Contestaţie la executare. Decizia nr. 746/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 746/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 10105/271/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR - ORADEA
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă nr.746/R/2013
Ședința publică din 12 iunie 2013
Președinte: L. M.-G.
Judecător: N. B.
Judecător: F. M.
Grefier: I. P.
Pe rol, fiind pentru azi judecarea recursului civil privind pe recurenții FEDERAȚIA NAȚIONALĂ SINDICALĂ "A. MATER” și S. C. PROFESIONAL UNIVERSITAR, în contradictoriu cu intimații U. D. ORADEA și B. E. JUDECĂTORESC CHIZEC M. V. S., împotriva sentinței civile nr._ din 10 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc la data de 6 iunie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în recurs, consemnate în încheierea din aceea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea cauzei la data de 12 iunie 2013, zi în care s-a pronunțat hotărârea.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 10 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea U. D. ORADEA, în contradictoriu cu intimații FEDERAȚIA NAȚIONALĂ SINDICALĂ „A. MATER’’, S. „C. PROFESIONAL UNIVERSITAR” și B. E. JUDECĂTORESC CHIZEC M. V. S. și, în consecință s-a anulat întreaga executare silită pornită împotriva contestatoarei în dosarul execuțional nr.51/2012 al Biroului E. Judecătoresc Chizec M. V. S., celelalte pretenții formulate de contestatoare au fost respinse ca nefondate, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Împotriva contestatoarei, la cererea intimaților de rândul 1 și 2, s-a început executarea silită în dosarul execuțional nr. 51/2012 al Biroului E. Judecătoresc Chizec M. V. S., în baza titlului executoriu constând în Sentința civilă nr. 886/LM/06.07.2011 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr._/3/2010. Instanța constată că, prin dispozitivul hotărârii judecătorești menționate, s-a admis acțiunea formulată de Federația Națională Sindicală ,,A. Mater’’ și S. ,,C. Profesional Univeristar’’ - intimații de rândul 1 și 2 din prezenta cauză -, în reprezentarea membrilor de sindicat, fiind obligați contestatoarea U. din Oradea și Ministerul Educației, Cercetării și Inovării să calculeze și să plătească primilor diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite, în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008, începând cu data de 01.10.2008 și până la data de 31.12.2009, actualizate în raport de indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective și integrale, în funcție de perioada lucrată de fiecare salariat în parte (filele 6-17 din dosarul execuțional nr. 51/2012 acvirat la prezenta cauză).
Sentința civilă nr. 886/LM/06.07.2011 a rămas irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1081/2012-R/15.03.2012 pronunțată în același dosar de Curtea de Apel Oradea (filele 18-30 din dosarul execuțional nr. 51/2012 acvirat la prezenta cauză).
Prin Somația de plată emisă în dosarul execuțional nr. 51/2012 pe data de 23.05.2012, contestatoarea a fost somată ca, în termen de o zi de la primirea somației, să achite integral creanța în cuantum de 7.506.591 lei reprezentând debitul datorat în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 886/LM/2011, suma de 90,60 lei reprezentând cheltuieli de executare silită, suma de 80.365 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc și suma de 20.000 lei reprezentând onorariu avocațial (filele 38-38 din dosarul execuțional nr. 51/2012 acvirat la prezenta cauză).
Prin adresele de înființare a popririi nr. 213/24.05.2012 și nr. 196/23.05.2012, B. Chizec M. V. S. a dispus înființarea popririi asupra conturilor deținute de contestatoare la Trezoreria Statului și societăți bancare, până la concurența sumei de 7.506.591 lei (filele 40-43 din dosarul execuțional nr. 51/2012 acvirat la prezenta cauză).
În drept, instanța a constat aplicabilitatea în cauză a OUG nr.71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, care statua în art.1 alin.(1) și (2):
,,(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2010 se plătește 34% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2011 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2012 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu.
(2) In cursul termenelor prevăzute la alin. (1) si (1^1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept’’.
Aceste termene au fost prelungite prin OUG nr.45/2010, care însă a fost respinsă prin Legea nr. 229/2011.
Ulterior, aceste termene au fost prelungite, din nou, prin Legea nr.230/2011, de aprobare a OUG nr. 71/2009.
Astfel, în prezent textul normativ în vigoare are următorul cuprins: "(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.”
Potrivit art.2 din același act normativ, ,,prin ordin al ordonatorilor principali de credite va fi stabilită procedura de efectuare a plății titlurilor executorii, cu respectarea termenelor prevăzute la art. 1’’.
Pe de altă parte, Legea nr. 293/2011 privind bugetul de stat pe anul 2012, prevede la art. 43 alin. 2 că „în anul 2012, plata titlurilor executorii se efectuează în cuantumul prevăzut pentru acest an prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 71/2009, aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, din sumele aprobate la titlul „Cheltuieli de personal”, în mod eșalonat în tranșe trimestriale egale”.
Instanța a constat că titlul executoriu în baza căruia a fost începută executarea silită împotriva contestatoarei este Sentința civilă nr.886/LM/06.07.2011 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr._/3/2010. Or potrivit art. din Legea nr. 53/2003 privind Codul Muncii, ,,hotărârile pronunțate în fond sunt definitive și executorii de drept’’. Pe de altă parte, art.278, alin. 1, pct. 1 Cod procedură civilă statuează că ,,hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept când au ca obiect plata salariilor sau a altor drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă’’.
D. economia textelor de lege menționate, reiese că Sentința civilă nr.886/LM/2011 a devenit executorie la momentul la care s-a pronunțat, pe data de 06.07.2011. Faptul că împotriva acestei hotărâri judecătorești s-a declarat recurs de către chiar contestatoarea din prezenta cauză nu putea împiedica începerea executării silite, sentința civilă menționată dobândind caracterul de titlu executoriu la momentul la care a rămas definitivă. Legiuitorul a statuat, de altfel, în mod expres, la art. 300 din Codul de procedură civilă, că recursul nu este suspensiv de executare, cu excepția anumitor cazuri care nu sunt incidente în speța de față.
De altfel, aceasta este și rațiunea pentru care Judecătoria Oradea a încuviințat prin încheierea nr.2037/2012 pronunțată în dosarul nr._ executarea silită împotriva contestatoarei, la cererea intimaților de rândul 1 și 2, tocmai în baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 886/LM/06.07.2011 (filele 33-34 din dosarul execuțional nr. 51/2012 acvirat la prezenta cauză).
În contextul în care Sentința civilă nr.886/LM/2011 a devenit executorie pe data de 06 iulie 2011, prin urmare anterior datei de 31 decembrie 2011, devin incidente în speță dispozițiile art. 1, alin. 1 și 2 din OUG nr. 71/2009 enunțate mai sus, astfel cum au fost modificate și completate.
Coroborând motivele de fapt și de drept expuse anterior, instanța a conchis că executarea silită demarată împotriva contestatoarei în dosarul de executare nr.51/2012, prin care s-a urmărit silit întreaga sumă stabilită în sarcina sa prin titlul executoriu, este nelegală.
În consecință, instanța a dispus anularea întregii executări silite pornite împotriva contestatoarei în dosarul execuțional nr.51/2012 al Biroului E. Judecătoresc Chizec M. V. S., inclusiv cea inițiată sub forma popririi conturilor contestatoarei, până la concurența sumei de 7.607.046,60 lei. O nouă executare silită ar putea fi declanșată doar în cazul în care contestatoarea nu va înțelege să achite benevol tranșele din drepturile salariale, în termenele prevăzute de art.1, alin. 1 din OUG nr.71/2009.
Însă, instanța a respins ca nefondat capătul de cerere privind încetarea executării silite înseși, în contextul în care aceasta se dispune doar atunci când cauza desființării executării este ulterioară începerii ei; de exemplu, în cazul plății efectuate în cursul executării sau a survenirii oricărei alte cauze de stingere a obligației (cum ar fi compensația legală), când creditorul a stăruit în continuarea ei pe nedrept, pretextând că nu a avut loc stingerea obligației. Or în speța de față nu este incidentă o astfel de situație, motiv pentru care instanța va respinge capătul de cerere privind încetarea executării silite înseși.
De asemenea, instanța a respins și capătul de cerere privind întoarcerea executării silite. În acest sens, instanța a avut în vedere dispozițiile art.4041, alin. 1 Cod procedură civilă, care statuează că ,,în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia’’
Verificând dosarul execuțional care a fost acvirat la prezenta cauză, instanța a constat că instituția contestatoare nu a efectuat nicio plată în cadrul acestui dosar execuțional. Astfel, U. din Oradea a efectuat plata primei tranșe trimestriale aferente anului 2012, însă direct în conturile personale ale beneficiarilor, achitând totodată și obligațiile aferente la bugetul consolidat al statului, conform înscrisurilor depuse în probațiune la filele 37-63 și 78-257.
În contextul în care plățile efectuate de contestatoare sunt conforme cu art.1, alin. 1 și 2 din OUG nr.71/2009, U. din Oradea fiind obligată la aceste plăți conform actului normativ menționat, instanța nu a dispus restabilirea situației anterioare prin restituirea sumelor de bani achitate de contestatoare conform celor de mai sus.
Văzând prevederile art.274 Cod procedură civilă, constatând culpa procesuală a intimaților, instanța a respins cererea acestora de acordare a cheltuielilor de judecată, luând act că instituția contestatoare nu a solicitat astfel de cheltuieli.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs intimații FEDERAȚIA NAȚIONALĂ SINDICALĂ „A. MATER’’ și S. „C. PROFESIONAL UNIVERSITAR”,solicitând admiterea recursului,modificarea sentinței atacată și în consecință respingerea contestației la executare.
În motivarea recursului se învederează că în mod nelegal s-a reținut data de 6 iunie 2011 ca fiind momentul rămânerii definitive și executorie a titlului executoriu reprezentat de sentința nr.886/LM/2011 și în consecință ca ar fi aplicabile dispozițiile OUG 71/2009.
De asemenea se arată faptul că achitarea benevolă a unui procent de 1% din suma datorată, nu are nici o relevanță, întrucât în dispozitivul titlului executoriu apare obligarea Universității Oradea de a achita integral sumele datorate.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, în baza art. 304 ind. 1 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
În contextul în care Sentința civilă nr.886/LM/2011 pronunțată de Tribunalul Bihor a devenit executorie pe data de 06 iulie 2011, prin urmare anterior datei de 31 decembrie 2011, devin incidente în speță dispozițiile art. 1, alin. 1 și 2 din OUG nr. 71/2009 astfel cum au fost modificate și completate.
Cererea de executare silită s-a formulat la data de 14.05.2012 (f. 65) de către creditorii urmăritori Federația Națională Sindicală ,, A. Mater ,, și S. ,, C. Profesional Universitar ,, sub dosar execuțional nr. 51/2012 al B.E.J. Chizec M. V. S..
Raportat la data sesizării executorului judecătoresc, sunt aplicabile dispozițiile LEGII nr. 230 din 5 decembrie 2011 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
Potrivit alin. 1 al articolului unic al acestei legi, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept."
Vizând situații similare de aplicabilitate a O.U.G.nr.71/2009, prin decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului din data de 4 septembrie 2012 pronunțată în cauza D. și alții c. României (cererea nr._/08), au fost respinse plângerile formulate de trei magistrați români, prin care aceștia invocau plata cu întârziere de către Statul Român a drepturilor lor salariale recunoscute prin hotărâri judecătorești interne. Curtea Europeană a apreciat că nu a existat o încălcare a art. 6 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, cât timp a fost păstrat un echilibru intre interesele particulare aflate în joc și interesul general, eșalonarea de către debitor a plăților nefiind un argument suficient pentru o constatare a încălcării drepturilor amintite, in condițiile în care calendarul plăților a fost respectat și nu există indicii cum că nu va fi respectat pe viitor.
Astfel, vor fi înlăturate criticile în ceea ce privește data la care a devenit executorie sent. civ. nr. 886/LM/2011, întrucât potrivit dispozițiilor Legii nr. 53/2003 privind Codul Muncii, ,,hotărârile pronunțate în fond sunt definitive și executorii de drept’’. Pe de altă parte, art.278, alin. 1, pct. 1 Cod procedură civilă statuează că ,,hotărârile primei instanțe sunt executorii de drept când au ca obiect plata salariilor sau a altor drepturi izvorâte din raporturile juridice de muncă’’.
Față de considerentele expuse, tribunalul va respinge recursul, în temeiulart.312 C.pr.civ.
Constată că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil introdus de recurenții FEDERAȚIA NAȚIONALĂ SINDICALĂ „A. MATER’’ și S. „C. PROFESIONAL UNIVERSITAR”, ambii cu sediul procesual ales la Cabinetul Individual de Avocat P. T. M. situat în Oradea, Calea Republicii, nr.15/3, județul Bihor, în contradictoriu cu intimații U. D. ORADEA, cu sediul în Oradea, ., județul Bihor și B. E. JUDECĂTORESC CHIZEC M. V. S., cu sediul în Oradea, ..15, . Bihor, împotriva sentinței civile nr._ din 10 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 iunie.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
L. M.-G. N. B. F. M. I. P.
Red.fond. M. V.
Red.rec.FM
Dact.IP
2 ex./27 iun.2013.
| ← Revendicare mobiliară. Sentința nr. 108/2013. Tribunalul BIHOR | Fond funciar. Decizia nr. 738/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
