Fond funciar. Decizia nr. 145/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 145/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 2270/833/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR ORADEA
-SECȚIA I CIVILĂ-
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 145/R/2013
Ședința publică din 12 februarie 2013.
INSTANȚA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTECECILIA R.
JUDECĂTORMARIA S.
JUDECĂTORADRIANA C.
GREFIEROVIDIU I.
Pe rol fiind pentru azi soluționarea recursului civil formulat de recurenta C. L. PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991 SALONTA în contradictoriu cu intimații C. JUDEȚEANĂ BIHOR PENTRU APLICAREA LEGII 18/1991, ., K. M., R. G. împotriva sentinței civile nr. 378/2012 pronunțată de Judecătoria Salonta, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta recurentei, cons. jur. N. A. în baza delegației de reprezentare de la dosar și reprezentantul intimatei ., av. G. C. în baza împuternicirii avocațiale de substituire de la dosar, lipsă fiind restul părților.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura este completă, după care:
Reprezentanții părților învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat, probe de administrat și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanța consideră cauza lămurită închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită instanței admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant în ceea ce privește obligarea pârâtei C. L. de Aplicare a Legii 18/1991 Salonta la plata cheltuielilor de judecată. Învederează instanței că reprezentantul reclamantei a fost împuternicit în calitate de persoană fizică, nu s-a prezentat nici o parte pentru lămurirea situației. Mai mult, potrivit prevederilor HG 890/2005, prezența solicitantului este obligatorie la primirea titlului de proprietate care trebuie semnat, precum și la punerea în posesie, însă nu s-a prezentat nimeni din partea reclamantei. Fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită instanței respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Deliberând asupra recursului civil de față instanța de recurs reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 378 din 29.02.2012 pronunțată de Judecătoria Salonta în dosar_ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei ., excepția inadmisibilității acțiunii si excepția prematurității acțiunii, invocate de pârâta C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Salonta, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta S.C. B. C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții K. M., R. G., C. L. PT. APLICAREA LEGII 18/91 SALONTA și C. JUDEȚEANĂ BIHOR PT STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR și în consecință a fost obligată C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Salonta să efectueze punerea în posesie și să înainteze documentația necesară emiterii titlului de proprietate Comisiei Judetene de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Bihor in vederea eliberării titlului de proprietate pe numele persoanelor îndreptățite pentru suprafața de 2,86 ha teren arabil conform validării din anexa 3 pozitia 1118 si va obliga C. Judeteană Bihor pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor să emită titlul de proprietate pe numele persoanelor îndreptățite - K. M. și R. G. - pentru suprafața de 2,86 ha teren extravilan pe raza loc.Salonta conform validării respective, a fost respinsă cererea formulată de reclamantă, privind obligarea pârâtei Comsiei Locale de Aplicare a Legii nr.18/1991 Salonta la plata de daune cominatorii în sumă de 50 lei /ha pentru fiecare zi întârziere, a fost obligată pârâta C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Salonta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei, în sumă de 1083 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în ceea ce privește legitimarea reclamantei de a formula prezenta acțiune, pornind de la prevederile art. 974 cod civil și de la „precontractul de vânzare-cumpărare” încheiat între reclamantă si pârâtele K. M., R. G., acestea din urmă și-au asumat obligația de a-i înstrăina suprafața de teren arabil de 2,86 ha din extravilanul loc. Salonta, la prețul convenit de 42.900.000 Rol, cu mențiunea achitării integrale la momentul semnării acestui precontract; pe de altă parte, în vederea perfectării operațiunii de transmitere a proprietății, pârâtele K. M., R. G. trebuiau să intre în posesia titlului de proprietate asupra terenului menționat, iar reclamanta s-a obligat să efectueze întabularea pe cheltuiala sa și să semneze contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, aspecte față de care s-a reținut că între reclamanta si debitori exista un raport obligațional necontestat de către debitori.
A doua condiție prevăzută de art. 974 cod civil se verifica în cauza deoarece, debitorii/pârâții K. M., R. G. nu au mai făcut nici un demers după eliberarea de către Primăria Municipiului Salonta a adeverinței nr. 4182p/09.07.2003, nu are relevanță motivele inactivității debitorilor, deoarece acțiunea oblică este instituită în interesul creditorului, ca mijloc de prevenire si conservare a patrimoniului debitorilor, în temeiul dreptului sau de gaj general, motiv pentru care singura cerință de examinat este condiția obiectivă a inactivității debitorilor.
A treia condiție ce reiese din art. 974 Cod civil privește natura juridica a acțiunii sau a drepturilor a căror protejare juridica se urmărește: creditorul nu poate exercita drepturile si acțiunile strict personale. Creditorul nu se poate așadar subroga în exercițiul tuturor drepturilor si acțiunilor debitorilor săi decât în privința acelora care au un conținut patrimonial si un text de lege nu oprește exercitarea lor.
Instituirea posibilității prevăzute de art. 34 alin. 6 din HG 890/2005 demonstrează că nu este vorba de un drept sau acțiune strict personală, cum nici faptul că procura trebuie să fie specială și autentică nu este de natură a-i da acest caracter și prin urmare cererea de chemare în judecata promovată în cadrul acestui dosar nu face parte din acțiunile strict personale ale debitorilor sau interzise a fi exercitate de lege, astfel încât instanța de fond a constatat îndeplinită în speță și această condiție de admisibilitate a cererii.
Deși din textul art. 974 Cod civil nu rezulta, pentru a fi admisibila acțiunea oblica, reclamanta trebuie sa dovedească existența unui interes justificat pentru promovarea cererii. Un asemenea interes este prezent în cazul în care inactivitatea debitorului este de natură să amenințe patrimoniul acestuia de insolvabilitate sau de agravarea situației de insolvabilitate în care se găsește. Or, în condițiile în care pârâtele K. M., R. G. nu au mai efectuat nici un demers în perioada 2003 – 2010 în vederea punerii sale în posesie și a obținerii titlului de proprietate pentru suprafața de teren a cărei înstrăinare a promis-o, instanța de fond a apreciat ca omisiunea debitorilor de a acționa în judecată pe pârâtele C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Salonta și C. județeană Bihor pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, în scopul întregirii patrimoniului lor, duce la posibilitatea pierderii acestuia prin punerea în posesie a altor persoane, prin urmare, reclamanta a uzat de acțiunea oblică pentru a formula prezenta acțiune. Față de această împrejurare, instanța de fond a respins excepția invocată de către pârâta C. L. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Salonta privind lipsa calității procesuale active a reclamantei.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii, s-a reținut că, raportat la motivarea de către pârâtă a acesteia, este neîntemeiată deoarece reclamanta nu tinde la eludarea procedurilor administrative, ci doar, pe calea acțiunii oblice, solicită eliberarea titlului de proprietate, în numele unor persoane îndreptățite la reconstituire, si care au urmat, la rândul lor, procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 18/1991, fiind respinsă și excepția prematurității introducerii acțiunii, avându-se in vedere faptul că procedurile administrative nu sunt obligatorii, potrivit Constitutiei, iar pe de altă parte, procedura emiterii titlului de proprietate s-a prelungit in timp foarte mult, nefiind finalizată nici în prezent, deși hotărârea de validare a fost emisă.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a constatat că pârâtele K. M., R. G. au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate in baza Legii nr. 18/1991 și că în anexa 3 a Hotărârii Comisiei județene Bihor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor aceștia figurează la poziția 1118, fiindu-le validată o suprafață de 2,86 ha. Reclamanta mai solicită si obligarea pârâtei Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr.18/1991 Salonta la plata de daune cominatorii în sumă de 50 lei /ha pentru fiecare zi întârziere, însă instanța de fond a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere deoarece rolul daunelor cominatorii este exclusiv de a constrânge debitorul la executarea obligatiei de a face ce îi incumbă, însă în speță, comisia a început efectuarea formalităților în vederea obtinerii titlului de proprietate, daunele cominatorii neavând un caracter reparator.
Prin urmare, față de probele administrate, în prevederilor art. 8 și art. 11 din Legea nr.18/1991, instanța de fond a admis în parte prezenta acțiune.
În ceea ce privește întârzierea în îndeplinirea atribuțiilor sale, pârâta invocă neprezentarea pârâtele K. M., R. G. pentru punerea în posesie, însă nu a făcut dovada îndeplinirii, în prealabil, a propriei obligații prev. de art. 34 alin. 5 din HG 890/2005, fiind irelevantă în acest sens și susținerea pârâtei C. locală în sensul că Procura autentificată sub nr. 1986/11.07.2003 dată de pârâtele K. M., R. G. cetățeanului italian Amadei Giampiero nu conținea datele de contact ale acestuia, atâta timp cât mandatul său nu privea și reprezentarea pârâților cu ocazia punerii sale în posesie și constatând culpa procesuală a pârâtei C. locală Salonta de aplicare a legilor fondului funciar, în baza art. 274 Cod procedură civilă, a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei în sumă de 1083 lei reprezentând onorariu avocațial, justificat cu înscrisurile depuse in acest sens.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal și scutit de plata taxei de timbru conform art. 42 din Legea 1/2000 a formulat recurs pârâta C. L. Salonta de aplicare a legii fondului funciar solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă în ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că prin modul de formulare a prezentei acțiuni și solicitarea în numele unei persoane fizice emiterea unui titlu de proprietate și punerea în posesie reclamanta tinde să obțină dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren prin eludarea procedurii administrative avute în vedere de legislația în vigoare.
Numitul Amadei Giampiero, conform procurii speciale autentificate sub nr. 1986/11.07.2003, nu a fost mandatat de numitele K. M., R. G., în calitate de reprezentat al S.C. B. C. S.R.L, ci în calitate de persoană fizică. De altfel, numitul Amadei Giampiero, în calitate de persoană fizică împuternicită de numitele K. M., R. G. nu a dovedit, în fața instanței de judecată, faptul că recurenta C. L. de fond funciar Salonta i-ar fi refuzat sau i-ar fi împiedicat exercitarea mandatului avut în discuție. Si chiar dacă, C. L. ar fi intenționat să ia legătură cu acesta pentru întocmirea documentației aferente aplicării prevederilor Legii nr. 18/1991, nu avea cunoștință de adresa acestuia întrucât aceasta lipsește din procură.
Astfel, s-a invederat că, în condițiile în care, în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare, punerea în posesie reprezintă o acțiune și un drept patrimonial personal, necesitând prezența personală fie a persoanei validate, fie a moștenitorului acesteia sau fie a persoanei împuternicite cu procură specială „pentru punerea în posesie” (art. 34 al. 6 din HG nr. 890/2005), prezenta acțiune este inadmisibilă.
S-a mai aratat că solicitarea reclamantei a fost pe ordinea de zi a Comisiei Locale de fond funciar Salonta pentru fiecare caz în parte și aceasta a concluzionat cu faptul că în cauza avută în discuție "...C. nu refuza punerea în posesie, doar că nu are cui, întrucât există posibilitatea ca persoana căreia i s-a eliberat adeverința să fi vândut succesiv același teren și altor persoane". Iar C. L. de fond funciar Salonta a emis către S.C. B. C. S.R.L. adresa nr. 7476/07.04.2011 prin care i s-a adus la cunoștință stadiul întocmirii proceselor verbale de punere în posesie și a documentației ce stă la baza emiterii titlurilor de proprietate pentru terenurile achiziționate de aceasta pe raza mun. Salonta pe bază de adeverința, urmând ca reclamanta să procedeze pe cale de consecință și să depună la C. L. Salonta pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 actele solicitate.
Totodata s-a aratat că potrivit disp. H.G. nr. 890/2005 emiterea titlurilor de proprietate și, implicit, punerea în posesie asupra suprafețelor de teren aferente se face pe seama persoanele îndreptățite să primească terenul. Ba chiar mai mult, conform art. 11 alin. 9 din H.G. nr. 890/2005 „prezenta solicitantului este obligatorie la primirea titlului de proprietate, care trebuie semnat, si la punerea in posesie.”
S-a mai învederat că prin adresa nr. 7476/22.09.2011 a adus la cunoștința reclamantei că lucrările Comisiei Locale nu pot continua pentru punerea în posesie în cazul numitelor K. M., R. G., raportat la procura specială autentificată sub nr. 1986/11.07.2003, numitul Amadei Giampiero „este împuternicit să întreprindă toate demersurile necesare în vederea eliberării și ridicării titlului de proprietate pentru întreg terenul dobândit de către noi cu titlu de reconstituire în baza Legii 18/1991”, impunându-se a se preciza faptul că suprafața de teren de 2,86 ha pășune ce face obiectul prezentei acțiuni este solicitat și validat în baza Legii 1/2000 și astfel, pe cale de consecință împuternicirea dată nu vizează și suprafața de teren de 2,86 ha pășune întrucât limitele mandatului sunt dincolo de momentul procedural administrativ al eliberării titlului de proprietate, și implicit a punerii în posesie.
A solicitat recurenta să se constate faptul că în prezenta speță nu exista un refuz al Comisiei Locale de a proceda la punerea în posesie si se poate constata cu usurinta buna-credință a Comisiei Locale Salonta.
De asemenea s-a mai sustinut că în prezenta speța părțile nu se află în prezența unei actiuni oblice, întrucât S.C. B. C. S.R.L. nu poate exercita acțiunile și drepturile patrimoniale ce au caracter exclusiv și strict personal ale numiților K. M., R. G.. Iar reclamanta S.C. B. C. S.R.L., nu are calitatea de creditor față de persoana pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate și, pe cale de consecință, nu are această calitate și nu poate uza de acțiunea oblică împotriva Comisiei Locale Salonta, nefiind îndeplinite condițiile acțiunii oblice
Potrivit recurentei, nefinalizarea procedurii administrative nu se datorează în nici un fel Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Salonta, întrucât: pe de o parte, persoanele validate – numitele K. M., R. G. - nu s-au prezentat pentru punerea în posesie; iar, în ceea ce-l privește pe numitul Amadei Giampiero acesta are doar calitatea de persoană fizică împuternicită de numiții de mai sus, neavând însă indicate în procura specială autentificată sub nr. 1986/11.07.2003 datele de contact, motiv pentru care nu a putut fi contact pentru îndeplinirea formalităților legale, punerea în posesie asupra suprafețelor de teren aferente, conform actelor normative în vigoare incidente, se face pe seama și în prezența persoanele îndreptățite să primească terenul sau, in caz contrar, doar în baza unei procuri speciale emise în mod expres în acest sens.
În drept s-au invocat prev. art. 304 și art. 304 ind. 1 Cod de Procedură Civilă, prevederile Legii nr. 18/1991 și celelalte acte normative incidente.
Intimata nu a formulat și depus la dosar întâmpinare, însă în ședința publică din data de 12.02.2013, reprezentantul acesteia a solicitat respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, cu cheltuieli de judecată.
Restul intimaților nu au formulat și depus la dosar întâmpinare și nici nu și-au exprimat poziția în cauză.
Examinând recursul formulat prin prisma criticilor aduse cât și din oficiu, instanța de recurs reține următoarele:
În ceea ce privește criticile recurentei, potrivit căreia acțiunea oblică a reclamantei intimate se impunea a fi respinsă ca inadmisibilă, având în vedere caracterul exclusiv personal al obligației, ce urma a fi executată, instanța le apreciază ca fiind neîntemeiate. Astfel în prezenta cauză dreptul a cărui realizare se urmărește este un drept patrimonial care nu are un caracter personal și care poate fi realizat atât personal cât și prin reprezentare, așa cum recunoaște inclusiv recurenta când face trimitere la faptul că documentația pentru emiterea titlului de proprietate se putea întocmi fie în prezența titularului dreptului, fie a reprezentantului legal al acestuia, or drepturile strict personale sunt de regulă incompatibile cu exercitarea acestora prin reprezentare. Mai mult nu se poate susține în mod rezonabil faptul că dreptul de proprietate asupra unui teren ar putea fi realizat in contradictoriu cu autoritățile îndrituite la emiterea titlului doar de către titularul îndreptățit, beneficiul acestei acțiuni neexistând tocmai in patrimoniul persoanei direct interesate de emiterea titlului și care dispune atât de procură legalizată de la titular cât și de o promisiune sinalagmatică de vânzare-cumpărare.
Referitor la criticile recurentei privind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată instanța de recurs le apreciază ca fiind întemeiate, sens în care vor fi avute în vedere dispozițiile art. 274 Cod de procedură civilă, care îndreptățesc acordarea cheltuielilor de judecată reclamantului a cărei acțiune a fost admisă și care nu se află in culpă procesuală, condiția existenței unei culpe procesuale care a justificat aceste cheltuieli fiind obligatorie și un element esențial in analiza instanței, cheltuielile neputând fi acordate oricând de plano, justificat doar de admiterea unei cereri.
În primul rând se impune a se reține faptul că intimata reclamantă S.C. B. C. SRL are în prezenta cauză o dublă calitate, fiind pe de o parte beneficiarul unei promisiuni sinalagmatice de vânzare cumpărare, pentru terenul în litigiu, poziție de creditor care o îndrituiește să acționeze pe calea acțiunii oblice, dar pe de altă parte, este, prin reprezentantul său legal, Amadei Gianpiero și mandatarul persoanei îndreptățite la reconstituire, care a fost mandatat în această calitate să intabuleze dreptul și să procure toată documentația necesară în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare, calitate în care a fost împuternicit, să întreprindă toate demersurile necesare în vederea eliberării și ridicării titlului de proprietate pentru întregul terenul dobândit de către intimații pârâți cu titlu de reconstituire în baza Legii 18/1991, să semneze în numele acestora, să întabuleze dreptul de proprietate în CF.
Se apreciază că cele două calități nu se exclud reciproc atât creditorul beneficiar al promisiunii, cât și mandatarul urmărind același scop de eliberare cu celeritate a titlului de proprietate in vederea transmiterii în condițiile legale a dreptului promis.
Atunci însă când creditorul, beneficiar al promisiunii, acționează pe cale acțiunii oblice, invocând pasivitatea debitorului în neexecutarea propriei obligații de a obține titlul este clar, așa cum afirmă și recurenta, că acesta își invocă propria culpă, de data asta din postura de mandatar, deoarece tocmai reprezentantul său legal, era îndrituit prin mandat să facă toate demersurile pentru emiterea titlului de proprietate, astfel încât lipsa acestor demersuri și pasivitatea debitorului a cărui reprezentant legal era, au pricinuit prezentul litigiu și implicit cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces.
In consecință este pertinentă afirmația recurentei potrivit căreia reclamanta intimată și-a invocat propria culpă odată cu formularea prezentei acțiuni oblice fundamentate pe pasivitatea debitorului, dar si pe propria pasivitate în calitate de mandatar.
În ceea ce privește culpa în neemiterea titlului de proprietate pe numele persoanei indreptățite, instanța de recurs va retine o culpă comună atât a Comisiei Locale de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Salonta, dar și a reclamantei intimate . care nu a dovedit nici un fel de demersuri pentru a obține eliberarea titlului de proprietate, deși reprezentantul său legal Amadei Gianpiero avea un mandat special în acest sens. În consecință existând o culpă comună se impune ca ambele părți să își suporte propriile cheltuieli antrenate în prezentul proces.
Se impune o asemenea soluție cu atât mai mult cu cât obligația recurentei C. L. de aplicare a legii fondului funciar Salonta de a emite titlul de proprietate se află . interdependență cu obligația intimatei de a face demersuri în acest sens.
Astfel punerea în posesie se realizează în prezența titularului dreptului sau a mandatarului acestuia și este o condiție a eliberării titlului de proprietate.
Or in cauza prezentă s-a făcut dovada faptului că persoanele îndreptățite K. M., R. G. au dobândit adeverința nr. 4182p din 09.07.2003 emisă de C. L. de aplicarea a Legii 18/1991 Salonta prin care l-i s-au recunoscut indreptățirea la terenul in litigiu, adeverință in baza căreia a incheiat cu S.C. B. C. SRL un antecontract de vânzare cumpărare prin care a promis înstrăinarea acestui teren. Totodată vânzătorii promitenți l-au mandatat pe Amadei Gianpiero, reprezentantul legal al S.C. B. C. SRL în baza unei procuri speciale notariale să facă toate demersurile pentru eliberarea titlului de proprietatea in vederea perfectării contractului.
In consecință este evident faptul că singura persoană cu adevărat interesată de eliberarea titlului de proprietate era reclamanta intimată, deoarece vânzătorul promitent își încasase deja suma de bani solicitată cu titlu de preț pentru terenul promis. Cu toate acestea nu există la dosar nici o dovadă a demersurilor făcute de Amadei Gianpiero pentru eliberarea titlului de proprietate și punerea sa in posesie.
Totodată nu s-a făcut nici o dovadă la dosar despre faptul că organul îndrituit cu punerea în posesie și emiterea titlului ar fi fost încunoștințat măcar de existența acestui mandat și despre persoana mandatarului și adresa acestuia. In aceste condiții se afla . a-l pune in posesie pe acesta. Desigur se impunea ca si recurenta să facă anumite demersuri în vederea identificării persoanei ce urmează a fi pusă in posesie sau a succesorului în drepturi a acestuia, iar neefectuarea acestora decât după declanșarea procesului îi este imputabilă.
In aceste condiții instanța de recurs apreciază că in speța nu se poate retine o culpă procesuală exclusivă a pârâtei.
În contextul considerentelor mai sus expuse, instanța de recurs apreciază recursul formulat ca fiind fondat urmând a-l admite în baza art. 312 aliniat 3 Cod procedură civilă și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă împotriva sentinței recurate pe care o va modifica în parte în sensul că va respinge cererea privind obligarea pârâtei C. L. de aplicare a legii 18/1991 Salonta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei și va menține restul dispozițiilor sentinței recurate și va lua act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de catre recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ca fondat recursul civil formulat de recurenta C. L. Salonta pentru aplicarea legii fondului funciar cu sediul în Salonta, ., jud. Bihor în contradictoriu cu intimații . cu sediul în Timișoara, .. 2, .. T., K. M. cu dom. în Salonta, .. 9, jud. Bihor, R. G. cu dom. în Salonta, ., nr. 28, jud. Bihor, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bihor, împotriva sentinței civile 378 din 29.02.2012 pronunțată de Judecătoria Salonta pe care o modifică în parte în sensul că respinge cererea privind obligarea pârâtei C. L. de aplicare a Legii 18/1991 Salonta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
C. R. M. S. A. C. O. I.
Red. jud. C.A.
Red. jud. fond. B.C.
Tehnored. I.O.
2 ex/11.03.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 921/2013. Tribunalul BIHOR | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 92/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
