10.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești, în contradictoriu cu intimații C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR ARGEȘ și C. L. DE FOND FUNCIAR C. .
Obligă pârâta la plata către reclamantă și intervenienți a sumei de 5415 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Noiembrie 2015.
Președinte, S. I. Ț. | Judecător, M. D. B. | Judecător, A. D. |
Grefier, I. V. H. |
Red.M.D.B
Tehn D.T. 2 ex
05.01.2016
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 892/2015.... | Pretenţii. Decizia nr. 3797/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
