Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 39/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 39/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 444/833/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 39/A/2013
Ședința publică de la 31.01.2013
PREȘEDINTE: F. I. C.
Judecător: C. T. S.
Grefier: M. P.
Pe rol fiind judecarea apelului civil înaintat de apelanta N. F. în contradictoriu cu intimatul N. N., împotriva sentinței civile nr. 389 din 01.03.2012 pronunțată de Judecătoria Salonta, având ca obiect constatare nulitate act juridic rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței de judecată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 24.01.2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când în vederea deliberării și a depunerii de concluzii scrise a fost amânată pronunțarea pentru acest termen de judecată.
TRIBUNALUL
DELIBERAND,
Asupra apelului civil de față.
Constată că, prin Sentința civilă nr. 389 din 01.03.2012 pronunțată de Judecătoria Salonta a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantul N. N., în contradictoriu cu pârâta N. F., s-a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.1887/28.10.1994 emis de notariatul de Stat Oradea și a certificatului suplimentar de moștenitor nr. 251/2005 eliberat de BNP G. C., că masa succesorală rămasă după defunctul N. D.,decedat la data de 22.08.1992, se compune din imobilele înscrise în T.P. nr.214/31.08.1994, s-a constatat că reclamanta și pârâtul au vocație succesorală legală fiind moștenitori în cote egale după defunctul N. D. și s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra terenurilor menționate in titlul de proprietate nr.214/1994 prin atribuirea acestora in întregime pârâtei N. F., obligând-o pe aceasta la plata unei sulte in valoare de 50.379,50 lei in favoarea reclamantului, reprezentând cota sa de ½ parte din masa succesorală, pârâta fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului in sumă de 941 lei si în baza art. 18 din OUG nr. 51/2008 a fost obligată să achite în favoarea statului suma de 2.580 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia civilă nr. 899/R/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a stabilit că instanța de fond in mod neîntemeiat a apreciat că reclamantul N. N. nu a acceptat succesiunea de pe urma defunctului N. D.,instanța de recurs considerând că acesta a acceptat tacit succesiunea după tatăl său in termenul de opțiune succesorală, actele săvârșite de acesta prin care a transmis pârâtei cota sa parte din casa de locuit,în schimbul unei sume de bani, precum si folosința si culegerea fructelor produse de terenule extravilane implicând in mod necesar acceptarea prealabilă a titlului de moștenitor.
Instanța a reținut că defunctul N. D. a decedat la data de 22.08.1992 în loc. Cefa, mostenitorii acestuia fiind reclamantul N. N. și pârâta N. F., în calitate de descendenți de gradul 1, așa cum rezultă din actele de stare civilă de la filele 7,9 reclamantul acceptând tacit succesiunea de pe urma defunctului, în termenul de opțiune succesorală, așa cum a statuat Tribunalul Bihor, ambii având cote egale.
Prin certificatul de mostenitor nr. 1887/28.10.1994 emis de Notariatul de Stat Oradea si certificatul suplimentar de mostenitor nr. 251/2005 eliberat de BNP G. C. s-a stabilit că pârâta N. F. este unica moștenitoare a defunctului N. D..
Prin urmare, având in vedere că certificatul de mostenitor nr. 1887/28.10.1994 emis de Notariatul de Stat Oradea si certificatul suplimentar de moștenitor nr. 251/2005 eliberat de BNP G. C. nu au cuprins toți moștenitorii legali acceptanți ai defunctului N. N., astfel încât reclamantul N. N. a fost vătămat in drepturile sale prin emiterea certificatului de moștenitor si a suplimentului la acesta, instanța a constatat nulitatea absolută a celor două acte.
De asemenea, instanța a mai reținut că masa succesorală rămasă în urma defunctului N. D. se compune din terenurile înscrise in titlul de proprietate nr. 214/31.08.1994, respectiv terenurile extravilane cu nr. cad. 2557 in cotă de_/_ inscris initial in CF 41 Cefa iar apoi in CF 215 Cefa,nr.cad. 2540 in cotă de_/_ înscris in CF 41 Gepiu ,nr. cad. 2492 in cotă de 5800/_ înscris in CF 83 Gepiu,si terenurile intravilane cu nr. top. 1745/14 în suprafață de 1000 mp înscris initial in CF 2256 Gepiu si apoi în CF_ Gepiu si nr. top. 1745/15 in suprafață de 1000 mp înscris in CF 2256 Gepiu
Din raportul de expertiză topografică întocmit în cauză de expert B. I. instanța a reținut că toate aceste terenuri extravilane si intravilane au fost vândute de către pârâta N. F., unor diferiți proprietari care și-au înscris drepturile lor de proprietate în cartea funciară, astfel încât instanța nu a putut împărți in natură acest teren. Prin urmare, a atribuit acest teren pârâtei, care a fost cea care l-a si înstrăinat, urmând să o oblige la plata contravalorii cotei de proprietate de ½ parte ce-i revine reclamantului.
Valoarea terenurilor extravilane si intravilane cuprinse în titlul de proprietate nr. 214/1994, ce compun masa succesorală rămasă de pe urma defunctului N. N. este de 100.759 lei, așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat in cauză.
Prin urmare, în baza art. 650 si urm C.civ si art. 721 C.civ si urm. ,art. 88 din Legea nr. 36/1995, instanța a admis acțiunea formulată de reclamantul N. N. in contradictoriu cu pârâta N. F. si, în consecință, a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.1887/28.10.1994 emis de Notariatul de Stat Oradea și a certificatului suplimentar de moștenitor nr. 251/2005 eliberat de BNP G. C., a constatat că masa succesorală rămasă după defunctul lor tată, N. D., decedat la data de 22.08.1992, se compune din imobilele înscrise în T.P. nr.214/31.08.1994, a constatat că reclamanta și pârâtul au vocație succesorală legală fiind moștenitori în cote egale și a dispus sistarea stării de indiviziune asupra terenurilor menționate în titlul de proprietate nr.214/1994 prin atribuirea acestora in întregime pârâtei N. F., obligând-o pe aceasta la plata unei sulte in valoare de 50.379,50 lei in favoarea reclamantului, reprezentând cota sa de ½ parte din masa succesorală.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, instanța, constatând culpa procesuală a pârâtei, in baza art. 274 C., a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului in sumă de 941 lei reprezentând onorariu avocațial în sumă de 500 lei înscris pe delagatia avocatială ( f. 3) ,taxă de timbru in sumă de 38 lei ( f. 11-dos.Tj ), timbre judiciare in valoare de 3 lei si contravaloarea transportului avocatului la instanță, în sumă de câte 50 lei / termen, în valoare totală de 400 lei.
De asemenea, instanța a mai reținut că reclamantul a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de plata onorariului cuvenit expertului, în sumă de 2.580 lei, conform încheierii din camera de consiliu din data de 20.01.2011 dată de Judecătoria Salonta în prezentul dosar.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 25.04.2012, în termen legal, a declarat apel pârâta N. F., solicitând admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-a reiterat conținutul întâmpinării depuse la fila 23 din dosarul de recurs nr._, arătându-se că în mod eronat a fost admisă cererea reclamantului, constatând nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr.1887/28.10.1994 emis de Notariatul de Stat Oradea și a certificatului suplimentar de moștenitor nr. 251/2005 emis de BNP G. C.. Așa cum se poate observa din dosarul cauzei, succesiunea după antecesorul părților a fost dezbătută la data de 28.10.1994, dată la care a fost întocmit certificatul de moștenitor nr. 1887. Conform acestuia, singura moștenitoare. Conform acestuia, singura moștenitoare este pârâta, reclamantul fiind străin de moștenire ca urmare a renunțării la succesiune, așa cum rezultă și din încheierea finală. Se poate observa că reclamantul nu este sincer în afirmațiile făcute. Prin interogatoriul efectuat în cauză și prin însăși acțiunea promovată, acesta arată că nu a putut renunța la succesiune, din moment ce nu s-a prezentat la notar în acest sens, în mod evident acest aspect nu este real, din moment ce pe încheierea finală aflată la dosar există semnătura acestuia, chiar mai mult, conform acesteia reclamantul a renunțat la succesiune. Având în vedere că renunțarea la succesiune este constatată printr-un act autentic, aceasta face dovada celor cuprinse în conținutul său până la înscrierea în fals. Ținând cont că actul nu a fost înscris în fals, nu se poate face proba contrară celor constatate de notarul public care l-a întocmit. Faptul că reclamantul a primit o sumă de bani din valoarea casei și a încasat toți banii obținuți în urma vânzării celorlalte terenuri moștenite de la antecesorii părților nu este de natură a îndepărta sau a face proba contrară renunțării la succesiune. În primul rând, nu numai reclamantul a primit sumele respective de bani, ci și ceilalți frați nelegitimi ai părților și care în mod cert erau străini de moștenire. Faptul că renunțarea la moștenire a fost făcut 18.10.1994, mult după trecerea termenului de 6 luni stabilit de lege pentru acceptarea succesiunii nu are nici o importanță, din moment ce aceasta s-a realizat în mod expres printr-un act autentic.
În drept s-au invocat disp. art. 282 și urm. c.pr.civ.
Intimatul nu a formulat întâmpinare, însă a arătat în fața instanței că se opune admiterii apelului, cu cheltuieli de judecată.
Nu s-au formulat cereri în probațiune în apel.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, cât și a celor de ordine publică, tribunalul apreciază apelul declarat ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
În ce privește acceptarea moștenirii de către reclamant, aceasta a fost stabilită prin decizia civilă nr. 899/R/2009, prin care cauza a fost trimisă spre rejudecare în fond, reținându-se că în mod greșit s-a reținut de către instanța de fond în primul ciclu procesual că reclamantul a renunțat la moștenire.
Ca urmare a acestei decizii, cauza a fost rejudecată în fond de către prima instanță, constatându-se nulitatea certificatelor de moștenitor și procedându-se la partajarea masei succesorale.
Criticile apelantei împotriva sentinței pronunțate în rejudecarea cauzei se referă la valabilitatea certificatelor de moștenitor și la neacceptarea succesiunii/renunțarea la succesiune de către reclamant.
Criticile referitoare la calitatea de moștenitor acceptant a apelantului nu mai sunt susceptibile de analiza în prezenta fază procesuală, această calitate fiind stabilită cu autoritate de lucru judecat prin decizia de casare cu trimitere.
În ce privește valabilitatea celor două certificate de moștenitor, respectiv, certificatul de moștenitor nr.1887/28.10.1994 emis de Notariatul de Stat Oradea și a certificatul suplimentar de moștenitor nr. 251/2005 emis de BNP G. C., Tribunalul, în acord cu instanța de fond, apreciază că acestea sunt lovite de nulitate absolută.
Astfel, la dezbaterea succesorală din 1994 reclamantul a fost prezent, însă din cuprinsul încheierii de ședință (fila 98 dos. 617/2006) reclamantul apare atât ca acceptant cât și ca renunțător la moștenire, numele său fiind barat la punctul privind acceptarea moștenirii, fără ca modificarea să fie asumată de cineva prin semnătură. De asemenea, se menționează în încheierea respectivă că acceptarea moștenirii de către cei doi moștenitori s-a făcut în mod tacit, prin posesia bunurilor, fapt care este valabil și în ceea ce îl privește pe reclamant. Pe de altă parte, dezbaterea succesorală respectivă a vizat doar casa moștenită de părți, din vânzarea căreia reclamantul a fost despăgubit, aspect recunoscut de pârâtă la interogatoriu. Așa fiind, menționarea în certificatul de moștenitor a calității de neacceptant a reclamantului este neconformă cu realitatea și cu încheierea de ședință, astfel că vătămarea produsă reclamantului nu poate fi înlăturată decât prin anularea certificatului de moștenitor.
Dezbaterea succesorală din 2005 a vizat terenurile înscrise în Titlul de proprietate nr. 214/1994, care fac și obiectul prezentului litigiu, reclamantul nefiind citat în acest dosar succesoral, deși și în privința terenurilor părțile au avut posesia și chiar au înstrăinat împreună în anul 2001 prin înscris sub semnătură privată două parcele din Titlul de Proprietate (fila 92 dos. 617/2006). Certificatul de moștenitor eliberat în lipsa citării celuilalt moștenitor este de asemenea nul, fiind vătămate drepturile acestuia
Față de cele reținute, tribunalul, în baza art, 295 c.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul civil introdus de apelanta N. F. în contradictoriu cu intimatul N. N., împotriva sentinței civile nr. 389 din 01.03.2012 a Judecătoriei Salonta, pe care o va păstra în totalitate.
Nu se vor acorda cheltuieli de judecată în apel intimatului,întrucât nu s-a făcut de către acesta dovada suportării vreunui onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil introdus de apelanta N. F. cu domiciliul procedural ales în Oradea, .. 11, ., în contradictoriu cu intimatul N. N., cu domiciliul procedural ales în Oradea, .. 9, ., împotriva sentinței civile numărul 389 din 01.03.2012 pronunțată de Judecătoria Salonta, pe care o păstrează în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 31.01.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
C. F. I. S. C. T. P. M.
- red. fond B. G.
- red. apel C. F.I.
- dact. PM
4 ex /27.02.2013
2 .>
N. N.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 366/2013. Tribunalul BIHOR | Contestaţie la executare. Decizia nr. 369/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
