Acţiune pauliană. Sentința nr. 9991/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9991/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 26-04-2013 în dosarul nr. 5043/271/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 168/A/2013
Ședința publică din 26.04.2013
PREȘEDINTE: B. N.
JUDECĂTOR: S. M.
GREFIER: P. D.
Pe rol fiind judecarea apelurilor civile privind pe apelanții . P., M. C. în contradictoriu cu intimata BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA, împotriva sentinței civile nr. 9991 din 05 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr._, având ca obiect acțiune pauliană.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 19 aprilie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în apel, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru acest termen de judecată.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Asupra apelurilor civile de față, instanța de apel reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9991 din 05 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a admis în parte cererea principală precizată formulată de reclamanta . contradictoriu cu pârâții M. P., M. C. și B. C. Română SA, s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențional M. C. în contradictoriu cu reclamanta pârâtă reconvențional . cu pârâtul M. P., s-a constatat că soții M. P. și M. C. au dobândit în timpul căsătoriei, în cotă de ½ fiecare, imobilul înscris în CF col._, CF ind._ Oradea nr. top 3855/4/39, reprezentând în natură apartament nr. 39 din 3 camere și dependințe în suprafață de 35,62 mp și teren aferent de 15,75 mp situat în Oradea, ., s-a dispus sistarea stării de devălmășie a soților M. P. și M. C. cu privire la imobilul din CF col._, CF ind._ Oradea nr. top 3855/4/39 și atribuie imobilul în natură pârâtei reclamante reconvențional M. C., cu menținerea ipotecii în favoarea pârâtei B. C. Română SA, s-a dispus înscrierea drepturilor în CF, a fost obligată pârâta reclamantă reconvențional M. C. să achite pârâtului M. P. o sultă de 67.200 lei și au fost compensate cheltuielile de judecată
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, pârâtul M. P. a semnat biletul la ordin FNNB3BA_/19.06.2009 în calitate de avalist pentru debitoarea . pentru suma de 21.981,24 lei în favoarea reclamantei, creanța fiind scadentă la 25.06.2009.
Împotriva pârâtului, în calitate de debitor al reclamantei, a fost începută executarea silită în dosarul execuțional 814/E/2009 al SEJ B., prin procesul verbal din 04.02.2010 întocmit de executorul judecătoresc constatându-se că nu deține alte bunuri în afară de un apartament cu trei camee, bun comun cu soția sa, pârâta M. C..
Conform CF_ soții M. dețin un apartament cu trei camere și dependințe situat în Oradea, ., . cu nr. cadastral 3855/4/39, bun comun, dobândit în timpul căsătoriei.
Apartamentul nr. 39 a fost cumpărat prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1353/24.05.2004 pentru prețul de 15.000 euro, din care 5.000 euro avans s-a achitat din fonduri proprii, iar diferența de 10.000 euro din credit bancar. Pentru suma de 9.100 euro pârâții au încheiat cu pârâta B. C. Română SA contractul de credit ipotecar bancar pentru persoane fizice 514PF/21.05.2004 pe o perioadă de 20 de ani și contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1354/24.05.2004 prin care au garantat împrumutul cu apartamentul cumpărat. Ipoteca de gradul I a fost înscrisă în CF, cu interdicția de înstrăinare și grevare.
Martora P. M. a declarat că știe de la pârâta M. C. că părinții acesteia, mai înstăriți, i-au ajutat să achite avansul la apartament. Martora a mai declarat că în perioada 2001 – 2003 pârâta nu lucra, ci doar pârâtul M. P., în construcții.
Pârâtul M. P. a fost administrator și asociat la ., înființată în anul 2006 și intrată în procedura insolvenței prin sentința 2331/. Bihor. Pârâtul M. a obținut venituri din salarii în anul 2004 ca angajat la ., iar pârâta M. C. a fost angajată la . în perioada 2006-2010 și la . din anul 2011, conform adresei nr._/23.05.2012 a ITM Bihor.
Pârâții M. au doi copii, M. I. R., născut în anul 1995 și M. R. P., născută în anul 2003.
Prin raportul de expertiză tehnică nr. 290/07.03.2012 întocmit de expert S. R. valoarea de circulație a apartamentului nr. 39 din . estimată la 134.400 lei.
Conform art. 493 alin. 1 Cod proc. civ., creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș vor putea să urmărească partea acestuia din bunurile aflate în proprietate comună după ce au cerut mai întâi împărțeala lor.
Art. 31 lit. b din Codul familiei prevede că este bun propriu cel dobândit în timpul căsătoriei cu titlu de donație, afară doar dacă se prevede expres că el este comun.
Nu s-a făcut dovada că avansul de 5.000 euro a fost achitat de părinții pârâtei M. C.. Martora audiată în cauză s-a referit la un „ajutor primit de la părinți în achitarea avansului”. În lipsa altor date pentru a se stabili în ce a constat ajutorul și dat fiind că în acea perioadă pârâta nu obținea venituri, ci doar pârâtul, instanța a reținut contribuția ambilor soți la plata avansului de 5.000 euro.
Deși în perioada achiziționării apartamentului (mai 2004 ) doar pârâtul obținea venituri, instanța a avut în vedere efortul depus de pârâta M. C. în educarea și creșterea celor doi copii și munca desfășurată în gospodărie, apreciind că cei doi soți au o contribuție egală la achiziționarea apartamentului.
Apartamentul a fost atribuit pârâtei reclamantei reconvenționale M. C., întrucât se impune a fi protejați cei doi copii minori care au nevoie de o locuință. Pe de altă parte, s-a stabilit în favoarea pârâtului M. P. o sultă de ½ din valoarea de circulație a apartamentului, respectiv 67.200 lei, suficientă să acopere creanța reclamantei. Dreptul de ipotecă fiind un drept real accesoriu, se menține, indiferent de titularul dreptului de proprietate.
În temeiul art. 276 Cod procedură civilă, s-a dispus compensarea în totalitate a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel in termenul legal, reclamanta reclamanta S.C. S. S.A. și pârâtii M. P. și M. C..
Prin apelul declarat reclamanta S.C. S. S.A. a solicitat admiterea apelului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii si capătului de cerere privind obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea apelului reclamanta a arătat că sub aspectul fondului cauzei, nu aduce nicio critică hotărârii pronunțate de către prima instanța, apelul vizând doar modul in care prima instanța a soluționat cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, dispunând compensarea in totalitate a acestora.
A considerat apelanta că, soluția de compensare in totalitate a cheltuielilor de judecată nu este justă având in vedere că acțiunea principală a fost admisă in parte, iar cheltuielile de judecată pe care le-a avansat in prezenta cauză sunt mult mai mari decât cheltuielile de judecată avansate de către pârâți.
Astfel a arătat apelanta că a achitat integral contravaloarea expertizei tehnice efectuate in cauză în cuantum de 2790 lei, taxa judiciară de timbru in valoare de 3350 lei, calculată la valoarea imobilului, precum si onorariul de avocat, pe când pârâtul M. P. nu a avut de suportat cu titlul de cheltuieli de judecata decât onorariul de avocat.
Având in vedere această disproporție vădită intre valoarea cheltuielilor de judecată suportate de către părti, s-a solicitat obligarea pârâților, sau cel puțin a pârâtului M. P. si la plata cheltuielilor de judecată.
In drept s-au invocat prev. art. 274, 295 Cod proc. civila.
Prin apelul declarat pârâtii M. P. și M. C., au solicitat admiterea apelului și în principal, modificarea sentinței apelate ca netemeinică și nelegală, respectiv a încheierii din 06.10.2011 prin care s-a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantei, în subsidiar, modificarea în parte a sentinței apelate, ca netemeinică, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii reconvenționale, prin care s-a solicitat să se constate că reclamanta reconvențională M. C. are o cotă contributivă de 80% la dobândirea imobilului înscris în CF nr._ Oradea.
În motivarea apelului s-a arătat că încheierea din 06.10.2011 prin care s-a respins excepția lipsei calității procesual active a reclamantei este nelegală și netemeinică, contravenind atât probatoriului administrat cât și normelor de drept.
Astfel, prin încheierea nr. 1042/2009 pronunțată de Judecătoria Oradea s-a respins încuviințarea executării silite formulată de SEJ B. împotriva pârâtului - apelant M. P..
Mai mult, au considerat apelantii că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei se susține și raportat la prevederile art. 8 din Legea nr. 58/1934 potrivit cărora „orice semnătură cambială trebuie să cuprindă: a) în clar numele și prenumele persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entității care se obligă", ori așa cum rezultă din lecturarea biletului la ordin lipsesc cu desăvârșire mențiunile obligatorii ale avalizatului-numele și prenumele acestuia, M. P., iar în dosarul executional în copia biletului la ordin semnată, conform cu originalul apare această mențiune, fiind evident discrepante care au fost „corijate" pe parcursul derulării litigiului, respectiv executării.
S-a arătat că, este adevărat că, ..RL a avut raporturi comerciale cu societatea reclamantă, motiv pentru care a și garantat cu acel bilet la ordin plata unor servicii, dar fără a înțelege că pârâtul, persoană fizică să garanteze vreo obligație de plată a societății. Față de această împrejurare, au considerat apelantii că societatea reclamantă nu are calitate de creditor chirografar față de bunurile personale ale pârâtului.
Raportat la solicitarea în subsidiar de admitere în totalitate a acțiunii reconvenționale, a învederat apelanta că imobilul din litigiu dobândit la 24 mai 2004 a fost achiziționat pentru suma de 15.000 de euro.
Contribuția egala a soților se prezumă, dar ea a fost răsturnata în temeiul unor probe clare, de necontestat, din care a rezultat contribuția mai mare a reclamantei-reconvenționale care a dovedit faptul că a realizat venituri mai mari decât soțul în timpul căsătoriei, precum și faptul că a fost ajutată de către părinții ei. S-a arătat că, așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare s-a achitat un avans de 5000 de euro, avans dat din banii primiți cu titlu de ajutor din partea părintilor apelantei, aspect care a fost dovedit atât prin proba testimonială, cât și din înscrisurile depuse la dosar.
Prin întâmpinare, apelanta S.C. S. S.A. a solicitat respingerea apelului declarat de pârâții -apelanți.
In ceea ce privește soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale active invocata de către apelantul M. P., s-a apreciat că prima instanța in mod corect a pronunțat o asemenea soluție, având in vedere ca simpla semnătura a avalistului este suficienta pentru a atrage răspunderea acestuia, conform Legii nr. 158/1934.
In cea ce privește soluția de stabilire a unei cote contributive de câte 1/2 a celor doi soti la dobândirea imobilului în litigiu s-a susținut că este echitabilă, având în vedere că veniturile familiei proveneau din activitatea desfășurata de către ..R.L, societate la care pârâtul M. P. era asociat unic și administrator, iar soția M. C. angajată.
Instanta de apel examinând sentința atacată, in limitele cererii de apel, in temeiul disp. art. 295 Cod pr. civ., cât si din oficiu pentru motive de ordine publică, constată următoarele:
Reclamanta are calitatea de creditoare a pârâtului M. P. in cadrul dosarului executional nr. 814/E/2009 al SEJ B., în baza titlului executoriu reprezentat de Biletul la Ordin nr. FNNB3BA_ emis de S.C. Pecora Const S.R.L. la data de 19.06.2009, în favoarea reclamantei și avalizat de pârâtul apelant M. P., în calitatea sa de asociat și administrator al acestei societăți.
Referitor la critica apelantului- pârât privind soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, se retine că este nefondată, în mod corect a pronunțat instanta de fond o asemenea soluție.
Astfel potrivit disp. art. 34 alin. 3 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin „Avalul este socotit că rezultă din simpla semnătură a avalistului pusă pe fața cambiei, afară numai dacă semnătura este a trasului sau a tragătorului.”
În consecință, simpla semnătură a avalistului pusă pe fața cambiei sau a biletului la ordin este suficientă pentru ca acesta să devină garant al plătii cambiei sau a biletului la ordin.
Mai mult, prin neprezentarea la interogatoriu, aplicandu- se prevederile art. 225 Cod proc civila, apelantul-pârât M. P. a recunoscut faptul că a semnat in calitate de avalist biletul la Ordin nr. FNNB3BA_ emis de S.C. Pecora Const S.R.L. la data de 19.06.2009.
In cea ce privește critica apelanților pârâți privind retinerea eronată a unei cote contributive de câte ½ părți a celor doi soți la dobândirea imobilului bun comun, instanta de apel o apreciază ca nefondată.
Astfel se retine că apartamentul în litigiu a fost cumpărat prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1353/24.05.2004 pentru prețul de 15.000 euro, din care 5.000 euro avans s-a achitat din fonduri proprii, iar diferența de 10.000 euro din credit bancar. Pentru suma de 9.100 euro pârâții au încheiat cu pârâta B. C. Română SA contractul de credit ipotecar bancar pentru persoane fizice 514PF/21.05.2004 pe o perioadă de 20 de ani și contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1354/24.05.2004 prin care au garantat împrumutul cu apartamentul cumpărat.
Conform adeverinței nr._/2012 emisa de ITM Bihor, anterior încheierii contractul de vânzare cumpărare nr. 1353/24.05.2004, numai pârâtul a fost încadrat in muncă.
Susținerile apelantei M. C. in sensul că avansul in cuantum de 5000 euro a fost achitat de către părinții acesteia nu au fost probate. Martora audiată in cauză s-a referit la un „ajutor primit de la părinți în achitarea avansului" insă acest aspect îl cunoaste din spusele pârâtei si nu l-a constatat personal. Pe de altă parte martora a relatat că pârâtul lucra în acea perioadă în constructii, el fiind cel care i-a reparat acoperisul casei.
In lipsa probelor pentru a se stabili dacă a existat vreun ajutor din partea părinților pârâtei, dat fiind că în acea perioadă pârâta nu obținea venituri, singurul care realiza venituri era pârâtul, ținând insa cont si de munca femeii in gospodarie și pentru cresterea copiilor, in mod corect prima instanța a reținut contribuția ambilor soți la plata avansului de 5000 euro.
In cea ce privește perioada ulterioară încheierii contractului, perioadă in care s-au plătit ratele la apartament, se retine că veniturile familiei proveneau din activitatea desfășurată de către ..R.L, societate la care pârâtul M. P. era asociat unic și administrator, iar soția M. C. angajată. Activitatea acestei societății la care a fost angajată pârâta M. C. era condusa de către soțul ei, acesta având practic o contribuție importantă la obținerea acestui salariu de către pârâta M. C..
Mai mult decât atât, din sentința comerciala nr. 1152/F/2012 pronunțata de către Tribunalul Bihor, rezulta faptul că pârâtul M. P. a deturnat in favoarea sa bunuri din patrimoniul ..R.L, bunuri care reprezintă mijloace fixe in valoare de 118.662,20 lei si stocuri in valoare de 81.436,82 lei, acestea putând fi astfel valorificate de către pârât in interesul propriu si al familiei sale.
În consecinta în baza art. 296 Cod pr. civ. instanta va respinge ca nefondat apelul formulat de către apelantii- pârâti M. P. si M. C..
Referitor la apelul declarat de reclamanta . retine că instanta a compensat in totalitate cheltuielile de judecată, desi apelanta a achitat integral contravaloarea expertizei tehnice efectuate in cauza in cuantum de 2790 lei, taxa judiciară de timbru in valoare de 3350 lei, calculata la valoarea imobilului, precum si onorariul de avocat, pârâta reclamanta reconventională a suportat onorariul avocatial, taxa de timbru de 50 lei si a beneficiat de ajutor public judiciar pentru taxa de timbru in suma de 1931 lei, iar pârâtul M. P. nu a avut de suportat cu titlul de cheltuieli de judecata decât onorariul de avocat.
Astfel făcând aplicarea disp. art. 276 Cod. pr. civ., pârâtul M. P. va fi obligat să suporte jumătate din contravaloarea expertizei tehnice efectuate in cauză.
Față de cele de mai sus, in baza art. 296 Cod pr. civ. va fi admis apelul introdus de apelanta . va fi schimbată în parte sentinta atacată, în sensul că va fi obligat pârâtul M. P. în favoarea reclamantei la plata sumei de 1.395 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale in fond. Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
Constată că apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite ca fondat apelul civil introdus de apelanta . sediul în Oradea, ./A, jud. Bihor în contradictoriu cu intimații M. P., M. C., ambii cu domiciliul procedural ales în Oradea, .. 11, . și BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ SA cu sediul în București, .. 5, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 9991 din 05 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Obligă pârâtul M. P. în favoarea reclamantei la plata sumei de 1.395 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanții M. P. și M. C..
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
B. N. S. M. P. D.
Red. fond U. L.
Red. BN
Dact. BN/PD
Ex. 5/27.05.2013
Pt. conf. 4 com.
. P., M. C., B. C. Română SA
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 185/2013.... | Succesiune. Decizia nr. 352/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
