Contestaţie la executare. Decizia nr. 369/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 369/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 20-03-2013 în dosarul nr. 9044/271/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR - ORADEA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 369/R/2013
Ședința publică din 20 martie 2013
Președinte: L. M.-G.
Judecător: N. B.
Judecător: F. M.
Grefier: I. P.
Pe rol, fiind pentru azi judecarea recursurilor civile privind pe recurenții ., T. D. M., A. G., A. C., B. C. L., B. L., B. M. D., B. L., B. N., B. C., B. M., C. L., C. A., D. I., D. S. M., D. E., E. L. I., F. D. I., G. G., G. C. V., H. S., H. V. O., K. B. E. E., K. E., K. D., K. I. M., K. K. I. G., L. C. F., M. L., N. M. I., O. M., P. I. M., P. I., P. D. R., P. D. A., P. V., S. I. D., S. C., T. I. C., T. D. E., T. D. D., T. I. D., T. A. M., V. I., V. G. și B. C., împotriva sentinței civile nr. 4901 din 28 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc la data de 14 martie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în recurs, consemnate în încheierea din aceea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea cauzei la data de 20 martie 2013, zi în care s-a pronunțat hotărârea.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4901 din 28 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea S.C O. P. S.A., în contradictoriu cu intimații A. G., A. C., B. C. L., B. L., B. M. D., B. L., B. N., B. C., B. M., C. L., C. A., D. I., D. S. M., D. E., E. L. I., F. D. I., G. G., G. C. V., H. S., H. V. O., K. B. E. E., K. E., K. D., K. I. M., K. K. I. G., L. C. F., M. L., N. M. I., O. M., P. I. M., P. I., P. D. R., P. D. A., P. V., S. I. D., S. C., T. I. C., T. D. E., T. D. D., T. D. M., T. I. D., T. A. M., V. I., V. G., B. C., s-a anulat în parte procedura de executare silita ce face obiectul dosarului execuțional nr. 174/1-45/E/2011 al SEJ B. și in consecință: s-au anulat în parte actele de executare silita, somația de plata nr. 1/11.04.2011, procesul verbal de stabilire a debitului și cheltuielilor de executare din data de 18.04.2011, precum si actele de executare silita subsecvente întocmite in dosarul execuțional nr. 174/1-45/E/2011 al SEJ B., in ceea ce privește sumele executate silit care depășesc cuantumul total de 539.969 lei, reprezentând creanță datorată intimaților, s-a anulat în parte procesul verbal de stabilire a debitului și cheltuielilor de executare din data de 18.04.2011, în ceea ce privește cheltuielile de executare reprezentând onorariu executor judecătoresc, ce depășește suma de 10.699,69 lei si în ceea ce privește cheltuielile de executare reprezentând onorariu avocațial ce depășește suma de 1.000 lei, celelalte pretenții au fost respinge ca nefondate, cererea de suspendare a executării silite a fost respinsă ca rămasa fără obiect, intimații au fost obligați la plata către contestatoare a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Împotriva contestatoarei S.C. O. P. S.A. a fost demarata executarea silită în dosar execuțional 174/1-45/E/2011 al SEJ Beiusan în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 894/LM/2010 a Tribunalului Bihor și a deciziei civile nr. 116 /2011 – R a Curții de Apel Oradea pronunțată în dosar nr._ .
Prin Somatia de plata nr. 1 din data de 11.04.2011, suma totala pusa in executare este de 953.502,75 lei, fiind compusa din 831.283,65 lei reprezentand debit principal si suma de 122.219,10 lei reprezentand cheltuieli de executare.
Cuantumul drepturilor salariale datorate intimaților în baza titlurilor executorii menționate a fost stabilit în faza de executare silită pe baza unei expertize contabile.
Constituind cea de-a doua faza a procesului civil, executarea silită trebuie să se desfășoare cu respectarea strictă a prevederilor art. 371 ind. 1 si următoarele C. pr. civ.
Instanta a apreciat ca nu poate fi reținută susținerea contestatoarei conform căreia procesul verbal de cheltuieli este nul pe motiv că nu cuprinde sediul creditorilor urmăritori. Potrivit art. 388. pct. 5 Cod proc. civ., actele de executare întocmite de executorul judecătoresc trebuie să cuprindă numele și domiciliul creditorului urmăritor, aceste mențiuni fiind prevăzute sub sancțiunea nulității exprese.
D. fiind faptul că pct. 5 al art. 388 C.proc.civ. cuprinde practic două mențiuni distincte, intervine nulitatea expresă a actului de executare numai în măsura în care acesta nu cuprinde nici numele și nici domiciliul creditorilor. Dacă lipsește doar una dintre aceste mențiuni, sancțiunea care poate interveni este nulitatea virtuală a actului de executare, în condițiile art. 105 alin. 2 din C. proc. civ., nulitate care este condiționată de existența unei vătămări care să nu poată fi înlăturată altfel.
În speță, contestatoarea nu a făcut dovada existenței unei astfel de vătămări, cunoscând domiciliul intimaților, fapt dovedit prin însăși contestația la executare în care contestatoarea a indicat acest domiciliu. Prin urmare, acest motiv de nulitate nu poate fi reținut.
În ceea ce privește susținerile contestatoarei legate de lipsa caracterului cert și lichid al creanței executate, instanța a constat că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, deși titlul executoriu nu face referire la o sumă clar determinată, acesta cuprinde criterii de determinare a sumei datorate de contestatoare intimaților, executorul judecătoresc procedând la întocmirea unei expertize contabile prin care a fost calculat cuantumul concret al sumelor datorate intimaților.
Instanța a constat că părțile au o poziție divergentă în legătură cu caracterul impozabil sau neimpozabil al sumelor datorate de către contestatoare intimaților. Cu privire la această problemă, în acord cu cele menționate în expertiza contabilă întocmită în cauză, instanța a apreciat că în ciuda faptului că veniturile realizate de intimați poartă denumirea de „ajutor material”, acestea sunt drepturi de natură salarială supuse impozitării.
Pe de altă parte, în ceea ce privește cuantumul concret al sumelor datorate de contestatoare intimaților, instanța a retinut că este necesar a se stabili la ce nivel trebuie calculate aceste sume.
În acest sens, este necesar să fie respectate cu strictețe dispozițiile titlului executoriu. Astfel, chiar dacă în dispozitiv nu se face mențiune cu privire la modul de calcul al „adaosului salarial reprezentand ajutor material, egal cu contravaloarea a 4000 mc gaz natural anual, in functie de perioada efectiv lucrata de fiecare reclamant in anii 2005 – 2008, actualizate aceste sume rezultate conform indicilor de inflatie de la data platii”, instanța a constat că acesta a fost stabilit prin răspunsul la obiecțiunile formulate de contestatoare de către expertul desemnat în cauză, pe baza prețurilor la gaze comunicate de ANRE pentru anii 2005 - 2008 la suma bruta impozabila de 642.805 lei, respectiv suma neta de 539.969 lei.
Prin urmare, având în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, astfel cum au fost acestea modificate prin răspunsul la obiecțiunile formulate de intimați, instanța a apreciat că suma (creanta principala) datorata de contestatoare intimatilor este de 539.969 lei. Iar contestatoarea datoreaza suma neta in cuantum de 539.969 lei, iar nu suma bruta de 642.805 lei.
Aceasta deoarece suma in discutie are natura de drepturi salariale, astfel ca impozitele si contributiile datorate de intimati pentru aceste sume sunt platite de catre angajator, prin retinere la sursa.
Astfel, conform art. 55 alin 1 din Legea nr. 571/2003 – Codul fiscal, drepturile salariale la plata carora a fost obligata contestatoarea sunt supuse impozitului pe venituri din salarii, iar conform art. 57 alin 2 ind. 1 din Legea nr. 571/2003, in cazul veniturilor din salarii si /sau al diferentelor de venituri din salarii stabilite pentru perioade anterioare, conform legii, impozitul se calculeaza si se retine la data efectuarii platii, in conformitate cu reglementarile legale in vigoare si se vireaza pana la data de 25 a lunii urmatoare celei in care s-au platit.
Rezulta deci ca obligatia de plata a impozitului aferent dreptului salarial este in sarcina contestatoarei.
De asemenea, pentru drepturile salariale stabilite prin titlul executoriu pus in executare, atat asiguratul, cat si angajatorul datoreaza contributia la fondul unic de asigurari sociale de sanatate, in temeiul art. 257 alin 2 lit. a) coroborat cu art. 258 alin 1 si 2, precum si contributia de asigurari sociale, in temeiul art. 18 alin 1 lit. a si b din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale. In temeiul art. 19 lit. a si b din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea fortei de munca, atat angajatorii cat si angajatii au obligatia de a retine si vira pentru salariatii activi, contributia la bugetul asigurarilor pentru somaj, pentru supimentarile salariale –acordate de instanta. Fiind vorba asadar despre impozite/contributii datorate la bugetele de stat, acestea se platesc de catre angajator, prin retinere la sursa.
Pentru aceste motive, instanta a apreciat că suma efectiv datorata de catre contestatoare intimatilor este cea neta, rezultata din deducerea impozitelor si contributiilor aferente. In caz contrar, daca contestatoarea ar fi obligata sa plateasca intimatilor suma bruta datorata, ar ramane totusi obligata in continuare catre bugetul de stat in ceea ce priveste impozitele si contributiile, platind astfel de doua ori aceste sume.
In ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de executare constând în onorariul executorului judecătoresc, instanta a retinut că prin procesul verbal de stabilire a debitului și cheltuielilor de executare din data de 18.04.2011, s-a stabilit onorariul executorului judecatoresc la suma de 103.079,25 lei (TVA inclus).
Ca urmare a admiterii în parte a contestației la executare, valoarea creanței datorate se va reduce la suma de 539.969 lei, se impune și diminuarea cuantumului onorariului executorului judecătoresc.
Potrivit art. 39, alin. 1, lit. a) si d) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti, ,,în cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele: a) pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite; d) pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.”.
Astfel, în cazul obligațiilor având ca obiect plata unor sume de bani, onorariul executorului nu poate depăși un anumit plafon determinat prin lege, raportat la cuantumul obligației de plată a cărei executare se urmărește.
Desi in speta, creditorii urmaritori au fieare cate o creanta in cuantum de sub 50.000 lei fiecare, instanta a apreciat, ca in speta onorariul executorului judecatoresc trebuia calculat prin raportare la intreaga suma supusa executarii silite (539.969 lei, ca urmare a admiterii in parte a contestatiei la executare), fiind deci incidente prevederile art. 39, alin. 1, lit. d) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti.
Aceasta deoarece cererile de executare silita formulate de intimati fac obiectul unui singur dosar executional, in care se urmareste suma totala pretinsa de acestia, fiind emisa o singura somatie executionala catre contestatoare.
F. de cele de mai sus, instanța a reținut că, raportat la cuantumul creanței care face obiectul executării silite si la activitatea concreta desfasurata de executorul judecatoresc (emiterea unei simple somatii) onorariul acestuia, stabilit la suma de 103.079,25 lei este exagerat de mare.
Conform dispozițiilor legale menționate mai sus, acesta poate fi în cuantum de maxim 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000, adica suma de 10.699,69 lei (6.300 lei + 4399,69 lei ce reprezinta 1% din suma ce depaseste 100.000 lei). Instanța a redus onorariul executorului judecătoresc de la suma de 103.079,25 lei la suma de 10.699,69 lei.
Prin urmare, instanța a anulat în parte procesul verbal de stabilire a debitului și cheltuielilor de executare încheiat în data de 11.04.2011 în dosarul execuțional nr. 174/1-45/E/2011 al SEJ Beiusan în ceea ce privește cheltuielile de executare reprezentând onorariu executor judecătoresc ce depășește suma de 10.699,69 lei.
Referitor la onorariul avocațial perceput în faza de executare silită, instanța a apreciat că acesta trebuie să aibă un cuantum proporțional cu munca efectiv prestată de avocatul intimaților. Din înscrisurile de la dosar rezultă că avocatul intimaților a depus cererea de executare silită în numele intimaților.
Valoarea mare a sumei care face obiectul prezentei cauze nu justifică obligarea debitoarei la cheltuieli excesive întrucât, dacă partea este liberă să achite avocatului chiar și un onorariu de succes, acesta nu poate fi imputat integral părții perdante, cheltuielile de judecată (inclusiv cele din faza de executare silita) raportându-se la culpa procesuală și nu la valoarea obiectului cauzei. Fără a interveni în vreun fel în raportul juridic generat de încheierea contractului de asistență juridică, prin care părțile au convenit asupra cuantumului onorariului datorat pentru reprezentarea in faza de executare silita, instanța, în temeiul art. 274 al. 3 cod pr. civ., a limit doar, pentru considerente de echitate, cuantumul cheltuielilor la care va fi obligată debitoarea.
Raportat la complexitatea activitatii desfasurate de avocat, instanța a apreciat că se impune reducerea cheltuielilor de executare constând în onorariu avocațial de la suma de 16.740 lei la suma de 1000 lei. Prin urmare, instanța a anulat în parte procesul verbal de stabilire a debitului și cheltuielilor de executare încheiat în data de 11.04.2011 în ceea ce privește cheltuielile de executare reprezentând onorariu avocațial ce depășește suma de 1000 lei.
În ceea ce privește celelalte forme de executare silită întocmite în dosarul execuțional, instanța a constat că nu sunt motive de nelegalitate sau netemeinicie cu privire la acestea, astfel încât nu se impune anularea acestora.
Referitor la capătul de cerere privind întoarcerea executării silite, instanța a reținut că din actele de la dosarul execuțional nu rezultă că a fost efectiv executată silit vreo sumă prin urmare, se impune respingerea ca nefondat a acestui petit.
Referitor la capatul de cerere privind suspendarea executarii silite, instanta l-a respins ca ramas fara obiect.
În temeiul art. 276 Cod proc. civ., apreciind că ambelor părți le incumbă culpa procesuală și constatând că pentru efectuarea expertizei contabile în cauză este în culpă procesuală atât contestatoarea, care nu a plătit de bună voie sumele la care a fost obligată prin titlul executoriu cât și intimații, care au pornit executarea silită împotriva contestatoarei pentru o sumă mai mare decât cea datorată, instanța a apreciat că se impune suportarea onorariului expertului contabil de către ambele părți.
Raportat la culpa procesuală efectivă a intimaților, instanța a retinut că se impune ca intimații să suporte din totalul onorariului expertului contabil suma de 1000 lei. Cum din înscrisurile depuse la dosar rezultă că întregul cuantum al onorariului expertului contabil a fost plătit de către contestatoare, instanța i-a obligat pe intimați la plata către contestatoare a sumei de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariu expert.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs contestatoarea- debitoare S.C. O. P. S.A. si creditorii A. C. s.a.
Prin recursul formulat contestatoarea S.C. O. P. S.A. a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii în tot a contestației la executare si anularea tuturor actelor de executare efectuate în dosarele de executare contestate, cu obligarea intimaților în solidar la plata integrală a cheltuielilor de judecată în fond și în recurs.
A precizat recurenta că nu critică soluția instanței cu privire la cuantumul sumelor puse în executare împotriva sa, expertiza judiciară efectuată în cauză și omologată de către instanță reliefând în mod corect debitul datorat intimaților.
In motivarea recursului s-a aratat că hotărârea atacată a fost data cu aplicarea st interpretarea greșită a dispozițiilor legale. Astfel în mod greșit instanța a reținut că întocmirea de către executorul judecătoresc a actelor de executare, fără respectarea formelor prevăzute de lege nu este sancționată cu nulitatea absolută.
Potrivit recurentei, instanta a retinut gresit că nulitatea va interveni „numai în măsura în care acesta nu cuprinde nici numele și nici domiciliul creditorilor". Nicăieri în cuprinsul art. 388 pct. 5 C. pr. civ., legiuitorul nu prevede că cele două condiții de formă ce privesc încheierea actului sunt alternative. Mai mult decât atât, din modul de redactare a articolul citat, reiese în mod evident faptul că aceste condiții, extrinseci actului trebuie îndeplinite în mod cumulativ.
A aratat recurenta că, potrivit art. 388 alin. 1, pct. 5 coroborat cu art. 388 alin. 2, lipsa mențiunii domiciliului debitorului sau al creditorului din orice proces verbal întocmit de executor, atrage nulitatea actului de executare.
S-a invederat că, procesul verbal de cheltuieli de executare formând obiectul executării silite este un act de executare esențial în cadrul oricărei proceduri execuționale concrete. În condițiile legii, el constituie titlu executoriu pentru sumele pe care le constată (debit principal, dobânzi, cheltuieli de executare), astfel încât este imperativ ca el să respecte ad validitatem condițiile de formă impuse de lege, ca orice alt titlu executoriu. Deoarece sancțiunea aplicabilă procesului verbal întocmit în condițiile art. 371 ind. 7 C. proc. civ. este nulitatea absolută expresă, care operează de drept, instanța învestită cu soluționarea contestației la executare este chemată doar să constate că a operat această sancțiune.
Potrivit recurentei, urmare a anulării procesului verbal de cheltuieli de executare a sumelor, urmează a fi anulate și actele subsecvente ce au avut la bază acest proces-verbal, în speță somațiile emise către debitoare.
A mai aratat recurenta că, în mod greșit instanța a reținut că sumele calculate de SEJ B. cu titlu de cheltuieli de executare nu sunt disproporționate în raport cu munca efectiv prestată. Astfel, prin hotărârea atacată instanța reține în mod corect că onorariul perceput de executorul judecătoresc „raportat la cuantumul creanței (...) și la activitatea concretă (...) este exagerat de mare" și procedează la diminuarea acestora „de la suma de 103.079,25 lei la suma de 10.699,69", însă în mod eronat la acestea menține cota de TVA aplicată de executor, sporind in mod nejustificat creanța datorată de catre debitoare.
Recurenta a considerat ca fiind eronată și nelegală adăugarea de către executor a TVA-ului la onorariul încasat de către acesta, intrucat normele legale speciale aplicabile în speță nu includ posibilitatea adăugării TVA la onorariul executoriului, aceste cazuri fiind expres prevăzute de Ordinul MJLC nr. 772/C/2009 și în legislația fiscală.
Potrivit recurentei, în mod greșit instanța a procedat doar la reducerea onorariilor executorului si a avocatilor, reținând în continuare în sarcina debitoarei obligația de plată a onorariului de expert pentru expertul desemnat de SEJ B.. Relativ la onorariului expertului desemnat în procedura de executare silită, s-a sustinut că onorariul perceput de acesta nu își găsește justificare în complexitatea lucrării întreprinse, numărul creditorilor nefiind de natură a îngreuna munca, în condițiile în care același mod de calcul a fost utilizat pentru toti. Mai mult, așa cum s-a reiese în mod evident din considerentele hotărârii atacate, raportul de expertiză întocmit de acesta conține erori grave.
Totodata s-a sustinut că, în mod eronat instanța a respins în parte solicitarea contestatoarei de restituire a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu. Potrivit recurentei, în mod evident, creditorii-intimați în prezenta cauză se află în culpă procesuală, executarea silită pornită de către aceștia pentru un debit parțial nedatorat fiind anulată de către instanță. Nu există prin urmare niciun temei pentru respingerea în parte a cheltuielilor efectuate de contestatoare ori pentru diminuarea suportării acestora de către partea adversă.
Mai mult decât atât, instanța reține o culpă procesuală în sarcina societatii afirmând că „nu a plătit de bună voie sumele la care a fost obligată prin titlul executoriu", fapt complet eronat, intrucat în realitate a achitat voluntar la data de 08.06.2011 sumele acordate în baza titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 894/LM/2010 pronunțata de Tribunalul Bihor, potrivit expertizei contabile extrajudiciare întocmite de expert contabil T. G..
A considerat recurenta că instanța a făcut în mod eronat aplicarea disp. art. 276 Cod proc. civ, textul de lege putând fi aplicabil doar în situația în care cererea este admisă în parte și părțile au pretenții reciproce cu privire la cheltuielile de judecată. Or, în speță instanța nu a reținut prin sentință vreo solicitare a creditorilor-intimați cu privire la cheltuieli de judecată, nefiind depusă de altfel nicio dovadă cu privire la efectuarea acestora. Astfel, singurele cheltuieli de judecată au fost pretinse de creditoare și constau aproape în totalitate în cheltuieli care, potrivit art. 274 alin. 2, Cod proc. civ. nu pot fi micșorate de către instanța de judecată. Mai mult decât atât, în ceea ce privește onorariu de expert acesta trebuie restituit în totalitate ca urmare a omologării de către instanță a raportului de expertiza efectuat de expertul B. V., iar nu doar în parte.
În drept s-au invocat disp. art. 304 ind. 1 și 402 Cod proc. civ.
Prin recursul formulat recurentii- creditori A. C. s.a, au solicitat admiterea recursului, schimbarea în totalitate a sentinței atacate.
In motivarea recursului s-a aratat că instanța a reținut în mod eronat faptul că sunt excesiv de mari cheltuielile de excutare silită din dosarul executional nr. 174/1-45/E/2011 al SEJ B..
În primul rând s-a invederat că plata acestor onorarii a fost acceptata de către reclamantă, achitarea acestora si necontestarea lor făcând parte din înțelegerea de achitare amiabilă parțială avută cu executorul, după cum reiese din corespondența între părți. Aceste onorarii au fost calculate conform legii, astfel că sumele pretinse cu titlu de cheltuieli de executare reprezentând onorariu executor judecătoresc și onorariu avocat sunt corecte.
Cu privire la onorariul de avocat în faza de executare silită, s-a sustinut că suma reprezentând acest onorariu este legală deoarece, s-a calculate pentru toate persoanele din sentința pronunțată de Curtea de Apel Oradea, formandu-se singur dosar executional cuprinzând mai multe persone, respectiv mai mulți creditori. Pentru fiecare creditor in parte s-a calculat suma care trebuie executată, sumă care cuprindea și cheltuielile de executare reprezentând onorariu executor judecătoresc și onorariu avocat în faza de executare. Din această cauză s-a ajuns ca suma privind onorariul de avocat în faza de executare să fie în cuantum de 16.740 lei, sumă care a fost corect calculată. În cazul în care se efectua executarea silită pentru fiecare creditor și se forma câte un dosar execuțional pentru fiecare, se aplica același sistem de calcul cu privire la stabilirea cheltuielilor de judecată, implicit la cuantificarea onorariului de avocat, iar cumulate aceste onorari rezulta suma de 16.740 lei.
Mai mult, s-a aratat că în luna noiembrie 2010, contestatoarea a acceptat să plătească întreaga sumă de bani solicitată prin executarea silită efectuată la data respectivă, sumă care a fost calculată exact pe aceleași criterii ca și suma contestată. Sumele contestate reprezentând cheltuielile de executare au fost virate de către contestatoare de bună voie încă de la începutul executării silite.
Relativ la fondul contestației și anume impozitarea sau nu a ajutoarelor executate silit s-a aratat că pentru a stabili natura drepturilor stabilite de către Tribunalul Bihor a fi plătite către intimați, expertiza trebuia sa definească daca drepturile stabilite de Tribunal a fi plătite intimaților au caracterul unor ajutoare care nu se supun impozitării sau nu.
S-a invederat ca potrivit Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, art. 42. - In înțelesul impozitului pe venit, următoarele venituri nu sunt impozabile: a) ajutoarele, indemnizațiile si alte forme de sprijin cu destinație speciala, acordate din bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetele locale si din alte fonduri publice, precum si cele de aceeași natura primite de la alte persoane, cu excepția indemnizațiilor pentru incapacitate temporara de munca. Iar potrivit Normelor Metodologice in categoria veniturilor neimpozitabile se cuprind veniturile obtinute de persoanele fizice cum sunt: ajutorul pentru incalzirea locuintei, ajutorul social acordat potrivit legii.
S-a aratat că potrivit contractului colectiv de munca la nivel de unitate: art. 178 alin. 1, salariații vor primi anual un ajutor material egal cu c/v a 2500-4000 mc de gaze naturale. Din studiul CCM acest ajutor este prevăzut la cap.VI Protecția sociala a salariaților, având ca scop încălzirea locuinței, acordandu-se o singura data pe an.
Au concluzionat recurentii că sumele stabilite de Tribunalul Bihor si Curtea de Apel Oradea au caracterul unor sume ce reprezintă ajutoare ce nu se supun impozitării, cu atat mai mult cu cat si dispozitivul sentinței arata ca aceste sume reprezintă ajutoare, ce au un scop precis, încălzire si aprovizionare de toamna iarna. In aceste condiții expertiza, in raport cu obiectivul stabilit de instanța, calculează valoarea acestor ajutoare stabilite de Tribunalul Bihor ca si cum ar reprezenta adaosuri salariale supuse impozitării in contradicție flagranta cu normele legale aplicabile.
Instanța de recurs, examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu in baza art. 304 ind. 1 C. pr. civ., constată următoarele:
Împotriva contestatoarei a fost începută executarea silită în dosarul execuțional nr. 174/1-45/E/2011 al SEJ B. în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 894/LM/2010 a Tribunalului Bihor și a deciziei civile nr. 116 /2011 – R a Curții de Apel Oradea pronunțată în dosar nr._ .
Prin titlul executoriu, contestatoarea a fost obligată să plătească intimaților un adaos salarial reprezentand ajutor material, egal cu contravaloarea a 4000 mc gaz natural anual, in functie de perioada lucrata de fiecare in anii 2005-2008, sume actualizate cu indicile de inflatie la data platii.
Pentru determinarea cuantumului creanței a fost efectuată la cererea executorului judecătoresc o expertiză contabilă de către expert C. V., stabilindu-se un debit total de 831.283,65 lei, contravaloarea lucrării de expertiza fiind de 2250 lei conform facturii nr. 21/18.04.2011. Expertul nu a calculat însă sumele ce trebuie reținute la sursă și virate de contestatoare către bugetele consolidate ale statului, conform prevederilor legilor fiscale.
În procesul verbal de stabilire a debitului si a cheltuielilor de executare întocmit de executorul judecătoresc în temeiul disp. art. 371 ind. 7 cod pr. civ., (fil. 15- 17 din dos. execuțional), sunt incluse cu titlu de cheltuieli de executare urmatoarele sume: onorariul avocațial în faza de executare- 16.740 lei, onorariul executor cu TVA- 103.079,25 lei, onorariul expertiza- 2250 lei si alte cheltuieli- 149,85 lei.
In acest proces verbal sunt indicate atat numele si sediul debitorului cat si numele creditorilor (inclusiv CNP-ul acestora), precum si domiciliul ales al acestora din Oradea, parcul T., nr. 1, ..
In consecinta, sustinerile contestatoarei- recurente in sensul că nu s-au respectat disp. art. 388 alin. 1, pct. 5 Cod pr. civ. sunt nefondate, părtile avand posibilitatea ca si in faza executarii silite sa-si aleaga domiciliu, iar prin cererea de executare toti creditorii si-au ales domiciliul la adresa mentionata mai sus.
Conform expertizei contabile – completare efectuate de expert contabil Barlea V. (fil. 285- 296 dosar fond), suma totală datorată de către contestatoare este de 769.365 lei brut, din care suma neta ce trebuia plătită intimaților este de 539.969 lei, diferența reprezentand rețineri la sursă ce trebuie virate de angajator către bugetele consolidate ale statului.
Conform disp. art. 39 lit. d din Legea nr. 188/2000 pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim ce poate fi perceput de executor este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Luând în considerare suma datorată creditorilor, astfel cum a fost stabilită prin expertiză, respectiv 539.969 lei, in mod corect a apreciat instanta de fond că maximul sumei care poate fi percepută cu titlu de onorariu expert este de 10.699,69 lei.
Sustinerile recurentei-contestatoare in sensul ca instanta de fond ar fi menținut cota de TVA aplicată de executor, sporind in mod nejustificat creanța datorată de catre debitoare sunt nefondate.
Instanta de fond apreciind corect că onorariul executorului, raportat la cuantumul creanței și la activitatea concretă este exagerat de mare, a stabilit că onorariul ce poate fi perceput de executor este de 10.699,69 lei. TVA și alte cheltuieli ale B., sunt în realitate din punct de vedere fiscal și ale legii executorilor judecătorești sarcini asupra veniturilor și /sau ale profesiei și nu pot fi adăugate la cuantumul onorariilor maximale, instanta de fond neadăugând TVA la onorariul executorului, cum nefondat sustine contestatoarea recurenta. Toate persoanele care realizează venituri suportă în condițiile legii sarcinile fiscale și nu există nicio prevedere în legea fiscală sau în legea executorilor judecătorești ori în Ordinul nr. 2550/2006, care să instituie transferul acestor sarcini către debitori sau stabilirea onorariului net al executorului, fiind stabilite doar onorarii minimale și maximale.
Referitor la critica recurentei- contestatoare privind reținerea în sarcina sa a obligației de plată a onorariului de expert pentru expertul desemnat de SEJ B., se retine că in fața instantei de fond, prin contestatia formulata debitoarea a criticat procesul verbal de cheltuieli de executare numai sub aspectul cuantumului excesiv al onorariului de avocat in faza de executare si al onorariului executorului judecatoresc, in consecinta nu mai poate in recurs sa formuleze cereri noi, respectiv sa solicite reducerea onorariului expertului din faza de executare.
Pe de alta parte, cheltuielile de executare prevăzute de art. 39 al. 5 din Legea nr. 188/2000 sunt: taxele de timbru necesare declanșării executării silite, onorariul executorului judecătoresc, stabilit potrivit legii, onorariul avocatului, în faza de executare silită, onorariul expertului și al interpretului, cheltuielile efectuate cu ocazia publicității procedurii de executare silită și cu efectuarea altor acte de executare silită, cheltuielile de transport, alte cheltuieli prevăzute de lege necesare desfășurării executării silite. Asadar si onorariul expertului intra in categoria cheltuielilor de executare, cuantumul acestuia nefiind exagerat fata de volumul de muncă.
In ce priveste critica recurentei privind acordarea numai in parte a cheltuielilor de judecată, se retine ca potrivit art. 274 C. pr. civ. numai partea ale carei pretentii sau aparari au fost admise in intregime, are dreptul la restituirea integrala a cheltuielilor făcute. Cum pretentiile si apărările contestatoarei au fost admise numai in parte, in mod corect instanta de fond a acordat contestatoarei numai cheltuieli de judecata partiale.
Sustinerile recurentei contestatoare in sensul că nu are culpă procesuală si că în realitate a achitat voluntar la data de 08.06.2011 sumele acordate în baza titlului executoriu, sunt nefondate. Contestatoarea a achitat debitul numai după ce a fost initiata executarea silita impotriva sa si i s-a comunicat somatia de plată.
În ce priveste critica recurentilor- creditori privind reducerea onorariului avocatului in faza de executare silită, in mod corect a apreciat instanta de fond că acesta trebuie să aibă un cuantum proporțional cu munca efectiv prestată de avocatul intimaților.
În speta onorariul avocatial este disproportionat in raport de munca indeplinita de acesta- depunerea cererii de executare silită în numele creditorilor, toate celelalte acte de procedura si activitati desfasurate in cadrul procedurii de executare silita fiind intocmite de executorul judecatoresc.
Intemeiat a concluzionat instanta de fond că valoarea mare a sumei care face obiectul prezentei cauze nu justifică obligarea debitoarei la cheltuieli excesive.
Referitor la critica recurentilor –creditori in sensul ca nu datoreaza impozit si contributii la bugetul de stat pentru sumele acordate in baza titlului executoriu, se retine că sumele in discutie au natura de drepturi salariale, astfel ca impozitele si contributiile datorate de intimati pentru aceste sume sunt platite de catre angajator, prin retinere la sursa, în acest sens sunt si concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză.
Astfel, conform art. 55 alin 1 din Legea nr. 571/2003 – Codul fiscal, sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natură obținute de o persoană fizică ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de muncă sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se referă, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acordă, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă.
Sumele stabilite prin titlul executoriu reprezinta venituri in bani, obtinute in baza unui contract de muncă, fiind asimilate veniturilor salariale, in consecinta pentru acestea se datoreaza impozitele si contributii la bugetul de stat.
F. de cele de mai sus, in baza art. 312 C. pr. civ. vor fi respinse ca nefondate recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile civile introduse de recurenții S.C O. P. S.A., cu sediul procesual ales în București, ., sector 1, A. C., A. G., B. C. L., B. L., B. M. D., B. L., B. N., B. C., B. M., C. L., C. A., D. I., D. S. M., D. E., E. L. I., F. D. I., G. G., G. C. V., H. S., H. V. O., K. B. E. E., K. E., K. D., K. I. M., K. K. I. G., L. C. F., M. L., N. M. I., O. M., P. I. M., P. I., P. D. R., P. D. A., P. V., S. I. D., S. C., T. I. C., T. D. E., T. D. D., T. D. M., T. I. D., T. A. M., V. I., V. G. și B. C., toți cu dom. ales la Casa de Avoc. V., G., D., M. și Asociații în ORADEA, Parcul T., nr.1, ., jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 4901 din 28 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 martie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier, L. M.-G. N. B. F. M. I. P.
Red. fond F. B.
Red. rec. NB
Dact. IP/NB
2 ex./22.04.2013.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 39/2013. Tribunalul... | Fond funciar. Sentința nr. 2408/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
