Legea 10/2001. Sentința nr. 1836/2013. Tribunalul BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1836/2013 pronunțată de Tribunalul BACĂU la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 3638/110/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BACĂU
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1836/2013
Ședința publică de la 20 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M. R.
Grefier P. D.
Pe rol fiind pronunțarea acțiunii civile formulată de reclamantul J. C. C.,în contradictoriu cu pârâtul P. M. BACĂU, având ca obiect „legea 10/2001”.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din 13 decembrie 2013 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta Hotărâre.
TRIBUNALUL
Asupra acțiunii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău la data de 24.06.2009, sub nr._, reclamantul J. C. a chemat în judecată pârâtul P. M. Bacău, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului la emiterea dispoziției de soluționare a notificării depuse în temeiul prevederilor legii nr. 10/2001.
În motivare, reclamantul a arătat că în calitate de descendent al defuncților J. C. și E., a formulat notificare pentru retrocedarea suprafeței de382,50 mp teren, situat în Bacău, . nr. 20 (actualmente nr. 6-8), propietatea părinților săi, expropriată de statul român ulterior.
Deși s-a stabilit că terenul poate fi retr0edat și că dosarul este complet, în mod inexplicabil, după o perioadă de 8 ani de zile, nu a fost încă emisă Dispoziția Primarului pentru ca reclamantul să fie pus în posesie în mod legal.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 25 și urm. Legea nr. 10/2001.
Acțiunea este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Pârâtul nu formulat în termen legal întâmpinare, dar s-a prezentat în fața instanței prin reprezentant convențional care a pus concluzii pe fondul cauzei.
La termenul din 2.12.2009, reclamantul și-a completat acțiunea, solicitând obligarea pârâtului să-l pună în posesia terenului la care este îndreptățit, respectiv suprafața de 382,50 mp și, în subsidiar, obligarea la plata de despăgubiri.
În susținerea acțiunii, reclamantul a propus și instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză și contraexpertiză topocadastru, rapoartele de expertiză și suplimentele la acesta efectuate de exp. G. M. și exp R. M. fiind atașate la dosarul cauzei.
În apărare, pârâtul a propus și instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
La termenul din 17.02.2010, pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată, menționând că reclamantul a completat dosarul în 2008, fapt ce justifică în parte nesoluționarea notificării. Solicitarea de punere în posesie este nefondată întrucât amplasamentul fostei proprietăți este parțial ocupat de blocul nr. 6 din ., trotuar, rețele edilitare și de SCM Sporul.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamantul este unicul moștenitor al defuncților J. C. și J. C., astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 53/24.01.1994 (fila 55 vol.I).
Prin decretul nr. 410/1987, a fost expropriată suprafața de 382,50 mp teren din . nr. 20 Bacău (filele 23, 24, 33 și 59 vol.I), proprietatea autorilor reclamantului în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat la 21.05.1965 (filele 49-50).
Prin notificarea formulată la 8.08.2001 (fila 47), reclamantul a solicitat restituirea în natură a suprafeței de 382,50 mp, existentă între blocurile nr. 6 și 8 de pe . Bacău.
Până la data promovării prezentei acțiuni, această notificare nu a fost nicicum soluționată.
Prin raportul de expertiză efectuat de exp. R. M. (filele 128-142) a fost identificat imobilul solicitat prin notificare în două variante (fila 136), una pe conturul imobilului astfel cum a fost indicat de reclamant (culoare galbenă) și una pe conturul imobilului din suprapuneri cu planșa înainte de expropieri (culoare portocalie).
În drept, instanța reține că prin decizia nr. XX/2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
Față de această situație de fapt și de drept, instanța apreciază acțiunea, astfel cum a fost completată și precizată, ca fiind în parte întemeiată, pentru considerentele ce urmează:
Mai întâi, reclamantul a făcut dovada calității sale de persoană îndreptățită, în accepțiunea art. 3 rap la art. 4 al. 2 din legea nr. 10/2001, precum și a preluării abuzive, în accepțiunea art. 2 lit. h din același act normativ.
Cu privire la amplasamentul fostei proprietăți aparținând autorilor reclamantului, Tribunalul apreciază că cel identificat prin suplimentul de la filele 284-290 vol. I, este cel corect, având în vedere că acesta respectă planurile anterioare exproprierii, existente la filele 59, 107, 135 și 288 dosar. Pe de altă parte, amplasamentul identificat de expert doar la indicațiile reclamantului nu este confirmat de nici una din probele administrate în cauză.
Așadar, luând în considerare aceste amplasament, instanța reține că, astfel cum rezultă din schița de la fila 289 vol I, la momentul actual fosta proprietate a autorilor reclamantului este ocupată de două construcții definitive C1-Blocul nr. 6 (38 mp) și C4- parte din clădirea aparținând . (23 mp). De asemenea, aceasta este afectată de amenajări de utilitate publică, respectiv cale de acces, rețele de canalizare, energie electrică și termică, apă potabilă și gaze.
În aceste condiții, față de dispozițiile art. 10 al. 2 și 3 din Legea nr. 10/2001, tribunalul apreciază că nu poate fi restituită în natură pe vechiul amplasament, decât suprafața de 32 mp aferentă garajelor nr. 4295 și 4296, identificată C2 și C3 pe schița de la fila 289 vol. I. Față de înscrisurile de la filele 5-14 vol.II, trebuie făcută și aplicarea art. 14 din Legea nr. 10/2001, în contractele de închiriere valabil încheiate, noul proprietar subrogându-se în drepturile unității administrativ teritoriale.
Pentru restul suprafeței de 350 mp, instanța consideră că, atâta timp cât nu este posibilă restituirea în natură (nici măcar pe amplasamentul învecinat solicitat de reclamant, față de înscrisurile de la filele 194-195 și 242), reclamantul este îndrituit la singura măsură reparatorie în echivalent, respectiv compensare prin puncte, potrivit dispozițiilor art. 1 al. 2 din Legea nr. 165/2013.
Pentru toate aceste motive, instanța va admite în parte acțiunea, va admite în parte acțiunea, astfel cum a fost completată și precizată, va obliga pârâtul să restituie în natură reclamantului, în condițiile art. 14 din legea nr. 10/2001 suprafața de 32 mp situată în Bacău, . nr. 68 (fost 20), aferentă garajelor 4295 și 4296, identificată C2 și C3 pe schița suplimentului raportului de expertiză efectuat în cauză (fila 289 dosar) și să să emită în favoarea reclamantului dispoziție cu propunere de măsuri reparatorii în echivalent, respectiv compensare prin puncte pentru restul suprafaței de 250 mp teren, ce nu poate fi restituită în natură.
În baza art. 274 c.pr.civ, instanța va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (onorarii expert).
În baza art. 213 al. 2 C. pr.civ, instanța va obliga pârâtul să plătească exp.R. suplimentul de onorariu în cuantum de 300 lei stabilit în ședința din 7.09.2012, întrucât ordinul de plată existent la fila 294 nu face dovada plății acestui onorariu nefăcând nici o referire la numărul prezentului dosar și vizând doar suma de 250 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul J. C. C., cu domiciliul în Bacău, ., ., în contradictoriu cu pârâtul P. M. BACĂU, Calea Mărășești, nr. 6, județul Bacău, astfel cum a fost completată și precizată.
Obligă pârâtul să restituie în natură reclamantului, în condițiile art. 14 din legea 10/2001,suprafața de 32 m.p. situată în Bacău, . nr. 68 (fost 20) aferentă garajelor 4295 și 4286, identificată C2 și C3 pe schița suplimentului raportului de expertiză efectuat în cauză(fila 289 dosar).
Obligă pârâtul să emită în favoarea reclamantului dispoziție cu propunere de măsuri reparatorii în echivalent, respectiv compensare prin puncte pentru restul suprafeței de 250 m.p. teren, ce nu poate fi restituită în natură.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă pârâtul să plătească exp. R. M. suma de 300 lei, supliment onorariu.
Dispune plata către expert R. M. a onorariului provizoriu în cuantum de 700 lei(chitanța nr._/1 din 26.07.2011) și către expertul G. M. onorariul în cuantum de 500 lei (chitanța nr._/1 din 3.02.2010).
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Decembrie 2013.
Președinte, C. M. R. | ||
Pentru grefier aflat în C.M.,semnează Grefier Șef secție |
Red./tehn.sent. civ.R. C.M., 3.02.2013
15.02.2014,ex. 4
| ← Reparare prejudicii erori judiciare. Sentința nr. 998/2013.... | Contestaţie la procesul verbal de distribuire a preţului. Art.... → |
|---|
