Contestaţie la executare. Decizia nr. 119/2013. Tribunalul BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 119/2013 pronunțată de Tribunalul BACĂU la data de 04-02-2013 în dosarul nr. 4683/270/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BACĂU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 119/2013
Ședința publică de la 04 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. D.
Judecător I. L. P.
Judecător I. - D. P. - B.
Grefier G. A.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta – contestatoare S.C."O. P." S.A. împotriva sentinței civile nr. 3940/07.12.2012 pronunțată de Judecătoria Onești in dosarul nr._ in contradictoriu cu intimații B. N., B.E.J. B. J., având ca obiect
„contestație la executare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. C. M. pentru recurenta – contestatoare S.C."O. P." S.A. in substituire pentru avocat titular P. Ș. si avocat D. D. pentru intimat, cu delegație de reprezentare depusă la fila 26 ds. fond, lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Tribunalul constată că recursul civil ce formează obiectul prezentei cauze este declarat in termen, motivat prin declarația de recurs de la dosarul instanței, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru si timbru judiciar.
Av. C. M. pentru recurenta – contestatoare S.C."O. P." S.A, depune la dosar delegație de substituire. Nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Av. C. M. pentru recurenta – contestatoare S.C."O. P." S.A, solicită admiterea recursului, modificarea in întregime a sentinței recurate cu consecința admiterii contestației la executare . In ce privește primul motiv de recurs, instanța de fond nu a analizat actele depuse la dosar, suma ce face obiectul contestației la executare a mai fost executată silit in măsura in care s-ar trece peste această apărare arată că nici forma înscrisurilor nu respectă prevederile legale, executarea silită s-a făcut pentru întregul lot fără a se indica suma pentru fiecare creditor, nu se cunoaște dacă aceasta este suma corectă fiind vorba despre determinarea corectă a sumei si modalitatea de calcul, creanța neavând un caracter cert, lichid si exigibil, având o existență îndoielnică. Instanța de fond trebuia să analizeze titlul executoriu dacă acesta a mai fost executat, dacă s-ar fi menționat suma pentru fiecare dosar nu s-ar fi justificat executarea silită . Judecătoria Onești privitor la o altă contestație la executare a admis in fond contestația, iar potrivit CEDO nu este o practică unitară. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, urmând ca si cheltuielile de judecată să fie solicitate pe cale separată.
Av. Dobos Danirela pentru intimat solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată, recunoaște că suma de bani a fost executată dar formele de executare silită au fost anulate in mod irevocabil fiind admisă întoarcerea executării si restabilirea situației anterioare, titlul executoriu este valabil si in situația întoarcerii executării silite, titlul executoriu s-ar fi prescris, sumele contestate au fost menționate . iar potrivit art. 401 lit. c Cod pr.civ somația nu se poate contesta decât in termen de 15 zile iar acest lucru nu mai este posibil. S-a invocat suma cu titlu de creanța nu este certă, lichidă si exigibilă dar recurenta nu a solicitat proba cu expertiză contabilă pentru determinarea sumei . Solicită respingerea recursului cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, depune la dosar practică judiciară și concluzii scrise .
Instanța, în baza art. 150 Cod pr.civ, declară dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil, reține:
Prin sent.civ.nr.3940/ 07.12.2012, pronunțată de Judecătoria Onești, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimatul B. B. J. și s-a respins contestația la executare formulată de contestatoarea ., în contradictoriu cu intimații B. N. și B. B. J..
A fost obligată contestatoarea la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a B. B. J., potrivit disp. art. 2 alin. 1 din legea nr. 188/2000, executorul judecătoresc este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public, iar potrivit disp. art. 7 alin. 1 lit. a din aceeași lege executorul judecătoresc are atribuția de a pune în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii.
Așadar, rolul executorului judecătoresc este acela de a îndeplini un serviciu de interes public și acesta nu poate fi parte într-o acțiune în fața instanței judecătorești cu privire la actele de executare îndeplinite în exercitarea atribuțiilor de serviciu, calitate procesual activă și pasivă în cadrul unei contestații la executare având doar părțile interesate sau vătămate prin actul de executare întocmit în cadrul unui dosar de executare.
Calitatea procesual pasivă a executorului judecătoresc nu este determinată nici măcar de opozabilitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu privire la actul de executare efectuat de către acesta, în măsura în care, actele acestuia sunt supuse controlului instanțelor de judecată și, în calitatea sa de asigurator al unui serviciu de interes public, este obligat să respecte o hotărâre judecătorească irevocabilă.
Prin Decizia nr. 162 din 22 aprilie 2003 Curtea Constituțională s-a pronunțat în același sens.
În consecință, s-a admis excepția.
Cu privire la contestația la executare propriu-zisă, a reținut instanța de fond că între debitoarea . și creditorul B. N. se desfășoară executarea silită a titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 935/2011 a Curții de Apel Bacău, prin care debitoarea a fost obligată către salariații săi la pata sumei de ce reprezintă cota de 5% din profitul net, pe fiecare dintre anii 2005, 2006, 2007, sumă ce va fi reactualizată cu rata inflației.
Executarea silită a fost începută de B. B. J. și contestatoarea a formulat mai multe contestații la executare pe rolul Judecătoriei Moinești.
Primul motiv al contestației la executare îl reprezintă faptul că suma de bani pe care contestatoarea o datora creditorului în baza titlului executoriu a fost executată silit prin poprirea de două ori asupra conturilor bancare ale debitoarei, însă instanța a arătat că, în condițiile în care s-a dispus întoarcerea executării, în mod corect executorul judecătoresc a reluat executarea silită iar debitoarea nu mai poate pretinde că și-a îndeplinit obligația față de salariat când instanța de fond a dispus întoarcerea executării.
A mai reținut instanța de fond că nu s-au adus critici întemeiate privind somația imobiliară și procesul verbal de situație.
Principalele critici aduse de contestatoare vizează suma datorată având în vedere că prin titlul executoriu nu a fost cuantificată cota de 5% pentru fiecare reclamant. Pentru determinarea acestei cote era necesară efectuarea unei expertize contabile, probă pe care a solicita-o inițial prin contestație, însă în instanță nu a mai insistat asupra acestei probe.
A mai reținut instanța că prin cererea de chemare în judecată, contestatoarea a solicitat interogatoriul intimatului dar a apreciat că în speță refuzul intimatului de a răspunde la interogatoriu nu reprezintă o prezumție de mărturisire.
Față de aceste considerente, a respins contestația la executare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea . care a criticat sentința, în esență, pentru următoarele motive:
Instanța de fond a analizat trunchiat motivele contestației și nu a analizat actele depuse la dosar, sentința fiind nelegală.
Astfel, suma de bani ce face obiectul executării a fost deja executată prin poprire, în cadrul dosarelor de executare silită nr.1280/2011-1379/2011 ale B. B. J..
Debitoarea recurentă arată că a contestat fiecare din aceste executări silite.
Sub un alt aspect, recurenta susține că obligația de plată supusă executării silite nu reprezintă o creanță certă și lichidă, expertul care a realizat expertiza contabilă în cadrul executării silite neavând în vedere dispozițiile Legii nr.571/2003.
Recurenta a criticat și soluția de admitere a excepție lipsei calității procesuale pasive a B. B. J. arătând că executorul a fost chemat în judecată doar pentru opozabilitatea hotărârii, față de faptul că a solicitat și întoarcerea executării silite.
A mai invocat cauza B. contra României arătând că Judecătoria Onești a admis o contestație la executare având același obiect, doar intimatul fiind altul.
Analizând recursul, Tribunalul constată:
Hotărârile se pronunță în fiecare speță în funcțiile de circumstanțele concrete existente.
În cauza B. contra României, CEDO a statuat că “divergențele de jurisprudență constituie, prin natura lor, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având competență în raza lor teritorială. Cu toate acestea, rolul unei instanțe supreme este tocmai să regleze aceste contradicții de jurisprudență”.
Or, față de aceste considerente, având în vedere că soluțiile invocate de recurentă ca fiind practică neunitară nu au fost pronunțate în ultimă instanță, fiind susceptibile de a fi atacate cu recurs, jurisprudența CEDO invocată nu are aplicabilitate.
În ceea ce privește contestația la executare, corect a reținut instanța de fond că în cadrul primei executări silite s-au anulat toate formele de executare, deci și plata făcută de debitoare.
Așadar, dacă recurenta a recuperat sau nu suma de bani plătită cu ocazia primei executări nu este relevant pentru valabilitatea prezentei executări.
Cu privire la câtimea creanței, potrivit art.404 alin.1 din Codul de procedură civilă, odată cu admiterea contestației la executare, instanța poate nu numai să anuleze actul de executare contestat, ci și să dispune îndreptarea acestuia.
În speță, nu rezultă că ar exista motive de nulitate a raportului de expertiză întocmit în cadrul procedurii executării silite, ci se impunea îndreptarea acestui act de executare, în sensul ca, din sumele care au rezultat ca fiind datorate de către contestatoare, în baza titlului executoriu, să se calculeze cuantumul contribuțiilor către stat, ceea ce se poate stabili prin efectuarea, în cadrul judecării contestației, a unei expertize contabile.
Însă în cauza pendinte, contestatoarea nu a mai solicitat administrarea acestei probe în cursul judecății, soluția instanței de fond fiind, așadar, temeinică.
Tot corect s-a reținut și lipsa calității procesuale pasive a executorului judecătoresc, față de Decizia nr. 162/22 aprilie 2003 a Curții Constituționale.
De altfel, nu există temei juridic nici pentru ca executorul să fie chemat în judecată doar pentru opozabilitate, întrucât acesta nu este parte a raporturilor juridice din cadrul executării silite, acestea derulându-se între creditor și debitor.
Având în vedere aceste considerente, Tribunalul constată că recursul este nefondat și, în consecință, îl va respinge.
De asemenea, în baza art.274 din Codul de procedură civilă, o va obliga pe recurentă la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta – contestatoare S.C."O. P." S.A. cu sediul in București, sector 1, . „P. City” împotriva sentinței civile nr. 3940/07.12.2012 pronunțată de Judecătoria Onești in dosarul nr._ in contradictoriu cu intimații B. N. domiciliat comuna Z., ., B.E.J. B. J., cu sediul in Moinești . obiect„contestație la executare”, ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatului – creditor suma de 800 lei cheltuieli de judecată .
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 04 Februarie 2013
Președinte, C. D. | Judecător, I. L. P. | Judecător, I. - D. P. - B. |
Grefier, G. A. |
RED. SENT. CIV.JUD.I. Angel
RED. DEC. CIV. JUD. PIL 07.05.2013
TH. RED. AG / PIL
EX. 2 07.05. 2013 / 08.05.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 161/2013. Tribunalul BACĂU | Pretenţii. Decizia nr. 1191/2013. Tribunalul BACĂU → |
|---|
