Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Hotărâre din 20-03-2013, Tribunalul BACĂU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BACĂU la data de 20-03-2013 în dosarul nr. 4487/260/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BACĂU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 326/2013
Ședința publică de la 20 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. D.
Judecător C. M. R.
Judecător C. D.
Grefier E. Țimiraș
Pe rol fiind recursul civil promovat de către recurentul reclamant B. P., împotriva sentinței civile nr.679/20.03.2012 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații .. și Beița C., având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13 Martie 2013 fiind consemnate de către instanță în încheierea de dezbateri de la acel termen încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
- deliberând -
Asupra recursului de față, Tribunalul constată următoarele:
P. sentința civilă nr.679/20.03.2012 pronunțată în dos. nr._ Judecătoria Moinești a admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul de cerere privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic și a respins acest capăt de cerere formulat de reclamantul B. P. în contradictoriu cu pârâtele B. C. și ...
A admis excepția insuficientei timbrări a celui de al doilea capăt de cerere și a anulat acest capăt de cerere ca insuficient timbrat.
A disjuns cel de al treilea capăt de cerere având ca obiect cererea de rectificare carte funciară.
Pentru a se pronunța în acest sens prima instanță a reținut următoarele:
„P. primul capăt de cerere s-a solicitat a se dispune perfectarea actului de vânzare cumpărare încheiat de reclamant cu pârâta B. C. la data de 09.08.1995.
Chiar reclamantul a precizat că acest capăt de cerere a făcut obiectul unui alt dosar, respectiv 968/2002 al Judecătoriei Moinești, în care a fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantului deoarece nu a fost făcută dovada dreptului de proprietate al pârâtei asupra obiectului contractului.
Ulterior însă pârâtei i-a fost eliberat titlul de proprietate și astfel s-ar putea dispune perfectarea actului.
Instanța reține însă că prin sentința civilă nr. 706/19.02.2002 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr. 968/2002 prin care a fost respinsă aceiași cerere a reclamantului în contradictoriu cu aceiași pârâtă, a fost soluționat în mod irevocabil litigiul.
Astfel, în doctrină cât și în jurisprudență s-a stabilit faptul că autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, respectiv aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 C.civ. și art. 166 C.proc.civ.) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ.). Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părți, cauză), în ceea ce privește efectul pozitiv al hotărârii acesta vizează modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit. Reglementarea autorității de lucru judecat vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
Faptul că ulterior pronunțării instanței asupra aceleiași cereri ca și cea formează obiectul primului capăt de cerere al prezentului dosar, a fost eliberat titlul de proprietate în beneficiul pârâtei, nu afectează cu nimic producerea de efecte juridice a primei hotărâri.
Astfel, la data soluționării litigiului dintre părți s-a stabilit în mod irevocabil că nu sunt îndeplinite condițiile pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic, producerea de probe după data rămânerii irevocabile a sentinței neinfluențând în vreun fel soluția instanței și nemaputându-se reveni asupra ei.
Faptul că partea ar intra în posesia unui înscris hotărâtor în soluționarea unei cauze după momentul soluționării acesteia, constituie cel mult un motiv de revizuire a sentinței inițiale, desigur sub condiția ca înscrisul să fi existat la momentul judecății, situație care de asemenea nu se regăsește în cauză, actul invocat de parte fiind emis după pronunțarea sentinței.
În concluzie, în prezenta cauză tripla identitate cerută pentru existența autorității de lucru judecat este îndeplinită, părțile, obiectul și cauza sunt exact aceleași, drept pentru care excepția va fi admisă și acest capăt de cerere va fi respins pe acest motiv.
În ce privește excepția insuficientei timbrări a celui de al doilea capăt de cerere, instanța constată că și aceasta este întemeiată pentru următoarele motive:
s-a solicitat de către reclamant constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 897/29.07.2010.
raportat la valoarea contractului a fost calculată o taxă judiciară de timbru în cuantum de 4411 lei și i s-a pus în vedere reclamantului la data de 29.11.2011 să facă dovada achitării acesteia.
Reclamantul nu a înțeles să achite taxa judiciară de timbru în totalitate ci a achitat doar 12 lei, precizând că în opinia sa taxa judiciară de timbru este în cuantum fix de 12 lei deoarece se solicită constatarea unei nulități absolute, așa cum prevăd dispozițiile art. 3 lit. a din Legea nr. 146/1997.
Textul de lege invocat către reclamant nu îi este aplicabil, lit. a a art. 3 din Lege referindu-se la cererile pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept nepatrimonial, la fel cum nu îi este aplicabilă nici prevederea cuprinsă în lit. a1 a aceluiași articol conform căruia se timbrează cu taxă judiciară de 12 lei cererile în anularea sau declararea nulității unui act juridic nepatrimonial.
Actul a cărui anulare se solicită este un act patrimonial fiind vorba despre o vânzare cumpărare prin care s-a transferat proprietatea asupra unui bun în schimbul unui preț.
De altfel, legiuitorul a prevăzut în mod expres în cuprinsul legii nr. 146/1997 modalitatea în care se timbrează cererile ce au ca obiect anularea unui contract, și conform art. 11 „Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și cererilor privind declararea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum și cererilor privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial”, dispozițiile alin 1 reglementând modalitatea de calcul a taxei judiciare de timbru în funcție de valoarea contractului.
Instanța constată că cel de al doilea capăt de cerere trebuia timbrat în funcție de valoarea actului a cărui anulare se solicită și deoarece reclamantul a achitat o taxă judiciară de timbru de doar 12 lei, cu mult mai redusă decât cea stabilită în baza prevederilor legale, instanța va admite excepția și va anula cel de al doilea capăt de cerere.
Având în vedere modalitatea de soluționare a celor două excepții, se va dispune disjungerea celui de al treilea capăt de cerere și formarea unui nou dosar ce va fi repartizat aceluiași complet.”
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Beița P. solicitând admiterea recursului,casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recurentul a arătat că în mod greșit au fost admise cele două excepții.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat arată recurentul că instanța de fond nu a observat că prin sentința nr.706/19.02.2002 acțiunea a fost respinsă ca nedovedită și că nu este aceeași cauză.
Cu privire la timbraj recurentul precizează că acțiunea în constatarea nulității absolute este una nepatrimonială ,neevaluabilă și că fiind terț nu are interes în obligarea părților la restabilirea prestațiilor.Apreciază că față de dispozițiile art.111 C.pr civ și art.3 lit a din lg. nr.146/1997 taxa datorată este de 12 lei .
Recursul nu este întemeiat în drept.
Recursul este declarat și motivat în termen și timbrat cu 8 lei taxă de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Intimata Beița C. a fost asistată de avocat care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentința recurată în limita motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente instanța de recurs reține următoarele:
Soluția instanței de fond asupra excepției netimbrării capătului de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului nr.897/29.07.2010 este corectă ,instanța de fond reținând în mod just că față de obiectul acestui capăt de cerere sunt incidente dispozițiile art.2 alin.1și 11 din Lg. nr.146/1997, și că reclamantul trebuia să timbreze acest capăt de cerere în funcție de valoarea contractului. Legiuitorul a stabilit, în cazul acțiunilor în constatarea nulității unui act juridic ,ca și criteriu de stabilire cuantumului taxei de timbru valoarea obiectului cererii și nu calitatea celui care inițiază o astfel de procedură, astfel că susținerile recurentului privind incidența art.3 lit.a din Lg nr. 146/1997, vor fi înlăturate ca neîntemeiate.
Vor fi apreciate ca întemeiate criticile privind soluția asupra excepției autorității de lucru judecat,în speță nefiind îndeplinită condiția identității de cauză .P. cauză se înțelege fundamentul pretenției afirmate și anume situația de fapt calificată juridic.
P. cererea de chemare în judecată ce face obiectul cauzei pendinte reclamantul a arătat că pârâta este proprietară conform O.Prefectului nr.8/16.01.2008 pentru terenurile pentru care se solicită perfectarea vânzării. Instanța de recurs reține că situația de fapt invocată nu este identică cu cea reținută prin sentința civilă nr. 706/2002, respectiv că pârâta nu a făcut dovada dreptului de proprietate.
Nefiind îndeplinită condiția identității instanța de recurs apreciază că excepția autorității de lucru judecat este neîntemeiată.
Pentru aceste motive, în temeiul art.312 alin. 1 și alin 5 C.pr civ. va admite recursul, va casa în parte sentința civilă recurată, și va trimite cauza spre rejudecare numai în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect perfectare vânzăre-cumpărare.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate privind excepția netimbrării.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite recursul recursul civil promovat de către recurentul reclamant B. P., cu domiciliul în ., județul Bacău, și prin procurator S. M. cu domiciliul în municipiul Bacău, ., județul Bacău, împotriva sentinței civile nr.679/20.03.2012 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimații .., cu sediul în municipiul Moinești, . B, județul Bacău, și Beița C., cu domiciliul în municipiul Bacău, ..56, ., județul Bacău.
Casează în parte sentința recurată.
Respinge excepția autorității de lucru judecat pentru capătul de cerere privind perfectarea vânzării cumpărării și trimite cauza spre rejudecarea acestei cereri.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Martie 2013.
Președinte, G. D. | Judecător, C. M. R. | Judecător, C. D. |
Grefier, E. Țimiraș |
Red. s.c. A. P.
Red. / tehnored. motiv. d. c. D.C.
/ Ț.E. - 3 ex. /31.05./ 25.06.2013.
E.Ț. 21 Martie 2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 796/2013. Tribunalul BACĂU | Contestaţie la executare. Decizia nr. 120/2013. Tribunalul BACĂU → |
|---|
