Pretenţii. Decizia nr. 209/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 209/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 21-02-2013 în dosarul nr. 9683/271/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 209/R/2013
Ședința publică de la 21 februarie 2013
Completul compus din:
Președinte: F. M.
Judecător: L. E. M.-G.
Judecător: N. B.
Grefier: I. P.
Pe rol fiind pentru azi rejudecarea cauzei civile privind pe reclamanta C. N. DE CAI FERATE SA BUCURESTI - SUCURSALA REGIONALA CF CLUJ, în contradictoriu cu pârâții R. C. I., . ORADEA SA, . GROUP SA și R. L. IFN SA, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc la data de 14 febr.2013, când părțile prezente au pus concluzii în fond, consemnate în încheierea din aceea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea cauzei la data de 21 febr.2013, zi în care s-a pronunțat hotărârea.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Constată că prin decizia civilă nr.1099 din 6 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Bihor în cadrul acestui dosar (fila 50-51 la dosar) instanța a admis ca fondat recursul formulat de recurenta C. Națională de Căi Ferate S.A.București-Sucursala Regională CF Cluj împotriva sentinței civile nr._ din 21.12.2011 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care a casat-o în întregime cu reținere, fixând termen la 14 februarie 2013 pentru rejudecare.
În motivarea acestei decizii instanța a reținut că evenimentul produs la data de 24 iulie 2010, când numitul R. C. I., în calitate de conducător auto al S.C.R. E. Service Oradea S.A., a condus pe raza localității Cefa autospeciala cu nr._ aparținând societății la care era angajat, a efectuat o manevră de mers înapoi și a acroșat și a rupt un stâlp de susținere a rețelei de iluminat, distrugând o porțiune de cablu de alimentară aparținând Sucursalei Regionale CF Cluj, reclamanta a întocmit devizul de lucrări de remediere a traseului electric aerian, deviz potrivit căruia contravaloarea acestor lucrări este în sumă de 2343,35 lei.
Ținând cont și de rezoluția din 12.01.2011 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Salonta, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârâtul R. C. I., reținându-se faptul că acesta a rupt din culpă stâlpul de susținere, este o faptă ce nu constituie o infracțiune ci se circumscrie răspunderii civilie delictuale, instanța de recurs a reținut că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale reglementate de art.998-999 Cod Civil, fiind întrunit cumulativ condițiile acesteia respectiv: existența faptei ilicite, existența prejudiciului, a unui raport de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și existența vinovăției celui care a produs acest prejudiciu.
În aceste condiții instanța de recurs a constatat că judecătoria în mod neîntemeiat a respins cererea de chemare în judecată a reclamantei recurente ca neîntemeiate pe care a casat-o in intregime și a fixat termen pentru rejudecare tocmai pentru a se pune în discuție probațiunea în ceea ce privește cuantumul prejudiciului produs reclamantei recurente prin fapta ilicită dovedită.
La termenul din 14 februarie 2013 fixat de instanța de recurs în vederea rejudecării nu au fost propuse probe noi, față de cele depuse în fața instanței de fond și a celei de recurs asupra cuantumului prejudiciului urmând ca instanța cu ocazia rejudecării să se pronunța doar pe baza acestora.
Astfel așa cum a stabilit instanța de recurs în hotărârea mai sus expusă dar cum s-a reținut chiar și in fața instanței de fond fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția civilă a pârâtului, care răspunde în materie civilă și pentru cea mai ușoară culpă, au fost dovedite atât în fața autorităților penale investite în prima fază cu cercetarea cauzei și care au concluzionat că fapta există a fost săvârșită din culpă dar nu este o faptă penală ci una civilă dar și de instanța civilă în fața căreia niciuna dintre părți nu a contestat ruperea pe o porțiune a cablului de alimentară aparținând Sucursalei Regionale CF Cluj, de către un angajat al intimatei pârâte S.C.R. E. Service Oradea S.A, reclamanta efectuând prin angajații proprii lucrările de remediere a traseului electric aerian, existând chiar un proces verbal întocmit cu ocazia incidentului.
Astfel instanța de recurs se va axa cu ocazia prezentei rejudecări cu precădere asupra cuantumului prejudiciului produs reclamantei recurente de către pârâtă, instanța de fond reținând în mod eronat faptul că acesta nu a fost dovedit, odată reținându-se că el există se impunea a se pronunța asupra cuantumului acestuia în limita probelor existente la dosar, urmând a se respinge doar pretențiile nedovedite sau cele care nu au legătură cu prejudiciul produs.
În mod eronat a reținut instanța de fond faptul că devizul de lucrări emanând de la Centru de Electrificare Cluj, unitate aflată în subordinea reclamantei și care cuprind atât cheltuieli directe cât și cheltuieli indiresc nu fac dovada prejudiciului produs reclamantei, lucrările fiind efectuate de proprii angajați în timpul orelor de muncă atâta timp cât existența prejudiciului și repararea lui de reclamantă pe cheltuiala sa nu au fost contestate.
Faptul că prejudiciul a fost reparat de recurenta reclamanta însăși printr-o unitate aflată în subordinea sa și prin angajații proprii nu înseamnă că prejudiciul nu există și nu se impune repararea acestuia de cei care l-a produs, în caz contrar deducându-se că ori de câte ori persoana prejudiciată își repară singură prejudiciul din resurse proprii autorul acestuia nu ar mai fi chemat să răspundă, ceea ce este eronat.
Astfel în privința cuantumului prejudiciului produs reclamantei recurente, prin avarierea unui cablu de alimentare aparținând acesteia și care deservea traseul electric aerian, instanța de recurs reține că acesta rezultă din cuprinsul devizului de lucrări depus de Centrul de Electrificare Cluj ce datează din data de 26.07.2010 și care a fost intocmit, așa cum rezultă din conținutul acestuia, în urma lucrărilor de remediere a traseului electric aerian care alimentează iluminat cap X stația cf Cefa în urma distrugerii acestuia de către auto_ aparținând . în data de 24.07.2010.
Din cuprinsul acestui deviz rezultă că au fost incluse aici de reclamant cheltuielile cu materialele și cu aprovizionarea acestora, cheltuieli cu manopera, cheltuieli indirecte, cheltuieli generale fără a se indica care sunt acestea în concret și in ce constă și fără a rezulta din alte înscrisuri și cotă de profit.
Din cadrul acestor cheltuieli reprezentate în deviz singurele care se circumscriu prejudiciului efectiv produs sunt cheltuielile cu materialele și cheltuielile cu manopera pentru realizarea lucrărilor de reparației, in rest cheltuielile cu CAS, Cotă Șomaj,CASS, Cotă FNUSS achitate pentru angajați, cheltuieli indirecte, cheltuielile generale neindicate în concret și despre care nu se poate stabili că au legătură cu repararea prejudiciului, cât și cheltuielile cu profitul nu pot fi avute în vedere ca fiind necesare reparării prejudiciului.
Astfel valoarea prejudiciului produs reclamantei se compune din valoarea materialelor și a cheltuielilor de aprovizionare a acestora in sumă totală de 821,28 lei și valoarea manoperei de 249,66 lei, in consecință o sumă totală de 1070,94 lei la care se aplică un TVA de 24% suportat de reclamantă pentru aceste cheltuieli, respectiv suma de 257,02 lei, in total suma de 1327,96 lei, mai precis o sumă rotundă de 1328 lei.
Restul cheltuielilor menționate în deviz și care nu au legătură directă cu prejudiciul produs reclamantei nu pot fi avute în vedere.
In consecință se impune admiterea în parte a cererii reclamantei și obligarea pârâților R. C. I. autorul direct al faptei ilicite și S.C.R. E. Service Oradea S.A., in calitate de comitent care răspunde pentru prepusul său, in solidar, având în vedere răspunderea solidară dintre autorul faptei ilicite și prepusul său față de victimă în temeiul art.1003 Cod Civil, sau cum s-a mai afirmat, o răspundere in solidum, autorul persoană fizică R. C., răspunzând in condițiile art.998-999 cod civil de la 1864 iar pârâta S.C.R. E. Service Oradea S.A., în baza art.1000 alin 3 Cod Civil de la 1864 aplicabil în cauză față de data săvârșirii faptei ilicite 24.07.2010, și obligarea acestora la plata despăgubirilor în cuantum de 1328 lei față de reclamantă.
Având in vedere că cererea principală a reclamantei urmează a fi admisă in parte se impune analizarea de instanța de recurs și a cererii de chemare în garanție a pârâtei de rândul 2, formulată în contradictoriu cu pârâtele intimate S.C.O. V. Insurance Group S.A. și Reifeisen L. IFN S.A., prin care pârâta S.C.R. E. Service Oradea S.A. solicită obligarea acestora la plata sumei de 2343,56 lei reprezentând prejudiciul cauzat reclamantei C. Națională de Căi Ferate SA București-Sucursala Cluj prima în calitate de proprietar al autovehiculului care a produs prejudiciul iar cea de a doua în calitate de asigurător al autovehiculului.
În ceea ce privește poziția pârâților S.C.O. V. Insurance Group S.A. și Reifeisen L. IFN S.A din cererea de chemare în garanție îndreptată împotriva acestora se reține că ambele au solicitat prin concluziile depuse la dosarul respingerea acestei cereri, prima pârâtă susținând că nu a fost niciodată încunoștințată în condițiile legii pentru a putea constata existența prejudiciului și cauza producerii acestuia, deși exista această obligație a reclamantei în condițiile art.8 din Lg.136/1995 și art.38 din Ordin CSA nr.5/2010, pârâta în calitate de asigurător RCA trebuind să fie înștiințată despre producerea riscului asigurat pentru a putea lua măsurilor legale, susținând totodată că existența devizului de lucrări nu face dovada prejudiciului produs.
În ceea ce privește poziția Reifeisen L. IFN S.A proprietara autovehiculului la data producerii accidentului, aceasta a indicat prin întâmpinarea depusă in fața instanței de recurs că dreptul de proprietate asupra autovehiculului a fost transmis către pârâta din cererea principală S.C.R. E. Service Oradea S.A. în data de 12.07.2010, ca urmare a achitării de către aceasta a tuturor debitelor rezultate din Contractul de leasing financiar. Se mai arată că la data producerii prejudiciului, respectiv 24.10.2010 autovehiculul respectiv era în posesia și folosința S.C.R. E. Service Oradea S.A., în baza contractului de leasing financiar nr._/17.06.2008 iar pe această perioada în care autovehiculul este în folosința și proprietatea deținătorului, proprietarul nu răspunde față de terți de prejudiciile create acestora de deținător.
Analizând cererea de chemare în garanție instanța de recurs reține că potrivit art.60 Cod de procedură civilă partea poate chema în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenții cu o cerere în garanție sau în despăgubiri.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție îndreptată împotriva pârâtei Reifeisen L. IFN S.A instanța reține că acesta este proprietar anterior al autovehiculului ce a creat prejudiciul în prezent însă calitatea de proprietar aparține pârâtei din cererea principală S.C.R. E. Service Oradea S.A, așa cum aceasta și-a manifestat dorința de a cumpăra autovehiculul după achitarea ratelor de leesing, așa cum rezultă din art.10 din contractul de leasing financiar nr._/17.06.2008 iar împrejurarea cumpărării în prezent a acestui autovehicul nu a fost contestată de aceasta. Totodată din cuprinsul aceluiași de leesing rezultă din art.3.2. că -„utilizatorul va folosi și va exploata autovehiculul în conformitate cu toate legile și reglementările în vigoare și va rămâne răspunzător pentru încălcarea acestora, Finanțatorul nefiind răspunzător pentru nici un prejudiciu direct și indirect cauzat de încălcarea acestor obligații de utilizator„.
În consecință nu există temeiuri nici reglementate în lege și nici contractuale între părți prin care răspunderea autorului prejudiciului să fie preluată de către fostul proprietar al autovehiculului în cazul producerii unui prejudiciu față de un terț de către utilizator, in consecință cererea de chemare în garanție îndreptată împotriva acestui pârât este neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată împotriva asigurătorului autovehiculului S.C.O. V. Insurance Group S.A., asiguratorul autovehiculului la data producerii accidentului instanța de recurs reține că aceasta în calitate de asigurător preia riscul asigurat, in baza contractului de asigurare și a poliței RCA valabil încheiate și la care se face referire și in Anexa E a contractului de leesing.
În drept potrivit art.1 din Ordinul CSA nr. 5/2010 :” În conformitate cu prevederile art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, cu modificările și completările ulterioare, asigurătorii care practică asigurarea obligatorie de răspundere civilă a vehiculelor pe teritoriul României acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule, de care asigurații răspund delictual față de terțe persoane. Nu intră sub incidența asigurării răspunderea decurgând din executarea unui contract de transport de bunuri efectuat cu titlu oneros.
(2) Contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule acoperă răspunderea civilă delictuală a proprietarului sau a utilizatorului unui vehicul pentru prejudiciile produse unei terțe părți prin intermediul vehiculului.
Aceste despăgubiri se stabilesc în principal potrivit convenției dintre asigurat, asigurător și persoana prejudiciată însă în cazul în care nu se poate ajunge la o înțelegere competența stabilirii contravalorii prejudiciului revine instanței, potrivit art.45 din Ordinul nr._/2006.
Despăgubirile se stabilesc de instanța de judecată potrivit art.49 și 43 din Legea 136/1995.
Potrivit art. 49 din Legea 136/1991 “asiguratorul acorda despagubiri, in baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de vehicule conformitate cu: a) legislatia in vigoare din statul pe teritoriul caruia s-a produs accidentul de vehicul si cu cel mai mare nivel de despagubire dintre cel prevazut in legislatia respectiva si cel prevazut in contractul de asigurare;”
În baza art. 50. - Despagubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuielile de judecata persoanelor pagubite prin vatamare corporala sau deces, precum si prin avarierea ori distrugerea de bunuri. In caz de vatamare corporala sau deces, despagubirile se acorda atat pentru persoanele aflate in afara vehiculului care a produs accidentul, cat si pentru persoanele aflate in acel vehicul, cu exceptia conducatorului vehiculului respectiv.
În consecință având în vedere dispozițiile legale incidente rezultă că riscul asigurat este preluat de asigurător în situația în speță, rezultă că cererea de chemare în garanție a pârâtei din cererea principală S.C.R. E. Service Oradea S.A. în contradictoriu cu pârâta S.C.O. V. Insurance Group S.A., este întemeiată, urmând a se admite cererea de chemare în garanței formulată în contradictoriu cu aceasta și să fie obligată pârâta-chemată în garanție S.C.O. V. Insurance Group S.A să plătească pârâtei din cererea principală S.C. R. E. Service Oradea S.A suma de 1328 lei, în baza obligației sale legale și contractuale de garanție ce rezultă din textele legale mai sus indicate și din calitatea sa de asigurător RCA.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept instanța de recurs, în urma rejudecării cauzei, evocând fondul în baza art.312 alin 4 Cod de procedură civilă:
Va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată reclamanta S.C.C. S.A.București în contradictoriu cu pârâții R. C. I. și S.C.R. E. Servide Oradea S.A.
Va obliga pârâții R. C. I. și S.C.R. E. Servide Oradea S.A. în solidar la plata față de reclamantă a despăgubirilor în sumă de 1328 lei pentru prejudiciul cauzat în data de 24.07.2010 prin distrugerea traseului electric aerian care alimentează iluminat cap X, stația cf Cefa.
Va admite în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta S.C.R. E. Servide Oradea S.A. în contradictoriu cu pârâtele-chemate în garanție S.C.O. V. Insurance Group S.A. și Reifeisen L. IFN S.A.
Va obliga pârâta-chemată în garanție S.C.O. V. Insurance Group S.A. să plătească pârâtei din acțiunea principală S.C.R. E. Servide Oradea S.A. suma de 1328 lei, în temeiul obligației sale de garanție pentru evicțiune, rezultată din calitatea sa de asigurător RCA.
Va respinge restul pretențiilor din cererea principală cât și din cererea de chemare în garanție.
In baza art 274 Cod de procedură civilă instanța ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de niciuna dintre părți nici în fața instanței de fond și nici în recurs, astfel încât nu se vor acorda.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Evocând fondul, în baza art.312 alin 4 Cod de procedură civilă:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată reclamanta S.C.C. S.A.București cu sediul în Cluj N., ..17, Jud Cluj, în contradictoriu cu pârâții R. C. I. domiciliat în localitatea Oradea, ., ., . și S.C.R. E. Servide Oradea S.A., cu sediul în Oradea, ..79, jud.Bihor.
Obligă pe pârâții R. C. I. și S.C.R. E. Servide Oradea S.A. în solidar la plata față de reclamantă a despăgubirilor în sumă de 1328 lei pentru prejudiciul cauzat în data de 24.07.2010 prin distrugerea traseului electric aerian care alimentează iluminat cap X, stația cf Cefa.
Admite în parte cererea de chemare în garanție formulată de pârâta S.C.R. E. Servide Oradea S.A. în contradictoriu cu pârâtele-chemate în garanție S.C.O. V. Insurance Group S.A. cu sediul în București, sector 1, Bulevardul Aviatorilor nr.28, corp B și Reifeisen L. IFN S.A. cu sediul în București, șoseaua P., Nusco Tower nr.42, . 2.
Obligă pârâta-chemată în garanție S.C.O. V. Insurance Group S.A. să plătească pârâtei din acțiunea principală S.C.R. E. Servide Oradea S.A. suma de 1328 lei, în temeiul obligației sale de garanție pentru evicțiune, rezultată din calitatea sa de asigurător RCA.
Respinge restul pretențiilor din cererea principală cât și din cererea de chemare în garanție.
Fără cheltuieli de judecată în fond și recurs.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 febr.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
F. M. L. E. M.-G. N. B. I. P.
Red.fond. jud.B. M. E.
Red. decizie de casare cu reținere jud.F. M.
Red. decizie de rejudecare jud.L. E M.-G.
Dact.IP/LEMG
2 ex./15 martie 2013.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 92/2013. Tribunalul BIHOR | Revendicare mobiliară. Sentința nr. 108/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
