Fond funciar. Decizia nr. 719/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 719/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 4476/111/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 719/R/2013
Ședința publică din 10 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. T. S.
JUDECĂTOR D. C.
JUDECĂTOR F. I. C.
GREFIER D. C.
Pe rol fiind pentru azi judecarea recursului civil înaintat de recurenta C. L. PT. APLICAREA LEGII 18/91 SALONTA în contradictoriu cu intimatele S.C. B. C. S.R.L.,C. JUDEȚEANĂ BIHOR PT STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, P. M., împotriva sentinței civile nr. 379/2012 pronunțată de Judecătoria Salonta, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 3 iunie 2013 când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pentru data de 10 iunie 2013, zi în care s-a pronunțat hotărârea.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 379/2012 pronunțată de Judecătoria Salonta s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei ., excepția inadmisibilității si excepția prematurității acțiunii, invocate de pârâta C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Salonta.
A fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta S.C. B. C. S.R.L., cu sediul în Timișoara, .. 2, corp A, județul T., în contradictoriu cu pârâții P. M., cu domiciliul în Salonta, . Pescărușului), nr. 23 A, județul Bihor, C. L. PT. APLICAREA LEGII 18/91 SALONTA, cu sediul în Salonta, ., județul Bihor și C. JUDEȚEANĂ BIHOR PT STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, cu sediul în Oradea, .. 5, județul Bihor, și în consecință:
A fost obligată C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Salonta să efectueze punerea în posesie și să înainteze documentația necesară emiterii titlului de proprietate Comisiei județeană Bihor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor in vederea eliberării titlului de proprietate pe numele persoanei îndreptățite pentru suprafața de 3,41 ha teren arabil conform validării din anexa 9a poziția 213 si a fost obligată C. Județeană Bihor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să emită titlul de proprietate pe numele persoanei îndreptățite, P. M., pentru suprafața de 3,41 ha teren extravilan pe raza loc. Salonta conform validării respective.
A fost respinsă cererea formulată de reclamantă, privind obligarea pârâtei Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr.18/1991 Salonta la plata de daune cominatorii în sumă de 50 lei /ha pentru fiecare zi întârziere.
A fost obligată pârâta C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Salonta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei, în sumă de 1083 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește legitimarea reclamantei de a formula prezenta acțiune, instanța de fond a pornit de la prevederile art. 974 cod civil potrivit cărora „Creditorii pot exercita toate drepturile si acțiunile debitorului lor, afara de acelea care îi sunt exclusiv personale”.
Textul citat stabilește, ca o prima condiție, existenta unui raport obligațional între reclamantă si persoana în locul căreia exercita acțiunea.
După cum reiese din „precontractul de vânzare-cumpărare” depus în xerocopie la fila 38, încheiat între reclamantă si pârâtul P. M., acesta din urmă și-a asumat obligația de a-i înstrăina suprafața de teren arabil de 2,61 ha din extravilanul loc. Salonta, la prețul convenit de 39.150.000 ROL, cu mențiunea achitării integrale la momentul semnării acestui precontract; pe de altă parte, în vederea perfectării operațiunii de transmitere a proprietății, pârâtul P. M. trebuia să intre în posesia titlului de proprietate asupra terenului menționat, iar reclamanta s-a obligat să efectueze întabularea pe cheltuiala sa și să semneze contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Așadar, între reclamanta si debitor există un raport obligațional necontestat de către debitor.
A doua condiție care poate fi reținută pentru aplicarea textului, vizează inactivitatea debitorului, adică acesta sa nu intenteze el însuși acțiunea pe care o poate formula împotriva propriului său debitor.
Condiția analizată se verifica în cauza deoarece, debitorul/pârâtul P. M. nu a mai făcut nici un demers după eliberarea de către Primăria Municipiului Salonta a adeverinței nr. 213/25.06.1991 (f.37). Nu interesează în cauza motivele inactivității debitorului, deoarece acțiunea oblică este instituită în interesul creditorului, ca mijloc de prevenire si conservare a patrimoniului debitorului, în temeiul dreptului sau de gaj general, motiv pentru care singura cerință de examinat este condiția obiectivă a inactivității debitorului.
A treia condiție ce reiese din art. 974 Cod civil privește natura juridica a acțiunii sau a drepturilor a căror protejare juridica se urmărește: creditorul nu poate exercita drepturile si acțiunile strict personale. Creditorul nu se poate așadar subroga în exercițiul tuturor drepturilor si acțiunilor debitorului său decât în privința acelora care au un conținut patrimonial si un text de lege nu oprește exercitarea lor.
Conform art. 34 alin. 6 din HG 890/2005 „Persoanele care din diferite motive sunt în imposibilitate de a se prezenta la data punerii în posesie pot împuternici prin procură specială și autentică, cu mențiunea expresă "Pentru punere în posesie", alte persoane, care vor semna procesul-verbal de luare în primire a terenului”. Tocmai instituirea acestei posibilități de a se desemna o altă persoană în scopul de a semna procesul-verbal de luare în primire a terenului demonstrează că nu este vorba de un drept sau acțiune strict personală, cum nici faptul că procura trebuie să fie specială și autentică nu este de natură a-i da acest caracter.
Prin urmare cererea de chemare în judecata promovată în cadrul acestui dosar nu face parte din acțiunile strict personale ale debitorului sau interzise a fi exercitate de lege, astfel încât instanța de fond a constatat îndeplinită în speță și această condiție de admisibilitate a cererii.
Deși din textul art. 974 Cod civil nu rezulta, pentru a fi admisibila acțiunea oblica, reclamanta trebuie sa dovedească existența unui interes justificat pentru promovarea cererii. Un asemenea interes este prezent în cazul în care inactivitatea debitorului este de natură să amenințe patrimoniul acestuia de insolvabilitate sau de agravarea situației de insolvabilitate în care se găsește. Or, în condițiile în care pârâtul P. M. nu a mai efectuat nici un demers în perioada 2003 – 2010 în vederea punerii sale în posesie și a obținerii titlului de proprietate pentru suprafața de teren a cărei înstrăinare a promis-o, instanța de fond a apreciat că omisiunea debitoarei de a acționa în judecată pe pârâtele C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Salonta și C. județeană Bihor pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, în scopul întregirii patrimoniului său, duce la posibilitatea pierderii acestuia prin punerea în posesie a altor persoane.
Prin urmare, reclamanta a uzat de acțiunea oblică pentru a formula prezenta acțiune. Față de această împrejurare, instanța de fond a respins excepția invocată de către pârâta C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Salonta privind lipsa calității procesuale active a reclamantei.
Aceeași pârâtă a invocat si excepția inadmisibilității acțiunii, cu motivarea că reclamanta, tinde să eludeze procedurile administrative, precum si excepția prematurității - deoarece în spetă nu este finalizată procedura administrativă, nefiind depuse de către pârâtul P. M. actele solicitate de C. L. Salonta în vederea clarificării situației sale.
Instanța de fond a respins excepția inadmisibilitățiiacțiunii, raportat la motivarea de către pârâtă a acesteia, deoarece reclamanta nu tinde la eludarea procedurilor administrative, ci doar, pe calea acțiunii oblice, solicită eliberarea titlului de proprietate, în numele unei persoane îndreptățite la reconstituire si care au urmat, la rândul lor, procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 18/1991.
In ce privește excepția prematurității introducerii acțiunii, determinată de faptul că reclamanta nu a așteptat finalizarea procedurii administrative privind emiterea titlurilor de proprietate, instanța de fond a respins această excepție, având in vedere faptul că procedurile administrative nu sunt obligatorii, potrivit art. 21 din Constituția României, iar pe de altă parte, procedura emiterii titlului de proprietate s-a prelungit in timp foarte mult, nefiind finalizată nici în prezent, deși dreptul său de proprietate a fost stabilit prin Hotărârea Comisiei județene nr. 2 din 15.07.1991 (f.37).
Pe fondul cauzei, instanța de fond a constatat că pârâtul P. M. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate in baza Legii nr. 18/1991 (f. 35) și că în anexa 9 a (f. 46-47) acesta figurează la poziția 213, fiindu-i validată o suprafață de 3.41 ha.
Reclamanta mai solicită si obligarea pârâtei Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr.18/1991 Salonta la plata de daune cominatorii în sumă de 50 lei /ha pentru fiecare zi întârziere, însă instanța de fond a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere deoarece rolul daunelor cominatorii este exclusiv de a constrânge debitorul la executarea obligației de a face ce îi incumbă, însă, în speță, comisia a efectuat în cursul procesului marea majoritate a formalităților ce-i reveneau în competență în vederea emiterii titlului de proprietate, daunele cominatorii neavând un caracter reparator.
Prin urmare, față de probele administrate, în baza prevederilor art. 8 și art. 11 din Legea nr.18/1991, instanța de fond a admis în parte prezenta acțiune si a obligat C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Salonta să efectueze punerea în posesie și să înainteze documentația necesară emiterii titlului de proprietate Comisiei județene Bihor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor in vederea eliberării titlului de proprietate pe numele persoanei îndreptățite pentru suprafața de 3,41 ha teren arabil conform validării din anexa 9a poziția 213 si va obliga C. județeană Bihor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să emită titlul de proprietate pe numele persoanei îndreptățite, P. M., pentru suprafața de 3,41 ha teren extravilan pe raza loc. Salonta conform validării respective.
În ceea ce privește întârzierea în îndeplinirea atribuțiilor sale, pârâta invocă neprezentarea pârâtului P. M. pentru punerea în posesie, însă nu a făcut dovada îndeplinirii, în prealabil, a propriei obligații prev. de art. 34 alin. 5 din HG 890/2005: „(5) În acest scop autoritățile comunale și orășenești ale administrației publice locale vor încunoștința în scris, cu confirmare de primire, persoanele care au domiciliul in localitate sau în alte localități și cărora li s-a restabilit dreptul de proprietate, asupra datei la care va avea loc punerea în posesie. Pentru persoanele care au domiciliul sau reședința în localitate autoritățile comunale și orășenești ale administrației publice locale vor afișa la sediul lor data punerii în posesie, utilizând totodată orice alte mijloace de comunicare”.
Este irelevantă în acest sens și susținerea pârâtei C. locală în sensul că Procura autentificată sub nr. 116/12.02.2003 dată de pârâtul P. M. cetățeanului italian Amadei Gianpiero nu conținea datele de contact ale acestuia, atâta timp cât mandatul său nu privea și reprezentarea pârâtei cu ocazia punerii sale în posesie.
Constatând, așadar, culpa procesuală a pârâtei C. locală Salonta de aplicare a legilor fondului funciar, în baza art. 274 Cod procedură civilă, a obligat-o pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei în sumă de 1083 lei (onorariu avocațial), justificate cu înscrisurile depuse in acest sens.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs C. locală pentru aplicarea legilor fondului funciar Salonta, solicitând, în temeiul prevederilor art.304 și 304 indice 1 Cod pr.civ, admiterea recursului, modificarea Sentinței civile nr. 379/2012 a Judecătoriei Salonta în sensul respingerii „cererii reclamantei in ceea ce privește obligarea Comisiei locale pentru aplicarea legilor fondului funciar Salonta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1083 lei pentru următoarele motive:
Legat de fondul acțiunii se arată faptul că C. L. Salonta nu a refuzat punerea în posesie a persoanei îndreptățite însă nu a avut pe cine să pună in posesie. In acest sens se invoca adresa recurentei prin care s-a adus la cunostința intimatei S.C.B. C. SRL stadiul intocmirii proceselor verbale de punere în posesie solicitându-i-se anumite acte în vederea punerii sale în posesie.
Se mai invocă de recurenți dispozițiile H.G.890/2005 conform cărora emiterea titlului și implicit și punerea în posesie se face pe seama persoanei îndreptățite să primească terenul căreia îi revine și obligația de a semna procesul verbal de punere în posesie.
Se arată totodată că prin adresele transmise de recurentă către intimata reclamantă i s-a adus clar la cunoștință faptul că procedura de punere în posesie nu poate continua dacă nu se depune la comisie împuternicirea emisă pe numele reprezentantului acesteia Amadei Giampiero.
Se face trimitere in acest sens la dispozițiile art. 34 alin. 6 din H.G. nr. 890/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, a faptului ca „persoanele care, din diferite motive, sunt in imposibilitate de a se prezenta la data punerii in posesie pot imputernici, prin procura speciala si autentica, cu mentiunea expresa "Pentru punere in posesie", alte persoane, care vor semna procesul-verbal de luare in primire a terenului." Or, in lurnina acestor prevederi legale, a celor indicate anterior, se solicita instantei sa constate faptul ca in prezenta speta nu ne aflarn in situafia unui refuz. al Comisiei Locale de a proceda la punerea in posesie, impunandu-se a se preciza faptul ca in momentul de fata ne aflam in faza procedurilor administrative specifice legilor fondului funciar, C. Locala indeplinindu-si sarcinile sale specifice indicate la art. 5 lit. b din H.G. nr. 890/2005, aceea de a verifica in mod riguros cererile si indeplinirea conditiilor legale si de a solicits in acest scop toate relatiile si datele necesare, aspecte ce au fost avute in vedere dealtfel si atunci cand a fost invocata exceptia prematuritatii.
Se mai susține faptul că, avand in vedere prevederile art. 34 alin. 6 din H.G. nr. 890/2005, cu modificarile si completarile ulterioare, se impune sa evidentiem si faptul ca, in prezenta speta nu ne aflam in prezenfa unei actiuni oblice, asa cum retine dealtfel instanta de judecata, intrucat S.C. BRIX1A CAMP1 S.R.L. nu poate exercita actiunile si drepturile patrimoniale ce au caracter exclusiv si strict personal ale numitului P. M..
In alta ordine de idei, se arată că raportat la retinerea instantei cum ca suntem in prezenta unei actiuni oblice, evidentiem faptul ca, pe de o parte, S.C. B. C. S.R.L., in lumina celor indicate anterior, nu are calitatea de creditor fata de persoana pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate sau fata de mostenitorii acesteia si, pe cale de consecinta, nu are aceasta calitate si nu poate uza de acțiunca oblica impotriva Comisiei Locale Salonta pentru aplicarea legilor fondului funciar, nefiind îndeplinite condițiile actiunii oblice sub următoarele aspecte: 1). procedura punerii in posesie este o acțiune/ drept patrimonial personal al persoanei pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate / al mostenitorilor acesteia sau a mandatarului său, fapt susținut dealtfel si prin prevederea expresa a legiuitorului la 34 alin. 6 din H.G. nr. 890/2005, in scnsul ca pentru punerea în posesie cste imperative necesar să se prezinte personal persoanele interesate sau un împuternicit prin procura speciala si autentificata, cu mentiunea expresa „pentru punerea in posesie": 2). nu este indeplinita nici conditia ca debitorid sa fie in pericol de-a pierde dreptul sau, cu atat mai mult cu cat procedura administrative nefiind finalizata, nu exista riscul pierderii dreptului care dealtfel a si fost castigat prin validarea prin Hotararea Comisiei Judetene pentru aplicarea legilor fondului funciar a numitului. Ba chiar mai mult, se impune a evidentia si faptul ca, in cazul in care s-ar considera valabil antecontractul de vanzare - cumparare, conform prevederilor cap. II pet. 2 din cuprinsul acestuia, bunul a si fost predat la data incheierii sale, astfel neexistand un pericol de-a pierde bunul.
In alta ordine de idei, se arată că este evident faptul ca nefinalizarea procedurii administrative nu se datoreaza m nici un fel Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Salonta, intrucat: pe de o parte, persoana validata – P. M. nu s-a prezentat pentru punerea in posesie; iar, in ceea ce-i priveste pe numitul Amadei Giampiero se susține că faptul ca acesta are doar calitatea de persoana fizica imputernicita pentru ridicarea titlului de proprietate nu si pentru emiterea titlului de proprietate si, implicit, punerea in posesie asupra suprafetelor de teren aferente, care, conform actelor normative in vigoare incidente, se face pe seama sj in prezenta persoanele indreptatite sa primeasca terenul sau, in caz contrar, doar in baza unei procuri speciale emise in mod expres in acest sens. Or, data fund sftuatia de fapt si de drept, in mod eronat, instanta a retinut culpa procesuala a Comisiei Locale Salonta de aplicare a legilor fondului funciar, stabiiind in sarcina sa cheltuieli de judecata.
Raportat la toate cele mentionate anterior, invederam instantei de recurs faptul ca, din situatia de fapt si de drept prezentata, se poate constata cu usurinta buna-credinta a Comisiei Locale Salonta pentru aplicarea legilor fondului funciar, si, ca atare, nu se justifica cheltuielile de judecata puse in sarcina Comisiei Locale.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, in lumina dispozițiilor art.304 ind.1 Cod de procedură civilă, incidente in cauză, adică verificând hotărârea sub toate aspectele instanța de recurs reține următoarele.
Pe cale de excepție intimata susține nemotivarea recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate în sensul art.302 ind 1 alin1 lit c Cod de procedură civilă.
In prezenta cauză dreptul a cărui realizare se urmărește este un drept patrimonial care nu are un caracter personal și care poate fi realizat atât personal cât și prin reprezentare, așa cum recunoaște inclusiv recurenta când face trimitere la faptul că documentația pentru emiterea titlului de proprietate se putea întocmi fie în prezența titularului dreptului fie a reprezentantului legal al acestuia, or drepturile stric personale sunt de regulă incompatibile cu exercitarea acestora prin reprezentare. Mai mult nu se poate susține în mod rezonabil faptul că dreptul de proprietate asupra unui teren ar putea fi realizat in contradictoriu cu autoritățile îndrituite la emiterea titlului doar de către titularul îndreptățit, beneficiul acestei acțiuni neexistând tocmai in patrimoniul persoanei direct interesate de emiterea titlului și care dispune atât de procură legalizată de la titular cât și de o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare.
In ce privește criticile recurentei privind obligarea sa greșită la achitarea cheltuielilor de judecată față de recurentă instanța le va reține ca întemeiate.
În drept dispozițiile art.274 Cod de procedură civilă îndreptățesc la acordarea cheltuielilor de judecată persoana a cărei acțiune a fost admisă și care nu se află in culpă procesuală, condiția existenței unei culpe procesuale care a justificat aceste cheltuieli fiind obligatorie și un element esențial in analiza instanței, cheltuielile neputând fi acordate oricând de plano, justificat doar de admiterea unei cereri.
În primul rând se impune a se reține faptul că intimata S.C.B. C. SRL are în prezenta cauză o dublă calitate, fiind pe de o parte beneficiarul unei promisiuni sinalagmatice de vânzare cumpărare, pentru terenul în litigiu, poziție de creditor care o îndrituiește să acționeze pe calea acțiunii oblice dar pe de altă parte, este, prin reprezentantul ei legal, Amadei Gianpiero și mandatarul persoanei îndreptățite la reconstituire P. M., care a fost direct insărcinat în această calitate să intăbuleze dreptul și să procure toată documentația necesară în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare, calitate în care a fost împuternicit „să ridice titlul de proprietate ce se va elibera pe seama mandantei, să întăbuleze dreptul de proprietate în CF,să obțină toate documentele necesare încheierii contractului de vânzare cumpărare” .
Cele două calități nu se exclud reciproc atât creditorul beneficiar al promisiunii cât și mandatarul urmărind același scop de eliberare cu celeritate a titlului de proprietate in vederea transmiterii în condițiile legale a dreptului promis.
Atunci însă când creditorul, beneficiar al promisiunii, acționează pe cale acțiunii oblice, invocând pasivitatea debitorului în neexecutarea propriei obligații de a obține titlul este clar, așa cum afirmă și recurenta, că acesta își invocă propria culpă, de data asta din postura de mandatar, deoarece tocmai reprezentantul său legal Amadei Ganpiero, era îndrituit prin mandat să facă toate demersurile pentru emiterea titlului de proprietate, astfel încât lipsa acestor demersuri și pasivitatea debitorului a cărui reprezentant legal era, au pricinuit această judecată și implicit au atras și cheltuielile de judecată pe care le-au avut în proces.
A accepta susținerile intimatei potrivit cărora singurul ei rol in eliberarea titlului și emiterea documentației era acela de a aștepta o scrisoare de la recurentă, care să ii informeze despre punerea în posesie ar însemna că acel contract de mandat, respectiv procura specială emisă pe numele lui Amadei Gianpiero, reprezentantul legal al creditoarei, ar fi lipsită de interes și de obiect, dacă acesta nu ar avea nici o obligație in a face demersuri in eliberarea titlului.
In consecință este pertinentă afirmația recurentei potrivit căreia reclamanta intimată și –a invocat propria culpă odată cu formularea prezentei acțiuni oblice fundamentate pe pasivitatea debitorului dar si pe propria pasivitate în calitate de mandatar.
În ceea ce privește culpa în neemiterea titlului de proprietate pe numele persoanei îndreptățite P. M., instanța de recurs va retine o culpă comună atât a Comisiei Locale de Aplicare a legii 18/1991 Salonta, a Comisiei Județene Bihor care nu și-au indeplinit obligația de a emite titlul de proprietate într-un termen rezonabil dar și a reclamantei intimate . care nu a dovedit nici un fel de demersuri pentru a obține eliberarea titlului de proprietate,deși reprezentantul său legal Amadei Gianpiero avea un mandat special în acest sens. În consecință existând o culpă comună se impune ca ambele părți să își suporte propriile cheltuieli antrenate în prezentul proces.
Se impune o asemenea soluție cu atât mai mult cu cât obligația recurentei C. L. de aplicare a legii fondului funciar Salonta de a emite titlul de proprietate se află . interdependență cu obligația intimatei de a face demersuri în acest sens.
Astfel punerea în posesie se realizează în prezența titularului dreptului sau a mandatarului acestuia și este o condiție sine qua nomă a eliberării titlului de proprietate.
Or in cauza prezentă s-a făcut dovada faptului că persoana îndreptățită P. M. a dobândit adeverința emisă de C. L. de aplicarea a Legii 18/1991 Salonta prin care i s-a recunoscut îndreptățirea la terenul in litigiu, adeverință in baza căreia a incheiat cu S.C.B. C. SRL un antecontract de vânzare cumpărare prin care a promis că va vinde aceste teren la un preț pe care l-a și încasat la data contractării, potrivit mențiunilor din cuprinsul contractului. Totodată vânzătoarea promitentă l-a mandatat pe Amadei Gianpiero, reprezentantul legal al S.C.B. C. SRL în baza unei procuri speciale notariale să facă toate demersurile pentru eliberatea titlului de proprietatea in vederea perfectării contractului.
In consecință este evident faptul că singura persoană cu adevărat interesată de eliberatea titlului de proprietate era S.C.B. C. SRL prin mandatar Amadei Gianpiero deoarece vânzătorul promitent își încasase deja suma de bani solicitată cu titlu de preț pentru terenul promis. Cu toate acestea nu există la dosar nici o dovadă a demersurilor făcute de Amadei Gianpiero pentru eliberarea titlului de proprietate și punerea sa in posesie.
Totodată nu s-a făcut nici o dovadă la dosar despre faptul că organul îndrituit cu punerea în posesie și emiterea titlului ar fi fost încunoștințat măcar de existența acestui mandat și despre persoana mandatarului și adresa acestuia. In aceste condiții se afla . a-l pune in posesie pe acesta. Desigur se impunea ca si recurenta să facă anumite demersuri în vederea identificării persoanei ce urmează a fi pusă in posesie sau a succesorului în drepturi a acestuia iar neefectuarea acestora decât după declanșarea procesului îi este imputabilă.
In aceste condiții instanța de recurs va reține că in mod netemeinic și cu interpretarea eronată a dispozițiilor art.274 Cod de procedură civilă instanța de fond a considerat că există o culpă procesuală exclusivă in persoana Comisiei Locale de Aplicare a legii 18/1991 Salonta când de fapt există o culpă procesuală comună a ambelor părți implicate in proces care impune suportararea propriilor cheltuieli de judecată de fiecare în parte, in mod eronat fiind obligată recurenta pârâtă la plata acestor cheltuieli față de reclamantă, in fața instanței de fond.
Pentru toate aceste motive de fapt și de drept, constatând că sunt incidente in speță dispozițiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, soluția recurată fiind dată cu aplicarea greșită a legii, instanța va admite ca întemeiat recursul formulat de recurenta C. L. DE APLICARE A LEGII NR.18/1991 SALONTA în contradictoriu cu intimații S.C. B. C. S.R.L., P. M. și C. JUDEȚEANĂ BIHOR PT STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR,împotriva sentinței civile nr. 1478/22.12.2011 pronunțată de Judecătoria Salonta, pe care o va modifica în parte, în sensul că:
Se va înlătură dispoziția privind obligarea Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Salonta la plata cheltuielilor de judecată.
Va menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Se constată că recurenta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil înaintat de recurenta C. L. PENTRU APLICAREA LEGII 18/91 SALONTA cu sediul în Salonta, ., județul Bihor în contradictoriu cu intimatele S.C. B. C. S.R.L., cu sediul în Timișoara, .. 2, corp A, județul T. P. M., cu domiciliul în Salonta, . Pescărușului), nr. 23 A, județul Bihor C. JUDEȚEANĂ BIHOR PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, împotriva sentinței civile nr.379/29.02.2012 pronunțată de Judecătoria Salonta, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Înlătură dispoziția privind obligarea Comisiei Locale de Aplicare a legii nr.18/1991 Salonta la plata cheltuielilor de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 iunie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. T. S. D. C. F. I. C. D. C.
Red.jud. fond B. C.
Red.jud. recurs D. C.
Tehnoredactat greifer DC, azi 3.07.2013
2 ex.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 709/2013. Tribunalul BIHOR | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 293/2013.... → |
|---|
