Pretenţii. Sentința nr. 3361/2013. Tribunalul BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3361/2013 pronunțată de Tribunalul BACĂU la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 4552/270/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BACĂU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 308/2013
Ședința publică de la 04 decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. A.
Judecător I. L. P.
Grefier E. A.
Pe rol judecarea apelului civil promovat de apelanta-pârâtă L. M. împotriva sentinței civile nr.3361/04.11.2011 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți B. I. și B. A. și cu intimații-pârâți F. A., F. A. A., C. G., R. M. și C. M., având ca obiect „servitute”.
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 02.12.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă.
TRIBUNALUL
- deliberând -
Asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3361/04.11.2011 Judecătoria Onești a admis acțiunea reclamanților B. I. și B. A. împotriva pârâților L. M., R. M., C. M. (moștenitori după C. R.), F. A., F. A. A., C. G. (moștenitori după F. A.).
A admis în parte cererea reconvențională formulată de moștenitorii C. R..
A respins excepțiile privind lipsa calității procesuale active a reclamanților, lipsa calității procesuale pasive și inadmisibilitatea formulării acțiunii, invocate de moștenitorii C. R..
A stabilit o servitute de trecere la terenul reclamanților în suprafață de 1288 mp situat în Onești, T 57, P 1583/1/4 și P 1583/1/3, învecinat cu F. A., B. E., Bordot Verdana și Râul Oituz, conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expert S. F., delimitată conform schiței în perimetrul punctelor 20-21-22-23 – în suprafață de 101 mp (12,60 m lungime și 8 m lățime) pe terenul moștenitorilor C. R. și 123 mp (15.41 m lungime și 8 m lățime) în perimetrul punctelor 20-23-S-P, pe terenul moștenitorilor F. A..
A obligat reclamanții să plătească moștenitorilor C. R. despăgubiri anuale în sumă de 33,33 lei pentru suprafața de 101 mp teren.
A obligat moștenitorii după C. R. să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în sumă de 1312 lei.
A respins cererea reclamanților pentru cheltuieli de judecată față de moștenitorii lui F. A..
A dispus plata onorariului definitiv în sumă de 1300 lei către expert topo S. F..
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții sunt proprietarii suprafeței de 1.288 m.p. teren arabil situat în Onești, T. 57, P 1583/1/4 și P 1583/1/3, cu numărul cadastral 4597, conform extrasului de carte funciară de la fila 11 dosar. Rezultă din cuprinsul acestui act că proprietari sunt: B. I. și B. A., cota fiind de ½, suprafața este de 1288 m.p., liber de sarcini.
Din cuprinsul actului de dezmembrare autentificat sub nr. 2092/ 30.10.2006 cât și din cuprinsul contractului de schimb autentificat sub nr. 106/ 26.02.2007, rezultă că alături de B. I., este și soția sa B. A., situație în care, susținerea pârâtei C. R. în sensul că aceasta nu are calitate procesuală activă, este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Pe terenul de 1288 m.p., reclamanții au construit conform actelor existente la dosar și așa cum se menționează în expertiza tehnică efectuată de către expert S. F., o construcție cu destinația de locuință P+1, pentru care B. I. și A. au obținut autorizație de construcție, imobilul fiind racordat la rețeaua e energie electrică și cea de apă curentă.
Expertiza stabilește că, terenul reclamanților se află în interiorul unei zone de 1,7 ha ce face obiectul studiului prin Planul Urbanistic Zonal (PUZ) avizat favorabil de către Comisia Tehnică de Amenajare a Teritoriului și Urbanism – Onești.
Studiul s-a efectuat în contextul creării unui cadru arhitectural urbanistic construit unitar și armonios, care să contribuie la îmbunătățirea imaginii din localitate, zona fiind limitrofă cu intravilanul, în prelungirea străzii Măgura.
De la terenul reclamanților nu există conform expertizei, ieșire la calea publică, iar accesul recomandat prin P.U.Z. este dinspre .> Precizează expertul că, terenul lui F. A., cel al reclamanților, al numitei Bordot Verdana, precum și încă un lot (proprietar neidentificat situat la Sud de Bordot), nu au ieșire la calea publică.
Moștenitorii lui F., reclamanții și numitul B. E., au lăsat un drum de acces de 6-9 m lățime, pentru a se avea acces în zonă, situație recunoscută și prin întâmpinarea moștenitorilor lui F..
Expertul a stabilit că, cea mai eficientă cale de acces se poate crea prin prelungirea strării Măgura, pe direcția 21-20-P-R (lungime 49, 36 m) cu perspectivă de dezvoltare pe direcția R-30 (lungime aproximativă 22 m), pentru ceilalți proprietari (anexa 3).
Conform prevederilor H.G. nr. 525/2006 – anexa nr. 4, punctul 4.11.1 calea de acces va avea minimum 2 benzi (total 7 m) cu trotuar cel puțin pe o latură.
Conform documentației tehnice la P.U.Z. lățimea trotuarului este de 1 m, rezultând astfel lățimea căii de acces de 8 m (anexa 2). În aceste condiții, servitutea va afecta proprietățile după cum urmează: 101 m.p., în perimetrul punctelor: 20-21-22-23 proprietatea Ruxandei C. și 123 m.p. în perimetrul punctelor 20-23-S-P (anexa 2) proprietatea lui F. A.. Din terenul reclamanților drumul va ocupa perimetrul A-B-R-P (87 m.p.), iar din terenul lui B. E. perimetrul A-S-T-B (84 m.p.). Din terenul reclamanților drumul va ocupa perimetrul lui B. E. perimetrul
A-S-T-B (84 m.p.).
Conform anexelor 2 și 3 raportul de expertiză, reclamanții nu au alte posibilități de ieșire la calea publică, neexistând altă cale economicoasă de acces la calea publică, decât cea care s-ar crea prin prelungirea străzii Măgura, iar la data cumpărării terenului de către reclamanți (05.11.2004) nu a existat o cale de acces delimitată precis, accesul fiind pe durata mai multor ani de către, pârâți, la calea publică.
În ceea ce privește obiecțiunea pârâților-moștenitori ai Ruxandei C. referitor la lățimea căii de acces, față de prevederile H.G. nr. 525/ 2006 în sensul că, cele cu o lungime de peste 30 m și maxim 100 m trebuie să aibă minimum 2 benzi (total 7 m) cu trotuar cel puțin pe o latură și supralărgiri pentru manevre de întoarcere la capăt, instanța constată că expertul a stabilit în mod corect dimensiunile drumului de acces.
Rezultă din probele administrate în cauză că, pentru a se ajunge la calea publică, calea de acces trebuie instituită atât pe fondul primilor vecini ai reclamanților (F. A.) cât și al următorului vecin (C. R.), care nu se învecinează cu proprietatea reclamanților.
În această situație în care, pentru a se ajunge la calea publică, trebuie traversate mai multe fonduri, aparținând unor titulari diferiți (F. A. și C. R.), servitutea de trecere trebuie stabilită în mod succesiv până la limita terenului cu ieșire directă la calea publică – în speță .> Față de cele expuse se va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, cât și a inadmisibilității formulării acțiunii, invocate de către pârâta C. R..
În temeiul art. 616 Cod civil, se va admite acțiunea și se va institui servitutea de trecere pe cele două proprietăți în limitele și delimitările menționate în expertiză.
Totodată, în temeiul art. 616 și 619 același cod, se va admite în parte și cererea reconvențională a pârâtei C. R. (prin moștenitorii acesteia) și în consecință vor fi obligați reclamanții să plătească o despăgubire anuală în cuantumul stabilit de expert.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, vor fi obligați moștenitorii pârâtei C. R. să plătească reclamanților cheltuieli de judecată, respingând conform art. 275 Cod procedură civilă cererea pentru cheltuieli față de moștenitorii pârâtului F. A..
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta L. M. pentru următoarele considerente:
- solicită admiterea excepțiilor invocate în primă instanță, respectiv lipsa calității procesuale active a reclamanților, lipsa calității procesuale pasive și inadmisibilitatea formulării acțiunii, conform motivelor din întâmpinarea depusă la fond de mama sa.
- intimatului-reclamant îi este imputabil faptul că a cumpărat un teren cunoscând că nu are acces la drumul public.
- nu s-a făcut proba elaborării documentelor de urbanism și aprobării conform art. 2 din HG 525/1996.
- art. 26 din regulamentul aprobat prin HG 525/1996 se referă la servitutea publică, ceea ce nu este cazul în speță.
- având în vedere Anexa 4 la Regulamentul general de urbanism, prevederile de la punctul 4.11.1, nu se impunea o lățime a căii de acces de 8 m deoarece lungimea drumului de acces pe terenul său și pe terenul moștenitorilor F. A. este mai mică de 30 m, iar expertul include în lungimea căii de acces și lungimea drumului reclamanților și propune o lățime a căii de acces mai mare decât lățimea drumului public.
- despăgubirea nu înseamnă numai prețul porumbului ci este un termen mai complex care se referă la lipsa de confort a proprietarului terenului aservit în ceea ce privește exploatarea, imposibilitatea de a realiza construcții.
Intimații-reclamanți B. I. și B. A. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului arătând că raportat la probele administrate în mod corect prima instanță a respins excepțiile invocate, că au legitimare procesuală activă deoarece sunt proprietarii unui loc înfundat, situație care nu le poate fi imputată.
Cu privire la fondul litigiului intimații-reclamanți au arătat că drumul de acces stabilit prin sentința apelată nu afectează negativ dreptul de proprietate al titularilor fondurilor aservite, că servitutea de trecere și lățimea căii de acces au fost stabilite în conformitate cu prevederile Anexei nr. 4 la H.G. nr. 525/2006 privind Regulamentul general de urbanism.
În apel s-a administrat proba cu înscrisuri și s-a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea topo-cadastru.
Analizând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
În apel s-au reiterat excepțiile invocate prin întâmpinarea depusă la fond de C. R., autoarea apelantei-pârâte, care a susținut lipsa calității procesuale active a reclamanților, lipsa calității procesuale în ceea ce o privește și inadmisibilitatea acțiunii motivat de faptul că din actele prezentate de reclamanți rezultă că proprietățile nu se învecinează iar în ceea ce o privește pe reclamanta B., aceasta nu este proprietară deoarece la data cumpărării terenurilor reclamantul B. I. nu era căsătorit.
Terenul în litigiu aparține comunității de bunuri, fiind dobândit de reclamanți în timpul căsătoriei. Eroarea materială din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2697/05.11.2009, referitoare la starea civilă a cumpărătorului B. I., a fost rectificată prin încheierea nr. 22/05.01.2011 precizându-se că la data autentificării contractului acesta era căsătorit cu B. A..
În raportul concret dedus judecății reclamanții și-au îndeplinit obligația de a justifica atât calitatea procesuală activă cât și calitatea procesuală pasivă a pârâtei C. R., din actele de proprietate coroborate cu raportul de expertiză tehnică rezultând că drumul de acces de la terenul reclamanților la drumul public traversează mai multe fonduri vecine printre care și cel care este proprietatea pârâtei C. R..
În raport de aceste considerente urmează a reține ca fiind justă soluția pronunțată de prima instanță, de respingere a excepțiilor.
Pentru a da drept de trecere pe locul altuia, înfundarea trebuie să fie străină de fapta proprietarului care solicită drum de trecere. Conform raportului de expertiză tehnică efectuat la fond terenul reclamanților este loc înfundat și se regăsește în contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2697/05.11.2004 și în contractul de schimb autentificat sub nr.106/26.02.2007. La data încheierii acestor acte nu s-a stabilit o servitute de trecere așa încât cererea privind crearea unei căi de acces nu poate fi îndreptată decât împotriva proprietarilor vecini, pârâții din prezenta cauză, în condițiile în care accesul reclamanților la drumul public s-a realizat pe terenul și cu îngăduința acestor proprietari. În acest sens urmează a avea în vedere recunoașterile pârâților F. A., F. A. A., C. G. (fila 67 dosar fond) și C. M. (fila 117 dosar fond).
Pe terenul în suprafață de 1228 mp este edificată o locuință și, contrar susținerilor apelantei-pârâte, intimații-reclamanți au depus la dosar documentația aferentă autorizării lucrărilor respectiv autorizația de construcție nr. 2/06.01.2010, avizul nr. 2/06.03.2009 și certificatul de urbanism nr. 107/16.05.2008 în care este evidențiată existența condițiilor de acces (filele 12-16 dosar fond).
Având în vedere existența construcției este obligatorie stabilirea posibilității de acces la drumul public, direct sau prin servitute, conform destinației construcțiilor, astfel cum prevăd dispozițiile art. 25 din H.G. 525/1996.
În conformitate cu prevederile art. 4.11.1 din Regulamentul general de urbanism aprobat prin H.G. nr.525/2006, pentru locuințe unifamiliale cu acces și lot propriu se vor asigura accese carosabile pentru locatari, acces carosabil pentru colectarea deșeurilor menajere și pentru accesul mijloacelor de stingere a incendiilor.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 4.12 din același act normativ, pentru toate categoriile de construcții și amenajări se vor asigura accese pentru intervenții în caz de incendii, dimensionate conform normelor pentru trafic greu.
Din raportul de expertiză tehnică efectuat în apel rezultă că în ceea ce-i privește pe reclamanți nu există o cale de acces economicoasă, alta decât cea care s-ar crea prin prelungirea străzii Măgura și că o cale de acces de minim 5 m ar putea asigura o exploatare normală a proprietății reclamanților. În raport de concluziile expertizei tehnice urmează a reține ca fiind întemeiate criticile formulate de apelanta-pârâtă cu privire la identificarea drumului de acces, care va fi delimitat conform schiței de la fila 175 dosar apel în perimetrul punctelor A-B-C-F-E-D-A, în suprafață de 136,82 mp (5 m lățime și 27,29 m lungime), din care 60,06 mp pe terenul moștenitorilor C. R. (în perimetrul punctelor A-B-C-D-A) și 76,76 mp pe terenul moștenitorilor F. A. (în perimetrul punctelor D-C-F-E-D).
Despăgubirea pe care proprietarul locului înfundat este obligat să o plătească în cazul servituții legale de trecere se stabilește în raport de paguba cauzată proprietarului fondului vecin aservit.
Prin sentința apelată reclamanții au fost obligați să plătească moștenitorilor pârâtei C. R. despăgubiri anuale în sumă de 33,33 lei, cuantumul fiind determinat conform raportului de expertiză tehnică, la producția medie anuală a culturilor agricole existente.
Pe cale reconvențională pârâta a solicitat cu titlu de folosință a drumului cu destinația de servitute suma de 150 euro anual însă nici la fond și nici în apel nu a precizat elementele avute în vedere pentru a determina suma solicitată și în raport de care să se poată aprecia asupra criticilor privind cuantumul despăgubirilor, în condițiile în care acesta se stabilește în raport de paguba cauzată proprietarului fondului aservit.
În consecință, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, va admite apelul și în schimba în parte sentința apelată în sensul celor reținute, urmând a stabili servitute de trecere de la terenul reclamanților în suprafață de 1288 mp conform raportului de expertiză tehnică efectuat în apel de expert M. C. M., delimitată conform schiței de la fila 175 dosar apel.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă va obliga intimații-reclamanți să plătească apelantei-pârâte cheltuieli de judecată în sumă de 1510 lei, reprezentând taxă timbru, onorariu avocat și onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta-pârâtă L. M. domiciliată în Onești, .. 39, județul Bacău, împotriva sentinței civile nr.3361/04.11.2011 pronunțată de Judecătoria Onești în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți B. I. și B. A. ambii domiciliați în Onești, ., județul Bacău și cu intimații-pârâți F. A. domiciliată în Onești, .. 28 bis, județul Bacău, F. A. A. domiciliată în Onești, .. 28 bis, județul Bacău, C. G. domiciliată în Onești, .. 49, județul Bacău, R. M. domiciliată în Onești, ., județul Bacău și C. M. domiciliat în Onești, ., ., ., județul Bacău.
Schimbă în parte sentința civilă apelată în sensul că stabilește servitute de trecere de la terenul reclamanților în suprafață de 1288 mp conform raportului de expertiză tehnică efectuat în apel de expert M. C. M., delimitată conform schiței de la fila 175 dosar apel în perimetrul punctelor A-B-C-F-E-D-A, în suprafață de 136,82 mp (5 m lățime și 27,29 m lungime), din care 60,06 mp pe terenul moștenitorilor C. R. (în perimetrul punctelor A-B-C-D-A) și 76,76 mp pe terenul moștenitorilor F. A. (în perimetrul punctelor D-C-F-E-D).
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Obligă intimații-reclamanți să plătească apelantei-pârâte cheltuieli de judecată în sumă de 1510 lei.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 04 Decembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR |
G. A. | I. L. P. |
Grefier |
A. E. |
Red. s.c. A. H.
Red/tehno. d.c. A.G. / 17.03.2014
Tehnored. d.c. A.E./18.03.2014/ 2 ex
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 6953/2013. Tribunalul BACĂU | Fond funciar. Decizia nr. 56/2013. Tribunalul BACĂU → |
|---|
