Contestaţie la executare. Decizia nr. 736/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 736/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 30699/211/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR ORADEA
-SECȚIA I CIVILĂ-
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 736/R/2013
Ședința publică din 12 iunie 2013
INSTANȚA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTEBULZ J.
JUDECĂTOR D. C. –vicepresedintele instantei
JUDECĂTOR C. D.
GREFIER I. O.
Pe rol fiind pentru azi pronunțarea recursului civil formulat de recurenții O. A. B., B. L., B. C., B. E., B. C., B. I., B. F. M., B. F. ( F. S. ), B. C. A., B. M., B. A., B. A. P., B. F., B. A. M., B. N., B. D., C. D. M., C. B., C. L., C. A. L., C. M., C. M., C. L., C. C., C. E., D. I., D. C., D. M., D. A., D. M., D. A., D. I., D. L., F. O., G. A., G. O. R., G. T., G. G., G. T. G., G. M., G. N., H. V., H. C., H. T., I. A., J. E., K. M., K. D., L. E. ( CAS. L. ), L. O. R., L. I., M. I., M. D. N., M. Z., M. A. A., M. V., M. G., M. L., M. S., M. L., M. C., M. E., M. E., M. R., M. M., M. S., N. A., N. C., O. ( P. ) I., O. P., P. T., P. A., P. G., P. A., P. D., P. E., P. (M.) A., P. C., R. A., R. I., R. O., R. S. L., S. G., S. N., S. S., S. S., S. C., S. S., S. C., S. L., S. M., S. A., S. M. D., S. A., S. S. ( CAS. T. ), T. D., T. D. I., T. O., T. G. C., T. C., T. A. C., T. A. M., T. M. C., T. C., T. M., T. C., T. M., T. D., U. L. ( CAS. C. ), U. L., U. P., V. A. M., V. A., V. S., Z. A., Z. M., U. I. în contradictoriu cu intimatul M. JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr._/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal nu se prezintă nimeni.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 30 mai 2013 când părțile prezente au pus concluzii în recurs, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceea data, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 6 iunie 2013 și pentru astăzi.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Deliberând asupra recursului civil de față instanța de recurs reține următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din data de 1.11.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea a fost admisă contestația la executare silita formulata de contestatorul M. JUSTIȚIEI in contradictoriu cu intimații O. A. B., B. L.. B. C., B. E., B. C., B. I., B. F. M., B. F. ( F. S. ), B. C. A., B. M., B. A., B. A. P., B. F., B. A. M., B. N., B. D., C. D. M.. C. B., C. L., C. A. L., C. M., C. M., C. L., C. C., C. E., D. I., D. C., D. M., D. A., D. M., D. A., D. I.. D. L., F. O., G. A., G. O. R., G. T., G. G., G. T. G., G. M., G. N., H. V., H. C., H. T., I. A., J. E., K. M., K. D., L. E., L. O. R., L. lOAN, M. I., M. D. N., M. Z., M. A. A., M. V., M. G., M. L., M. S., M. L., M. C., M. E., M. E., M. R., M. M., M. S., N. A., N. C., O. (P.) I., O. P., P. T., P. A., P. G., P. A., P. D., P. E., P. (M.) A., P. C., R. A., R. I., R. O., R. S. L., S. G., S. N., S. S., S. S., S. C., S. S., S. C., STÂNGA L., S. M., S. A., S. M. D., S. A., S. S. ( CAS. T. ). T. D., T. D. I., T. O., T. G. C., T. C., T. A. C., T. A. M., T. M. C., T. C., T. M., T. C.. T. M., T. D., U. L. ( CAS. C. ), U. L., U. P., V. A. M., V. A., V. S., Z. A., Z. M., U. I. si in consecință s-a dispus desființarea actelor de executare silita efectuate in dosarul execuțional nr. 506/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc M. M. in contradictoriu cu contestatorul M. JUSTIȚIEI respectiv încheierea de încuviințare a executării silite, somația din data de 27.10.201 1 si raportul de expertiza extrajudiciara, s-a constatat ca cererea de suspendare a executării silite a rămas fără obiect, nefiind acordate cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că împotriva contestatorului a fost declanșată de către intimați executarea silită în dosarul execuțional nr. 506/2011 al B. M. M., titlurile executorii in temeiul cărora s-a solicitat executarea silită sunt: sentința civilă nr. 1724/29.08.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 2342/03,12.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._ definitiva și irevocabilă prin decizia civila nr. 1542/R/2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._ ; sentința civilă nr. 780/08.05.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. l059/R/2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._ ; sentința civilă nr. 916/26.05.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj in dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 667/15.04.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj, definitivă ș irevocabilă prin decizia civilă nr. 1108/R/2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._ ; sentința civilă nr. 1132/03.03.2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și executorie, astfel cum a fost îndreptată eroarea prin încheierea nr. 265/14.06.2011; sentința civilă nr. 937/21.02.2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 1047/1 17/2010, definitivă și executorie; sentința civilă nr. 398/05.03.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj definitivă ș irevocabilă prin decizia civilă nr. 896/R/2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._ ; sentința civilă nr. 916/02.04.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 1637/05.07.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 2108/1 17/_, definitivă și irevocabilă, așa cum aceasta a fost lămurită prin încheierea civilă nr. 19/CC/20O8, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 2402/10.12.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 2406/10.12.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 295/18.02.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 335/25.02.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. I 135/2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă, așa cum a fost lămurită prin încheierea civilă nr. 586/CC/2007, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 109/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 2188/2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ . definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 673/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj definitivă și irevocabile prin decizia civilă nr. 1528/R/20O9 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._ definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 2403/2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ . definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 1240/2007 pronunțată de tribunalul Cluj în dosar nr._ . definitivă și irevocabilă, așa cum aceasta a fost lămurită prin încheierea civilă nr. 594/2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ ; sentința civilă nr. 416/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 5488/1 17/2007. definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. I 155/2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 782/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1060/R/2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._ definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 415/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 763/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă: sentința civilă nr. 864/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 1529/2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 1922/1 17/2007, definitivă și irevocabilă, privind pe creditorii din tabelul anexă, sentința civilă nr. 992/2006 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 2981/2006, definitivă și irevocabila privind pe creditorii din tabelul anexă; sentința civilă nr. 414/2008 pronunțată de Tribunul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 357/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 1121/2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 2343/1 17/2009, definitivă și irevocabilă; sentința civila nr.4122/2010 pronunțată de Tribunalul Cluj definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1247/R/20II pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă, sentința civilă nr. 654/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 1722/2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; .sentința civilă nr. 384/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 1139/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ . definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 225/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1160/2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabila; sentința civilă nr. 671/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 1077/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2592/R/2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 1265/2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 1081/2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 292/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 2458/2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 6/2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 1124/2009 pronunțată de Tribunalul Cluj, definitivă și executorie; sentința civilă nr. 1402/2006 pronunțată de Tribunalul Maramureș, definitivă și irevocabilă.
Prin hotărârile menționate au fost admise acțiunile creditorilor intimați formulate împotriva contestatoarei si respectiv Curții de Apel Cluj si Tribunalului Cluj, care au fost obligați să le plătească drepturile salariale solicitate, actualizate, M. Economiei și Finanțelor fiind ținut să aloce fondurile necesare plății sumelor în cauză.
S-a mai reținut de către prima instanță că executarea silită a fost încuviințată prin încheierea civilă nr._/CC/14.09.2011 pronunțată de Judecătoria Cluj N. în dosar nr._/211/2011, după cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul execuțional, la data de 27.10.2011, executorul judecătoresc a emis somația de plata, prin care pune in vedere debitoarei MJLC sa efectueze plata sumelor stabilite prin titlurile executorii respectiv un total de 15.248.107 lei cu titlu de drepturi salariale restante actualizate.
S-a mai reținut că prin prezenta contestație la executare, contestatorul M. Justiției a solicitat instanței a se dispune anularea actelor de executare întocmite in dosarul execuțional 506/2011 al B. Manchievici M. respectiv: încheierea de încuviințare a executării silite, somația emisa la data de 27.10.2011 si raportul de expertiză extrajudiciară.
Prima instanța a mai reținut că, raportat la data pronunțării celor mai multe dintre sentințele civile precizate anterior, executorii de la data pronunțării lor, potrivit art. 376 alin. (1) coroborat cu prevederile art. 377 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., sentințele pronunțate in favoarea intimaților au intrat în sfera de aplicare a ordonanței OUG nr. 71/2009 iar potrivit dispozițiile art. 1 alin.(l) și (2) din OUG nr. 71/2009 – forma în vigoare la data încuviințării executării silite, „Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorului bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2010, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel:
a) în anul 2012 se plătește 34% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se plătește 33% clin valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu.
(2) In cursul termenelor prevăzute la alin. (1) si (11) orice procedură de executare silită se suspendă de drept.”
Recurentii arata ca instanța nu poate da eficienta susținerii intimatei referitoare la faptul în anul 201 1 nu a fost suspendată executarea silită, întrucât anterior adoptării OUG 113/8.12.2010 si OUG nr. 45/19 mai 2010 de modificare a actului normativ in discuție, art. 1 al Ordonanței de urgenta OUG 71/2009 modificata prin OUG 18/09.03.2010, avea următorul conținut: art. 1 alin (1) „Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2009, se va realiza după o procedură de executare care începe astfel: a) în anul 2010 se plătește 34% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 201 1 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2012 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu.
(2) în cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice cerere de executare silită se suspendă de drept”.
Prima instanță a apreciat că rezulta astfel cu claritate voința legiuitorului de suspendare a executării silite a hotărârilor judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar începând cu data aprobării OUG 71/ 2009, chiar daca mecanismul de eșalonare inițial a suferit modificări.
S-a mai reținut că prin Legea 230 din 5 decembrie 2011 a fost aprobată, cu modificări. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, astfel ca va fi înlăturata si acesta critica adusa de intimați .
Cu privire la aplicarea in speță cu prioritate a art. 6 paragraful 1 din CEDO si art. 1 din protocolul 1 din CEDO instanța reține faptul că s-a analizat de către Curtea Constituțională prin mai multe decizii (Decizia nr. 188/2010, nr. 190/2010, nr. 206/2010, nr. 712/2010, nr. 713/2010, nr. 877/2010, nr. 1109/2010, nr. 823/2010, nr. l151/2010, nr. 353/2011, nr. 356/2011, nr. 387/2011, nr. 452/2011, nr. 630/2011, nr. 740/2011) constituționalitatea prevederilor art. 1 si 3 din OUG 71 /2009 ( cu modificările suferite ulterior) raportata la prevederile constituționale ale art. 44 alin. (1) referitor la garantarea dreptului de proprietate si a creanțelor asupra statului si alin. (2) teza întâi privind garantarea si ocrotirea în mod egal de lege a proprietății private, indiferent de titular, ale art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, precum si la dispozițiile art. 6 paragraful 1 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale si ale art. 1 privind protecția proprietății din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale, prin prisma prevederilor art. 20 din Constituție referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului.
Prin aceste decizii Curtea a reținut ca ordonanța în discuție are o evidenta finalitate de protecție a patrimoniului instituțiilor publice, ca o premisa indispensabila a desfășurării activității lor în condiții optime si, prin aceasta, a îndeplinirii atribuțiilor ce le revin ca parte integranta a mecanismului statului.
Art. 44 alin. (1) din Constituție, prin care se garantează creanțele asupra statului, nu precizează ca aceasta presupune executarea lor de îndată, condițiile instituite în aceasta materie prin ordonanța, chiar daca afectează celeritatea procedurii, nu contravin Constituției, ci urmăresc găsirea resurselor necesare pentru executarea obligațiilor.
S-a reținut că, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2009 are în vedere rezolvarea unei situații extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar și derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătorești. Măsurile instituite urmăresc un scop legitim - asigurarea stabilității economice a țării - și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză. Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata eșalonată a titlurilor executorii, modalitate de executare impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor astfel acumulate împotriva statului și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român în actualul context de criză economică națională și internațională.
În același timp, Curtea a constatat că nu se poate reține existența nici unei discriminări între debitori, în sensul că statul ca debitor și-ar aroga mai multe drepturi decât debitorii, persoane de drept privat în ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificată în mod obiectiv și rezonabil, aceasta însemnând că nu urmărește un scop legitim sau nu păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere.
Totodată, în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele între diversele situații similare justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, de domeniu și de context (a se vedea hotărârile pronunțate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene" împotriva Belgiei, 1968, Gaygusuz împotriva Austriei, 1996, B. și alții împotriva Moldovei, 2004).
Or, a reținut Curtea Constituțională că măsura eșalonării urmărește un scop legitim - asigurarea stabilității economice a țării - și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere - executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză. în aceste condiții. Curtea a constatat că situația particulară ivită și motivată prin existența unei situații extraordinare este una care reclamă o diferență evidentă de tratament juridic.
Pe de altă parte, Curtea a reținut că măsura suspendării de drept a procedurilor de executare este una necesară pentru a se putea realiza finalitatea avută în vedere, respectiv eșalonarea sumelor rezultate din hotărâri judecătorești, fiind aplicată în mod egal tuturor persoanelor ce intră sub incidența acesteia. Având în vedere cele de mai sus, nu a putut fi reținută nici încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
S-a mai reținut ca prin actul normativ este protejat atât dreptul de proprietate al instituțiilor publice, cât si cel al creditorilor acestora, în egala măsura, de vreme ce instituția debitoare este obligata sa facă demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligația de plata. In consecința, nu poate fi primita critica privind încălcarea prevederilor art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție si ale art. I privind protecția proprietății din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale si nu se aduce atingere nici prevederilor art. 53 din Constituție referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.
F. de cele de mai sus se constată împrejurarea că însăși Curtea Constituțională a stabilit că OUG 71/2009 este conformă Constituției și în acord cu art. 6 din CEDO si ale art. 1 privind protecția proprietății din Protocolul adițional la Convenția, ori cf art. 31 din Legea nr. 47 din 1992 privind organizarea si funcționarea Curții constituționale, deciziile Curții Constituționale sunt definitive si obligatorii.
Pe de alta parte instanța de fond a mai reținut ca in jurisprudența sa recenta Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strassbourg, a constatat ca masurile luate pentru menținerea echilibrului bugetar pot fi considerate ca urmărind un scop legitim, anume evitarea degradării situației sociale si proporționale cu scopul urmărit, pentru a conchide ca adoptarea actelor normative prin care se suspenda de drept orice cerere de executare a titlurilor executorii pronunțate în favoarea funcționarilor publici prin hotărâri Judecătorești și prin care se introduce un sistem de executare a datoriilor prin plata unor tranșe anuale, nu constituie încălcări ale art. 6 din Convenție respectiv art. 1 din Primul protocol adițional la acesta.
În privința susținerii intimatei referitoare la puterea de lucru judecat din sentința civilă nr. 3306/20.03.2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._/190/2011, unde instanța s-a pronunțat în sensul că dispozițiile legale privitoare la eșalonarea plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi salariale stabilite în favoarea personalului bugetar sunt contrare dispozițiilor cuprinse în art. 6 alin 1 din CEDO și dispozițiilor cuprinse în art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, reținând că refuzul executorului este nelegal și dispunând obligarea executorului judecătoresc la continuarea executării silite ce formează obiectul dosarului execuțional nr. 506/ex/2011, prin efectuarea tuturor actelor de executare necesare în vederea realizării creanțelor subsemnatei si a celorlalți creditori, s-a retinut ca acesta este neîntemeiata pentru următoarele motive:
In prezentul dosar instanța a fost investita cu soluționarea unei cereri prin care se invoca nelegalitatea unor acte de executare silita, temeiul juridic fiind cel prevăzut de art. 399 cod pr. civila, fiind astfel singura instanța îndrituită a se pronunța asupra legalității unor acte de executare deja întocmite de executorul judecătoresc.
În dosar nr._/190/2011, Judecătoria Bistrița a soluționat plângerea împotriva refuzului executorului de a proceda la efectuarea unor acte de executare silita trebuind instanța sa cerceteze in ce măsura refuzul executorului judecătoresc de a executa silit debitorul este întemeiata in condițiile in care executarea silita era încuviințata prin încheierea civilă nr._/CC/l4.09.2011 pronunțată de Judecătoria Cluj N. în dosar nr._/211/2011.
Potrivit art. 399 cod pr. Civila, împotriva executării silite precum si împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
In conformitate cu art. 373 ind. 1 cod pr. civila alin (4), instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă există alte impedimente prevăzute de lege.
F. de considerentele de fapt si de drept mai sus expuse instanța de fond a apreciat ca sunt speța de fata sunt incidente prevederile art. 373 ind. 1 alin (4) pct. 5 cod pr. civilă anume exista alte impedimente prevăzute de lege in calea executării silite, anume eșalonarea plătii sumelor reprezentând drepturi salariale cuvenite intimaților si suspendarea pe această perioada a executării silite, astfel ca a dispus anularea încheierii de încuviințare a executării silite in contradictoriu cu contestatorul M. Justiției precum si actelor subsecvente întocmite in contradictoriu cu contestatorul, respectiv a somației din data de 27.10.2011, si a raportului de expertiza extrajudiciară.
F. de soluția pronunțată in cauza instanța de fond a constatat ca cererea de suspendare a executării silite pana la soluționarea contestației la executare a rămas fără obiect și a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au formulat recurs pârâții O. A. B., B. L., B. C., B. E., B. C., B. I., B. F. M., B. F. ( F. S. ), B. C. A., B. M., B. A., B. A. P., B. F., B. A. M., B. N., B. D., C. D. M., C. B., C. L., C. A. L., C. M., C. M., C. L., C. C., C. E., D. I., D. C., D. M., D. A., D. M., D. A., D. I., D. L., F. O., G. A., G. O. R., G. T., G. G., G. T. G., G. M., G. N., H. V., H. C., H. T., I. A., J. E., K. M., K. D., L. E. ( Cas. L. ), L. O. R., L. I., M. I., M. D. N., M. Z., M. A. A., M. V., M. G., M. L., M. S., M. L., M. C., M. E., M. E., M. R., M. M., M. S., N. A., N. C., O. ( P. ) I., O. P., P. T., P. A., P. G., P. A., P. D., P. E., P. (M.) A., P. C., R. A., R. I., R. O., R. S. L., S. G., S. N., S. S., S. S., S. C., S. S., S. C., S. L., S. M., S. A., S. M. D., S. A., S. S. ( Cas. T. ), T. D., T. D. I., T. O., T. G. C., T. C., T. A. C., T. A. M., T. M. C., T. C., T. M., T. C., T. M., T. D., U. L. ( Cas. C. ), U. L., U. P., V. A. M., V. A., V. S., Z. A., Z. M., U. I. solicitând instanței admiterea recursului și în consecință respingerea în integralitate a contestației la executare.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat de către recurenți că înțeleg să critice hotărârea instanței de fond atât din punctul de vedere al nelegalității cât și din punctul de vedere al netemeiniciei pentru următoarele considerente:
Cu privire la susținerea debitorului învederată la pct. I din contestația la executare, creditorii sustin ca dețin o creanță exigibilă, încă de la momentul in care s-a pronunțat fiecare hotărâre judecătorească pusă în executare silită, chiar pe fond, întrucât hotărârile pronunțate în materia dreptului muncii sunt executorii de drept. De asemenea la momentul în care dețineau unele din aceste hotărâri judecătorești (ex. în anul 2007) nu exista nici un act normativ care să se prevadă o eșalonare. In ce priveste celelalte hotărâri judecătorești acestia apreciaza că atâta vreme cât între un debitor, fie el și statul român, și creditorii săi nu a intervenit o înțelegere prin care să se eșaloneze creanțele, nu se poate admite că debitorul din dosarul execuțional 506/2011, în mod unilateral și cu ignorarea principiului că în materie civilă părțile se află pe picior de egalitate (statul român în prezenta cauză având doar calitate de debitor, nefiind incidente principiile dreptului administrativ și fiscal), să procedeze la adoptarea unui act normativ prin care să suspende executarea silită a creanțelor creditorilor săi.
Totodată recurentii isi mențin poziția potrivit căreia în anul 2011 nu a fost suspendată executarea silită.
Astfel, prevederile art. 1 alin 2 din OUG 71/2009, modificată prin OUG 18/2010, OUG 45/2010 și OUG 113/2010 care dispune că „în cursul termenului prevăzut la alin. 1 orice executare silită se suspendă de drept” sunt imprecise, nefiind prevăzut un anumit termen.
Textul art. 1 modificat din actul normativ menționat este următorul: „Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de 31.12.2010, se realizează astfel: a) în anul 2012 se plătește 34% din valoarea titlului executoriu; b) în anul 2012 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu; c) în anul 2012 se plătește 33% din valoarea titlului executoriu". Se observă că alin. 1 face vorbire despre anii 2012, 2013 și 2014, prin urmare în anul 2011 nu este suspendată de drept nici o executare silită.
Pentru ca executarea silită să fie suspendată și în anul 2011, acestia considera ca trebuia prevăzut în mod expres că de la . OUG 113/2010 se suspendă de drept orice executare silită, aspect care nu apare menționat, referirea fiind la hotărârile judecătorești devenite executorii până la data de 31.12.2010, și la eșalonarea plăților pe parcursul anilor 2012-2014. Recurentii arat ca, chiar dacă ar accepta suspendarea executării silite dispusă prin ordonanțele menționate, dreptul de a cere și obține executarea silită reprezintă un drept fundamental, ocrotit de art. 6 din CEDO, astfel că în conformitate cu prevederile art. 53 din Constituția României restrângerea unui drept fundamental nu putea fi dispusă printr-o ordonanță de urgență.
Mai mult, aceste aspecte au fost analizate și cu ocazia judecării plângerii formulate de recurentii creditori împotriva refuzului executorului de a efectua executarea silită, unde prin Sentința civilă nr. 3306/20.03.2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._/190/2011 depusă la dosar, instanța s-a pronunțat în sensul că dispozițiile legale privitoare la eșalonarea plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi salariale stabilite în favoarea personalului bugetar sunt contrare dispozițiilor cuprinse în art. 6 alin 1 din CEDO și dispozițiilor cuprinse în art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, reținând că refuzul executorului este nelegal și dispunând obligarea executorului judecătoresc la continuarea executării silite ce formează obiectul dosarului execuțional nr. 506/ex/2011, prin efectuarea tuturor actelor de executare necesare în vederea realizării creanțelor subsemnaților creditori.
Totodată recurentii sustin că ulterior demarării executării silite, la data de 8.12.2011 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 864 Legea nr. 230/2011, în vigoare din 11.12.2011. prin care s-a dispus o nouă eșalonare a plății sumelor datorate subsemnatei și celorlalți creditori pentru perioada 2012-2016, în anii 2012 și 2013 urmând a fi plătite tranșe infime, de 5%, respectiv 10%.
Având în vedere eșalonările repetate dispuse, împrejurarea că în anul 2010 nu a fost achitată decât o tranșă de 8,5% din suma datorată, cu toate că Statul singur a stabilit că va plăti 33%, creditorii nu mai au încredere că debitorii lor își vor respecta angajamentele.
Mai mult, nu există nici o garanție că la împlinirea termenelor de plata Guvernul nu va suspenda sau nu va eșalona din nou plățile invocând efectele crizei economice, printr-un procedeu identic cu cel urmat la suspendarea executării prin ordonanțele anterioare.
Recurentii arata si ca dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO include și faza de executare silita, iar suspendarea de drept a oricărei executări silite pe durate de timp excesive și incerte reprezintă o restrângere a unui drept fundamental, incompatibil cu art. 6 menționat.
Mai arată totodată că la data de 16.01.2012 a fost respins recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ privind aplicarea dispozițiilor art. 1 alin (1) și (2) din OUG 71/2009, modificată și completată prin OUG 18/2010 și OUG 45/2010 în procedura de executare silită a titlurilor executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.
Recurentii invoca si faptul ca in perioada 2008-2012 alte instanțe au încuviințat executarea silită și au validat popririle înființate asupra conturilor debitorilor, colegii din București încasându-și drepturile restante, aspecte ce reies din verificarea site-ului Ministerului Justiției șl de pe portalul instanțelor de judecată ale judecătoriilor de sector din București.
Ca urmare, invocă și susțin și discriminarea și încălcarea art. 14 din CEDO în raport cu colegii din București.
Considerăm că dreptul la un proces echitabil, privit prin prisma termenului rezonabil de soluționare a acestuia, în viziunea CEDO include și faza de executare silită.
Față de cele două hotărâri judecătorești invocate de către debitorul M. Justiției, recurentii sustin că acestea sunt din anul 2010, vizează doar reglementările legale în vigoare până la acea dală. Totodată arătăm că au trimis prin fax la termenul de judecată din data de 18.10.2012, hotărâri judecătorești contrare iar pe rolul Judecătoriei sectorului 4 și 5 sunt foarte multe hotărâri judecătorești in sens contrar. Mai mult, în dosarul nr._/211/2011 s-a respins la data de 22.10.2012 contestația la executare formulată de către debitorul Curtea de Apel Cluj față de executarea silită demarată de recurentii creditori.
Deși s-a formulat contestație la executare și împotriva încheierii de încuviințare a executării Judecătoriei Cluj-N. precum și a raportului de expertiză extrajudiciară, nu s-au formulat critici la acestea, ca atare și din acest punct de vedere sentința atacată este criticabilă.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, instanta de recurs apreciaza că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Este adevărat că prin sentințele civile invocate recurentul - contestator a fost obligat să aloce fondurile necesare plății către intimati a unor drepturi salariale, sume ce urmau a fi actualizate cu indicele de inflație de la scadență până la plata efectivă.
Însă, prin O.U.G. nr. 71/2009, s-a prevăzut plata eșalonată a acestor categorii de creanțe stabilite în sarcina instituțiilor publice, până la sfârșitul anului 2012 (în prezent până la sfârșitul anului 2014, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2010 și nr. 45/2010), cu suspendarea de drept a oricăror proceduri de executare silită.
De aceea, executarea silită declanșată de Biroul Executorilor Judecătorești M. M. se dovedește a fi nelegală.
Nelegalitatea executării este susținută de împrejurarea că actele normative menționate au fost verificate de către Curtea Constituțională, iar aceasta, prin mai multe decizii, respectiv Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010, Decizia nr. 712 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 22 iunie 2010, Decizia nr. 713 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 28 iunie 2010, Decizia nr. 714 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 24 iunie 2010, Decizia nr. 823 din 22 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 30 august 2010, a constatat caracterul lor constituțional.
Nu se poate reține că prin neexecutarea hotărârii judecătorești s-ar încălca prevederile art. 6 și art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, după cum s-a statuat în cauzele Ș. ori S. P. împotriva României.
Într-adevăr, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată ori întârziată în mod excesiv, întrucât, potrivit cerințelor impuse de art. 21 din Constituție și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, autoritatea publică este ținută a constitui un arsenal de mijloace care să permită executarea hotărârilor judecătorești, executare văzută ca parte integrantă a procesului civil, fără a cărei finalizare dreptul de acces la justiție nu poate fi calificat ca real și efectiv.
De asemenea, prin aceasta s-ar aduce atingere dreptului de proprietate reglementat de art. 1 din Protocolul nr. 1 care dispune: „orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor”.
În cauză, se reține că intimatul are un bun, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Neexecutarea hotărârii judecătorești constituie, fără îndoială, o ingerință în dreptul său de proprietate.
Rămâne de analizat dacă ingerința constatată încalcă sau nu art. 1 din Protocolul nr. 1.
Sub acest aspect se observă că textul analizat cere, înainte de toate ca ingerința autorității publice în dreptul de proprietate asupra bunurilor să fie legală.
Principiul legalității înseamnă existența unor norme de drept intern suficient de accesibile și previzibile. Or, O.U.G. nr. 71/2009 răspunde exigențelor de previzibilitate și de precizie, fiind adoptată de organismul abilitat și publicată în Monitorul Oficial al României.
În ceea ce privește scopul ingerinței, consider că ingerința vizează un scop legitim, astfel cum acesta este și prezentat în ordonanță: „…dificultățile întâmpinate până în prezent în ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești având ca obiect drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, … influența substanțială asupra bugetului de stat pe anul 2009 pe care o are executarea, în condițiile dreptului comun, a titlurilor executorii emise anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, … necesitatea instituirii unor reglementări speciale, cu aplicabilitate limitată în timp, privind executarea silită a hotărârilor judecătorești prin care au fost acordate anumite drepturi salariale pentru personalul din sectorul bugetar, … faptul că nepromovarea prezentei ordonanțe de urgență ar avea drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrelor bugetare și în mod implicit nerespectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar, respectiv … în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public și constituie situații de urgență și extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată”.
Proporționalitatea ingerinței
O măsură care reprezintă o ingerință în dreptul de proprietate trebuie să asigure un just echilibru între cerințele de interes general ale comunității și imperativele protejării drepturilor fundamentale ale individului. În special, trebuie să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat de orice măsură care privează o persoană de dreptul său.
Pentru a determina dacă măsura litigioasă, respectiv adoptarea O.U.G. nr. 71/2009, prin care se eșalonează plata drepturilor salariale rezultate din hotărâri judecătorești, respectă justul echilibru necesar și, în special, dacă nu obligă creditorul la a suporta o sarcină disproporționată, trebuie a fi analizate garanțiile ce însoțesc emiterea actului normativ în discuție.
În acest sens, se observă că ordonanța stabilește perioada în care va fi realizată executarea totală a titlurilor, precizează nivelul și termenele de efectuare a plăților intermediare, iar, pentru a evita devalorizarea sumelor ce fac obiectul titlurilor executorii, prevede că acestea se actualizează cu indicele prețurilor de consum.
Toate aceste mecanisme asigură așadar executarea integrală a titlului, fără a aduce atingere substanței înseși a drepturilor recunoscute, acordând totodată statului posibilitatea să identifice resursele financiare necesare achitării acestor sume, în contextul circumstanțelor excepționale, reprezentate de condițiile economice generale extrem de dificile, gravul deficit bugetar actual, acuta criză economică națională și internațională.
În concluzie, Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, după cum a reținut și Curtea Constituțională în Decizia nr. 188/02.03.2010.
Pentru aceste argumente, consideram că în mod nelegal s-a început executarea silită a unor drepturi a căror plată a fost eșalonată în timp, în dosarul executional nr. 506/2011 al B. M. Marvin într-o perioadă în care chiar procedurile de executare sunt suspendate de drept, fapt pentru care, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, apreciem ca se impune respingerea recursului și mentinerea atacate sentinței ca legale si temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil introdus de recurențiiOltean A. B., B. L., B. C., B. E., B. C., B. I., B. F. M., B. F. ( F. S. ), B. C. A., B. M., B. A., B. A. P., B. F., B. A. M., B. N., B. D., C. D. M., C. B., C. L., C. A. L., C. M., C. M., C. L., C. C., C. E., D. I., D. C., D. M., D. A., D. M., D. A., D. I., D. L., F. O., G. A., G. O. R., G. T., G. G., G. T. G., G. M., G. N., H. V., H. C., H. T., I. A., J. E., K. M., K. D., L. E. ( Cas. L. ), L. O. R., L. I., M. I., M. D. N., M. Z., M. A. A., M. V., M. G., M. L., M. S., M. L., M. C., M. E., M. E., M. R., M. M., M. S., N. A., N. C., O. ( P. ) I., O. P., P. T., P. A., P. G., P. A., P. D., P. E., P. (M.) A., P. C., R. A., R. I., R. O., R. S. L., S. G., S. N., S. S., S. S., S. C., S. S., S. C., S. L., S. M., S. A., S. M. D., S. A., S. S. ( Cas. T. ), T. D., T. D. I., T. O., T. G. C., T. C., T. A. C., T. A. M., T. M. C., T. C., T. M., T. C., T. M., T. D., U. L. ( Cas. C. ), U. L., U. P., V. A. M., V. A., V. S., Z. A., Z. M., U. I. toți cu dom. ales la sediul Tribunalului Cluj – Cluj N., Calea Dorobanților, nr. 2-4, jud. Cluj în contradictoriu cu intimatul M. Justiției cu sediul în București, ., sector 5 împotriva sentinței civile nr._ din 1.11.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o păstrează în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.06.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
B. J. D. C. C. D. I. O.
Red. jud. C.A.D.
Red. jud. fond G.C.M.
Tehnored CAD/IO
2 ex/02.07.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 686/2013. Tribunalul BIHOR | Legea 10/2001. Sentința nr. 199/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
