Rezoluţiune contract. Sentința nr. 6953/2013. Tribunalul BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6953/2013 pronunțată de Tribunalul BACĂU la data de 21-05-2013 în dosarul nr. 15626/180/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BACĂU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 121/2013
Ședința publică de la 21 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. L. P.
Judecător G. A.
Grefier E. A.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul-reclamant P. A. împotriva sentinței civile nr. 6953/19.09.2012 pronunțată de Judecătoria Bacău, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul - pârât S. I.-R., având ca obiect „rezoluțiune contract”
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13.05.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă și când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
TRIBUNALUL
-deliberând-
Deliberând asupra apelului civil, reține:
Prin sent.civ.nr.6953/19.09.2012, Judecătoria Bacău a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul P. A., în contradictoriu cu pârâtul S. I. R..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat să se dispună rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 2262 din 01.07.2009.
În motivare a arătat că la data de 01.07.2009, împreună cu soția sa (în prezent decedată) au încheiat cu pârâtul contractul de întreținere prin care, în schimbul întreținerii i-au transmis dreptul de proprietate asupra apartamentului din Bacău, . 10, ., datorită faptului că fiind bolnavi și în vârstă au fost convinși că vor primi sprijin, mai ales că pârâtul era nepotul soției sale și relațiile dintre ei erau foarte bune, dar, după încheierea contractului relațiile s-au schimbat radical, pârâtul a plecat la București cu serviciul manifestând un dezinteres total față de obligațiile asumate prin contract.
Ca urmare a analizării probatoriului administrat în cauză, prima instanță a constatat că la data de 01.07.2010, între reclamantul P. A. și soția sa P. R., în calitate de întreținuți, și pârâtul S. I. R., în calitate de întreținător, s-a încheiat contractul de întreținere autentificat sub nr. 2262 din 01.07.2010, la B.N.P. F. G., prin care reclamantul și soția sa au transmis pârâtului dreptul de proprietate asupra imobilului apartament compus din două camere și dependințe situat în Bacău, ..10, ., jud. Bacău. În schimbul dreptului de proprietate, pârâtul s-a obligat să asigure reclamantului și soției sale o întreținere decentă corespunzătoare cu nevoile lor de viață, cu deprinderile pe care le au fără a împieta cu nimic asupra intimității vieții personale și fără a o tulbura în nici un aspect. Întreținerea urma a fi prestată în natură la domiciliul creditorilor întreținerii și consta, fără a se limita la acestea, în alimente, îmbrăcăminte, încălțăminte, medicamente, îngrijiri medicale, preparat hrană, treburi gospodărești, iar la data decesului întreținuților servicii funerare conform dorințelor și a credinței religioase pe care au avut-o.
În privința legii aplicabile, dat fiind că este vorba de un contract de a fost încheiat sub imperiul Codului civil de la 1864, față de prevederile art. 3 din Legea 71/2011, raporturile juridice dintre părți sunt guvernate de reglementările în vigoare la data încheierii actului juridic.
Pentru a opera rezoluțiunea, este necesar sa fie întrunite următoarele condiții: una din părți să nu-si fi executat obligațiile care-i revin; neexecutarea sa fie imputabila părții care nu și-a îndeplinit obligațiile; debitorul obligației neexecutate sa fie pus in întârziere.
În baza probelor administrate, instanța a procedat la verificarea îndeplinirii condițiilor rezoluțiunii și a apreciat că nu se poate reține că nu s-a executat obligația de întreținere, cel puțin nu de natură să atragă sancțiunea rezoluțiunii contractului.
Cu privire la condiția punerii în întârziere, potrivit disp. art. 1079 pct. 3 cod civil debitorul este de drept în întârziere datorită caracterului alimentar al prestației la care se obligă debitorul și care trebuie să fie efectuată în mod succesiv, termenele stipulate pentru executare având un caracter esențial.
Referitor la condiția ca neexecutarea sa fie imputabilă pârâtului, prima instanță a arătat că sancțiunea rezoluțiunii contractului de întreținere se poate dispune numai dacă din culpa debitorului, creditorul nu a primit întreținerea cuvenită, nu și în cazul în care obligația nu s-a executat, în tot sau în parte, din culpa beneficiarului întreținerii, care solicită desființarea convenției.
În speță, la momentul încheierii contractului de întreținere debitorul întreținerii, respectiv pârâtul era student.
Deși contractul este intuitu personae, prestarea întreținerii poate fi făcută și de altcineva atât timp cât debitorul întreținerii este în imposibilitatea de a presta întreținere, iar din faptul că pârâtul a fost student până în iunie 2011, instanța a prezumat că nu a realizat venituri, fapt recunoscut de părți la interogatori. În toamna anului 2011, pârâtul a avut piciorul luxat.
Cu toate acestea, din probe instanța a apreciat că pârâtul, personal dar și cu ajutorul mamei sale, a prestat întreținere reclamantului și soției sale, în perioada ulterioară încheierii contractului, iar relațiile dintre părți s-au deteriorat după decesul creditoarei întreținerii P. R., bunica pârâtului și soția reclamantului, relația pârâtului fiind foarte apropiată cu bunica lui după cum reiese și din răspunsul la interogatoriul administrat reclamantului.
Această situație de fapt rezultă din declarațiile martorilor audiați, din depozițiile cărora instanța a apreciat că pârâtul, împreună cu mama acestuia s-au ocupat atât de reclamant cât și defuncta sa soție atât atunci când au avut probleme de sănătate, fiind internați în spital, dar și la domiciliul acestora, unde i-au ajutat la treburile în gospodărie și le-au adus medicamente, apă etc, în raport cu starea de nevoie a acestora de la acel moment.
Înscrisurile de la dosar care atestă starea de sănătate precară a reclamantului nu fac dovada existenței legăturii de cauzalitate între starea de sănătatea a reclamantului și obligația de întreținere.
Faptul că la prestarea întreținerii pârâtul a fost ajutat de mama sa nu echivalează cu neîndeplinirea obligație de către acesta.
Mai mult, din înscrisurile de la dosar și din răspunsurile la interogatoriu, instanța a reținut că reclamantul a refuzat ajutorul pârâtului atunci când acesta a trimis o suma de bani, respectiv 200 lei, prezumând că a existat un refuz al reclamantului de a mai primi întreținere.
De asemenea, faptul că reclamantul și soția sa l-ar fi ajutat financiar pe pârât, ocazional, nu înseamnă că acesta din urmă nu și-a îndeplinit propria obligație față de ei.
În privința cheltuielilor de înmormântare ale soției reclamantului, a reținut prima instanță că au fost suportate benevol de către reclamant, însă neîndeplinirea acestei prestații din obligația de întreținere, care nu avea caracter esențial și a cărei creditoare a fost defuncta și nu reclamantul, nu este de natura a atrage rezoluțiunea contractului.
Constatând că nu s-a făcut dovada unei neexecutări esențiale a obligației de întreținere din parte pârâtului și nici culpa exclusivă a pârâtului pentru neexecutarea unor prestații, prima instanță a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul P. A. care a criticat hotărârea, în esență, sub următoarele aspecte:
Instanța a făcut o greșită apreciere a probelor, deoarece nu a avut în vedere toate probele administrate în cauză, respectiv interogatoriul luat pârâtului, neținând cont de recunoașterile acestuia și situația de fapt care rezulta din chiar răspunsurile pârâtului la interogator și a creat în favoarea pârâtului prezumții favorabile și care nu au avut în vedere voința exprimată a părților și consemnată în contractul de întreținere și nici poziția pârâtului exprimată în dosar;
De asemenea, a reținut o situație de fapt care nu corespunde realității, a făcut o greșită interpretare a contractului de întreținere a cărei rezoluțiune se solicită și a acordat mai mult decât s-a cerut iar motivarea este în contradicție cu teoria asupra contractului de întreținere.
Dezvoltând aceste susțineri, apelantul a arătat că din conținutul contractului rezultă că obligația de întreținere asumată de pârât are caracter de indivizibilitate întrucât a fost instituită în beneficiul său și al soției, în prezent decedată, iar pârâtul nu și-a îndeplinit această obligație.
Prima instanță a interpretat greșit probele administrate în cauză atunci când a reținut că:
La momentul încheierii contractului de întreținere pârâtul era student și se poate prezuma o imposibilitate de prestare a întreținerii datorită lipsei veniturilor, lipsă recunoscută de părți. Chiar recunoașterea pârâtului în sensul că nu ar fi realizat venituri pentru a asigura întreținerea, la care s-a obligat, justifică rezoluțiunea contractului de întreținere. Nu s-au administrat probe că pârâtul nu realiza venituri, nu a ținut cont de recunoașterea pârâtului că în 2009 a plecat cu serviciul la București.
Judecătorul nu a exercitat un rol activ în a afla situația reală. Pârâtul, încă înainte de momentul încheierii contractului, avea loc de muncă și realiza venituri, astfel că rog a se reține reaua credință și refuzul total al pârâtului în a ne presta întreținerea și nu o imposibilitate" cum în mod total greșit a reținut instanța de fond. Mai mult din chiar conținutul contractului de întreținere nu rezultă că starea de student îl exonerează pe debitor să presteze întreținerea; nu se prevede în contract că prestarea întreținerii este afectată de vreo condiție .
Întreaga hotărâre se bazează pe declarația unei singure martore propusă de pârât, respectiv martora F. A. care, susține apelantul, a fost angajata sa până în anul 1996, angajată căreia i-a desfăcut contractul de muncă, așadar, în raport de această situație trebuie apreciată sinceritatea acestei martore și forța probantă a declarației.
Declarațiile martorilor U. M. și L. V., au fost înlăturate în mod inexplicabil, deși aceștia erau vecinii apelantului care s-au ocupat lși defuncta sa soție și de acesta, vizitându-i zilnic.
Greșit a reținut instanța că din probele administrate ar reieși că reclamantul a refuzat ajutorul pârâtului atunci când acesta a trimis o sumă de bani ceea ce echivalează cu un refuz al creditorului obligației de întreținere de a mai primi întreținerea. De fapt, aceasta a fost o probă „pro causa", banii fiind trimiși după introducerea acțiunii.
Instanța de fond nu a făcut nicio referire la perioada iunie 2011 (data decesului soției mele) - septembrie 2012 (data pronunțării).
Pentru perioada 1 iulie 2009 - aprilie 2010, la interogatoriu pârâtul a recunoscut că nu a prestat întreținere, fiind plecat la București cu serviciul.
Nu este reală afirmația pârâtului că nu a realizat venituri, acesta lucrând încă din anul 2007.
Pentru perioada aprilie 2010 - iunie 2011 (când a intervenit decesul soției apelantului), pârâtul nu a prestat întreținere, el fiind cel care venea la apelant și soția sa după bani și alimente.
La interogatoriu, pârâtul a recunoscut că apelantul a efectuat personal și exclusiv toate cheltuielile cu înmormântarea și pomenile ulterioare.
Deci, concluzia instanței de fond că nu s-a făcut dovada unei neexecutări esențiale a obligației de întreținere și nici nu există culpa exclusivă a pârâtului este eronată.
Cu privire al interpretarea contractului, a susținut apelantul că în contractul de întreținere se prevede prestarea în natura a obligației de întreținere și caracterul personal al acesteia. Pârâtul s-a obligat să presteze o îngrijire permanentă, zilnică, aspect ce implica prezența fizică a lui, el și-a asumat o obligație de-a face, nu una de a da.
A mai arătat apelantul că s-a acordat mai mult decât s-a cerut, respectiv a prezuma și constata imposibilitatea prestării întreținerii de către pârât, pe baza unei simple apărări a pârâtului, fără o cerere expresă a acestuia înseamnă a se acorda mai mult decât s-a solicitat;
Pe de altă parte, deși instanța de fond reține caracterul intuitu personae al obligației de întreținere, în mod greșit apreciază că întreținerea poate fi făcută și de altcineva dacă debitorul este în imposibilitate de a presta întreținerea. Deci, și sub acest aspect, instanța a acordat pârâtului mai mult decât a solicitat acesta. Susținerile că apelantul și soția au fost ajutați mai mult de mama pârâtului au fost simple apărări, nu s-a solicitat expres din partea pârâtului ca instanța să constate acest lucru.
Oricum, s-a apreciat greșit că mama pârâtului ar fi prestat întreținere în locul acestuia fără a avea în vedere că aceasta nu a fost parte în dosarul de fond, dacă ar fi fost adevărat, ar fi formulat cerere de intervenție în interes alăturat pârâtului și nu ar fi stat în pasivitate, din partea pârâtului nu s-a formulat o cerere reconvențională că s-ar fi prestat întreținere din partea mamei și instanța să constate acest lucru, instanța nu ține cont de poziția pârâtului din întâmpinare unde nu se susține că mama sa ar fi prestat întreținere în locul său, se afirmă în întâmpinare numai că mama ar fi îngrijit pe defuncta soție în spital.
Tot greșit a constatat instanța că nu ar exista o legătură de cauzalitate între starea de sănătate și obligația de întreținere. Însă, întrucât beneficiarii întreținerii au fost nevoiți să plătească întreținere pentru ambele apartamente (cel în care locuiam din Valea Albă și cel de pe M. C.-în care locuia pârâtul), față de pensiile mici și fără ajutor de la cel care s-a obligat, banii nu mai ajungeau pentru toate tratamentele pe care trebuia să le facem. Astfel, a arătat apelantul că a fost obligat să renunțe la tratament în favoarea soției sale care era mai în vârstă și mai bolnavă, astfel încât afecțiunea acestuia s-a agravat.
A mai arătat apelantul că a dovedit că a efectuat personal cheltuielile de înmormântare și pomenirile ulterioare, dar nu benevol, cum a reținut instanța, ci ca urmare a refuzului pârâtului de a le efectua. Greșit a reținut instanța că acesta ar fi trebuit să ceară expres executarea obligației și, oricum, neîndeplinirea obligației de către pârât nu are caracter esențial.
În apel a fost audiat martorul U. M. și s-a administrat proba cu înscrisuri pentru a se dovedi veniturile realizate de pârât pe perioada derulării contractului.
Analizând apelul, Tribunalul constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Apelantul face o confuzie între obligația de “a da” care înseamnă îndatorirea debitorului de a constitui sau transmite un drept real, și obligația de “a face” care reprezintă îndatorirea subiectului pasiv al raportului juridic obligațional de a efectua o lucrare, un serviciu sau orice prestație pozitivă în favoarea subiectului active, cu excepția transmiterii sau constituirii unui drept real, care reprezintă, cum s-a arătat, obiectul obligației de “a da”.
Din contractul de întreținere încheiat între părți au luat naștere, în sarcina întreținuților, obligația de “a da”, adică de a transmite dreptul de proprietate către întreținător, iar în sarcina acestuia din urmă, obligația de a “a face”, adică de a presta întreținerea.
Probele administrate în cauză dovedesc faptul că pârâtul a prestat întreținerea la care s-a obligat, personal și prin intermediul mamei acestuia, așa cum reiese din declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv F. A., la a cărei audiere de către prima instanță apelantul-reclamant nu s-a opus, iar înscrisurile depuse în apel nu fac dovada stării de dușmănie în care s-ar afla cu aceasta. Și martora U. M., audiată la propunerea reclamantului, a relatat că între acesta, soția sa și pârât și mama acestuia au existat relații de bună-înțelegere care au durat atât timp cât a trăit soția reclamantului și o perioadă după acest moment și că pârâtul și mama sa îi vizitau pe întreținuți iar faptul că martora nu i-a văzut aducând alimente nu constituie o certitudine în sensul că pârâtul nu și-ar fi îndeplinit obligația.
Coroborând declarațiile de martori cu răspunsurile părților la interogatoriu, instanța constată că pârâtul și-a îndeplinit obligația asumată prin contract, iar după decesul bunicii, starea de tensiune intervenită în relațiile cu reclamantul l-au împiedicat să presteze în continuare întreținere.
Este adevărat că obligația de întreținere născută din contract are caracter “intuitu personae”, însă, cu acordul creditorului, aceasta poate fi executată și prin mandatar.
În speță, în condițiile în care întreținuții au primit întreținerea prestată și de mama pârâtului, implicit nu s-au opus ca obligația să fie îndeplinită și de altă persoană decât debitorul-pârât.
Mai mult, apelantul este în eroare atunci când susține că mama pârâtului ar fi trebuit să intervină în proces sau pârâtul să ceară pe cale reconvențională să se constate o atare situație. Aceasta reprezintă doar o apărare față de acțiunea reclamantului și a fost dovedită de pârât.
De asemenea, faptul că reclamantul a împrumutat sau chiar i-a dat bani pârâtului nu are legătură cu executarea contractului de întreținere, fiind vorba despre alte raporturi juridice.
Tot în eroare se află apelantul și când susține că prima instanță a acordat mai mult decât s-a cerut.
A da mai mult decât s-a cerut înseamnă a se pronunța pe o cerere care excede obiectului acțiunii cu care a fost învestită instanța.
Or, a considera ca dovedită o apărare a părții, nu echivalează, sub nicio formă, cu “plus petita”.
Pentru a se dispune rezoluțiunea contractului este necesar ca partea din obligație neexecutată să fie esențială și gravă. În speță, cum corect a reținut și prima instanța, din ansamblul probelor rezultă că nu s-a făcut dovada unei neexecutări esențiale a obligației de întreținere din parte pârâtului și nici culpa exclusivă a pârâtului pentru neexecutarea unor prestații. Mai arată instanța că în urma încheierii contractului în litigiu nu s-a născut o obligație indivizibilă în sarcina pârâtului, pentru că aceasta presupune o pluralitate de debitori, ceea ce nu este cazul de față, iar obligația acestuia are caracter divizibil pentru că fiecare dintre creditori poate pretinde de la debitor doar partea sa.
Având în vedere aceste considerente, Tribunalul va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul civil formulat de apelantul-reclamant P. A. domiciliat în Bacău, .. 10, ., județul Bacău împotriva sentinței civile nr. 6953/19.09.2012 pronunțată de Judecătoria Bacău, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul - pârât S. I.-R. domiciliat în Bacău, .. 67, ., județul Bacău, ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21 Mai 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR |
I. L. P. | G. A. |
Grefier |
A. E. |
Red. s.c. B. I.
Red/tehno. d.c. P.I.L. / 11.09.2013
Tehnored. d.c. AE/ 12.09.2013/ 2 ex
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1191/2013. Tribunalul BACĂU | Pretenţii. Sentința nr. 3361/2013. Tribunalul BACĂU → |
|---|
