Pretenţii. Sentința nr. 952/2013. Tribunalul BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 952/2013 pronunțată de Tribunalul BACĂU la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 4539/180/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BACĂU
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 41/2013
Ședința publică de la 19 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. L. P.
Judecător A. V.
Grefier I. A. D.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil promovat de către apelanții-pârâți T. P. și T. M. împotriva sentinței civile nr. 952/31.01.2012 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți T. D. și T. I., având ca obiect „pretenții DJ DV_ ”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 11.02.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă cu prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
-deliberând-
Deliberând asupra apelului civil, reține:
Prin sent.civ.nr.952/31.01.2012 a Judecătoriei Bacău, s-a respins ca prescris primul capăt al cererii reconvenționale disjunse, cerere formulată de pârâții-reclamanți TOPALA P. și TOPALA M. în contradictoriu cu reclamanții-pârâți T. D. și T. I..
De asemenea, s-a respins ca neîntemeiat capătul doi al cererii reconvenționale disjunse.
S-a admis în parte capătul trei al cererii reconvenționale disjunse.
Au fost obligați pârâții T. D. și T. I. să ridice construcția magazie de pe terenul ce constituie servitute de trecere.
S-au compensate cheltuielile de judecată în limita a 300 lei și au fost obligați reclamanții TOPALA P. și TOPALA M. să plătească pârâților T. D. și T. I. suma de 30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prezenta cerere reconvențională a fost disjunsă la termenul de judecată de la data de 11.03.2011 din dosarul civil nr._, în temeiul Art. 120 alin. 2 C.proc.civ.
Cererea principală a fost soluționată prin sentința civilă nr. 2388/18.03.2011 a Judecătoriei Bacău, pronunțată în dosarul civil nr._, rămasă irevocabilă prin anularea recursului prin decizia civilă nr. 41/11.01.2012 a Tribunalului Bacău, pronunțată în dosarul civil nr._ .
Prin perezenta cerere, pârâții-reclamanți T. P. și T. M. (reclamanți în dosarul nou format) în contradictoriu cu reclamanții-pârâții T. D. și T. I. (pârâți în dosarul nou format) au solicitat instanței să dispună (1) obligarea pârâților la plata contravalorii a jumătate din dreptul de folosință a terenului cale de acces, cuantificată provizoriu, în vederea timbrării, la suma de 1.500 lei; (2) obligarea pârâților la ridicarea îngrădirii (porților) situate în extremitatea terenului în litigiu; (3) obligarea pârâților la ridicarea construcțiilor ce afectează folosința servituții de trecere pe o lungime de 18,50 m și o lățime de 4 m, conform SC nr._/13.10.1998 pronunțată de către Judecătoria Bacău în dosarul nr._/1997 (respectiv ridicarea unei magazii improvizate, situate în partea de nord a căii de acces, lipită de ghena de gunoi, a cinci țevi situate pe latura de vest a căii de acces, a împrejmuirii rigolei din placaj, situate pe latura de vest a căii de acces, a răsadurilor de roșii și de viță de vie din rigola de pe latura de vest, și a scurgerii reclamantului situate pe latura de est a căii de acces).
În motivare, prin precizările depuse la termenul de judecată de la data de 13.05.2011 (fila 77 dosar), reclamanții au arătat că au plătit autorului pârâților, respectiv numitului O., integral contravaloarea servituții de trecere stabilită în favoarea lor pe terenul proprietatea lui O., astfel cum această contravaloare a fost stabilită prin ..03.2001 pronunțată în dosarul nr._/2000 al Judecătoriei Bacău, O. refuzând să suporte partea sa întrucât nu folosea terenul respectiv pentru acces; că, astfel, până în anul 2004 când O. a vândut terenul proprietatea sa către pârâții, reclamanții au folosit în mod exclusiv terenul pe care s-a stabilit în favoarea lor servitutea de trecere; că, după această dată, au folosit împreună cu pârâții terenul pe care s-a stabilit servitute de trecere, motiv pentru care solicită ½ din contravaloarea acesteia.
Pârâții au invocat excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, iar la termenul de judecată de la data de 13.05.2011, au invocat cu privire la primul capăt al cererii reconvenționale excepția prescripției dreptului material la acțiune.
La termenul de judecată de la data de 08.04.2011, instanța a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților cu privire la primul capăt al cererii reconvenționale, excepție care, la termenul de judecată de la data de 13.05.2011, a fost unită cu fondul în temeiul Art. 137 alin. 2 C.proc.civ.
Prin încheierea dată la data de 06.07.2011, s-a admis excepția prescripției, instanța arătând că potrivit primei teze a art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termenul prescripției este de 3 ani, iar potrivit art. 7 alin. 2 din același text de lege, în obligațiile care urmează să se execute la cererea creditorului, precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe să curgă de la data nașterii raportului de drept. Conform susținerilor reclamanților, pârâții au început din anul 2004 să folosească, alături de ei, terenul pe care s-a stabilit pe cale judecătorească o servitute de trecere; prin urmare, de la această dată s-a născut dreptul lor de a cere ½ din contravaloarea, termenul de prescripție în care puteau solicita sumele respective împlinindu-se în anul 2007.
Prin urmare, a respins capătul de cerere ca fiind prescris.
Cu privire la fondul capătului doi al cererii reconvenționale - obligarea pârâților la ridicarea îngrădirii (porților) situate în extremitatea terenului în litigiu, din probele administrate în cauză și față de dispozițiile
art.616-618 C.civ, prima instanță a apreciat că împrejurările care au stat la baza constituirii servituții de trecere – accesul cu mașina la garajul pârâtului-reclamant -, nu s-au modificat în sensul agravării sarcinii stabilite asupra fondului dominat. Mai mult decât atât, potrivit declarației pârâtului-reclamant T. de la termenul de judecată de la data de 20.01.2012, acest garaj nu este folosit în prezent pentru autoturismul său, pe care îl depozitează în alt garaj, ci pentru depozitarea unei remorci a unui vecin, remorcă care este tractată cu mâna, și a unei motociclete. Prin urmare, cererea reclamantului este lipsită de interes actual, existența porților neîmpiedicând efectuarea manevrelor necesare pentru introducerea în garaj a remorcii și a motocicletei, a căror dimensiuni sunt mai mici decât ale unui autovehicul în considerarea căruia a fost constituită calea de acces.
Pentru aceste considerente, a respins acest capăt al acțiunii ca nefondat.
Cu privire la fondul capătului trei al cererii reconvenționale - obligarea pârâților la ridicarea construcțiilor ce afectează folosința servituții de trecere pe o lungime de 18,50 m și o lățime de 4 m, conform sent.civ.nr._/13.10.1998, pronunțată de către Judecătoria Bacău în dosarul nr._/1997, (respectiv ridicarea unei magazii improvizate, situate în partea de nord a căii de acces, lipită de ghena de gunoi, a cinci țevi situate pe latura de vest a căii de acces, a împrejmuirii rigolei din placaj, situate pe latura de vest a căii de acces, a răsadurilor de roșii și de viță de vie din rigola de pe latura de vest, și a scurgerii reclamantului situate pe latura de est a căii de acces)-, prima instanță a apreciat, interpretând probele administrate, că
doar construcția magazie a fost edificată pe terenul ce constituie servitute de trecere ulterior constituirii acestui drept și că această construcție este de natură să împiedice folosirea în condiții optime a căii de acces, astfel că i-a obligat pe reclamanții-pârâți să ridice această construcție.
Cu privire la celelalte construcții indicate în cererea reconvențională a constatat că acestea existau ori au înlocuit construcții existente la momentul constituirii servituții de trecere și, având în vedere aceleași argumente care au stat și la baza respingerii capătului doi al cererii reconvenționale, instanța a respins în parte, ca neîntemeiat, capătul trei al cererii reconvenționale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții T. P. și T. M. care au criticat sentința sub următoarele aspecte:
Greșit s-a admis excepția prescripției, deoarece reclamanții nu au solicitat valoarea pentru ultimii trei ani anteriori formulării cererii de chemare în judecată.
Tot greșit s-a respins și al doilea capăt de cerere, deoarece instanța a interpretat eronat dispozițiile art.616-618 din Codul civil, în condițiile în care dreptul de servitute a fost stabilit prin hotărâri irevocabile.
Au mai arăta apelanții că au solicitat ridicarea porților care împiedică accesul la teren și la construcție, argumentele instanței în sensul că aceste porți împiedică accesul câinilor și că existau și la data constituirii servituții sunt lipsite de valoare juridică.
Pârâtul T. D. s-a subrogat în drepturile și obligațiile fostului proprietar, deci are obligația de a respecta dreptul de servitute. Cu toate acestea, apelanții au susținut că proprietatea lor este în continuare loc înfundat.
Au mai arătat apelanții că, tot pentru respectarea dreptului lor au solicitat și ridicarea tuturor construcțiilor de pe terenul afectat servituții, iar concluzia instanței că apelanții folosesc, în fapt, un alt garaj, este irelevantă.
Dacă instanța ar fi atașat ds.nr._/180/2000, așa cum s-a solicitat, ar fi observat că lățimea căii de acces a fost măsurată din perete în perete.
Analizând apelul, Tribunalul constată următoarele:
Prima instanță corect a admis excepția prescripției la acțiune, întrucât termenul de prescripție începe să curgă la data la care reclamanții pretind că pârâții au început să folosească terenul afectat servituții.
În acest sens s-a raportat instanța la termenul de trei ani și nu la ultimii trei ani anteriori promovării acțiunii, așa cum eronat susțin apelanții.
În ceea ce privește respectarea dreptului de servitute de trecere, apelul este întemeiat.
Considerentele primei instanțe nu pot fi primite deoarece exced dispozițiilor legale. Dreptul de servitute de trecere constituit în favoarea reclamanților-apelanți nu poate fi limitat de justificarea că, în fapt, aceștia nu folosesc garajul ce se află pe fondul dominant, prevederile art.616 din codul civil fiind fără echivoc: “Proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorire de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.”
Ca atare este fondată cerea de ridicare a porților.
Pentru aceleași considerente, în vederea respectării dreptului de servitute, se impune și ridicarea celorlalte construcții, a vegetației și a ghivecelor mobile, cu excepția țevei de susținere alimentare cu curent electric, singura pentru care expertul desemnat în cauză a arătat, fără echivoc, faptul că nu aduce atingere exercitării dreptului de servitute.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul va admite apelul și va schimba în parte sentința apelată, în sensul celor de mai-sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii,
DECIDE
Admite apelul civil promovat de către apelanții-pârâți T. P. și T. M., ambii cu domiciliu procesual ales la C..Av. „F., D.” și av. C. A. – Bacau ..35, . jud. Bacau împotriva sentinței civile nr. 952/31.01.2012 pronunțată de Judecătoria Bacău în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți T. D. și T. I., ambii cu domiciliul în Bacau ..9, . jud. Bacau având ca obiect „pretenții DJ DV_ ”.
Schimbă în parte sentința civilă apelată în sensul că obligă pe pârâții T. D. și I. să ridice, pe lângă construcția magazie și celelalte construcții (porți și alte construcții), cu excepția țevii de susținere alimentare cu curent electric, de pe terenul ce constituie obiect al dreptului de servitute de trecere.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19.02.2013.
PREȘEDINTE, Pt. JUDECĂTOR
P. I. L. V. A. in CM
PREȘEDINTE INSTANȚĂ
GREFIER
D. I. A.
Red.sent. C. D.
Red.dec.P.I.L./16.05.2013
Tehno.D.I.A./6 ex./24.05.2013
| ← Contestaţie la procesul verbal de distribuire a preţului. Art.... | Pretenţii. Decizia nr. 1139/2013. Tribunalul BACĂU → |
|---|
