Fond funciar. Decizia nr. 93/2013. Tribunalul BIHOR

Decizia nr. 93/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 14214/271/2010

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BIHOR ORADEA

-SECȚIA I CIVILĂ-

DOSAR NR._

DECIZIA CIVILĂ NR. 93/R/2013

Ședința publică din 22 ianuarie 2013.

INSTANȚA COMPUSĂ DIN:

PREȘEDINTEADRIANA C.

JUDECĂTORCECILIA R.

JUDECĂTORMARIA S.

GREFIEROVIDIU I.

Pe rol fiind pentru azi pronunțarea recursului civil formulat de recurenta B. V. în contradictoriu cu intimații Ș. F., C. L. OȘORHEI DE APLICARE a legii 18/1991, C. JUDEȚEANĂ BIHOR DE APLICARE A LEGII 18/1991, M. A., I. E., M. M., M. A. împotriva sentinței civile nr. 3186/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea având ca obiect fond funciar.

La apelul nominal nu se prezintă nimeni.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 15 ianuarie 2013 când părțile prezente au pus concluzii în recurs, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceea data, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru astăzi.

TRIBUNALUL

DELIBERÂND

Asupra recursului de față constată că prin sentința civilă 3186/27 februarie 2012 a Judecătoriei Oradea a fost respinsă ca nefondată cererea formulată și precizată de reclamanta B. V. în contradictoriu cu pârâtele Ș. F., I. E., M. A., M. M., C. L. PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991 OȘORHEI și C. JUDEȚEANĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991 BIHOR, a fost obligată reclamanta la plata în favoarea pârâtei Ș. F. a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea hotărârii instanța a arătat că – prin titlul de proprietate 2150/14.11.2002 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea pârâtei Ș. F. – pentru suprafața de 5789 mp este aferentă top 305/4 Fughiu, anterior fiind emisă Hotărârea Comisiei Județene 6610/23.09.1991 – prin care pârâta a fost validată cu suprafața de 6039 mp teren, titlul fiind întabulat în CF.

În favoarea pârâtei B. V. a fost emis titlul de proprietate 1719/13.03.2000 cu privire la suprafața totală de 2,7564 ha teren – situat tot în Fughiu identificat prin alte nr. top.

Legile fondului funciar urmăresc reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor cooperativizate – reconstituire care se face pe seama foștilor proprietari fie în favoarea moștenitorilor acestora.

Este însă posibil ca fie anterior cooperativizării, fie ulterior acestui moment între proprietarii titulari și diferite persoane să se fi încheiat acte juridice prin care să se fi urmărit transferul dreptului de proprietate în favoarea celor din urmă.

Tocmai de aceea la punerea în aplicare a prevederilor Legii fondului funciar – se impune luarea lor în considerare – fie că este vorba de faza administrativă fie de cea judecătorească.

Din CF 123 Fughiu rezultă că imobilul cu nr. top. 305/4 a aparținut, anterior cooperativizării, tatălui reclamantei – numitul B. T. – dreptul său de proprietate fiind înscris sub B 6.

Acesta a transmis ½ părți din casa de locuit și 250 mp teren cu titlu de moștenire în favoarea soției supraviețuitoare B. V. – căreia i-a revenit cota de ¼ părți și fiicei sale B. A. căreia i-a revenit cota de ¾ părți din imobil – cealaltă cotă de ½ părți revenind soției supraviețuitoare.

Ulterior în baza unui contract de donație și întreținere – 5/8 părți din casă se transmite în favoarea pârâtei Ș. F. iar terenul în suprafață de 155 mp trece în favoarea Statului Român.

Prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 308/2.02._ de fostul notariat de Stat Județean Bihor – B. A. – mama pârâtei Ș. F. îi transmite acesteia din urmă dreptul de proprietate asupra cotei sale de 3/8 părți din casa de locuit și suprafața de 250 mp teren aferent – pârâta susmenționată dobândind astfel dreptul de proprietate asupra casei de locuit și 250 mp din terenul în litigiu.

Din testamentul numitului B. T. – autentificat sub nr. 7773/17.09.1981 al fostului Notariat de Stat Județean Bihor rezultă că defunctul a intenționat să le gratifice pe ambele lui fiice respectiv pe reclamanta B. V. cât și pe numita B. A. – mama pârâților.

Acest aspect rezultă și din declarația martorei P. V. care a declarat că defunctul B. T. a dat reclamantei casa de la nr. administrativ 220 Fughiu cu terenul aferent, iar mamei pârâtei Ș. F. i-a data casa de la nr. administrativ 75 Fughiu și terenul aferent în suprafață de aproximativ 60 ari – acest teren fiind folosit de pârâtă și mama acesteia – fiind delimitat prin mejdie.

Față de cele de mai sus, instanța a concluzionat că titlul de proprietate 2150/14.11.2001 a fost emis în mod legal în favoarea pârâtei Ș. F..

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta B. V. solicitând modificarea ei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului a arătat că hotărârea primei instanțe este netemeinică – deoarece mama sa defuncta B. V. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care le-a deținut anterior cooperativizării – eliberându-i-se adeverința de proprietate 229/9.10.1991 pentru o suprafață de 3,57 ha – pe versoul căreia sunt arătate terenurile pentru care urmează să i se emită titlul de proprietate – care însă nu a fost cuprins în titlul de proprietate.

Pârâtei Ș. F. nu i se putea reconstitui dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu – dat fiind că aceasta nu a adus teren în CAP, ea putând beneficia de prevederile Legii 18/1991 doar în calitate de moștenitoare a bunicii sale, mama sa fiind decedată.

Pârâta Ș. F. nu este îndreptățită la reconstituire pentru suprafața de 6039 mp teren câtă vreme intenția bunicii sale a fost de a-i transmite cu titlu de întreținere doar casa de locuit și 250 mp teren, terenul rămânând în folosința întreținutei, fapt confirmat și de probele de la dosar.

Din titlul de proprietate 1719 din 13.03.2000 emis pe seama defunctei B. V. rezultă că terenul aferent casei sale cu nr. top. 99/3 a fost trecut în titlul acesteia nu și în titlul emis pe seama pârâtei – ceea ce este nedrept deoarece aceasta poate veni la moștenire după bunica sa, pe când recurenta nu poate beneficia din dreptul de proprietate asupra casei înscrise în titlul pârâtei.

Susținerea instanței de fond potrivit căreia defunctul B. T. la momentul încheierii testamentului autentificat sub nr. 7773/1981 de fostul Notariat de Stat – intenția acestuia a fost de a transmite casa și întreaga suprafață de teren aferentă casei – antecesoarei pârâtelor, este eronată – această casă neconstituind proprietatea sa exclusivă, acesta deținând doar ½ parte din casă – restul fiind cota mamei sale – defuncta B. V..

Examinând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată, instanța constată următoarele:

Terenul din litigiu a constituit anterior cooperativizării proprietatea părinților reclamantei B. V. respectiv bunicilor pârâtei Ș. F., mama acesteia fiind sora reclamantei.

În anul 1986 mama reclamantei respectiv bunica pârâtei susmenționate – încheie cu aceasta un contract de întreținere – având ca obiect cota de 5/8 părți din casa de locuit. Cealaltă cotă de 3/8 părți și 250 mp teren aferent casei i se transferă – în anul 1993 tot cu titlu de întreținere – în baza contractului de întreținere încheiat cu defuncta B. A. – în anul 1993.

La data apariției legii fondului funciar defuncta B. V. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care le-a deținut anterior cooperativizării – emițându-i-se adeverința de proprietate 229/9.10.1991 – pentru suprafața de 3,57 ha teren – pe versoul acesteia, fiind arătate terenurile pentru care urmează să i se emită titlu de proprietate printre care și terenul în litigiu – cu toate acestea emiterea titlului de proprietate 1719/2000 pe seama acesteia s-a făcut fără ca terenul în litigiu să fie trecut.

Acest teren a fost înscris în titlul de proprietate emis în favoarea pârâtei Ș. F..

Emiterea titlului de proprietate 2150/14.11.2002 în favoarea numitei Ș. F. – nu se putea face așadar pentru întreaga suprafață de 6039 mp teren – din contractul de întreținere încheiat cu defuncta rezultând faptul că aceasta a intenționat să-i transmită cu titlu de întreținere doar cota sa parte din casă – terenul rămânând mai departe în folosința întreținutei transmițătoare. Că este așa, o dovedește și faptul că aceasta a formulat în anul 1991 – cerere de reconstituire în favoarea ei pentru terenul în litigiu și că în anul 1993 când s-a încheiat cel de-al doilea contract de întreținere deși terenurile nu mai erau scoase din circuitul civil – contractul de întreținere s-a încheiat pentru cota de 3/8 părți din casă și 250 mp teren.

Din adresele emanând de la comisiile de aplicare a Legii 18/1991 rezultă că pârâta nu a formulat cerere pentru emiterea titlului de proprietate, acesta fiind emis în baza adeverinței de proprietate 229/1991 – emisă în favoarea defunctei B. V..

Instanța de fond a greșit apreciind că prin testamentul autentificat 7773/1981 întocmit la fostul notariat de stat acesta ar fi intenționat să transmită casa și întreaga suprafață de teren aferent casei antecesoarei pârâtelor – deoarece aceea casă nu a constituit niciodată proprietatea sa exclusivă – cota de ½ părți din aceasta aparținându-i defunctei B. V..

Față de cele de mai sus, instanța constată că recursul este întemeiat, motiv pentru care față de prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă el urmează a fi admis – arătându-se totodată și nu în ultimul rând că, titlul de proprietate emis în favoarea defunctei B. V. cuprinde și terenul aferent casei de locuit a intimatei – cu nr. top. 99/3, situație în care la succesiunea după defunctă ar veni și aceasta alături de recurentă – în situația în care titlul de proprietate a cărui anulare s-a cerut ar fi menținut, intimata rămânând unica beneficiară – terenul având o întindere mult mai mare decât cel cuprins în titlul de proprietate 1719/2000 care este doar de 1029 mp.

În baza art. 274 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a intimaților Ș. F., C. L. de aplicare a legii fondului funciar Oșorhei și C. Judțeană Bihor de aplicare a legii fondului funciar, îi va obliga pe aceștia la plata în favoarea recurentei a sumei de 400 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite ca fondat recursul civil formulat de recurenta B. V. cu dom. în Fughiu, nr. 279, jud. Bihor în contradictoriu cu intimații Ș. F. cu dom. în Fughiu, nr. 108, jud. Bihor, C. L. Oșorhei de aplicare a legii fondului funciar, C. Județeană Bihor pentru aplicarea legii fondului funciar, M. A. cu dom. în Husasău de Criș, nr. 15, Iliesie E. cu dom. în Sititelec, nr. 231, jud. Bihor, M. M. cu dom. în Oradea, .. 14, . împotriva sentinței civile nr. 3186 din 27 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o modifică în tot în sensul că:

Admite acțiunea formulată și precizată de reclamanta B. V. în contradictoriu cu pârâții Ș. F., M. A., I. E., M. M., C. L. Oșorhei de aplicare a legii fondului funciar, C. Județeană Bihor pentru aplicarea legii fondului funciar și în consecință:

Constată nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. 2150 din 14.11.2002 emis pe seama pârâtei Ș. F. pentru suprafața de 5789 mp aferentă nr. top. 305/4.

Obligă pârâtele Comisii de aplicare a legii fondului funciar să întocmească documentația și să elibereze titlul de proprietate pe seama defunctei B. V. pentru suprafața de 5789 mp aferentă nr. top. 305/4 Fughiu. Dispune rectificarea situației de CF 123 Fughiu de sub B 28 conform celor mai sus arătate.

Obligă intimații Ș. F., C. L. Oșorhei de aplicare a legii fondului funciar și C. Județeană Bihor de aplicare a legii fondului funciar la cheltuieli de judecată în cuantum de 400 lei în favoarea recurentei.

Definitivă și irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2013.

Președinte Judecător Judecător Grefier

A. C. C. R. M. S. O. I.

Red. jud. C.A.

Red. Jud. fond P.F.V.

Tehnored. I.O.

2 ex/21.02.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 93/2013. Tribunalul BIHOR