Fond funciar. Decizia nr. 56/2013. Tribunalul BACĂU

Tribunalul BACĂU - Sentințe și decizii civile / 2013

Decizia nr. 56/2013 pronunțată de Tribunalul BACĂU la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 656/260/2010

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BACĂU

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 56/2013

Ședința publică de la 22 Ianuarie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE I. L. P.

Judecător C. D.

Judecător C. M. R.

Grefier E. A.

Pe rol judecarea recursurilor civile promovate de către recurenții-pârâți C. JUDEȚEANĂ BACĂU PENTRU APLICAREA L18/1991 și C. L. DĂRMĂNEȘTI PT. APLICAREA L18/1991 și recurentul – intervenient DIRECȚIA S. BACĂU, împotriva sentinței civile nr. 584 din 13.03.2012 pronunțata de Judecătoria Moinești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. B. C. E., B. B. M. G. Ș., având ca obiect fond funciar.

Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 07.01.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă și când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru 15.01.2013, când față de imposibilitatea constituirii completului de judecată s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,

TRIBUNALUL

Asupra recursurilor de față, reține următoarele:

Prin sentința nr. 584/13.03.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Moinești a admis plângerea împotriva Hotărârii nr._ din 10.12.2009 a Comisiei Județene Bacău de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, formulată de reclamanții B. B. C. E. și B. B. M. G. Ș. în contradictoriu cu pârâtele C. Județeană Bacău pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. Dărmănești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și intervenienta în interes alăturat Regia Națională a Pădurilor Romsilva SA, a anulat Hotărârea nr._ din 10.12.2009 a Comisiei Județene Bacău de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a admis cererea reclamanților de obligare a pârâtelor la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren pădure denumită Parc Osoi, a obligat pârâtele la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților pentru suprafața de 139,85 ha teren pădure-Parc Osoi, situată în localitatea Dărmănești, jud.Bacău, a admis în parte cererea reclamanților de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafațele de teren agricol, pășune și fâneață solicitate în baza Legii 193/2007, a obligat pârâtele la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 50 ha teren pășune și fâneață, pe terenuri libere aflate la dispoziția Comisiei Locale Dărmănești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor sau prin propunerea și acordarea de despăgubiri.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:

„I. Reclamanții B. B. C. E. și B. B. M. G. Ș. sunt succesori în drepturi ai autoarei E. Știrbey, bunica lor maternă, calitate atestată de următoarele înscrisuri: certificat de calitate de moștenitor nr. 116 din 22.12.2005 eliberat de Biroul Notarilor Publici Asociați M. P. și T. Silvana-B. din București, prin care se atestă calitatea de moștenitoare după defunctul Știrbey G., decedat la data de 31.12.1917, bunicul matern al reclamanților, a autoarei Ș. E., bunica maternă și autoarea reclamanților precum și a fiicelor defunctului-C. S. (A. A.), născută Știrbey și B. M. M., născută Știrbey, mătușa și respectiv mama reclamanților; certificat de calitate de moștenitor nr. 117 din 22.12.2005 eliberat de Biroul Notarilor Publici Asociați M. P. și T. Silvana-B. din București, prin care se atestă calitatea de moștenitoare după defuncta Ș. E., bunica maternă și autoarea reclamanților, a fiicelor defunctei-C. S.(A. A.), născută Știrbey și B. M. M., născută Știrbey, mătușa și respectiv mama reclamanților și certificat de calitate de moștenitor nr. 20 din 16.02.2004 eliberat de Biroul Notarilor Publici Asociați M. P. și T. Silvana-B. din București, prin care se atestă calitatea de moștenitori după defuncta B. M. M., născută Știrbey, mama reclamanților, a reclamanților B. C. E. B. și B. Brânconeanu M.-G.-Ș. - filele 6-8 dosar, acte de stare civilă-certificate de naștere ale reclamanților și ale defunctei lor mame, certificat de căsătorie al mamei reclamanților, certificate de deces ale autoarei Ș. E. și a bunicului patern Știrbey G.-filele 66-72 dosar, aceste înscrisuri regăsindu-se în documentația care a stat la baza emiterii de către C. Județeană Bacău a Hotărârii nr._/10.12.2009-filele 66-73 dosar.

În această calitate, reclamanții au formulat, la data de 16.09.2005, prin procurator M. C., cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 247/2005, asupra terenurilor care au făcut parte din moșia Dărmănești, după autoarea Știrbey E., respectiv: suprafața de 5030 ha pădure stejar, fag, brad, molid, pin și mesteacăn, 768 ha pășuni, 204 ha fâneață, 28 ha pomi fructiferi, 143 ha imaș, 68 ha teren arabil. Cererea a fost înregistrată la C. L. Dărmănești de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor sub nr. 8 din 16.09.2005, aceeași cerere fiind formulată și de către vărul primar al reclamanților, numitul C. Ș. Georges, la aceeași dată, cererea fiind înregistrată sub nr. 9 din 16.09.2005.Cererile au fost conexate sub nr. 9 din 16.09.2005.

La data de 21.12.2005, cererea a fost precizată de către procuratorul solicitanților în sensul în care aceștia înțeleg să formuleze cerere de reconstituire și pentru suprafața de aproximativ 150 ha teren reprezentată de Parcul aflat în administrarea Ocolului Silvic Dărmănești care face parte din domeniul ce a aparținut familiei Știrbey. Cererea formulată a fost înregistrată la C. L. Dărmănești în cadrul aceluiași dosar nr. 9/2005. Aceste aspecte rezultă din înscrisurile aflate la filele 164,165, 167,171 dosar, înaintate de pârâta C. L. Dărmănești de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.

Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra Parcului Osoi, în suprafață estimată la data formulării cererii de 150 ha, a fost formulată de procurator av. M. C. în baza procurii speciale acordată de reclamanți, autentificată prin Încheierea de autentificare nr. 4804 și 22.11.2005, la Biroul Notarilor Publici Asociați M. P. și Silvana B. T., aflată la filele 216-218 dosar, în xerocopie conformă cu originalul și depusă din nou de reclamanți prin apărător, la ultimul termen de judecată. Această procură conferă dreptul procuratorului de a efectua, în numele reclamanților toate formalitățile necesare în vederea restituirii dreptului de proprietate asupra imobilelor terenuri și construcții situate în mai multe localități, printre care și localitatea Dărmănești, jud. Bacău și de reprezentare în acest scop în fața organelor administrative, instanțelor judecătorești, etc.

Faptul că această cerere care privește suprafața de teren cunoscută sub denumirea de Parcul Osoi și formulată la data de 21.12.2005, în baza Legii nr. 247/2005 a fost avută în vedere și de către C. L. Dărmănești de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor la momentul analizării cererii nr. 9/2005, rezultă în mod clar din aceea că în Referatul Comisiei Locale Dărmănești de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 826/8.02.2006-aflat la fila 161 dosar-prin care se soluționează cererea nr. 9/2005 se precizează în mod clar la alineatul penultim că :”Suprafața solicitată sub denumirea de Parcul Osoi urmează a fi pusă în discuția Comisiei Locale de aplicare a legilor fondului funciar în funcție de dovezile care vor fi depuse în vederea dovedirii dreptului de proprietate „, fiind deci amânată soluționarea acestei cereri-filele 161-163 dosar.

Prin Hotărârea Comisiei Județene Bacău de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 10.119 din 23.05.2006, aflată la fila 18 dosar, s-a validat propunerea Comisiei Locale Dărmănești din Referatul precizat anterior și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, în favoarea reclamanților și a vărului primar al acestora, pentru suprafața de 6.476,10 ha teren vegetație forestieră, pentru care s-a și eliberat Titlul de proprietate nr._ din 19.07.2007.

Cererea reclamanților cu privire la suprafața de aproximativ 150 ha teren cunoscută sub denumirea Parc Osoi nu a mai fost ulterior analizată de către C. L. Dărmănești, cererea fiind analizată direct de către C. Județeană Bacău și respinsă prin Hotărârea nr._/10.12.2009 împotriva căreia s-a formulat prezenta plângere, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin 2 din Legea 18/1991, cu motivarea că reclamanții au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 140 ha teren Parc Osoi, la data de 24.07.2008, cererea fiind înregistrată sub nr. 5914 din 24.07.2008, cererea fiind tardiv formulată, după 2 ani de la punerea în posesie și eliberarea Titlului de proprietate nr._ din 19.07.2006, cu depășirea termenului prevăzut de art. 11 alin 8 din Regulamentul aprobat prin HG 890/2005.

Analizând motivarea pârâtei C. Județeană Bacău de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor cu privire la această cerere, instanța reține următoarele:

cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de aproximativ 150 ha, cunoscut sub denumirea de Parcul Osoi a fost formulată la data de 21.12.2005, în baza Legii nr. 247/2005, fiind înregistrată la dosarul nr. 9/2005, concluzie desprinsă din analiza efectuată de instanță în paragrafele anterioare. Astfel, în mod eronat, pârâta C. Județeană Bacău a reținut că prima oară, reclamanții au formulat această cerere la data de 24.07.2008, cerere care a fost înregistrată la C. L. Dărmănești sub nr. 5914. La fila 57 dosar se regăsește cererea formulată de procuratorul reclamanților și înregistrată sub acest număr la C. L. Dărmănești, prin care se solicită analizarea cererii formulate anterior în baza Legii 247/2005 cu privire la Parcul Osoi și reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren, din chiar cuprinsul cererii rezultând că nu este o cerere nouă ci o reiterare a cererii inițiale a cărei soluționare a fost amânată prin Referatul Comisiei Locale Dărmănești nr. 826 din 8.02.2006.
Calificarea acestei cereri ca o cerere nouă formulată la data de 4.07.2008-și nu 24.07.2008 cum se reține în Hotărârea Comisiei Județene Bacău, a condus la concluzia greșită că această cerere a fost formulată cu depășirea termenului legal.
În fapt, această cerere a fost formulată ca și completare la cererea nr. 9 din 16.09.2005, în baza Legii 247/2005, cu respectarea dispozițiilor art. 11 alin 8 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor aprobat prin HG 890/2005 și care va fi denumit în continuare Regulament și nu a fost soluționată prin Referatul nr. 826/8.02.2006, nefiind astfel tardiv formulată.
pe de altă parte, instanța reține că soluția Comisiei Județene Bacău cu privire la această cerere nu respectă procedura legală obligatorie prevăzută de Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor aprobat prin HG 890/2005, astfel:

În conformitate cu dispozițiile din Regulamentul aprobat prin HG 890/2005, Comisiile locale de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor au în atribuții: analizarea cererilor depuse în conformitate cu prevederile legii pentru reconstituirea dreptului de proprietate, stabilesc mărimea și amplasamentul suprafeței de teren pentru care se reconstituie dreptul de proprietate, întocmesc situațiile definitive, privind persoanele fizice îndreptățite să li se atribuie teren, înaintează și prezintă spre validare comisiei județene situațiile definitive, împreună cu documentațiile necesare, pun în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul. În conformitate cu art. 6 lit e din Regulament, C. Județeană validează sau invalidează propunerile comisiilor locale.

În cauză însă nu există niciun Referat al Comisiei Locale Dărmănești de soluționare a cererii reclamanților de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 140 ha teren Parca Osoi, prin propunere de validare sau de invalidare, Referatul nr. 1 din 10.11.2009 soluționând cererea reclamanților formulată în baza Legii 193/2007, înregistrată sub nr. 1 din 16.08.2007.

Astfel, reclamanții nu au avut posibilitatea de a formula contestație împotriva propunerii comisiei locale privind modul de soluționare a cererii lor, în conformitate cu dispozițiile art. 6 lit.d din regulament întrucât o astfel de propunere nu există.

Concluzionând, Hotărârea Comisiei Județene Bacău nr._ din 10.12.2009 cu privire la cererea reclamanților de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra terenului cu vegetație forestieră cunoscut sub denumirea de Parc Osoi este contrară dispozițiilor legale cu privire la procedura obligatorie prealabilă emiterii acestei hotărâri și de asemenea este rezultatul calificării eronate a cererii reclamanților înregistrată sub nr. 5914 ca fiind cererea formulată de aceștia, de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la Parcul Osoi.

Motivat de aceste considerente, instanța va admite plângerea reclamanților împotriva soluției Comisiei Județene Bacău, dată cererii lor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului cunoscut cu denumirea de Parcul Osoi, prin Hotărârea nr._ din 10.12.2009.

Analizând cererea reclamanților de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren vegetație forestieră cunoscut sub denumirea de Parc Osoi, situat în Dărmănești, prin prisma dispozițiilor legale incidente și a probelor administrate în cauză, instanța reține următoarele:

Sub un prim aspect, fără a mai relua aceleași considerente avute în vedere la analizarea soluției dată de pârâta C. Județeană Bacău asupra acestei cereri, instanța reține concluzia desprinsă din această analiză, că cererea a fost formulată în termenul legal.

În acest context, mai trebuie precizat că reclamanții au făcut dovada cetățeniei române prin copia certificată de pe pașapoartele eliberate de autoritățile din România, Adeverința nr. 1529 din 5.04.2006 eliberată de Ambasada României în Marea Britanie - filele 74-77 și Atestația nr._/C-_ din 20.12.2011 eliberată de Ambasada României în Franța-fila 40 vol. II, calitatea de cetățeni români conferindu-le acestora posibilitatea de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenurile preluate în mod abuziv de stat de la autoarea lor-conform art. 30 din Legea 1/2000, astfel cum a fost modificată prin pct. 35 al art. I din Titlul V al Legii 247/2005.

Autoarea reclamanților, E. Știrbey, după care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, are calitatea de proprietar deposedat, în sensul definit de art. 3 alin 5 din Legea 1/2000, calitate care rezultă din următoarele înscrisuri:

Conform Procesului verbal al Comitetului de expropriere și împroprietărire din 15.02.1946-f.11 dosar, a fost expropriată din proprietatea E. Știrbey, suprafața de 1209 ha teren, compusă din mai multe suprafețe de teren, printre care si Parcul Osoi.

Împotriva acestui proces verbal și al Deciziilor Comisiei de Plasă Moinești din 21.03.1946 și 5.04.1946 prin care s-a confirmat această expropriere, autoarea reclamanților a formulat contestație soluționată prin Decizia din 29.04.2946 a Judecătoriei Onești prin care s-a admis în parte contestația în sensul reformării celor 2 decizii și exceptării de la expropriere a suprafeței de 6.573,43 ha pădure si alte bunuri imobile, menținându-se deciziile de expropriere cu privire la suprafețele de teren arabil, pășune, fânețe, livezi. Aceste aspecte rezultă din motivarea deciziei, aflată integral la filele 117-179 dosarul cauzei. Această decizie a fost reformată în 23.01.1947 prin decizie a Comisiei Centrale de Reformă Agrară, în sensul în care au fost exceptate de la expropriere pădurea, poienile din pădure sub 3 ha, calea ferată forestieră, cantoanele din pădure și două fabrici cu depozitele și instalațiile din jurul lor, restul terenurilor fiind expropriate.

Conform avizului nr. 52 din 6.12.1947 al Comitetului Executiv de Reformă Agrară, aflat la fila 182 dosar, s-a precizat că prin Avizul comisiei Centrale de Reformă Agrară din 23.01.1947 s-a considerat expropriat și castelul cu toate dependințele, grădina și terenul înconjurător, situat în .. Acest teren din jurul castelului este cunoscut sub denumirea de Parc Osoi.

Astfel, reclamanții au făcut dovada că acest teren a fost expropriat de stat fără o justă și prealabilă despăgubire.

Din raportul de expertiză tehnică specialitatea topo efectuat de expert T. M., rezultă că terenul cunoscut sub denumirea de Parc Osoi are o suprafață găsită la măsurători de 139,85 ha, este situat în UP V, parcelele 141,142,143,144,145,146,147,148, precum și că se află la acest moment în administrarea Ocolului Silvic Dărmănești, nefiind ocupat de proprietăți particulare, putând fi restituit în natură reclamanților, pe vechiul amplasament.

Motivat de aceste considerente, constatând că nu există niciun impediment pentru reconstituirea dreptului de proprietate al reclamanților cu privire la acest teren și având în vedere și dispozițiile art. 39 din Regulamentul aprobat prin HG 890/2005, potrivit cu care: “Reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.”, instanța va admite cererea reclamanților și va obliga pârâtele la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamanților pentru suprafața de 139,85 ha teren pădure - Parc Osoi, situată în localitatea Dărmănești, jud.Bacău.

II. Cu privire la plângerea formulată de reclamanți împotriva soluției dată de C. Județeană Bacău de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin Hotărârea nr._ din 10.12.2009 la cererea formulată de reclamanți în temeiul Legii 193/2007 și înregistrată la C. Județeană Bacău sub nr. 1 din 16.08.2007, instanța reține următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 1 din 1.08.2007 la C. L. Dărmănești de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, reclamanții, prin avocat M. C., cu împuternicire atașată cererii, au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor nerestituite din proprietatea care a aparținut autoarei Știrbey E., terenuri care fac obiectul Legii 1/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea 193/2007.

Cererea a fost formulată în termenul legal prevăzut de art. II din Legea 193/2007, respectiv 60 de zile de la data intrării în vigoare a legii.

Instanța reține sub un prim aspect că prin Legea 193/2007, art. I, s-a introdus, la art. 3, alineatul (2¹), cu urmatorul cuprins:

"(2¹) Pentru terenurile proprietarilor deposedati, persoane fizice, pe care se afla pasuni si fanete, reconstituirea se face pentru diferenta dintre suprafata de 50 ha de familie si cea adusa in cooperativa agricola de productie sau preluata prin acte normative speciale ori prin orice alt mod de la membri cooperatori sau de la orice alta persoana fizica deposedata, dar nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat."

Astfel, obiect al cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate formulate în temeiul Legii 193/2007 nu pot face decât terenurile categoria pășune și fâneață nu și terenurile agricole, care puteau fi solicitate în temeiul dispozițiilor Legii 1/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea 247/2005, în termenul prevăzut de Legea 247/2005.

Astfel, deși prin precizările depuse la fila 151 dosar, reclamanții arată că au înțeles să solicite prin această cerere și alte terenuri decât cele categoria pășune și fâneață, instanța reține că acestea nu pot face obiectul reconstituirii în temeiul Legii 193/2007, prin urmare, cererea reclamanților cu privire la aceste terenuri este neîntemeiată.

În același context instanța reține că deși reclamanții au formulat cererea nr. 9 din 16.09.2005, cu privire la toate terenurilor aparținând moșiei Dărmănești, inclusiv cele exceptate de Legea 193/2007 de la reconstituire, aceștia nu au înțeles să conteste Hotărârea Comisiei Județene Bacău nr. 10.119 din 23.05.2006 și nici Referatul Comisiei Locale Dărmănești nr. 826 din 8.02.2006 prin care nu s-a soluționat cererea lor cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate și în privința terenurilor categorie arabil, livadă, imaș, iar conform Legii 193/2007 o nouă cerere de reconstituire nu poate viza decât terenurile categorie pășune și fânețe.

De altfel, prin Hotărârea Comisiei Județene Bacău care face obiectul prezentei plângeri întemeiată pe dispozițiile art. 53 alin 2 din Legea 18/1991, pârâta C. Județeană Bacău a analizat cererea reclamanților doar din perspectiva îndreptățirii lor la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care au aparținut autoarei Știrbey E., categoria pășune și fânețe, soluție corectă din perspectiva dispozițiilor Legii 193/2007.

Analizând soluția dată de pârâta C. Județeană Bacău cererii reclamanților, instanța constată că motivarea dată de pârâtă este rezultatul unei greșite interpretări a dispozițiilor legale incidente. Astfel, în considerentele hotărârii, pârâta reține că din interpretarea dispozițiilor art. 3 alin (2¹) din Legea 193/2007, care reglementează posibilitatea de a solicita diferența dintre suprafata de 50 ha de familie si cea adusa în cooperativa agricola de producție sau preluata prin acte normative speciale ori prin orice alt mod de la membri cooperatori sau de la orice alta persoana fizica deposedata, dar nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat, rezultă că pot formula cerere numai persoanele care au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legilor anterioare din domeniul restituirii proprietății funciare. Cu alte cuvinte, această cerere nu poate fi formulată pentru prima oară în baza Legii 193/2007.

Această interpretare a dispozițiilor art. 3 alin (2¹) din Legea 193/2007 este eronată întrucât adaugă la lege, nefiind prevăzută nicio limitare a sferei persoanelor care pot solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor din categoria fânețe și pășuni, la persoanele care au formulat anterior astfel de cereri ci doar o limitate a suprafeței pentru care se poate reconstitui dreptul persoanelor îndreptățite.

Pe de altă parte, atunci când legiutorul a vrut să limiteze sfera persoanelor care pot solicita reconstituirea dreptului de proprietate a făcut-o în mod expres prin arătarea criteriilor de determinare a acestei sfere, exemplul cel mai apropiat fiind cel oferit de art. 3 alin 2 din Legea 1/2000, introdus prin Legea 247/2005, care instituie posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate pentru persoanele fizice prevăzute la art. 9 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicata, cu modificările și completările ulterioare, pentru diferența dintre suprafața de 10 ha de familie si cea adusa în cooperativa agricola de producție sau preluată prin legi speciale ori în orice mod de la membrii cooperatori, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat.", ori, la art. 9 alin 1 din Legea 18/1991 se face referire la persoanele cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate în limita suprafeței de teren de 10 ha de familie în echivalent arabil.

Această soluție nu a mai fost preluată de Legea 193/2007, prin care s-a introdus alin 2 ind. 1 al articolului 3, astfel încât, nefiind făcută în mod expres o astfel de limitare, ea nici nu există.

Singura limitare impusă de art.3 alineatul (2¹) din Legea 193/2007 este cea a suprafeței de teren care poate fi reconstituită respectiv diferența dintre suprafața de 50 ha de familie si cea preluata prin acte normative speciale ori prin orice alt mod de la orice persoana fizica deposedata, dar nu mai mult de 100 ha de proprietar deposedat.

Astfel, suprafața maximă de teren ce poate fi reconstituită în baza Legii 193/2007 este 50 ha teren categoria pășune și fânețe.

Motivat de aceste considerente, instanța va anula soluția dată de pârâta C. Județeană Bacău cererii formulată de reclamanți în temeiul Legii 193/2007, prin admiterea plângerii formulate de aceștia împotriva Hotărârii Comisiei Județene Bacău.

Instanța mai reține în acest context că deși prin Referatul Comisiei Locale Dărmănești nr. 1 din 10.11.2009, se propune invalidarea cererii reclamanților pe alte considerente decât cele care au fost avute în vedere de pârâta C. Județeană Bacău la soluționarea contestației formulate împotriva propunerii de invalidare a Comisiei Locale Bacău, aceste considerente-respectiv lipsa declarațiilor reclamanților privind suprafața totală de teren atribuită în proprietate și lipsa dovezilor din care să rezulte că reclamanții sunt cetățeni români - nu au fost avute în vedere de către C. Județeană Bacău la soluționarea contestației reclamanților.

Analizând cererea reclamanților de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafețelor de teren categoria pășune și fâneață, situate în Dărmănești, prin prisma dispozițiilor legale incidente și a probelor administrate în cauză, instanța reține următoarele:

Sub un prim aspect, instanța reține că cererea a fost formulată în termenul legal prevăzut de art. II din Legea 193/2007.

De asemenea, instanța va reține în această analiză și faptul că reclamanții au făcut dovada calității lor de moștenitori ai defunctei Știrbey E., prin certificatele de calitate de moștenitori și prin actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei, instanța analizând aceste dovezi la analiza situației de fapt cu care s-a și început motivarea, precum și că reclamanții au făcut dovada cetățeniei române prin copia certificată de pe pașapoartele eliberate de autoritățile din România, Adeverința nr. 1529 din 5.04.2006 eliberată de Ambasada României în Marea Britanie – filele 74-77 și Atestația nr._/C-_ din 20.12.2011 eliberată de Ambasada României în Franța-fila 40 vol. II, calitatea de cetățeni români conferindu-le acestora posibilitatea de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenurile preluate în mod abuziv de stat de la autoarea lor.

Împotriva acestui proces verbal și al Deciziilor Comisiei de Plasă Moinești din 21.03.1946 și 5.04.1946 prin care s-a confirmat această expropriere, autoarea reclamanților a formulat contestație soluționată prin Decizia din 29.04.2946 a Judecătoriei O. prin care s-a admis în parte contestația în sensul reformării celor 2 decizii și exceptării de la expropriere a suprafeței de 6.573,43 ha pădure si alte bunuri imobile, menținându-se deciziile de expropriere cu privire la suprafețele de teren arabil, pășune, fânețe, livezi. Aceste aspecte rezultă din motivarea deciziei, aflată integral la filele 117-179 dosarul cauzei. Această decizie a fost reformată în 23.01.1947 prin decizia Comisiei Centrale de Reformă Agrară, în sensul în care au fost exceptate de la expropriere pădurea, poienile din pădure sub 3 ha, calea ferată forestieră, cantoanele din pădure și două fabrici cu depozitele și instalațiile din jurul lor, restul terenurilor fiind expropriate.

Conform Deciziunii nr._ din 1922 a Ministerului Finanțelor-Biroul succesiunilor, aflată la fila 9 dosar, averea lui Stirbey G., bunicul matern al reclamanților, după care au rămas ca moștenitoare, conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 116 din 22.12.2005 eliberat de Biroul Notarilor Publici Asociați M. P. și T. Silvana-B. din București, autoarea reclamanților, Ș. E., precum și a fiicele defunctului-C. S. (A. A.), născută Știrbey și B. M. M., născută Știrbey, mătușa și respectiv mama reclamanților, se compune si din moșia Dărmănești din care fac parte și suprafețele de 204 ha teren fâneață și 768 ha teren pășune.

Astfel, reclamanții au făcut dovada că aceste terenuri au fost expropriate de stat fără o justă și prealabilă despăgubire.

Din raportul de expertiză tehnică specialitatea topo efectuat de expert T. M., rezultă că aceste terenuri nu pot fi reconstituite în natură, pe vechiul amplasament, fiind ocupate de proprietăți particulare.

Concluziile acestui raport nu au fost contestate de părți, astfel că instanța reține că deși cererea reclamanților de reconstituire a dreptului de proprietate pentru o suprafață de 50 ha teren din această categorie este întemeiată, reconstituirea nu se poate face în natură, pe vechiul amplasament. Or, într-o atare situație, respingerea acțiunii în tot echivalează cu respingerea cererii de reconstituire, în condițiile în care reclamanții au făcut dovada că au dreptul la acest teren, motiv pentru care instanța apreciază că reclamanții trebuie să beneficieze de o hotărâre judecătorească pentru ca intimatele să își îndeplinească obligațiile, în sensul oferirii unui amplasament, care poate fi acceptat sau nu de către reclamanți sau acordării de despăgubiri în condițiile legii, motiv pentru care va obliga pârâtele la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 50 ha teren pășune și fâneață, pe terenuri libere aflate la dispoziția Comisiei Locale Dărmănești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor sau prin propunerea și acordarea de despăgubiri. ”

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. L. Dărmănești, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii.

În motivare, recurenta a arătat că cererea nr. 9/16.09.2005 a fost soluționată prin referatul nr. 826/8.02.2006, ce a fost adus la cunoștința reclamanților, aceștia având posibilitatea de a formula contestație, în termenul prevăzut de art. 27 al. 2, 3 și 4 din HG nr. 890/2005. Propunerea Comisiei Locale a fost înaintată Comisiei Județene care a validat-o prin Hotărârea nr._/23.05.2006, necontestată, de asemenea, de reclamanți. Mai mult, reclamanții aveau posibilitatea de a se prevala de dispozițiile art. 11 al. 8 din HG nr. 890/2005.

Cu privire la cererea întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 193/2007, recurenta a învederat că, din interpretarea coroborată a art. 3 al.2¹ din Legea nr. 1/2000 și art.II din Legea nr. 193/2007, rezultă că numai persoanele care au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legilor anterioare din domeniul restituirii proprietății funciare pot solicita diferența dintre suprafața de 50 de ha de familie (primită în baza legilor funciare existente anterior Legii nr. 193/2007, până la limita maximă de 100 ha de proprietar deposedat. D. fiind că reclamanții nu au solicitat și nu li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de până la 50 ha în conformitate cu legile anterioare nu li se poate acorda 50 ha pășuni sau fânețe pentru că acestea ar trebui să fie în completarea suprafeței primite anterior.

În drept, au fost invocate disp. art. 312 rap. la art. 304 pct. 9 C.pr.civ, ale Legii nr. 247/2005, ale Legii nr. 193/2007 și ale HG nr. 890/2005.

Recursul este scutit de la plata taxei de timbru.

Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și C. Județeană Bacău, solicitând casarea acesteia și, pe cale de consecință, în respingerea acțiunii.

În motivare, recurenta arătat că terenurile de fond forestier nu fac obiectul Legii nr. 193/2007, astfel încât cererea de restituire este inadmisibilă sub acest aspect.

Cererea nr. 5914/24.07.2008 este tardiv introdusă raportat la dispozițiile legii nr. 247/2005 și nu poate fi considerată o revenire la cererea nr. 9/16.09.2005 deoarece cererea formulată în 2005 a fost soluționată prin Hotărârea Comisiei Județene Bacău nr._/23.05.2006, iar reclamanții aveau posibilitatea formulării unei plângeri împotriva acesteia.

În drept, au fost invocate disp. art. 11 al. 8 din Hg nr. 890/2005 și art. art. 304 pct. 9 și art. 304 ¹C.pr.civ.

Recursul este scutit de la plata taxei de timbru.

Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și RNP-Direcția S. Bacău, solicitând casarea acesteia, reținerea cauzei spre rejudecare și, pe fond, respingerea plângerii.

În motivare, recurenta arătat că în mod greșit a considerat cererea reclamanților ca fiind formulată în termen legal și ca fiind o revenire la cererile formulate în anul 2005, mai ales că prin cererile nr. 8 și 9/16.09.2005 nu a fost solicitată suprafața de 140 ha cunoscută sub numele de Parcul Osoi.

Chiar și mergând pe raționamentul instanței de fond, recurenta a învederat că reclamanții ar fi trebuit să conteste în termen legal HCJ nr._/2006, altfel aceasta a rămas definitivă.

În drept, au fost invocate disp.304 pct.9 și art. 304 ¹C. pr.civ.

Recursul este scutit de la plata taxei de timbru.

La termenul din 13.07.2012, instanța a respins excepția tardivității recursului declarat de RNP Direcția S. Bacău.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța apreciază recursurile ca fiind neîntemeiate, pentru considerentele ce urmează:

În mod corect a reținut instanța de fond că cererea nr. 5914/24.07.2008 este o revenire la cererea formulată în data de 21.12.2005 (fila 171 vol. 1 dosar fond) și care a fost înregistrată de C. L. Dărmănești la dosarul nr. 9/2005, ce cuprindea cererile nr. 8 și nr. 9/_. Acest aspect rezultă indubitabil din cuprinsul cererii formulate la 21.12.2005, în care este precizat clar că cererile anterioare vizează și parcul în suprafață de 150 ha aflat în administrarea Ocolului Silvic. De altfel, cererea a fost înțeleasă astfel și de către C. L. Dărmănești care prin referatul nr. 826/8.02.2006 (fila 161 vol. 1 dosar fond) a reținut că „suprafața solicitată sub denumirea de Parcul Osoi urmează a fi pusă în discuția Comisiei Locale de aplicare a legilor fondului funciar în funcție de dovezile care vor fi depuse în vederea dovedirii dreptului de proprietate”

În acest context, instanța apreciază ca nefondate motivele de recurs formulate de C. Județeană și Direcția S. privind tardiva formulare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pentru acest teren.

De asemenea, Tribunalul constată că, din cuprinsul aceleiași cereri, rezultă că terenul aferent Parcului Osoi nu a fost solicitat în baza legii nr. 193/2007, cum susține recurenta C. Județeană Bacău, ci în baza Legii nr. 247/2005, fiind perfect admisibilă

Mai departe, instanța de recurs reține că, atâta timp cât prin referatul nr. 826/8.02.2006 al Comisiei Locale Dărmănești, validat prin Hotărârea Comisiei Județene Bacău nr._/23.05.2006, cererea de reconstituire vizând Parcul Osoi nu a fost respinsă, ci doar a fost amânată discutarea ei, reclamanții-intimați nu justificau un interes legitim și actual pentru a contesta aceste acte administrative. Prin urmare, nici motivele de recurs privind inadmisibilitatea plângerii din aceste considerente nu pot fi primite.

În final, Tribunalul apreciază ca neîntemeiat motivul de recurs formulat de C. L. Dărmănești privind greșita interpretare a dispozițiilor Legii nr. 193/2007. Astfel cum corect a reținut instanța de fond, nici art. 3 al. 2¹ din Legea nr. 1/2000, nici art. II din Legea nr. 193/2007 nu instituie nici o limitare a sferei persoanelor ce pot solicita reconstituirea dreptului de proprietate, iar interpretarea făcută de recurentă constituie o adăugare la lege, nepermisă.

De altfel, recurenta nu critică nicicum aprecierile făcute de instanța de fond în acest sens, referirile acesteia la alte texte legale, ci doar se limitează în a-și reitera apărările făcute și în fața primei instanțe.

Pentru toate aceste motive, considerând sentința recurată legală și temeinică, în baza art. 312 C.pr.civ, Tribunalul va respinge toate recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge recursurile civile promovate de către recurenții-pârâți C. JUDEȚEANĂ BACĂU PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991 cu sediul în Bacău, Calea Mărășești, nr. 2-4, județul Bacău și C. L. DĂRMĂNEȘTI PT. APLICAREA LEGII 18/1991 cu sediul în Dărmănești, ., județul Bacău și recurentul – intervenient DIRECȚIA S. BACĂU cu sediul în Bacău, .. 14, județul Bacău, împotriva sentinței civile nr. 584 din 13.03.2012 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații B. B. C. E., B. B. M. G. Ș. ambii prin procurator C. M. - Câmpina, .. 142, județ Prahova, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2013.

PREȘEDINTE	JUDECĂTOR	JUDECĂTOR
I. L. P.	C. D.	C. M. R.

Grefier

A. E.

Red./ Tehnored. d.c. R.C.M. / 11.03.2013/

Tehnored. d.c . A.E. / 14.03.2013/ 2 ex.

← Pretenţii. Sentința nr. 3361/2013. Tribunalul BACĂU		Conflict de competenţă. Sentința nr. 1152/2013. Tribunalul BACĂU →

Fond funciar. Decizia nr. 56/2013. Tribunalul BACĂU

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 56/2013. Tribunalul BACĂU