Pretenţii. Sentința nr. 8864/2015. Tribunalul ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8864/2015 pronunțată de Tribunalul ARGEŞ la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 2251/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ARGEȘ[*]
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2251/2015
Ședința publică de la 24 Iunie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. V.
Judecător D. D. A.
Grefier E. R.
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de apelanta-reclamantă . SRL împotriva sentinței civile nr. 8864/25.09.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești - Secția Civilă în dosarul nr._, intimat-pârât fiind A. R. R. - AGENTIA ARGES, având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile în fond asupra cauzei și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la data de 17 06 2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 24 06 2015, când deliberând a pronunțat următoarele:
INSTANȚA
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătorie Pitești la data de 26.09.2013 reclamanta . a solicitat instanței în contradictoriu cu pârâtele A. R. R. - AGENTIA ARGES și A. R. R., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 2100 lei reprezentând cheltuieli de judecata în dosarul nr_/280/2011.
În motivarea cererii reclamanta arata că prin procesul verbal de contravenție . nr_/09.08.2011 întocmit de ARR a fost sancționata nejustificat cu amenda contravențională.
A formulat plângere contravențională care a fost admisă prin sentința civilă nr 7658/19.09.2012 a Judecătoriei Pitești dispunându-se anularea procesului verbal de contravenție .
Recursul a fost respins prin decizia nr 660/12.03.2013 a Tribunalului Argeș.
Cu ocazia litigiului a efectuat cheltuieli de judecata constând în onorariu avocat și expertiza tehnica judiciara însumând 2100 lei.
Astfel: suma de 2100 lei este compusă din suma de 900 lei, reprezentând onorariu redactare plângere contravențională și reprezentare în primă instanța achitat prin factura AVL 0188/16.08.2011; onorariu expert în suma de 300 lei achitat prin transfer bancar la data de 26.01.2012 și factura AVL 0290/28.11.2012 în suma de 900 lei reprezentând onorariu avocat în faza de recurs.
Au fost depuse la dosar copii de pe facturi, sentința civilă nr 7658/2012 pronunțată de Judecătoria Pitești, decizia civilă nr 660/2013 pronunțata de Tribunalul Argeș, s-a atașat dosarul nr_/280/2011.
Prin sentința civilă nr. 8864/2014 Judecătoria Pitești a respins cererea reclamantei, reținând următoarea situație de fapt:
Prin procesul verbal de contravenție . nr_/09.08.2011 întocmit de ARR reclamanta a fost sancționata cu amenda contravențională.
A formulat plângere contravențională care a fost admisă prin sentința civilă nr 7658/19.09.2012 a Judecătoriei Pitești dispunându-se anularea procesului verbal de contravenție .
Recursul a fost respins prin decizia nr 660/12.03.2013 a Tribunalului Argeș.
Cu ocazia litigiului a efectuat cheltuieli de judecata constând în onorariu avocat și expertiza tehnica judiciara însumând 2100 lei.
Astfel: suma de 2100 lei este compusă din suma de 900 lei, reprezentând onorariu redactare plângere contravențională și reprezentare în primă instanța achitat prin factura AVL 0188/16.08.2011; onorariu expert în suma de 300 lei achitat prin transfer bancar la data de 26.01.2012 și factura AVL 0290/28.11.2012 în suma de 900 lei reprezentând onorariu avocat în faza de recurs.
S-a verificat plângerea contravenționala formulata de reclamanta și s-a observat că, aceasta nu a solicitat cheltuieli de judecată, ci a solicitat anularea procesului verbal de contravenție și restituirea amenzii contravenționale.
De asemenea, nu a fost precizată cererea pentru a se solicita obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
De altfel, plângerea formulata a fost admisă în parte numai cu privire la anularea procesului verbal de contravenție, fiind respins capătul de cerere privind restituirea amenzii.
Față de aceste considerente și față de prevederile art 274 C.pr.civ., instanța a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare reclamanta arată că a solicitat pe cale separată cheltuielile de judecată iar instanța de fond a respins cererea deși solicitarea cheltuielilor de judecată pe cale separată este unanim acceptată în practica judiciară.
Analizând sentința civilă apelată prin prisma criticilor formulate, având în vedere și efectul devolutiv al apelului, stabilit prin art.476 Cod pr.civilă, tribunalul, raportat la probele administrate în cauză, apreciază că este fondat pentru următoarele considerente:
Prin procesul–verbal de constatare a contravenției cu . nr._/09.08.2011 s-a reținut că, petenta a fost sancționată cu amendă în sumă de 8.000 lei, pentru că, a efectuat transport de mărfuri în trafic internațional, iar din cartela tahografului din data de 14.07.2011 a rezultat că șoferul vehiculului a depășit perioada maximă de conducere continuă cu mai mult de o oră și 30 de minute, încălcându-se prevederile Regulamentului (CE) nr. 361/2006, art. 7; s-a aplicat sancțiunea în baza disp. art. 8, alin. 1, pct. 4, raportat la art. 9, alin. 1, lit. c din O.G. 37/2007.
Prin sentința civilă nr.7658/2012 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul cu nr._/280/2011s-a admis plângerea, s-a anulat procesul verbal . nr._/2011 emis de intimat, s-a respins cererea privind restituirea amenzii.
Recursul a fost respins prin decizia nr 660/12.03.2013 a Tribunalului Argeș.
Din examinarea cheltuielilor efectuate în cauza de mai sus rezultă că au fost efectuate cheltuieli de judecată în sumă de 2.100 lei formată din următoarele sume: suma de 900 lei, reprezentând onorariu redactare plângere contravențională și reprezentare în primă instanța achitat prin factura AVL 0188/16.08.2011; onorariu expert în suma de 300 lei achitat prin transfer bancar la data de 26.01.2012 și factura AVL 0290/28.11.2012 în suma de 900 lei reprezentând onorariu avocat în faza de recurs.
Potrivit art.452 Codul de procedură civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei. Potrivit art.453 Codul de procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Textele legale menționate anterior consacră dreptul părții câștigătoare să recupereze cheltuielile de judecată, fiind ținută de dovedirea existenței și întinderii acestora, dovadă care trebuie realizată în condițiile legii, în raport cu obiectul fiecărui tip de cheltuieli. Totodată este stabilit în mod expres momentul limită al producerii acestor dovezi, respectiv până la închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei, în cazul în care nu se optează pentru solicitarea lor pe cale separată.
Dacă însă partea care a câștigat procesul a solicitat și a dovedit în fața instanței cheltuielile de judecată efectuate, iar acestea nu au fost acordate pentru că instanța a omis să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere accesoriu, va trebui să formuleze o cerere de completare a hotărârii, în condițiile art.444 Codul de procedură civilă.
În aceeași situație, nimic nu se opune însă ca, partea care a câștigat procesul să solicite pe calea unei cereri de chemare în judecată, întemeiate pe dispozițiile art.1349 alin. (1) și (2) raportat la art.1357-1359 Codul civil, privind răspunderea civilă delictuală, obligarea părții care a pierdut procesul la plata cheltuielilor de judecată, întrucât temeiul restituirii îl constituie culpa procesuală iar natura juridică a instituției de drept incidente nu este alta decât răspunderea delictuală a persoanei pentru fapta proprie.
Astfel, partea care prin atitudinea sa a determinat fără drept pornirea procesului și efectuarea cheltuielilor a săvârșit o faptă calificată de lege ca ilicită, din moment ce legea prevede în cuprinsul art. 453 Codul de procedură civilă, dreptul de desdăunare pentru partea care a câștigat.
Această faptă este săvârșită cu vinovăție, deoarece, aplicându-se teoria caracterului absolut în drept a adevărului juridic, se prezumă iuris ., partea care a pierdut nu avea dreptate, însă a determinat în mod culpabil pornirea procesului, cu consecința efectuării unor cheltuieli.
Această faptă a produs și un prejudiciu tradus în cheltuielile pe care partea care a câștigat le-a efectuat, iar din analiza materialului probator administrat reiese că apelantul, în ambele cicluri procesuale, a efectuat cheltuieli de judecată în sumă de 2.100 lei.
Angajarea acestor cheltuieli a fost urmarea imediată și directă a faptului chemării în judecată, astfel încât și condiția existenței legăturii de cauzalitate este îndeplinită în cauză.
Sub aspectul cheltuielilor efectuate de către apelantă, tribunalul amintește jurisprudența CEDO care, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care se dovedește realitatea acestora și constituie cheltuieli necesare și care au fost făcute în limita unui cuantum rezonabil, cu atât mai mult cu cât, partea adversă devine debitor al obligației de plată și a cheltuielilor prin dispozitivul deciziei pronunțată de către instanța de judecată și nu prin aceste chitanțe și contractul de asistență dintre avocat și clientul său ce reprezintă expresia convenției părții adverse cu avocatul ales, conform voinței exclusive a acestora, fiecare persoană fiind liberă să-si angajeze avocatul conform propriilor criterii si să achite onorariul perceput de către acesta. Instanța de apel constată că în baza dispozițiilor art.451 alin. 2 codul de procedură civilă se impune admiterea in parte cererea de acordare a onorariului de avocat doar pentru suma de 1.000 lei, neacordarea acestor cheltuieli judiciare în totalitate, făcută de apelantă justificându-se pe deplin, motivat, față de activitățile efectiv efectuate și complexitatea acestora .
Procedând în acest mod, prin aplicare art. 451 alin. 2 Codul de procedură civilă, instanța de judecată nu împiedică în nici un fel executarea contractului de asistență juridică și nici nu îl controlează direct sau indirect, cu atât mai puțin nu îl modifică, raportul juridic creat la încheierea contractului de asistență juridică menținându-se în integralitatea sa. În aprecierea cuantumului onorariului de avocat instanța trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii, cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, noutatea sau dificultatea litigiului.
De asemenea, prin decizia nr. 401/14.07.2005 Curtea Constituțională a reținut ca prerogativa instanței de a cenzura cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit prin prisma proporționalității sale cu complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuielile de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să-i fie opozabil. Ori, opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărui efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil. În sensul celor arătate, așa cum am precizat și anterior, este și jurisprudența C.E.D.O., care, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuielile necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
În ceea ce privesc cheltuielile de judecată efectuate în prezenta cauză acestea nu pot fi acordate întrucât declanșarea prezentului litigiu se datorează în exclusivitate apelantei-reclamante deoarece este alegerea sa de a proceda în acest mod deși avea posibilitatea de a solicita cheltuielile de judecată în cadrul procesului care le-a provocat, fiind de această dată în culpă procesuală pentru declanșarea litigiului ulterior.
F. de cele mentionate mai sus si avand in vedere dispozitiile art. 480 alin. 2 NCPC, Tribunalul va admite apelul declarat de apelanta reclamanta, va schimba sentința atacată în sensul că admite în parte cererea de chemare în judecată și va obliga pârâta la plata sumei de 1.300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr._/280/2011 al judecătoriei Pitești, reprezentând onorariu avocațial achitat în fața instanței de fond și de recurs și onorariu expert și va respinge cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite apelul declarat de apelanta-reclamantă . SRL cu sediul ales în mun. Timișoara, . - la cabinet avocat N. L., nr. 1, . împotriva sentinței civile nr. 8864/25.09.2014 pronunțată de Judecătoria Pitești - Secția Civilă în dosarul nr._, intimat-pârât fiind cu sediul în mun. Pitești, ., jud. Argeș și A. R. R., cu sediul în sector 1, București, .. 38.
Schimbă sentința atacată în sensul că admite în parte cererea de chemare în judecată și obligă pârâta la plata sumei de 1 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr._/280/2011 al judecătoriei Pitești, reprezentând onorariu avocațial achitat în fața instanței de fond și de recurs și onorariu expert.
Respinge cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Iunie 2015
Președinte, R. V. | Judecător, D. D. A. | |
Grefier, E. R. |
Red./dact. D.D.A
4 ex. 21.07.2015
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 2270/2015. Tribunalul ARGEŞ | Cereri. Sentința nr. 746/2015. Tribunalul ARGEŞ → |
|---|
