Revendicare imobiliară. Decizia nr. 92/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 92/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 844/271/2005*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR ORADEA
-SECȚIA I CIVILĂ-
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 92/R/2013
Ședința publică din 22 ianuarie 2013.
INSTANȚA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTEADRIANA C.
JUDECĂTORCECILIA R.
JUDECĂTORMARIA S.
GREFIEROVIDIU I.
Pe rol fiind pentru azi pronunțarea recursului civil formulat de recurenta M. A. ȘI DEZVOLTĂRII RURALE în contradictoriu cu intimații B. C., T. M., U. ORADEA, STAȚIUNEA DE C. AGROZOOTEHNICE, C. LIOCAL S. împotriva sentinței civile nr. 9983/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea având ca obiect revendicare.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 15 ianuarie 2013 când părțile prezente au pus concluzii în recurs, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceea data, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru astăzi.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Deliberând asupra recursului civil de față instanța de recurs reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9983 din data de 5.07.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesual pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor, a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului M. A. și Dezvoltării Rurale, a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei U. Oradea, a fost admisă cererea formulată de reclamantele B. C. și T. M. împotriva pârâților U. Oradea, S. De C. Agrozootehnice Oradea, M. A. Și Dezvoltării Rurale, C. L. Sînmartin, au fost obligați pârâții să lase în deplină proprietate și posesie reclamantelor, suprafața de teren de 1115 mp înscrisă în CF nr. 416 Sînmartin sub nr. topo 166/2, au fost obligate pârâtele S. de C. Agrozootehnice Oradea și U. Oradea să ridice gardul și stâlpi amplasați pe acest teren, s-a luat act de faptul că reclamantele și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Statului R. prin M. Finanțelor, a Ministerului A. și Dezvoltării Rurale și a pârâtei U. Oradea că pentru a fi parte în proces se impun a fi îndeplinite următoarele condiții: calitatea procesuală, capacitatea procesuală, existența unui interes și afirmarea unui drept sau prevalarea de o situație juridică pentru a cărei realizare poate fi folosită calea judecății.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și titularul dreptului afirmat (calitatea procesuală activă) precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în cadrul raportului juridic dedus judecății (calitatea procesuală pasivă).
În acțiunile în revendicare imobiliară, are calitatea de pârât cel care la rându-i are un drept real asupra bunului sau ocupă imobilul asupra căruia reclamantul pretinde un drept de proprietate, adică titularul unui drept real, al unui drept de folosință sau simplul detentor precar, inclusiv cel care ocupă imobilul fără o justificare în drept.
În cauza de față, instanța de fond a reținut că, în baza HG. nr. 517/1999, Statul Român și-a întabulat în cartea funciară NDF nr. 54 Sînmartin, dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren agricol de_ mp, asupra căruia, S. de C. Agrozootehnice Oradea și-a înscris la rându-i un drept de administrare și că potrivit art. 5 din HG 517/1999, cel care exercită prerogativele dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole care aparțin domeniului public sau privat al statului este M. A. și Alimentației. Chiar dacă reclamantele și-au motivat în mod greșit cererea de introducere în cauză în calitate de pârât a acestei instituții, S. de C. Agrozootehnice Oradea nefuncționând niciodată în subordinea acestui minister, față de textul legal invocat, instanța de fond a constatat că acest pârât are legitimitate procesual pasivă, motiv pentru care a respins excepția invocată.
Pentru aceleași considerente și ținând seama de disp. art. 25 din Decretul nr. 32/1954, ce prevăd că Statul Român este reprezentat de M. Finanțelor doar în cazurile în care nu se prevede în mod expres altfel, excepția lipsei calității procesual pasive a acestui pârât a fost admisă, textul legal incident conferind în mod expres această calitate Ministerului A. și Dezvoltării Rurale.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a Universității din Oradea, având în vedere că, în baza convenției de colaborare încheiate cu S. de C. Agrozootehnice Oradea această pârâtă folosește efectiv o suprafață din terenul dat în administrarea Stațiunii, are calitate procesuală pentru a face toate apărările în legătură cu modul în care deține posesia terenului, apreciindu-se că excepția invocată este neîntemeiată.
Pe fondul pretențiilor deduse judecății, s-a reținut că potrivit cărții funciare nr. 416 Sînmartin, reclamantele sunt coproprietare asupra imobilului înscris sub nr. topo 164/2 în suprafață de 144 mp și 166/2 în suprafață de 1115 mp, cu titlu de reconstituire în baza Legii nr. 18/1991, terenul aparținând antecesorului acestora. Titlul de proprietate nr. 338/07.02.1995 emis în favoarea lor a fost întabulat în cartea funciară la data de 04.05.1995.
Din C.F. NDF 54 Sînmartin, rezultă că asupra nr. cadastrale 162,163,164,165 în suprafață de_ m.p., 4064 m.p., 718 m.p. și 670 m.p. Statul român este proprietar, intabulat fiind sub B.1 în baza H.G. 517/1999, la data de 20.07.2000. Stațiunea de C. Agrozootehnice Oradea are un drept de proprietate asupra construcțiilor ce se află pe aceste nr. cadastrale și un drept de administrare asupra terenului, intabulată fiind sub B.2 și 3.
Deși art. 3 a H.G. 517/1999 a prevăzut că identificarea și delimitarea suprafețelor de teren, ce făceau obiectul acestui act normativ, urma să se facă prin Ordin al Ministrului A. Alimentației, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare hotărârii, un asemenea ordin nu s-a publicat.
Delimitarea și întabularea în CF a dreptului de proprietate a statului român s-a făcut printr-o documentație ce a avut la bază o simplă schiță și s-a înscris în coala funciară nedefinitivă Sînmartin sub nr. cadastral 162 o suprafață de 51.792 mp teren, din care, așa după cum rezultă din expertiza efectuată în cauză, ulterior completată, face parte și suprafața de 1115 mp din nr. topo 166/2, asupra căreia reclamantele erau coproprietare.
Așa după cum rezultă din poziția procesuală a pârâtei și din actele depuse la filele 42, 48 din dosar, acest teren este în prezent folosit de U. Oradea, fiind dat în folosința sa de către pârâta Stațiunea de Cercetare Agrozootehnice Oradea, în temeiul convenției de colaborare intervenite la data de 18.10.2001, cu valabilitate din 20.10._12.
Având în vedere cele de mai sus, văzând solicitarea reclamatelor de la termenul de judecată din data de 06.04.2006 și reținând că la data adoptării hotărârii de guvern reclamantele erau deja proprietare asupra terenului revendicat, terenul fiind înscris în cartea funciară, precum și că statul nu a dovedit că a dobândit proprietatea în mod legal, văzând și disp. art.480 Cod civil, instanța de fond a admis acțiunea formulată apreciind-o întemeiată.
Față de cele de mai sus și având în vedere că din expertiza administrată în cauză rezultă că pe terenul în litigiu există stâlpi cu gard între ei, pe anumite porțiuni, în baza art. 494 cod civil ce stabilește obligația constructorului de a ridica lucrările efectuate fără drept, instanța de fond a admis și cel de-al doilea capăt de cerere, fiind obligate pârâtele S. de C. Agrozootehnice Oradea și U. Oradea să ridice gardul și stâlpi amplasați pe acest teren, iar în baza art. 274 Cod pr. Civ. și în temeiul principiului disponibilități, a luat act de faptul că reclamantele și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs paratul recurent M. A. și Dezvoltării Rurale, solicitând admiterea recursului,modificarea în tot a sentinței recurate, admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat de către recurent ca în mod nelegal si netemeinic prima instanța a admis acțiunea fata de instituția sa,ca M. A. și Dezvoltării Rurale nu are si nu poate avea calitate procesuala pasiva deoarece parata Stațiunea de C. Agrozootehnice Oradea nu a funcționat în subordinea ministerului ci doar în subordinea Academiei de Științe Agricole si Silvice G. I. Sisesti. Prin HG nr.1460/2006 la Anexa II art.1 s-a înființat Stațiunea de Cercetare Agricola Oradea, instituție publica cu personalitate juridica finanțata din venituri proprii,în subordinea Academiei de Științe Agricole si Silvice G. I. Sisesti prin reorganizarea Stațiunii de C. Agrozootehnice Oradea care se desființează. Se mai arata ca potrivit prevederilor art. 3 aliniat 3 din Legea nr. 45/2009 ASAS este o instituție autonoma, apolitica de drept public si de utilitate publica cu personalitate juridica, de consacrare științifica si de cercetare în domeniile fundamentale si aplicative ale agriculturii si ale ramurilor componente ale acesteia. În cuprinsul Anexei nr. 4 din Legea nr.45/2009 este prevăzuta lista ce cuprinde unitățile de cercetare –dezvoltare care se preiau în cadrul unităților de învățământ superior de stat, Academiei Romane si Academiei Oamenilor de Știință din România si la pct. 3 din aceasta lista apare si Stațiunea de Cercetare –Dezvoltare Agricola Oradea care este preluata de U. Oradea ,astfel încât aceasta a trecut în subordinea Universității devenind parte integranta din patrimoniul acestei instituții, mai mult Anexa nr.4 ind.3 din Legea nr.45/2009 conține detaliat suprafața minima de teren din domeniul public al statului aflata în administrarea Stațiunii de cercetare-dezvoltare Agricola Oradea indispensabila activității de cercetare-inovare si multiplicării materialului biologic care trece în administrarea Universitatii Oradea. Mai arata recurentul ca raportat la dispozițiile art. 31 aliniat 2 din Legea nr. 45/2009 instanța de fond se afla în eroare deoarece în analizarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului A. și Dezvoltării Rurale, aceasta a avut în vedere doar prevederile art. 5 aliniat 1 din HG nr. 517/1999 si nu aliniat 2 al aceluiași articol, sens în care recurentul a mai invocat si art. 31 aliniat 3 din același act normativ.
Recurentul a mai învederat ca în motivarea sentinței prima instanța nu a menționat faptul ca în raportul de expertiza topografica din 27.06.2005 întocmit de expert T. D. si la completarea la expertiza din 05.04.2012, instituția sa a formulat obiecțiuni pentru termenul din data de 03.05.2012 si prin obiecțiunile formulate au arătat ca rezulta o suprapunere cu terenul deținut de U. Oradea, nu se menționează despre nici o suprapunere cu terenul atribuit Stațiunii de C. Agrozootehnice Oradea motiv pentru care afirmația din completarea acțiunii în sensul ca terenul proprietatea reclamanților a fost inclus în suprafața atribuita Stațiunii de C. Agrozootehnice Oradea este nefondat.
În drept s-a invocat art. 304 aliniat 9 si art. 304 ind. 1 din Codul de procedura civila, HG 517/1999, HG 1460/2006, Legea nr. 45/2009.
Intimații nu au formulat si depus la dosarul cauzei întâmpinare.
În ședința publica din 15.01.2013 reprezentantul intimaților B. C. si T. M. a invocat excepția de nulitate absoluta parțiala a recursului formulat cu privire la capătul subsidiar de casare, solicitând constarea nulității absolute parțiale a recursului cu privire la capătul subsidiar al motivelor de recurs,respingerea recursului ca nefondat,în subsidiar admiterea recursului cu privire la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentului, fără cheltuieli de judecata iar reprezentanta intimatului Consiliului L. S. a solicitat respingere recursului, menținerea ca temeinica si legala a sentinței recurate, fără cheltuieli de judecata.
Examinând recursul formulat atât prin prisma criticilor aduse cat si din oficiu, instanța de recurs retine următoarele:
Cat privește excepția nulității absolute parțiale a recursului formulat cu privire la capătul subsidiar al motivelor de recurs, instanța de recurs o apreciază ca neîntemeiata având în vedere expunerea motivelor atât în fapt cat si în drept ce fac posibila încadrarea lor în cazul prevăzut de art.304 aliniat 9 Cod procedura civila.
Referitor la critica adusa sentinței recurate sub aspectul soluției date excepției lipsei calității procesuale pasive ale recurentului parat, instanța de recurs o apreciază ca fiind întemeiata,astfel pornind de la faptul ca raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezulta din raportul de drept material dedus judecații, instanța este obligata sa verifice atât calitatea procesuala activa cat si calitatea procesuala pasiva, adică calitatea procesuala pasiva trebuie sa coincidă cu calitatea de subiect pasiv al dreptului. Astfel cum rezulta din completarea si extinderea de acțiune reclamantele intimate au chemat în judecata si M. A. și Dezvoltării Rurale pentru opozabilitate ca instituție în subordinea căreia se afla Stațiunea de Cercetare Agrozootehnice Oradea. Instanța de fond verificând excepția invocata a reținut ca Stațiunea de Cercetare de mai sus nu a funcționat niciodată în subordinea acestui minister însa a apreciat ca raportat la dispozițiile art. 5 din HG nr.517/1999 paratul recurent are calitate procesuala pasiva în cauza. Din analiza dispozițiilor art. 5 aliniat 1 din HG 517/1999 rezulta ca M. A. și Dezvoltării Rurale exercita prerogativele dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole ce aparțin domeniului public sau privat al statului iar aliniat 2 al aceluiași text de lege prevede ca fac excepție de la prevederile aliniatului 1 suprafețele de teren strict necesare pentru cercetarea si producerea de semințe si material săditor din categorii biologice superioare si de animale de rasa,administrate de institutele si stațiunile de cercetare si producție agricolă si terenurile proprietate de stat folosite de unitățile de învățământ cu profil agricol sau silvic.
Prin HG nr. 1460/2006 privind înființarea unor stațiuni de cercetare-dezvoltare agricola în domeniul culturii plantelor de câmp prin reorganizarea unor stațiuni de cercetare si producție agricola în domeniul culturii plantelor de câmp la Anexa II art.1 se prevede ca se înființează Stațiunea de Cercetare Agricola Oradea,institutie publica cu personalitate juridica, finanțata din venituri proprii, în subordinea Academiei de Științe Agricole si Silvice-G. I. Sisesti prin reorganizarea Stațiunii de C. Agrozootehnice Oradea care se desființează. Si art. 3 aliniat 3 din Legea nr.45/2009 privind organizarea si funcționarea Academiei de Stiinte Agricole si Silvice G. I. Sisesti si a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii si industriei alimentare cu modificările si completările ulterioare ASAS este instituție autonoma apolitica de drept public si de utilitate publica,cu personalitate juridica,de consacrare științifică si de cercetare în domeniile fundamentale si aplicative ale agriculturii si ale ramurilor componente ale acesteia. În lista prevăzuta în Anexa 4 din Legea nr.45/2009 la punctul 3 este menționată și Stațiunea de Cercetare –Dezvoltare Agricola Oradea care este preluata de intimata U. Oradea, trecând în subordinea acesteia. Din analiza tuturor acestor dispoziții legale rezulta ca recurentul nu are calitate procesual pasiva în cauza, mai mult terenul în litigiu nu se afla în posesia si folosința recurentului.
În contextul considerentelor mai sus expuse instanța de recurs apreciază ca fiind fondat recursul formulat de recurent, urmând a-l admite ca atare în temeiul art.312 alin.3 coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod procedura civila împotriva sentinței recurate pe care o va modifica în parte în sensul ca va respinge cererea de chemare în judecata formulata de reclamantele B. C. și T. M. fata de paratul M. A. și Dezvoltării Rurale ca fiind lipsit de calitate procesuala pasiva, va menține restul dispozițiilor sentinței recurate si va lua act ca nu au fost solicitate cheltuieli de judecata de către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ca fondat recursul civil formulat de recurentul M. A. și Dezvoltării Rurale cu sediul în București, .. 24, sector 3 în contradictoriu cu intimații B. C. cu dom. în Oradea, ., ., jud. Bihor, T. M. cu dom. în Oradea, ., .. 2, jud. Bihor, U. Oradea cu sediul în Oradea, .. 5, jud. Bihor, Stațiunea de C. Agrozootehnice Oradea cu sediul în Calea A., nr. 5, jud. Bihor, C. L. S. împotriva sentinței civile nr. 9983 din 5.07.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o modifică în parte în sensul că respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele B. C. și T. M. față de paratul M. A. și Dezvoltării Rurale ca fiind îndreptată împotriva unui pârât lipsit de calitate procesuala pasiva.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22.01.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
A. C. C. R. M. S. O. I.
Red. jud. S.M.
Red. jud. fond N.M.
Tehnored. I.O.
2 ex/14.02.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 145/2013. Tribunalul BIHOR | Pretenţii. Decizia nr. 209/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
