Acţiune în constatare. Decizia nr. 399/2013. Tribunalul BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 399/2013 pronunțată de Tribunalul BACĂU la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 8152/270/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BACĂU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 399/2013
Ședința publică de la 10 Aprilie 2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător G. D.
Judecător C. M. R.
Grefier E. Țimiraș
Pe rol fiind recursul civil promovat de către recurenții-pârâți D. C. și D. A. împotriva sentinței civile nr.154/2012 din 18.01.2012 pronunțata de Judecătoria Onești în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. M., C. M.-D., și cu intimata-pârâtă U. A. Teritorială a Comunei Urechești prin Primar, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la strigarea cauzei la ordine, se prezintă în instanță recurenta pârâtă D. A. și intimata reclamantă C. M., lipsind celelalte părți și apărătorii aleși ai părților, avocat C. I. L., apărătorul recurenților pârâți, și avocat N. R., apărătorul intimaților reclamanți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra prezentei cauze de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul pricinii, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare, arătând că procedura este legal îndeplinită, precum și faptul că s-a primit prin serviciul registratură și s-a atașat la dosar o cerere formulată de avocat C. I.-L. în calitate de apărător ales al ambilor recurenți pârâți care solicită lăsarea dosarului pentru a fi strigată cauza la sfârșitul ședinței de judecată întrucât la această dată are de susținut două cauze aflate pe rolul Secției de C. A. și Fiscal a Tribunalului Bacău.
Recurenta pârâtă D. A. și intimata reclamantă C. M., având pe rând cuvântul, arată că sunt de acord cu lăsarea dosarului pentru a fi strigată cauza la sfârșitul ședinței de judecată astfel cum s-a solicitat de către avocat C. I.-L..
Față de cererea formulată de către avocat C. I.-L., în calitate de apărător ales al ambilor recurenți pârâți, care solicită lăsarea dosarului pentru a fi strigată cauza la sfârșitul ședinței de judecată întrucât la această dată are de susținut două cauze aflate pe rolul Secției de C. A. și Fiscal a Tribunalului Bacău, având în vedere faptul că părțile prezente la strigarea cauzei la ordine au fost de acord cu această solicitare, instanța dispune lăsarea dosarului pentru strigarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
La a doua strigare a cauzei la apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în instanță recurenta pârâtă D. A. și intimata reclamantă C. M., asistată de avocat N. R., apărătorul ambilor intimați reclamanți, lipsind celelalte părți și apărătorul recurenților pârâți, avocat C. I.-L..
Procedura completă. S-a expus referatul cauzei, după care;
Având în vedere cererea formulată de avocat C. I.-L., prin care solicită lăsarea dosarului pentru a fi strigată cauza la sfârșitul ședinței de judecată, văzând lipsa acestui apărător la cea de a doua strigare a cauzei cât și faptul că ședința de judecată încă nu s-a terminat, instanța dispune lăsarea dosarului strigarea la sfârșitul ședinței de judecată.
La a treia strigare a cauzei, la sfârșitul ședinței de judecată se prezintă în instanță recurenta pârâtă D. A., asistată de avocat C. I.-L., apărătorul ambilor recurenți pârâți, și intimata reclamantă C. M., asistată de avocat N. R., lipsă fiind intimata pârâtă.
Procedura îndeplinită. S-a expus referatul cauzei, după care;
Avocat C. I. L., apărătorul recurenților pârâți, și avocat N. R., apărătorul intimaților reclamanți, având pe rând cuvântul, arată că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici alte probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat ori excepții de invocat tribunalul constată că recursul civil ce formează obiectul prezentei cauze este în stare de judecată și acordă cuvântul în acest sens.
Avocat C. I. L., având cuvântul, solicită admiterea recursului civil promovat împotriva sentinței civile nr.154/2012 din 18.01.2012 pronunțata de Judecătoria Onești în dosarul civil nr._, învederând că sentința civilă atacată este nelegală și netemeinică sens în care arată că un prim aspect îl constituie faptul că s-a încălcat principiul disponibilității părților.
Apărătorul recurenților învederează că în speță este vorba de un drept de creanță apreciind că părțile au deschisă calea acțiunii în pretenții, arătând că efectul construirii pe terenul altuia este acțiunea în pretenții.
Un al doilea aspect pe care-l vizează acest recurs, se arată de către avocat C. L., este acela că în cauză s-a încălcat principiul egalității armelor.
În continuare, apărătorul recurenților arată că, construcțiile din cauza de față sunt mult preexistente, învederând instanței atât fila 42, unde se regăsește autorizația pentru executare lucrări nr.23 din 14.08.1986, cât și schița anexă.
De asemenea, învederează și că s-a respins obiectivul solicitat la expertiză precum și refuzul nejustificat al instanței de fond de a administra această probă. Arată că există 2 aspecte premisă pe care se sprijină susținerea părților pe care le reprezintă, motiv pentru care solicită instanței de control judiciar în primul rând casarea hotărârii atacate, cu reținerea cauzei pentru reaudierea martorilor propuși de reclamanți, iar în subsidiar solicită casarea hotărârii pronunțată de prima instanță și trimiterea cauzei la rejudecare pentru aceleași considerente.
Avocat C. L. arată că între părțile din pricina de față există conflicte mai vechi și învederează încheierea nr.3664/2008 de rectificare a contractului de vânzare cumpărare, subliniind aspectul că în contract s-a menționat „chiler”. Solicită a se avea în vedere și soluția pronunțată în dosarul nr.487/P/2009, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Onești, atașat la dosarul cauzei, învederează și dispozițiile art.22 din Codul de procedură penală cu privire la autoritatea hotărârii penale în civil și efectele hotărârii civile în penal, sens în care arată în continuare faptul că există soluție definitivă penală, situație față de care există efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.
Pentru considerentele anterior expuse, față de motivele de recurs formulate pe larg, în scris, la dosarul cauzei, avocat C. I. L. solicită admiterea recursului civil de față așa cum a fost motivat și casarea sentinței civile atacate astfel cum s-a solicitat în teza I.
În baza tezei a II-a apărătorul recurenților solicită readministrarea de probatorii arătând, în continuare, că în speță prin 2 martori se încearcă să redobândească proprietatea
Avocat C. L. solicită admiterea prezentei căi de atac, a se dispune amânarea pronunțării pentru a formula și depune concluzii scrise, iar prin soluția ce se va pronunța să se dispună și plata cheltuielilor de judecată.
Avocat N. R., având cuvântul, solicită respingerea recursului civil promovat împotriva sentinței civile nr.154/2012 din 18.01.2012 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul civil nr._, învederând instanței de control judiciar faptul că nu există nici un motiv de casare, soluția pronunțată de către prima instanță fiind legală și temeinică.
Apărătorul intimați reclamanți arată că nu este de acord cu susținerile și concluziile formulate pe recurs învederând că acțiunea formulată este întemeiată pe dispozițiile art.111 Cod procedură civilă.
De asemenea, avocat N. R. solicită a se observa și hotărârile judecătorești de la alte instanțe ce au fost depuse la dosarul prezentei cauze, invocând în continuare, decizia civilă nr.22/A/2007 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, precum și decizia civilă nr.993/R/2010 pronunțată în dosarul nr._ de asemenea, pronunțată de Tribunalul Bacău.
Se mai arată de către apărătorul intimaților reclamanți și faptul că acțiunea în constatare, prin natura sa, confirmă un drept. Apreciază că în cauză nu s-a dat un alt sens din punct de vedere legal și învederează că dacă s-ar fi acordat mai mult decât s-a cerut s-ar fi scris „… hol și verandă” și sub nicio formă, în speță, nu s-a acordat mai mult decât s-a cerut.
Solicită a se observa și fila 40 din dosarul instanței de fond unde se regăsește nota de probatorii a reclamanților arătând că expertiza construcții s-a admis pentru partea adversă și nu pentru partea pe care o reprezintă.
Avocat N. R. arată că de la filele 190-192 din dosarul nr._ rezultă că s-au administrat aceleași probe.
Apreciază că în cauză s-a respectat principiul egalității armelor, iar cu privire la efectul pozitiv al autorității de lucru judecat arată că nu este de acord cu cele susținute de apărătorul recurenților.
Față de cele arătate și pentru motivele expuse, în scris, în întâmpinarea formulată în cauză avocat N. R. solicită respingerea recursului civil de față cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, sens în care depune la dosar chitanțele cu onorariul de apărător.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
INSTANȚA
- deliberând -
Asupra recursului de față, Tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.154/_ pronunțată în dos. nr._ Judecătoria Onești a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții C. M. și C. M.-D. în contradictoriu cu pârâții D. C., D. A., și U. A. Teritorială .; a constatat că reclamanții sunt proprietarii unei construcții compusă din trei camere și hol verandă deschisă, cu fundații și elevații de beton și beton armat, zidărie blocuri BCA cu planșeu pe grinzi lemn și acoperiș tip șarpantă, învelită cu țiglă și plăci mari de azbociment ondulat, situată în comuna Urechești, ., conform schiței anexă raport de expertiză tehnică - fila 114 dosar, care face parte componentă din prezenta, precum și a unui coteț pentru porci și un WC, amplasate conform schiței anexă nr. 1 - fila 97 dosar, care face parte componentă din prezenta; a instituit în favoarea reclamanților a unui drept de superficie asupra suprafeței de teren pe care sunt amplasate construcțiile, pe durata existenței acestora; a creat în favoarea reclamanților o cale de acces de la construcțiile proprietatea lor la drumul public, conform schiței anexă nr. 2 - fila 98 dosar, parte componentă din prezenta sentință ,obligându-i să achite proprietarului terenului aservit suma de 175,075 lei, reprezentând despăgubiri.
A obligat pârâții la plata către stat a sumei de 261 lei, reprezentând ajutor public judiciar de care au beneficiat reclamanții iar pe pârâții D. A. și D. C. să achite reclamanților suma de 2.600 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii experți și onorariu avocat.
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut următoarele:
„Reclamanții s-a căsătorit în anul 1993. După căsătorie au locuit o scurtă perioadă de timp în satul L. D., .. Întrucât reclamanții intenționau să-și construiască o casă, au făcut demersuri pentru cumpărarea unei suprafețe de teren pentru a o edifica.
După 3 luni, mama reclamantei, respectiv pârâta D. A., a mers la reclamanți și le-a spus să vină să locuiască în casa ei, deoarece ea este bolnavă și să aibă grijă de ea.
Urmare acestei solicitări, reclamanții s-au mutat în satul Slobozia, în casa părinților reclamantei, unde, un timp, au locuit într-o cameră din casa respectivă,casă aparținând pârâtei D. A. și soțului ei, I..
Reclamanții au intenționat să-și edifice o casă în aceeași localitate și au întreprins demersuri în acest sens, respectiv, au vorbit cu un cetățean pentru a cumpăra o suprafață de teren pe care să edifice construcția. Pârâta D. A., însă, s-a dus la cetățeanul respectiv și i-a spus să nu vândă terenul deoarece fata ei are unde să-și edifice casa.
Cu acordul părinților reclamantei, reclamanții au edificat, începând cu anul 1994, pe zona laterală și parțial posterioară a casei părinților reclamantei, o construcție compusă din 3 camere și hol verandă deschisă, cu fundație de beton și beton armat, zidărie blocuri BCA cu planșeu pe grinzi de lemn și acoperiș tip șarpantă, învelită cu țiglă și plăci mari de azbociment ondulat, precum și un coteț pentru porci și un WC, ambele din lemn.
Acordul părinților reclamantei pentru ca aceasta împreună cu soțul ei să edifice construcțiile respective, rezultă din declarația martorului N. C., care arată că el a făcut anumite munci la ridicarea construcției, respectiv, a cărat piatră, a turnat un trotuar, a făcut porți din fier și atunci a aflat martorul că reclamanții au ridicat construcția cu acordul părinților reclamantei. De asemenea, și martorul F. D. declară că reclamanții au fost ajutați la ridicarea construcției și de frații reclamantei, respectiv, pârâtul D. C. și un frate mai mare, D..
Faptul că reclamanții au edificat construcțiile precizate mai sus, având și acordul părinților reclamantei, a fost reținut și în considerentele deciziei civile nr. 993/R/07.12.2010, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 1470/270/ 2008.
Excepția invocată de pârâți a fost respinsă prin Încheierea din data de 22.06.2011, cu motivarea precizată în încheierea respectivă.
Privitor la al doilea capăt de cerere din acțiunea reclamanților, instanța reamintește că dreptul de superficie, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate, este acel drept ce constă în dreptul de proprietate pe care-l are o persoană, denumită superficiar, asupra construcțiilor, plantațiilor sau alte lucrări care se află pe o suprafață de teren ce aparține unei alte persoane, teren asupra căruia superficiarul va avea un drept de folosință.
Cel mai adesea dreptul de superficie se constituie prin acordul părților, obiectul acestuia fiind dreptul pe care-l constituie proprietarul unui teren pentru superficiar, de a construi, planta sau executa alte lucrări pe acel teren, care să fie proprietatea superficiarului.
Astfel că, dreptul de superficie este o derogare de la regula înscrisă în art. 492 din vechiul Cod civil.
Convenția părților nu are ca obiect însăși înstrăinarea terenului, de aceea ea nu trebuie încheiată în formă autentică; cu privire la forma sa are a fi aplicat principiul consensualismului actelor judiciare.
Eventualul înscris sub semnătură privată va fi redactat ad probaționem.
În practică, adeseori superficia ia naștere în cadrul unor raporturi de familie, cum este cazul în speța de față, atunci când, de regulă, părinții permit copilului să construiască pe terenul proprietatea lor.
După cum s-a spus mai sus, într-o asemenea situație poate fi vorba despre o imposibilitate morală de preconstituire a unui înscris, astfel că dovada convenției de superficie poate fi făcută cu orice mijloace de probă.
Față de cele de mai sus și de dispozițiile art. 111 din codul de procedură civilă se va admite în parte acțiunea și se va constata că reclamanții sunt proprietarii unei construcții compusă din trei camere și hol verandă deschisă, cu fundații și elevații de beton și beton armat, zidărie blocuri BCA cu planșeu pe grinzi lemn și acoperiș tip șarpantă, învelită cu țiglă și plăci mari de azbociment ondulat, situată în comuna Urechești, ., precum și a unui coteț pentru porci și un WC.
Se va institui în favoarea reclamanților un drept de superficie asupra suprafeței de teren pe care sunt amplasate construcțiile, și nu „aferentă construcțiilor (gospodăriei)” așa cum au solicitat reclamanții, pe toată durata existenței construcțiilor.
În temeiul art. 616 și urm. din vechiul cod civil se va crea în favoarea reclamanților o cale de acces de la construcțiile proprietatea lor la drumul public, și vor fi obligați reclamanții să achite proprietarului terenului aservit suma de 175,075 lei, reprezentând despăgubiri.
Potrivit art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, vor fi obligați pârâții la plata către stat a sumei de 261 lei, reprezentând ajutor public judiciar de care au beneficiat reclamanții.
În conformitate cu art. 274 Cod procedură civilă vor fi obligați pârâții D. A. și D. C. să achite reclamanților suma de 2.600 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii experți și onorariu avocat.”
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții D. A. și D. C. solicitând admiterea apelului, anularea sentinței civile apelate, rejudecarea cauzei și respingerea acțiunii, pentru următoarele motive:
Hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea principiului disponibilității. Prin acțiunea formulată intimații-reclamanți au solicitat instanței să se constate că au edificat o construcție compusă din 3 camere și hol, cu pereții din BCA, acoperită cu azbociment și nu că sunt proprietarii construcției, astfel că instanța de fond și-a depășit limitele investiturii (extra petita) constatând prin hotărâre că reclamanții sunt proprietarii construcției. De asemenea, prin constatarea că reclamanții sunt proprietarii unei verande deși în acțiunea inițială nu s-a făcut referire, instanța a acordat mai mult decât s-a cerut.
Instanța trebuia să respingă acțiunea reclamanților sau, eventual, să constate în favoarea reclamanților un drept de creanță. Terenul pe care reclamanții au ridicat construcția este proprietatea recurentului pârât D. C., dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere,autentificat sub nr. 666/30.05.2003, încheiat cu D. A. și defunctul său soț D. I., iar la momentul dobândirii proprietății asupra terenului de 2511m.p.(găsit la măsurători 2537,42m.p.) a devenit proprietar și pe construcțiile existente pe aceste teren, respectiv două camere, sală, chiler și un grajd cu două încăperi și fânar, construcții din care fac parte și cele solicitate de reclamanți. Reclamanții, care pretind că au edificat, nu dobândesc un drept de proprietate asupra construcției ci eventual un drept de creanță, având dreptul la dezdăunări în condițiile în care au fost de bună credință.
Instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut și în privința căii de acces, creând o cale de acces în suprafață de de 74 m.p., mai mult față de cea solicitată de reclamanți, respectiv pe o lungime de 4 m și o lățime de 3m. A stabilit o despăgubire de 175,075 lei aferentă superficiei, deși recurenții nu au formulat nicio cerere în acest sens.
Sentința instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea principiului egalității armelor.
Instanța de fond a admis doar obiectivele expertizei în construcții propuse de reclamanți iar obiectivele propuse de recurenți care, susțin aceștia tindeau să dovedească dacă construcțiile în litigiu erau înscrise în autorizația nr. 23/14.08.1986 și dacă au fost edificate în perioada de valabilitate a acesteia, au fost, în mod greșit, respinse fiind apreciate ca nefiind utile cauzei. Instanța a limitat apărarea și cu ocazia administrării probei cu martori, nepermițând recurenților să adreseze martorilor N. C. și F. D., întrebări cu privire la schița aflată a fila 43 dosar. A refuzat consemnarea în totalitate a declarațiilor martorilor și numai la insistența apărătorului ales a consemnat în încheierea de ședință susținerea martorilor propuși de recurenți, cărora li s-a prezentat autorizația de execuție lucrări, că anexa în litigiu este cea evidențiată în schița mai aproape de drum. Instanța a respins și alte întrebări cu motivarea că martorii se pot înșela.
Apreciază recurenții că instanța de fond le-a încălcat astfel dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.
Susțin recurenții că hotărârea este în contradicție cu toate probele obiective admistrate în cauză. Din probele administrate, respectiv declarațiile martorilor, M. E. și J. C., autorizația de construcție nr.23./14.08.1986, cotractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 666/2003 explicitat prin încheierea nr.3664/2008, și evidențele de rol rezultă că toate construcțiile solicitate de reclamanți au fost edificate de D. A. cu defunctul ei soț, D. I., fiind înscriși în registrul agricol și plătind taxe și impozite în calitate de proprietari până când au fost înstrăinate fiului lor, D. C., reclamanții fiind tolerați. Din întâmpinarea depusă de UAT Urechești rezultă că aceștia nu figurează înscriși la rol cu construcția descrisă în acțiune,acestora atribuindu-li-se în concesiune o suprafață de 500 m.p. pentru a-și construi o locuință, obligație neîndeplinită. Depozițiile martorilor N. și F. D. trebuiau înlăturate, în totalitate, ca nesincere întrucât nu corespund realității.
În mod greșit prima instanță a acordat reclamanților un drept de superficie întrucât, aceștia nu au edificat construcțiile și nici nu au avut acordul recurenților pentru a le construi.
Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra apărărilor invocate prin întâmpinare, respectiv a efectului pozitiv a al autorității de lucru judecat a reoluției de neîncepere a urmăririi penale confirmată prin sentința penală nr.179/09.03.2010 a Judecătoriei Onești, în ceea ce privește proprietatea construcțiilor,
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 și urm.C.pr civ.
Recursul a fost declarat și motivat în termen.
Prin încheierea din 16.01.2013 a fost admisă cererea recurenților D. A. Și D. C. de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru pentru recurs în cuantum de 1761,26 iar prin încheierea din 13.03.2013 a fost admisă cererea intimaților reclamanți C. de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru pentru fond în cuantum de 3281 lei.
Analizând sentința recurată în limitele motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente instanța reține că prezenta cale de atac este nefondată pentru următoarele considerente:
Faptul că prin dispozitiv instanța de fond a constatat că intimații reclamanți sunt proprietarii construcției nu înseamnă că instanța și-a depășit limitele învestirii, ea fiind învestită cu o acțiune având ca obiect constatarea unui drept, în speță, constatarea dreptului de proprietare asupra construcției compusă din trei camere și un hol. Împrejurarea că holul solicitat de reclamanți a fost identificat de expert ca fiind o verandă deschisă nu determină incidența art.304 pct.6 (plus petita).
Recurentul D. C. a precizat că în calitatea sa de proprietar al terenului și în temeiul accesiunii imobiliare el este și proprietarul construcției iar intimații reclamanți nu ar avea decât un eventual drept de creanță.
Instanța de recurs reține că potrivit art.492 C Civ, temeiul de drept indicat și de reclamanți în cererea de chemare în judecată, „Orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ cu cheltuiala sa și că sunt ale lui, până ce se dovedește din contra”. Aceste text instituie o dublă prezumție, pe de o parte, că orice construcție, plantație sau lucru făcut în pământ este proprietatea titularului dreptului de proprietate asupra terenului asupra căruia acestea au fost realizate, pe de altă parte, aceea că și cheltuielile ocazionate de efectuarea lucrărilor au fost suportate tot de proprietarul terenului .Ambele sunt prezumții simple care permit dovada contrară. Cât privește dovada contrară, doctrina și jurisprudența au reținut că prima prezumție poate fi combătură prin dovedirea unei convenții între proprietarul terenului și o altă persoană, în temeiul căreia acesta din urmă a primit dreptul de a construi pe terenul celui dintâi dobândind astfel un drept de superficie, ceea exclude aplicarea regulilor accesiunii. Din probatoriul administrat rezultă atât faptul intimații- reclamanți au avut, la momentul la care au început edificarea construcției, acordul proprietarilor terenului (D. A. și D. C.) cât și faptul că reclamanții au suportat cheltuielile ocazionate de edificarea contrucției. Instanța reține că reclamanții au făcut dovada contrară, iar susținerile recurenților privind dobândirea dreptului de proprietatea asupra construcției ca efect al accesiunii imobiliare, vor fi apreciate ca neîntemeiate.
Cât privește calea de acces, aceasta a fost propusă de expert prin raportul de expertiză, însușită și solicitată de reclamanți prin concluziile pe fondul cauzei, astfel că nu poate fi reținut motivul de recurs prevăzut de art.304 pct 6 C.pr civ.(plus petita). Nici motivul privind acordarea despăgubirilor pentru superficie (extra petita) nu poate fi primit întrucât despăgubirile au fost acordate pentru servitutea de trecere .
Criticile recurenților privind încălcarea principiului egalității armelor sunt neîntemeiate.Faptul că instanța de fond a cenzurat obiectivele propuse pentru expertiza tehnică și întrebările adresate martorilor nu înseamnă că a fost încălcat dreptul la apărarea al recurenților .Instanța de recurs observă că la termenul din 04.05.2011 când au fost puse în discuție probele ,instanța a încuviințat proba cu înscrisuri ,martori,și interogatoriu pentru ambele părți, prorogând încuviințarea probei cu expertiză după administrarea acestor probe. În mod corect a respins instanța de fond întrebările adresate martorilor cu privire la anexa din autorizația de construcție întrucât martorii sunt chemați să relateze aspecte privind situațiile de fapt așa cum le-au perceput prin propriile simțuri. Mai mult, așa cum rezultă din considerentele încheierilor de la termenele din 22.06.2011 și 07.09.2011, instanța a respins motivat întrebările recurenților pârâți, reținând că martorii nu au cunoștințe tehnice. Cât privește obiectivele expertizei în construcții propuse de recurenți se constată că, deși nu au fost admise de instanță, în cea mai mare parte ele și-au găsit implicit răspuns în raportul de expertiză în construcții.
Au invocat recurenții că sentința civilă este în contradicție cu probele administrate. Instanța de recurs reține că instanța de fond a făcut o corectă apreciere a probelor și a reținut că reclamanții sunt proprietarii construcției descrise în acțiune. În acest sens sunt și considerentele decizii 993/R/2010 pronunțată în dos. nr-_, prin care Tribunalul Bacău a reținut, cu putere de lucru judecat, că reclamanții din prezenta cauză ocupă încăperile 7-10, executate de ei cu acordul soților D., din cele 10 încăperi identificate de expert. Având în vedere aceste aspecte și considerentele reținute mai sus, în mod corect a instituit instanța un drept de superficie în favoarea reclamanților, în speță fiind incidente art.492 C Civ și nu art.494 C.Civ, cum susțin recurenții.
Corect instanța de fond a acordat valoare probatorie depozițiilor martorilor propuși de reclamanți întrucât acestea se coroborează cu concluziile raportului de expertiză în construcții. Astfel,în urma identificării celor două imobile expertul a constată că deși, imobilul realizat de reclamanți(în anul 1994) este lipit de imobilul recurenților (construit în 1969), el are caracteristici constructive diferite: casa recurenților este realizată pe fundații și elevații din piatră zidită și nezidită, structură din lemn și paiantă și acoperiș șarpantă cu învelitoare de țiglă iar construcția reclamanților este realizată pe fundații și elevații de beton și beton armat, și zidărie din blocuri bca cu planșeuri pe grinzi lemn și acoperiș tip șarpantă, învelită frontal cu țiglă ți din plăci mari de azbociment ondulat pe fațada posterioară. Construcția este compusă din trei camere și hol cu verandă închisă, este tencuită pe exterior cu ciment, nu este zugrăvită, are instalații electrice dar nu este racordată la rețeaua electrică din zonă, tâmplărie de termopan cu structură de PVC și pardosită cu dușumea.
Prin urmare susținerile recurenților privind înlăturarea depozițiilor martorilor reclamanților și contradicția sentinței civile cu probele administrate vor fi respinse ca nefondate.
Și motivul privind nepronunțarea instanței de fond asupra apărărilor invocate prin întâmpinare, respectiv a efectului pozitiv a al autorității de lucru judecat în ceea ce privește proprietatea construcțiilor este neîntemeiat. Așa cum rezultă și din considerentele sentinței recurate, instanța de fond s-a pronuțat în senul respingerii excepției, considerentele soluției de respingere regăsindu-se în încheierea din 22.06.2011 (fila 63 dosar).
Pentru aceste motive, în temeiul art.312 alin.1 C.pr civ va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art.274 C.pr civ., reținând culpa procesuală a recurenților, îi va obliga să plătească intimaților suma de 1500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat în recurs, conform chitanței depuse la dosar.
În temeiul art.18 din OUG nr.51/2008 va obliga recurenții să plătească către stat, suma de 3.281 lei, reprezentând taxă de timbru aferentă fondului, pentru care intimații reclamanți C. M. și C. M. -D. au beneficiat de scutire prin încuviințarea ajutorului public judiciar (încheierea din 13.03.2013 fila 56 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul civil promovat de recurenții-pârâți D. C. și D. A., ambii cu domiciliul în ., județul Bacău, împotriva sentinței civile nr.154/2012 din 18.01.2012 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. M., C. M.-D., ambii cu domiciliul în ., județul Bacău, și cu intimata-pârâtă U. A. Teritorială a Comunei Urechești prin Primar, cu sediul în ., având ca obiect acțiune în constatare ca nefondat.
Obligă recurenții să plătească intimaților suma de 1500 lei reprezentând onorariu de avocat în recurs.
În temeiul art.18 din O.U.G.nr.51/2008 obligă recurenții să plătească către stat suma de 3281 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Aprilie 2013.
Președinte, C. D. | Judecător, G. D. | Judecător, C. M. R. |
Grefier, E. Țimiraș |
Red. s.c. G. A.
Red. / tehnored. motiv d.c. D.C. - 09.09.2013
/ Ț.E. - 2 ex./10.09.2013
E.Ț. 11 Aprilie 2013
| ← Pretenţii. Hotărâre din 24-09-2013, Tribunalul BACĂU | Fond funciar. Hotărâre din 22-03-2013, Tribunalul BACĂU → |
|---|
