Fond funciar. Decizia nr. 686/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 686/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 06-06-2013 în dosarul nr. 12522/271/2008*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR ORADEA
-SECȚIA I CIVILĂ-
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 686/R/2013
Ședința publică din 6 iunie 2013.
INSTANȚA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTEBULZ J.
JUDECĂTOR D. C. - vicepresedintele instantei
JUDECĂTOR C. D.
GREFIER I. O.
Pe rol fiind pentru azi pronunțarea recursului civil formulat de recurenta S. E. în contradictoriu cu intimații D. A., D. L., C. M., P. N., Ș. E., C. LOCALĂ TĂUTEU DE A. A LEGII FONDULUI FUNCIAR, C. JUDEȚEANĂ BIHOR DE A. A LEGII 18/1991, S. ROMÂN reprezentat de M. FINANȚELOR PUBLICE, S. L. T. împotriva sentinței civile nr. 2110/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 30 mai 2013 când părțile prezente au pus concluzii în recurs, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceea data, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru astăzi.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față instanța de recurs constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2110 din data de 7 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Marghita a fost respinsă acțiunea precizată de reclamanta S. E. in contradictoriu cu pârâții D. A., D. L., C. M., P. N., Ș. E., S. L. T., C. DE A. A L18/91 TĂUTEU, C. JUDEȚEANĂ DE A. A L18/91, S. Român prin M. Finanțelor prin DGFP Bihor Oradea, a fost admisă cererea reconvențională formulate de pârâtul D. A. împotriva reclamantei cu același obiect, s-a constatat nulitatea absoluta parțiala a Titlului de proprietate nr 1514/04.09.2006 eliberat numitei D. M. moștenitoare după defunctul Drimbo G. in privința parcelelor de la nr top 491, 1423, 1424, 1425 Chiribiș, a fost obligată C. Locala Tăuteu si C. Județeana Bihor pentru aplicarea legilor fondului funciar să elibereze pentru parcelele de la nr 491, 1423, 1424, 1425 Chiribiș, un titlu de proprietate comun pentru toți moștenitorii defunctului Drimbo G., s-a constatat nulitatea absoluta parțiala a TP 1514/04.09.2006 eliberat numitei Drimbau M., in privința topograficelor 145, si 144 Chiribiș, s-a dispus rectificarea înscrierilor de sub B 8-10 din Cf 68 Chiribiș in sensul radierii lor, fără cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamantele D. M. și S. E. împreună cu pârâții D. A., D. L., C. M., P. N., Ș. E., sunt succesorii defunctului D. G. decedat la 6 aprilie 1988.
Calitatea de succesori au dovedit-o cu actele de stare civilă depuse în copie la file 15-24 din dosarul cauzei.
În această calitate părțile își dispută dreptul de proprietate asupra unei parcele de teren în intindere de 5755 mp, situat în extravilanul localității Chiribiș, . ,,Togul iepurii’’ identificat prin nr A249, .> Pentru acest teren, în aplicarea dispozițiilor legii speciale nr 18/1991, s-a emis titlul de proprietate nr 1360/10.05.2004 pe seama pârâtului D. A..
În principal acțiunea reclamantelor vizează anularea acestui titlu de proprietate și emiterea unui alt titlu de proprietate pe seama tuturor succesorilor defunctului D. G.. Interesul deosebit al părților pentru acest teren constă în faptul că, așa cum arată C. locală în adresa înaintată instanței, o parte din teren a fost expropriat pentru Autostrada Transilvania și s–au plătit despăgubiri proprietarilor.
Analizând în primul rând îndreptățirea pârâtului D. A. la emiterae titlului de proprietate pe numele său instanța de fond a examinat actele are au stat la baza emiterii acestui titlu, comunicate de către C. Locală Tăuteu de aplicare a legii fondului funciar și care se regăsesc în copie la file 65-82 din dosarul cauzei.
Din conținutul acestor acte a reținut că prin cererea înregistrată la Comisie sub nr 255 din 19.03.1991, fila 67, pârâtul D. A. a soliciutat reconstituirea proprietății asupra 1,24 Ha teren arabil și 0,22 Ha vie iar potrivit cererii de intrare în CAP a lui D. A. din 12 oct 1961, fila 68, acesta a adus în CAP 0,80 Ha teren arabil.
În registrul agricol nu are poziție separată în anul 1959 fiind trecut la poziția părinților săi D. G. și M., el apărând ca fiu alături de ceilalți frați ai săi.
În anexa cu validările cererilor pentru reconstiuirea drepturilor de proprietate, fila 69, D. A. este validat la poziția 58 cu 1,46 Ha teren.
În condițiile în care în sepță s-a făcut dovada că pârâtul D. A. a adus în CAP o suprafață de teren, că a formulat cerere în termen pentru reconstiuirea proprietății asupra acestui teren, cerere care i-a fost validată și nu a fost invalidată ulterior, reconstituirea proprietății prin titlul atacat nr 1360/10.05.2004 este legală.
În acest context instanța de fond a reținut că potrivit art 2 alin 2 din Legea nr.1/2000 drepturile dobândite cu respectarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, pentru care au fost eliberate adeverințe de proprietate, proces-verbal de punere în posesie sau titlu de proprietate, rămân valabile fără nici o altă confirmare.
Reclamantele și pârâții succesori ai lui D. G. au formulat cerere pentru reconstiuirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut antecesorului lor, în baza legii nr 247/2005, cererea fiind depusă la data de 09.sept 2005 și înregistrată sub nr 80/09.09.2005, fila 14.
Prin raportare la dispoziția sus citată orice reconstiuire a proprietății în favoarea acestora nu poate aduce atingere drepturilor pârâtului D. A. reconstituite legal.
Pentru considerentele ce preced instanța de fond în baza art. 54 din Legea nr. 18/1991 a respins acțiunea principală în întregul ei.
Chiar dacă acțiunea a fost formulată ca succesiune, obiectul succesiunii este suprafața de teren despre care s-a făcut vorbire ori dacă s-a respins primul capăt de cerere celelalte de cereri au rămas fără obiect.
Referitor la cerere reconvențională formulată de către pârâtul D. A. instanța reține că, în condițiile în care 5 moștenitori de-ai lui D. G. au formulat o cerere comună pentru reconstiuirea dreptului de proprietate asupra terenurilor ce au aparținut defunctului D. G., s-a reconstituit proprietatea doar în folosul unui singur moștenitor.
Astfel prin cerere înregistrată la Primăria comunei Tăuteu sub nr. 80 din 09.09.2005 moștenitorii D. M., C. M., Pityer N., Ș. E. și S. E. au cerut reconstituirea în baza Legii nr. 247/2005 și s-a emis titlul de proprietate nr. 1514/04.09.2006 pe numele lui D. M. în calitate de moștenitoare după D. G..
Potrivit art. 13 alin 3 din Legea nr. 18/1991 titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun.
În condițiile în care nu s-a respectat această prevedere legală emițându-se titlu de proprietate pe numele unui singur moștenitor cererea reconvențională este întemeiată și în baza art 58 din Legea nr 18/1991 a fost admisă cu consecința constatării nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr. 1514/04.09.2006 eliberat numitei Drimbau M. moștenitoare după defunctul Drimbo G. in privinta parcelelor de la nr. top 491, 1423, 1424, 1425 Chiribiș și obligării Comisiei Locale Tauteu si Comisiei Județene Bihor pentru aplicarea legilor fondului funciar să elibereze pentru parcelele de la nr.top 491, 1423, 1424, 1425 Chiribiș, un titlu de proprietate comun pentru toți moștenitorii defunctului Drimbo G..
Întrucât înscrierile din cartea funciară efectuate în baza titlului anulat nu mai consfințesc realitatea în baza art. 51 din Legea nr. 7/1996 s-a dispus rectificarea înscrierilor de sub B 8-10 din Cf 68 Chiribiș in sensul radierii lor.
În privința cheltuielilor de judecată instanța de fond a reținut că potrivit art. 274 cod de procedură civilă reclamantele căzând în pretenții nu sunt îndreptățite la cheltuieli iar pârâții nu au depus chitanța pentru plata onorariului avocațial. În acest context instanța nu va acorda cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal și scutit de plata taxei de timbru a formulat recurs reclamanta S. E. solicitând instanței admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și în consecință constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. 1360/10.05.2004 emis pe seama pârâtului D. A. pentru suprafața de 5.755 mp în . . de rd. 6 și 7; să se stabilească că masa succesorală rămasă în urma defunctului D. G. este compusă din imobilul situat în localitatea Chiribiș, Județul Bibor înscris în titlul de proprietate nr. 1360/10.05.2004 în natură teren arabil în extravilan in suprafață de 5.755 mp . . stabilească că moștenitori cu vocație la succesiune suntem subsemnata și pârâții: D. A., D. L., C. M., P. N., Sumălan E. și S. L., dispunerea sistării stării de indiviziune prin indivizualizarea/atribuirea întregii mase succesorale în proprietatea pârâtului D. A. urmând ca acesta să fie obligat la plata unor sulte în favoarea subsemnatei și celorlalți pârâți în funcție de cota succesorală stabilită, iar în ceea ce privește acțiunea reconvențională solicită respingerea acesteia.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat de către recurenți că instanța în baza probelor administrate nu a reținut în mod corect starea de fapt și nici situația juridică reală a titlurilor de proprietate emise, în mod corect a reținut faptul că prin cererea înregistrată la Comisie sub nr. 255 din 19.03.1991 pârâtul D. A. a solicitat reconstituirea proprietății asupra 1,24 ha teren arabil și 0,22 ha vie, dar în continuare a apreciat eronat că potrivit cererii din data de 12.10.1961 numitul D. A. a adus în CAP o suprafață de 0,80 ha teren arabil bazându-se pe considerente false, D. A. avea doar 18 ani la data cooperativizării și în registrul agricol el este doar membru de familie a lui D. G. și M., mai mult, cererea de înscriere în CAP a pârâtului D. A. se referă la o suprafață de teren de 0,80 ha, pârâtul ar fi adus pământ în Chribiș și F. și nicidecum în Tăuteu. Cu suprafața de teren din Tăuteu s-a înscris în C.A.P. numita D. M., antecesoarea părților litigante în data de 21.08.1961 conform cererii existente la dosarul cauzei.
Se mai arată de către recurent că, dacă a făcut dovada că a adus o suprafață de teren, nicidecum cea în litigiu, în CAP și i-a validat C. atunci sunt îndreptățiți să primească ceea ce doresc fără a analiza dacă pe aceea suprafață mai sunt și alții moștenitori îndreptățiți, în speță reclamanta, o astfel de apreciere este falsă și se impune a fi înlăturată din considerentele instanței de fond, mai mult, acest considerent vine în contradicție flagrantă și cu alte considerente ale instanței de fond, care în situația titlului lui D. M. a avut alte argumente, respectiv „ potrivit art. 13 alin 3 din Legea nr 18/1991 titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun” și „în condițiile în care nu s-a respectat această prevedere legală emițându-se titlu de proprietate pe numele unui singur moștenitor cererea reconvențională este întemeiată și în baza art 58 din Legea nr 18/1991 va admisă cu consecința constatării nulității absolute parțiale a Titlului de proprietate nr 1514/04.09.2006 eliberat numitei Drimbau M.”.
Cu privire la considerentul instanței de fond din sentința anterioară, arată recurenta, care în mod evident a influențat și sentința actuală, „soții D. au adus în CAP în anul 1961 teren cu care au figurat în registrul agricol având 58 ari în . al faptului că instanța de fond a asociat acel teren cu terenul intravilan unde de altfel se află și casa de locuit, terenul intravilan este următoarea poziție din registrul agricol și anume 57 ari iar în ceea ce privește prima poziție acesta este situat în Tăuteu, este teren arabil, poartă denumirea de Viața Nouă și este terenul în suprafață de 5755 mp reconstituit nelegal în favoarea pârâtului D. A..
Din ansamblul probatoriului administrat rezultă faptul că în ceea ce privește titlul de proprietate al pârâtului acesta este lovit de nulitate absolută întrucât a fost emis pe numele lui D. A. chiar dacă în fostul C.A.P. s-a înscris tatăl acestuia și în speță tatăl subsemnatei, D. G., astfel se impune anularea acestuia și emiterea unui nou titlu de proprietate pe numele tuturor moștenitorilor.
De asemenea, arată recurenta, trebuie observat faptul că cererea prin care D. A. s-a înscris în C.A.P. se referă la alte suprafețe aflate în alte locații decât imobilul în litigiu, acesta s-ar fi înscris cu suprafața de 0.30 ha în localitatea Chiribiș și 0.50 ha în localitatea Făncica pentru ca ulterior să solicite reconstituirea din locația Tăuteu fapt care contravine flagrant dispozițiilor legale în materie.
Prin întâmpinare, intimații D. A. și D. L. au solicitat respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.
În dezvoltarea întâmpinării s-a învederat că atât recursul de fata cat si cererea de chemare in judecata precizata sunt netemeinice deoarece suprafața in litigiu a fost adusa in CAP de către D. A., așa cum atesta cererea sa de înscriere in CAP din data de 12 octombrie 1961 si nu de către autorul comun al lor, defunctul Drimbo Gyorgvi.
Cererea sa de înscriere in CAP face dovada deplina conform dispozițiilor art. 11 al. 1 din L. 18/1991. El împreuna cu familia sa am folosit terenul pana la colectivizare, si de la Revoluție pana in momentul in care am fost expropriați de către S. R. in vederea construirii Autostrăzii Transilvania, fără ca in aceste intervale posesia si folosința lor sa fi fost tulburate in vreun fel, stare de fapt confirmata de către martorii audiați in cauza in primul ciclu procesual, în special de martorele F. M. si D. F., care au arătat ca atat casa si terenul aferent acesteia, cat si terenul din extravilan afectat de construcția autostrăzii, au fost folosite exclusiv si neîntrerupt de către D. A..
Asa fiind, conform dispozițiilor art. 8 aliniat 2 din Legea 18/1991, terenul in litigiu a fost in mod corect reconstituit in favoarea sa, motivele invocate de reclamante putând fi înlăturate cu ușurința prin observarea celor doua titluri de proprietate, dar si a procesului verbal do punere in posesie a numitei D. M..
Astfel, prin cererea adresata Comisiei, la litera a) din cerere se solicita suprafața de 57 ari teren arabil situat intre Tauteu si Chiribis, „teren cu care D. M. si numitul D. G. fostul meu soț decedat am intrat in CAP...in anul 1961...”
Apreciază intimații că este vorba de un singur teren extravilan, iar pentru respectivul teren, prin titlul de proprietate 1514/2006 numitei D. M. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra parcelei nr. 491 in suprafața de 5755 mp, aceasta fiind pusa in posesie si semnând procesul verbal de punere in posesie fără obiecțiuni.
De asemenea, se arată de către intimați că, deși se susține cu obstinație de către recurente faptul ca ar fi avut 18 ani la colectivizare, nu avea 18 ani la cooperativizare, deoarece este născut la data de 25 ianuarie 1937.
Se mai susține de către recurente ca D. A. ar fi adus teren in CAP la Chiribis si nu la Tauteu, din nou este o falsa afirmație si o confuzie creata artificial deoarece satul Chiribis face parte din . care, evident, titlurile de proprietate sunt eliberate de C. Locala Tauteu, mai mult, analiza atenta a cererilor de intrare in CAP si a registrului agricol releva si alte aspecte, astfel, cererea atribuita lui D. M. si datata 21 august 1961 nu ii aparține acesteia, ci unei alte persoane cu același nume (in loc. Chiribis numele „D.” este foarte frecvent si aparține câtorva zeci de familii) iar in sprijinul acestei afirmații vin doua argumente: cererea ii aparține unei persoane pe nume „D. M. a lui V. K.”, iar semnătura executata pe cerere nu este a antecesoarei lor, pentru verificare fiind suficienta comparația cu adevărata cerere formulata de D. Cheorghe la data de 05 septembrie 1961 si semnata atât de acesta, cat si de D. M..
Prin aceasta din urma cerere D. Cheorghe si D. M. vine in întovărășire doar cu 0,50 ha teren arabil, aceste date se coroborează si cu registrul agricol al lui D. G., care vine in întovărășire cu 0,58 ha in anul 1959, pentru ca in anii 1960 si 1961 sa rămână in întovărășire cu doar 0,37 ha.
In aceeași logica se înscrie si cererea datata 19 septembrie 1961 si atribuita lui D. G.. Suprafața de teren cu care acest D. G. vine in întovărășire este modificata prin suprascriere peste original, iar cererea este semnata de D. G. si D. V.. Evident, este vorba de un alt D. G., căsătorit cu D. V., si nu de antecesorul lor.
Relativ la casa si terenul aferent acesteia solicită intimații a lua in considerare atât probele administrate in cauza in primul ciclu procesual, cat si poziția paratelor, exprimata fără echivoc in fata instanței de judecata la termenul din 20 iunie 2011, ocazie cu care paratele au arătat ca nu contesta proprietatea asupra casei, ci doar asupra terenului aferent acesteia, deoarece cu respectivul teren ar fi intrat in CAP defuncta D. M..
Aceasta din urma afirmație nu are nici un suport probator, iar cererea principala este netemeinica si din alta perspectiva: proprietatea lui D. A. asupra casei este dovedita prin înscrisurile depuse la dosar inclusiv contractul de vânzare-cumpărare. Eliberarea titlului de proprietate in favoarea sa este justificata prin dispozițiile art. 23 din L. 18/1991.
In ceea ce privește constatarea nulității absolute a titlului 1514/2006 in privința topograficelor 144 si 145 înscrise in CF 68 Chiribis, aceasta se întemeiază pe dispozițiile art. III al. 1 din Legea 169/1997 modificata prin Legea 247/2005, combinate cu dispozițiile art. 8 din Legea 18/1991, deoarece topograficele in discuție reprezintă casa, curte si gradina situate in intravilanul localității Chiribis. situate administrativ la numărul 187 si care constituie domiciliul său si al familiei sale încă din anul 1978, an in care a cumpărat imobilele in litigiu de la antecesorul reclamantelor, defunctul Drimbo G. (in realitate D. G. dar maghiarizat forțat).
Din anul 1978 el si familia sa folosesc imobilele in mod continuu, netulburat, public si in nume de proprietar, plătind toate impozitele aferente acestor imobile, iar in acest sens dețin atât contractul de vânzare-cumpărare încheiat in anul 1978, cat si adeverința eliberata de către Primăria .> Titlul de proprietate 1514/2006 este cu atat mai nelegal cu cat este eliberat pentru o suprafața de teren care nu a fost cooperativizata niciodată, ceea ce vine in contradicție flagranta cu dispozițiile art. 8 al. 1 din L.18/1991.
Având in vedere cele arătate mai sus, apreciază intimații ca înscrierile de carte funciara făcute in baza titlului nul pot si trebuie sa fie rectificate in sensul radierii lor, in baza art. 33 si următoarele din Legea 7/1996, fiind îndeplinite condițiile art. 34-36 din aceeași lege.
Verificând sentința recurată, prin prisma criticilor recurentei, precum si prin prisma motivelor de casare din oficiu, instanța constată că acestea nu sunt întemeiate, pentru urmatoarele considerente:
Conform art. III din Legea nr.169/1997, pe calea acțiunii în constatarea nulității absolute se poate obține desființarea actelor de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, fiind avute în vedere în principiu, titlurile de proprietate și procesele-verbale de punere în posesie, care au menirea de a stabili faptic amplasamentul terenurilor cuprinse în titlul de proprietate.
În acest sens, în practica judiciară s-a decis că obiectul cererii în constatarea nulității absolute a unui titlu de proprietate privește în sine titlul de proprietate și procesul-verbal de punere în posesie care stabilește amplasamentul efectiv al terenurilor asupra cărora s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Din actele dosarului reiese că, suprafața în litigiu, a fost adusă în CAP de către pârât, așa cum rezultă din cererea de înscriere în CAP din anul 1961 (fila 48 dosar fond).
De asemenea, pârâtul a formulat cerere de reconstituire în baza Legii nr.18/1991.
La baza emiterii titlului de proprietate a stat o hotărâre a comisiei de validare, constatându-se așadar că titlul de proprietate emis pârâtului a avut la bază derularea procedurii speciale de reconstituire a dreptului de proprietate prevăzută de legea fondului funciar, procedură care confirmă existența în patrimoniul pârâtului a terenului în litigiu.
Potrivit art. III al.1 lit. a, din Legea nr.169/1997, cu modificările intervenite prin Legea nr.247/2005, sunt lovite de nulitate absolută potrivit legislației civile aplicabile la data încheierii actului juridic civil, actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri.
Prin art. III din Legea nr.169/1997, s-a instituit o aplicare concretă a principiului nerectroactivității legii civile noi, urmărindu-se asigurarea stabilității circuitului civil.
Așadar, în speța dedusă judecății, pentru a fi aplicabile dispozițiile art. III al.1lit.a din Legea nr.169/1997, ar trebui ca actele de reconstituire realizate în favoarea pârâtului să se fi făcut cu încălcarea dispozițiilor legii civile aplicabilă la data încheierii actului juridic, în cazul de față, al Legii nr.18/1991.
Având în vedere că în raport de legislația civilă în vigoare la data eliberării titlului de proprietate al pârâtului, consecutiv emiterii hotărârii Comisiei Județene, nu se poate reține că actele de reconstituire realizate în favoarea pârâtului sunt lovite de nulitate absolută, astfel incat tribunalul constată că în speța dedusă judecății nu sunt aplicabile dispozițiile mai sus evocate.
Reclamanta avea la dispoziție procedura plângerii împotriva hotărârii comisiei județene și nu acțiunea în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate și procesului-verbal de punere în posesie.
În consecință, persoana care a uzat de procedura reconstituirii dreptului de proprietate nu poate uza de calea acțiunii în constatarea nulității absolute a titlului de proprietate, câtă vreme nu a contestat actele premergătoare emiterii titlului de proprietate.
În acest sens, în practica judiciară s-a decis că legile adoptate în materia fondului funciar au instituit o procedură specială de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere, procedura finalizată cu emiterea titlului de proprietate.
Fiind o procedură specială,persoanele îndreptățite la reconstituire trebuie să respecte întocmai succesiunea etapelor ei și conteste în condițiile precis determinate de lege.
Orice nemulțumire a solicitanților legată de reconstituire sau punere în posesie, trebuie adusă la cunoștința comisiilor de aplicare a legii fondului funciar, care rezolvă acest gen de contestații, anterior emiterii titlului de proprietate.
După eliberarea titlului de proprietate, asemenea contestații nu sunt posibile, întrucât acceptarea lor ar presupune o eludare și o nesocotire a dispozițiilor legale ce reglementează expres procedurile cu caracter prealabil în reconstituirea proprietății.
Desigur, în eventualitatea în care titlul de proprietate sau procesul-verbal de punere în posesie nu au respectat validarea dreptului de proprietate, atunci pe calea acțiunii în constatarea nulității absolute se poate cere desființarea unor asemenea acte și emiterea unui proces-verbal sau titlu de proprietate care să respecte validarea dreptului de proprietate și amplasamentul stabilit prin validare.
Titlul de proprietate este doar un act administrativ de confirmare a existentei si intinderii dreptului de proprietate, recunoscut si reconstituit prin actul administrativ-juridictional, Hotararea data de C. judeteana. In opinia instantei, nu se poate solicita constatarea nulității unui titlu de proprietate, fără a se ataca si actul in temeiul caruia a fost acesta emis, intotdeauna actul administrativ-jurisdictional ramanand valabil si trebuind sa produca si efecte juridice cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea titularului.
Altfel spus, Hotararea comisiei judetene, autoritate publica cu autoritate administrativ-jurisdictionala, are aceeasi forta si valoare ca si o hotarare data de o instanta judecatoreasca, in cazul in care este acceptata de parti, fiind emisa in baza si in executarea legilor organice speciale.
Deci, titlul de proprietate nu este altceva decat un act administrativ de confirmare a existentei si intinderii dreptului de proprietate, emis in executarea actului administrativ-jurisdictional, cu caracter special, constituindu-se .-generis a legiuitorului data in legile organice speciale din materia fondului funciar, potrivit principiului specialia generalibus derogant, de a confirma dreptul recunoscut si reconstituit printr-un act jurisdictional.
De aceea, in art. III din Legea nr. 169/1997, se vorbeste despre "actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate" si nu despre "titluri de proprietate", iar actele de reconstituire sau constituire a dreptului de proprietate sunt doar hotararile comisiei judetene, numai aceasta autoritate fiind aceea care are dreptul exclusiv dat prin art. 51 din Legea nr. 18/1991, ca prin hotarârea data "sa solutioneze contestatiile si sa valideze ori sa invalideze masurile stabilite de comisiile locale".
În ceea ce privește cererea reconvențională, tribunalul constată că, în mod corect, instanța de fond a admis solicitarea pârâtului.
Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a art. 13 alin.3 din Legea 18/1991 și a art. 12 din HG 1172/2001, aplicabil conform principiului tempus regit actum, constatând că, urmare a omiterii unui moștenitor, se impune anularea titlului de proprietate emis cu nerespectarea dreptului tuturor moștenitorilor acceptanți.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 c.pr.civ, instanța va respinge ca nefondat recursul formulat, cu consecința menținerii sentinței civile 2110/7.11.2011 a Judecătoriei Marghita.
Instanta va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil introdus de recurenta S. E. cu dom. în Oradea, ., nr. 79, .. VI, . în contradictoriu cu intimații D. A. cu dom. în Chiribiș, nr. 187, jud. Bihor, D. L. cu dom. în Marghita, ., ., C. M. cu dom. în Oradea, ., .. B, ., jud. Bihor, P. N. cu dom. în Oradea, ., .. 2, ., Ș. E. cu dom. în Diosig, .. 106, jud. Bihor, S. L. T. cu dom. în Oradea, ., ., jud. Bihor, C. Locală de A. a Legii 18/1991 Tăuteu, C. Județeană Bihor de aplicare a Legii 18/1991 – Prefectura Bihor și S. Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor cu sediul în Oradea, .. 2 B, jud. Bihor împotriva sentinței civile nr. 2110 din 7 noiembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Marghita pe care o păstrează în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 iunie 2013.
Pt. Președinte Judecător Judecător Pt. Grefier
B. J. D. C. C. D. I. O.
Concediu odihnă Concediu paternal
Semnează președintele instanței Semnează prim grefier
M. C. B. V.
Red. jud. D.C.
Red. jud. fond G.I.
Tehnored. D.C.
2 ex/2.07.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 93/2013. Tribunalul BIHOR | Contestaţie la executare. Decizia nr. 736/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
