Contestaţie la executare. Sentința nr. 5388/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5388/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 08-03-2013 în dosarul nr. 5999/271/2008*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 240/R/2013
Ședința publică de la 08 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. R.
Judecător L. E. M.-G.
Judecător F. I. C.
Grefier S. O.
Pe rol fiind judecarea recursului Civil declarat împotriva sentinței civile nr. 5388/05.04.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, formulat de recurenții M. E. ȘI FINANȚELOR și D. B. în contradictoriu cu intimata T. G., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, că recursul este motivat, după care:
I n s t a n ț a, consideră cauza lămurită.
TRIBUNALUL
Deliberând:
Asupra recursului de fata retine următoarele - prin sentința civilă nr. 5388/05.04.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a dispus următoarele:
- s-a respins excepția perimării invocată de contestatorul M. E. ȘI FINANȚELOR.
- s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatorul M. E. ȘI FINANȚELOR, cu sediul în București ., sector 5, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B. cu sediul în Oradea, .. 2B, județul B. în contradictoriu cu intimata T. G., cu domiciliul procesual ales în Oradea, Parcul T. nr. 10, jud. B., cu consecința anulării actelor de executare din dos. nr. 372/E/2008 al SEJ B. întocmite ulterior intrării în vigoare a OUG nr. 71/2009.
- s-a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în garanție formulată de M. E. ȘI FINANȚELOR în contradictoriu cu chematul în garanție M. JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR CETĂȚENEȘTI, cu sediul în București, ., sector 5.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 757/LM/2007 a Tribunalului B. irevocabilă prin decizia civilă nr. 188/2008/R din 07.02.2008 a Curții de Apel Oradea au fost obligați pârâții M. E. și Finanțelor, M. Justiției, Curtea de Apel Oradea și Tribunalul B. să-i plătească intimatei suma de_ lei actualizată cu indicele de inflație reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% .
În baza hotărârilor judecătorești menționate anterior, intimata a sesizat SEJ B. în vederea executării silite .
În dosarul execuțional nr. 372/E/2008 executorul judecătoresc a procedat, în temeiul disp. art. 3712 C.pr.civ, la actualizarea sumei dispuse prin hotărârea menționată, întocmind în acest sens procesul verbal din 27.05.2008 prin care s-a stabilit valoarea creanței la suma de_,02 lei, compusă din_,71 lei reprezentând drepturi salariale cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% și 6100,31 lei cu titlu de onorariu și alte cheltuieli de executare.
Prin Somația nr. 1/28.05.2008 M. Justiției, Tribunalul B. și Curtea de apel Oradea au fost somați ca în termen de 1 zi să-i achite intimatei suma de de_,02 lei.
Prin somația nr. 2/28.05.2008 a fost somat și M. E. și Finanțelor Publice ca în cel mai scurt termen de la primirea somației să aloce fondurile necesare în vederea achitării de către M. Justiției a sumei arătate. S-a mai solicitat Ministerului Finanțelor ca, în ipoteza în care în bugetul Ministerului Justiției, la titlul cheltuieli salariale, nu sunt sume de bani disponibile, în temeiul disp. OG nr. 22/2002, modificată prin Legea nr. 110/2007 să facă demersuri pentru suplimentarea titlului de cheltuieli, iar în cazul în care nu se va face plata, după expirarea termenului de 6 luni, se va proceda la executarea sa silită.
Astfel cum rezultă din cele descrise anterior, contestatorul alături de ceilalți debitori a fost obligat, prin hotărâre judecătorească irevocabilă și executorie, cu putere de lege, la plata unor drepturi de natură salarială în favoarea intimatei, obligația de plată nefiind stabilită doar în sarcina Ministerului Justiției cum eronat se afirmă. Ori în aceste condiții, reținând și că executarea silită a fost demarată împotriva celor patru debitori obligați prin hotărâre judecătorească, dintre care Tribunalul B. și Curtea de Apel Oradea își au sediul în județul B., în raza teritorială de competență a B. B., este evident că acesta este competent din acest punct de vedere să efectueze acte de executare silită, nulitatea actelor de executare invocată pe acest motiv fiind neîntemeiată.
În ceea ce privește termenul de 6 luni prevăzut de art. 2 din OG 22/2002, acest termen este aplicabil conform conținutului actului normativ arătat, doar în situația în care obligația de plată stabilită prin titlurile executorii nu poate începe sau continua din cauza lipsei de fonduri.
Termenul de 6 luni, apreciază instanța, nu trebuie înțeles ca un beneficiu acordat debitorului și ca un interval în care este permisă neexecutarea obligației, ci, dimpotrivă, ca un interval maxim în care legea pretinde instituției publice să facă toate demersurile pentru plată, dar doar în condițiile în care nu ar dispune de fonduri suficiente pentru plata obligațiilor sale.
Avand în vedere cele de mai sus, instanța apreciază că atâta timp cât contestatoarea nu a trecut de îndată și din oficiu la executarea benevolă a obligațiilor stabilite prin titlul executoriu și nici nu a facut dovada inexistentei fondurilor, creditorul este îndreptățit să procedeze la executarea silită potrivit dreptului comun, cheltuielile de executare fiind în sarcina sa, potrivit prevederilor art. 3717 C. pr.civ .
Însă reține instanța că, prin OUG nr. 75/2008, prin OUG nr. 71/2009, prin OUG nr. 45/2010 și prin OUG nr. 113/2010 s-a dispus eșalonarea obligației de plată a sumelor prevăzute în titlurile executorii emise având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției.
Prin Legea nr. 229/2011 s-a respins OUG nr. 45/2010 pentru modificarea art. 1 din OUG nr. 71/2009, iar OUG nr.113/2010 a fost respinsă prin Legea nr. 196/2011.
Prin Legea nr. 230/5.12.2011 pentru aprobarea OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, în vigoare din 11.12.2011, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 a fost adoptată, cu următoarea modificare:
"Art. 1. - (1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2011, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 5% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 10% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
d) în anul 2015 se plătește 25% din valoarea titlului executoriu;
e) în anul 2016 se plătește 35% din valoarea titlului executoriu.
(2) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.”
Ținând seama de succesiunea actelor normative mai sus indicate, prin care plata drepturilor salariale a fost eșalonată succesiv, ulterior începerii executării silite, iar mai apoi fiind suspendată orice formă de executarea silită, este evident că executarea silită nu s-a perimat, astfel că instanța va respinge excepția perimării invocate ca neîntemeiată .
Cu privire la legalitatea executării silite instanța reține că toate actele de executarea silită încheiate anterior intrării în vigoare a OUG nr. 71/2009 sunt legal întocmite și numai actele ulterioare sunt nelegale .
Față de considerentele ce preced, instanța va aprecia ca parțial întemeiată contestația la executare și în consecință în temeiul disp. art. 402 C.pr.civ, o va admite în parte, în limitele anterior arătate.
Cererea de chemare în garanție urmează a fi respinsă ca inadmisibilă în temeiul disp. art. 63 c.pr.civ, deoarece în cauză se contestă doar legalitatea actelor de executare fără a se pune în discuție existența unei obligații de despăgubire, condiție expres prevăzută de art. 60 C.pr.civ .
Fără cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate de nici una dintre părți.
Împotriva acestei sentințe, in termen legal, a declarat recurs contestatorul M. E. ȘI FINANȚELOR, prin D. B., criticând hotărârea atacata sub aspectul nelegalitatii si netemeiniciei, solicitând ca in urma admiterii recursului, sa se dispună admiterea contestației la executarea silita si anularea actelor de executare silita efectuate in dosarul execuțional nr. 372/E/2008 al SEJ BEIUSAN.
In motivarea recursului, recurentul invoca dispozițiile Deciziei nr. 10 din 19.09.2011 pronunțata de ICCJ, potrivit cărora MFP are rolul de administrator al bugetului, dar nu are atribuția de a vira ordonatorilor de credite alte sume decât cele prevăzute in legea bugetului de stat si cu respectarea acesteia. Ca urmare, desfășurarea unei executări silite împotriva acestei instituții este inadmisibila, creditorul putând efectua demersuri in vederea punerii in executare a titlului executoriu, doar fata de angajator.
Recurentul invoca si prevederile OUG nr. 75 din 2008 si OUG nr. 71 din 2009 prin care s-a stabilit eșalonarea plătii drepturilor salariale. Recurentul invoca si perimarea executării silite.
Intimatei nu si-au exprimat poziția procesuala in recurs.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate de recurent, ținând cont si de prevederile art. 304 indice 1 c.pr.civ., tribunalul retine ca acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor succede.
Titlul executoriu care sta la baza actelor de executare silita efectuate in dosarul execuțional nr. 372/E/2008 al SEJ „B.”, constituie sentința civila nr. 757/LM/2007 pronunțata de Tribunalul B. rămasa irevocabila prin decizia civilă nr. 188/2008/R/07.02.2008 a Curții de Apel Oradea urmare a respingerii recursului, prin care s-a dispus plata unor drepturi salariale cu titlu spor de risc si suprasolicitare nervoasa.
Analizând dispozitivul titlului executoriu, precum si considerentele acestuia in măsura in care explicitează si detailează dispozitivul, constituind corp comun cu acesta, rezulta ca intimații angajatori, M. JUSTITIEI, CURTEA DE APEL ORADEA si TRIBUNALUL B., au fost obligați la plata sumelor datorate cu titlu drepturi salariale fata de angajații lor, iar in sarcina intimatului M. FINANTELOR PUBLICE prin D. B. s-a instituit o obligație diferita, respectiv aceea ca in calitate de ordonator principal de credite, sa constituie la dispoziția angajatorilor, fondurile necesare plătii drepturilor salariale.
Aceasta obligație de a face instituita in sarcina contestatorului recurent este de asemenea susceptibila a fi adusa la îndeplinire pe cale executării silite, in conformitate cu prevederile 580 indice 2 si următoarele c.pr.civ. privind executarea silita a obligațiilor de a face.
In acest sens, au fost emise in cadrul dos. execuțional nr. 372/E/2008 al SEJ „B.”, somațiile nr. 1/28.05.2008 si nr. 2/28.05.2008, ambele emise anterior OUG nr. 71/2009 cu modificările ulterioare, prin care s-a procedat la amânarea si eșalonarea plătii sumelor prevăzute in titlurile executorii care au ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar., respectiv anterior suspendării executării silite dispusa prin același act normativ.
Nefondate sunt si criticile recurentului privitoare la perimarea executării silite, având in vedere dispozițiile art. 389, al. 2 c.pr.civ., potrivit cărora, in caz de suspendare a executării silite, termenul de perimare curge de la încetarea suspendării.
Corect a reținut prima instanța si faptul că toate actele de executare silită emise in dos. execuțional nr. 353/E/2008 al SEJ „B.”, sânt încheiate anterior intrării în vigoare a OUG nr. 71/2009, deci anterior eșalonării plăților si anterior suspendării proceduralii de executare silita, fiind astfel legal întocmite, ulterior nefiind întreprins nici un act de executare susceptibil a fi anulat.
F. de considerentele mai sus arătate, in temeiul dispozițiilor art. 312 c.pr.civ., instanța urmează sa dispună respingerea recursului ca nefondat, nefiind incidente motivul de modificare prevăzut de art. 304, pct. 9 c.pr.civ. invocat de recurent si nefiind identificate nici alte motive de ordine publica care sa conducă la modificarea sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil introdus de recurentul M. E. ȘI FINANȚELOR, prin D. B., cu sediul în București ., sector 5, în contradictoriu cu intimații T. G., dom. ales în Oradea, Parcul T., nr. 10, jud. B. și și M. JUSTITIEI ȘI LIBERALITĂȚILOR CETĂȚENEȘTI, cu sediul in București, ., sector 5, împotriva sentinței civile nr. 3401 din 29.02.2012 pronunțata de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează in totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitiva si irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Martie 201
Președinte, M. C. R. | Judecător, L. E. M.-G. | Judecător, F. I. C. |
Grefier, S. O. |
Red. Jud. I.F. L. G.
Red. Jud. T.B. – M.- G. L.E.
Tehonred.S.O.
2 ex/ 14 Martie 2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 738/2013. Tribunalul BIHOR | Legea 10/2001. Sentința nr. 280/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
