Contestaţie la executare. Hotărâre din 22-01-2013, Tribunalul BACĂU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BACĂU la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 4647/270/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BACĂU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 54/2013
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. L. P.
Judecător C. D.
Judecător C. M. R.
Grefier E. A.
Pe rol judecarea recursului privind pe recurenta-contestatoare S.C."O. P." S.A. BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 3654 din 16.11.2012, a Judecătoriei Onești, pronunțată în dosarul_, în contradictoriu cu intimatul-creditor T. M., intimatul B.E.J. B. J., având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 07.01.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă și când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru 15.01.2013 când față de imposibilitatea constituirii completului de judecată s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentului recurs civil, reține:
Prin sent.civ.nr.3654/16.11.2012, Judecătoria Onești a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimatul B.E.J. B. J..
A respins contestația la executare formulată de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimații T. M. și B.E.J. B. J..
Conform art. 274 din Codul de procedură civilă, a obligat contestatoarea să achite cheltuieli de judecată în suma de 650 lei intimatului T. M. și de 500 lei intimatului B.E.J. B. J., reprezentând onorarii de avocați.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 1 din Legea nr. 188/2000, executorul judecătoresc este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public, iar potrivit disp. art. 7 alin. 1 lit. a din aceeași lege executorul judecătoresc are atribuția de a pune în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii.
De asemenea, disp. art. 57 și 58 din legea nr. 188/2000 prevăd că actele executorilor judecătorești sunt supuse, în condițiile legii, controlului instanțelor judecătorești competente, cei interesați sau vătămați prin actele de executare putând formula contestație la executare, în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
În acest context, având în vedere că rolul executorului judecătoresc este acela de a îndeplini un serviciu de interes public, acesta nu poate fi parte într-o acțiune în fața instanței judecătorești cu privire la actele de executare îndeplinite în exercitarea atribuțiilor de serviciu, calitate procesual activă și pasivă în cadrul unei contestații la executare având doar părțile interesate sau vătămate prin actul de executare întocmit în cadrul unui dosar de executare.
Prin Decizia nr. 162 din 22 aprilie 2003 Curtea Constituțională s-a pronunțat în același sens.
Față de aceste considerente, s-a admis excepția.
Cu privire la contestația la executare propriu-zisă, a arătat instanța de fond că între debitoarea S.C. O. P. S.A. și creditorul T. M. se desfășoară executarea silită a titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 698/20.04.2011 a Curții de Apel Bacău, prin care debitoarea a fost obligată către salariații săi la pata sumei de ce reprezintă cota de 5% din profitul net, pe fiecare dintre anii 2005, 2006, 2007, sumă ce va fi reactualizată cu rata inflației.
Executarea silită a fost începută de B.E.J. B. J. și contestatoarea a formulat mai multe contestații la executare pe rolul Judecătoriei Moinești.
Primul motiv al contestației la executare îl reprezintă faptul că suma de bani pe care contestatoarea o datora creditorului în baza titlului executoriu a fost executată silit prin poprirea de două ori asupra conturilor bancare ale debitoarei.
De vreme ce s-a dispus întoarcerea primei executări silite, în mod corect executorul judecătoresc a reluat executarea silită de la început. Debitoarea nu mai poate pretinde că și-a îndeplinit obligația față de salariat când instanța de fond a dispus întoarcerea executării.
Contestatoarea nu a adus critici întemeiate privind somația imobiliară și procesul verbal de situație.
Principalele critici aduse de contestatoare vizează suma datorată având în vedere că prin titlul executoriu nu a fost cuantificată cota de 5% pentru fiecare reclamant. Pentru determinarea acestei cote era necesară efectuarea unei expertize contabile, probă pe care a solicita-o inițial prin contestație, însă în instanță a renunțat la această probă.
Apreciind ca legale actele executorului judecătoresc, instanța de fond a respins contestația.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea S.C. O. P. S.A. care a criticat sentința, în esență, pentru următoarele motive:
Instanța de fond a analizat trunchiat motivele contestației și nu a analizat actele depuse la dosar, sentința fiind nelegală.
Astfel, suma de bani ce face obiectul executării a fost deja executată prin poprire, în cadrul dosarelor de executare silită nr.1280/2011-1379/2011 ale B.E.J. B. J..
Debitoarea recurentă arată că a contestat fiecare din aceste executări silite.
Sub un alt aspect, recurenta susține că obligația de plată supusă executării silite nu reprezintă o creanță certă și lichidă, expertul care a realizat expertiza contabilă în cadrul executării silite neavând în vedere dispozițiile Legii nr.571/2003.
Recurenta a criticat și soluția de admitere a excepție lipsei calității procesuale pasive a B.E.J. B. J. arătând că executorul a fost chemat în judecată doar pentru opozabilitatea hotărârii, față de faptul că a solicitat și întoarcerea executării silite.
A mai invocat cauza B. contra României arătând că Judecătoria Onești a admis o contestație la executare având același obiect, doar intimatul fiind altul.
Analizând recursul, Tribunalul constată:
Hotărârile se pronunță în fiecare speță în funcțiile de circumstanțele concrete existente.
În cauza B. contra României, CEDO a statuat că “divergențele de jurisprudență constituie, prin natura lor, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având competență în raza lor teritorială. Cu toate acestea, rolul unei instanțe supreme este tocmai să regleze aceste contradicții de jurisprudență”.
Or, față de aceste considerente, având în vedere că soluțiile invocate de recurentă ca fiind practică neunitară nu au fost pronunțate în ultimă instanță, fiind susceptibile de a fi atacate cu recurs, jurisprudența CEDO invocată nu are aplicabilitate.
În ceea ce privește contestația la executare, corect a reținut instanța de fond că în cadrul primei executări silite s-au anulat toate formele de executare, deci și plata făcută de debitoare.
Așadar, dacă recurenta a recuperat sau nu suma de bani plătită cu ocazia primei executări nu este relevant pentru valabilitatea prezentei executări.
Cu privire la câtimea creanței, potrivit art.404 alin.1 din Codul de procedură civilă, odată cu admiterea contestației la executare, instanța poate nu numai să anuleze actul de executare contestat, ci și să dispune îndreptarea acestuia.
În speță, nu rezultă că ar exista motive de nulitate a raportului de expertiză întocmit în cadrul procedurii executării silite, ci se impunea îndreptarea acestui act de executare, în sensul că, din sumele care au rezultat ca fiind datorate de către contestatoare, în baza titlului executoriu, să se calculeze cuantumul contribuțiilor către stat, ceea ce se poate stabili prin efectuarea, în cadrul judecării contestației, a unei expertize contabile.
Însă în cauza pendinte, contestatoarea a renunțat expres la administrarea acestei probe, soluția instanței de fond fiind, așadar, temeinică.
Tot corect s-a reținut și lipsa calității procesuale pasive a executorului judecătoresc, față de Decizia nr. 162/22 aprilie 2003 a Curții Constituționale.
De altfel, nu există temei juridic nici pentru ca executorul să fie chemat în judecată doar pentru opozabilitate, întrucât acesta nu este parte a raporturilor juridice din cadrul executării silite, acestea derulându-se între creditor și debitor.
Având în vedere aceste considerente, Tribunalul constată că recursul este nefondat și, în consecință, îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul privind pe recurenta-contestatoare S.C. "O. P." S.A. BUCUREȘTI cu sediul în București, ., sector 1, București ("P. CITY"), împotriva sentinței civile nr. 3654 din 16.11.2012, a Judecătoriei Onești, pronunțată în dosarul_, în contradictoriu cu intimatul-creditor T. M. domiciliat în com. PODURI, . Bacău, intimatul B.E.J. B. J. cu sediul în Moinești, ., parter, județul Bacău, ca nefondat.
Obligă recurentul să plătească intimatului T. suma de 650 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
I. L. P. | C. D. | C. M. R. |
Grefier |
A. E. |
Red./ Tehnored. d.c. P.I.L. / 18.04.2013/
Tehnored. d.c . A.E. / 19.04.2013/ 2 ex.
| ← Acţiune posesorie. Decizia nr. 124/2013. Tribunalul BACĂU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1046/2013. Tribunalul BACĂU → |
|---|
