Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 11-01-2013 în dosarul nr. 11743/271/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1/R/2013
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. E. M.-G.
Judecător F. I. C.
Judecător M. C. R.
Grefier S. O.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat împotriva sentinței civile nr._/13.09.2012 pronunțată de Judecătoria O., declarat de recurenta S. M. A. în contradictoriu cu intimații M. O. și P. M. O., având ca obiect - ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. P. C. pentru recurentă în baza delegației de la dosar, lipsă fiind intimatele.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, că recursul este motivat și legal timbrat, după care:
Reprezentantul recurentei susține cererea de recurs așa cum a fost formulată, arată că nu are alte cereri și alte probe, solicită a se acorda cuvântul asupra recursului.
La întrebarea instanței, reprezentantul recurentei arată că pe rolul Judecătoriei O. există înregistrată o acțiune pe drept comun, care este în curs de soluționare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanța în baza art. 150 C.p.c. închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială așa cum a fost formulată, iar pe cale de consecință să se dispună obligarea pârâtelor să îndepărteze bordurile ce blochează accesul spre parcelele proprietatea reclamantei; fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând:
Asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr._/13.09.2012 pronunțată de Judecătoria O. constată că prin sentința atacată instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta S. M. A. în contradictoriu cu pârâții M. O. și P. M. O., fără a se acorda cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform situației CF, reclamanta este proprietară asupra terenurilor intravilane cu nr. cadastrale_ și_ O.. În cele două CF este inserată observația „cu drept de acces pe nr. cadastral 2378”, dar în foaia a III-a nu sunt mențiuni privitoare la sarcini.
Terenul intravilan cu nr. cadastral 2378 este proprietatea tabulară a pârâtului M. O..
În planurile de amplasament și delimitare a imobilelor înregistrate la OCPI Bihor sub nr._ și_/08.06.2010 este evidențiat drumul de acces către nr. cadastrale_ și_ pe nr. cadastral 2378, astfel cum apare și planul parcelar nr._/17.06.2010 în baza căruia antecesoarea reclamantei a fost pusă în posesia imobilelor de către pârâtul M. O..
Nu este contestat faptul că pe drumul inițial de acces au început să se efectueze lucrări care îngrădesc folosința acestuia.
Prin hotărârea Consiliului Local O. 370/28.06.2012 nr. cadastral 2378 a fost parcelat în șapte loturi, din care loturile 4 și 6 au folosința de drum. Conform planului de amplasament, accesul la terenurile proprietatea reclamantei se realizează pe lotul 6.
Reclamanta a contestat măsura pe calea dreptului comun, pe rolul Judecătoriei O. fiind înregistrat dosarul nr._/271/2012.
2. Condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale
Potrivit art. 581 Cod de procedură civilă, instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Raportând reglementările incidente la situația de fapt reținută, instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile, pentru următoarele argumente:
Încetarea lucrărilor nu este o măsură urgentă întrucât reclamantei i-a fost asigurat accesul la terenurile sale proprietatea sa pe un alt drum. Reclamanta are posibilitatea de a folosi imobilele sale, astfel că până la judecarea fondului cauzei nu se pune problema prevenirii vreunei pagube.
Cercetând aparența dreptului reclamantei de a obține încetarea lucrărilor instanța a reținut că acestea sunt realizate în baza unui act normativ valabil al Consiliului Local O..
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va respinge cererea ca neîntemeiată, conform dispozitivului.
În temeiul art. 274 Cod proc. civ., cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată a fost respinsă. Instanța a luat act de faptul că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs S. M. A., solicitând modificarea in totul a sentinței, in sensul admiterii cererii de ordonanța președințiala așa cum a fost formulata si pe cale de consecința să se dispună obligarea pârâtelor sa îndepărteze bordurile ce blochează accesul parcelelor proprietatea sa având nr. cad._ si_ O., la drumul public aflat in construcție intre strada Meiului si . soluționarea cauzei ce formează obiectul dos. nr._ al Judec. O..
În motivarea recursului se susține faptul recurentul este proprietara parcelelor cu nr. cad._ si_ O., imobile care beneficiază de drept de acces pe nr. cadastral 2378 O., pentru a iesi la drum public.
Această servitute de trecere este prevăzuta atât in CF, cât si in certificatul de urbanism nr. 2814/1.09.2010. Mai mult, explicitarea modalității de exercitare a servituții este prevăzuta in planurile de amplasament si delimitare a imobilelor înregistrate la OCPI Bihor sub nr._ si_/8.06.2010, unde accesul la drumul public este prevăzut pe schița.
La baza emiterii tuturor acestor acte a stat Planul parcelar emis de P. mun. O. inreg. sub nr._/17.06.2010 unde servitutea de trecere este prevăzuta in mod expres.
Inclusiv intimata a depus la dosar HCL nr. 370/2012 si o schița aferenta, unde drumul de acces este identificat, acte care confirma întratorul susținerile noastre.
Ceea ce este esențial in cauza este ca servitutea de trecere este recunoscuta scriptic (ea rezulta din toate actele dosarului ), insa faptic accesul celor 2 parcele la drumul public aflat in construcție intre strada Meiului si . blocat cu borduri de către intimate, astfel incat in prezent servitutea nu poate fi exercitata. Acest aspect a, fost dovedit cu fotografiile depuse la dosarul cauzei.
Se apreciază că sunt întrunite toate condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanța președințiala, astfel:
• urgenta: este îngrădita exercitarea unui drept recunoscut si implicit a atributelor dreptului de proprietate;
• vremelnicia: măsura a fost ceruta cu caracter temporar, pana la dezbaterea pe fond a cauzei;
• neprejudicierea fondului: rezulta din caracterul vremelnic arătat mai sus.
In drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9, 581-582 c. proc. civ.
Intimatul M. O. prin primar a formulat intâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea instanței de fond ca legală și temeinică apreciind că hotărârea atacată este legală in condițiile în care cererea reclamantei recurente nu îndeplinește condiția urgenței și a vremelniciei măsurii ordonate de instanță, cu atât mai mult cu cât in prezenta cauză obiectul vizează o obligație de a face care nu se poate dispune pe calea ordonanței președințiale decât in cazul în care se tinde la încetarea unor acte abuzive și numai în acest caz se poate păstra caracterul vremelnic al măsurii, or este vorba de efectuarea unor lucrări de interes public in zonă.
Se mai susține că nu e lipsit de importanță faptul că accesul reclamantei la proprietatea sa este oricum asigurat la nr. cadastral_ si_ pe lotul nr.6 contruit cu destinație de drum cu suprafața de 1939 mp din nr.cadastral 2378 O..
Nu s-au invocat temeiul de drept în întâmpinare.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate de recurentă, cat si de instanța din oficiu, raportat la prevederile art. 581,582 coroborat cu art. 304, pct.9 și 304 ind 1 Cod de procedură Civilă, tribunalul reține, că acesta este nefondat pentru argumentele ce succed:
În esență recurenta consideră că cererea sa a fost în mod neîntemeiat respinsă in condițiile în care îndeplinește condițiile urgenței, vremelniciei și a neprejudecării fondului în condițiile în care deține un drept de servitute de trecere pe care nu îl poate exercita drumul fiind blocat de bordurile folosite pentru construirea drumului public.
Aceste susțineri nu pot fi reținute pentru argumentele ce succed.
În temeiul art.581 alin 1 din Codul de procedură civilă „instanța va putea ordona măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Din textul de lege enunțat rezultă că pentru a fi admisibilă cererea de ordonanță președințială trebuie să îndeplinească următoarele condiții speciale: urgența și vremelnicia măsurii ce se ia pe această cale iar din caracterul vremelnic decurge și o a treia condiție, și anume aceea ca măsura să nu prejudece fondul. De asemenea cele trei condiții trebuie să fie îndeplinite cumulativ astfel încât lipsa oricăreia dintre ele atrage respingerea cererii ca inadmisibilă.
Astfel o condiție a ordonanței președințiale este ca măsura solicitată să aibă un caracter vremelnic, deoarece instanța nu poate lua măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare să nu mai facă posibilă restabilirea ulterioară a situație de fapt schimbate.
Tocmai din aceste considerente instanța nu poate să dispună prin ordonanță președințială o obligație de a face, decât în cazuri excepționale când se tinde la încetarea unor acte abuzive, deoarece s-ar încălca caracterul vremelnic al măsurii luate.
În concret reclamantul solicită instanței să-l oblige pe pârât la o obligație de a face, deoarece ridicarea bordurilor ar presupune o măsură definitivă, or ea nu e posibilă decât dacă se dovedește că se tinde spre stoparea unor acte abuzive, însă construirea unui drum public în interes general și implicit și în interesul recurentei reclamante nu poate fi califacată sub nici o formă un act abuziv.
Din aceste considerente instanța de recurs constată că cererea reclamantei recurente nu îndeplinește condiția caracterului vremelnic al măsurii solicitate.
A doua conditie se referă la faptul că într-o ordonanță președințială instanța nu poate prejudeca fondul dreptului. Specificitatea acestei cereri constă în faptul că instanța verifică doar aparența dreptului, făcând un examen sumar al cauzei, legea permițându-i doar să „pipăie fondul” pentru a vedea de partea cui se află aparența dreptului.
În mod corect s-a reținut de instanța de fond faptul că este îndeplinită condiția neprejudecării fondului deoarece în această procedură urgență s-a analizat doar aparența dreptului de proprietate și de servitute al reclamantei recurente și aparența dreptului intimatei in demararea lucrărilor de construire a drumului public ambele fiind dovedite cu înscrisuri, tranșarea însă în concret a celor două drepturi pe fondul lor se va putea face doar în cadrul acțiunii fundamentate pe dreptul comun pe baza unei probațiuni mai complexe.
Din aceste considerente instanța constată că cererea reclamantului îndeplinește condiția neprejudecării fondului, deoarece existe suficiente probe din care să se poată stabili o aparenta de drept fără însa ca instanța să statueze asupra existentei acestora.
În ceea ce privește insa condiția urgenței legiuitorul este destul de explicit atunci când enumeră cazurile grabnice în care se poate apela la ordonață președințială pentru: păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara sau înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu ocazia unei executări. Există urgență deci ori de câte ori dreptul părții care reclamă ar fi amenințat a se pierde cu totul, dacă această parte ar recurge la procedura obișnuită de judecată, sau cel puțin ar suferii un prejudiciu imediat atât de grav încât să pară foarte greu de reparat.
Analizând motivele de urgenta invocate instanta retine ca ele nu se incadreaza in cauzele enunțate explicit de legiuitor.
Astfel reclamanta-recurentă susține că prin ridicarea bordurilor necesare construirii drumului public îi este îngrădit practic exercitarea dreptului de servitute, or această susținere se referă strict la fondului cauzei, respectiv la încălcarea dreptului de servitute.
Mai mult nu se poate discuta de întrunirea condiției urgenței în condițiile în care recurenta-reclamantă nu a făcut dovada faptul că prin ridicarea acestor borduri i s-ar fi îngrădit total ieșire la drumul public, nemaiavând nici un fel de acces, cu atât mai mult cu cât scopul în sine al construirii unui drum public este acela de a eficientiza și a asigura accesul persoanelor spre propriile destinații.
In consecință constatând ca nu se poare retine existenta niciunuia din cazurile grabnice în care se poate apela la ordonață președențială pentru: păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente ce nu s-ar putea repara sau înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu ocazia unei executări, instanța constată că cererea reclamantului nu îndeplinește condiția caracterului urgent al măsurii solicitate.
Cele trei condiții ale ordonanței președințiale trebuie îndeplinite cumulativ iar lipsa unei duce la netemeinicia cererii.
Pentru toate considerente expuse mai sus, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile pentru pronununțarea unei ordonanței președințiale: lipsind dovada caracterului urgent al măsurii, dar și condiția caracterului nedefinitiv al măsurii, instanța de recurs reține că in mod corect instanța de fond a respins cererea recurentei-reclamante ca neintemeiată.
Pentru toate aceste motive de fapt și de drept, constatând că nu sunt incidente in speță dispozițiile art.304 pct.9 Cod de procedură civilă instanța de fond făcând o aplicare corectă a dispozițiilor art.581 Cod de procedură civilă, instanța va respinge ca neîntemeiat recursul formulat de recurenta S. M. A., în contradictoriu cu intimații M. O. și P. M. O., împotriva sentinței civile nr._/13.09.2012 pronunțată de Judecătoria O. pe care o va păstra în totalitate.
In baza art.274 Cod de procedură civilă nu se vor acorda cheltuieli de judecată constatându-se că niciuna dintre părți nu le-a solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil introdus de recurenta S. M. A., domiciliată în O., ..7, ., județul Bihor în contradictoriu cu intimații M. O. și P. M. O., ambele cu sediul în O., Piața Unirii, nr.1, județul Bihor împotriva sentinței civile nr._/13.09.2012 pronunțată de Judecătoria O. pe care o păstrează în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Ianuarie 2013
Președinte, L. E. M.-G. | Judecător, F. I. C. | Judecător, M. C. R. |
Grefier, S. O. |
Red. Jud. I.F. – L.C. U.
Red. Jud. T.B. – L.E.M.-G.
Tehnoredactat S.O.
2 ex/11 Ianuarie 2013
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 62/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 129/2013.... → |
|---|
