Acţiune în constatare. Decizia nr. 878/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 878/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 809/255/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 878/R/2013
Ședința publică de la 03 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător J. B.
Judecător M. C. R.
Grefier G. M.
Pe rol fiind pentru azi pronunțarea recursului civil formulat de recurentul Ș. IOZSEF în contradictoriu cu intimata S. P. împotriva sentinței civile nr. 2293 din 06.12.2012 pronunțată de Judecătoria Marghita având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 26.09.2013, când reprezentanții părților prezente au pus concluzii în recurs, consemnate în încheierea din aceea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru azi .
INSTANȚA
Asupra recursului de față constată că prin sentința civilă nr. 2293 din 06.12.2012 pronunțată de Judecătoria Marghita s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Ș. I. cu domiciliul în ., jud. Bihor, în contradictoriu cu pârâta S. P. dom în ., jud. Bihor, având ca obiect partaj, și în consecință:
Instanța a constatat că în timpul concubinajului reclamantul și pârâta au efectuat îmbunătățiri la imobilul din ., proprietatea pârâtei, în valoare de 13.250 lei.
A respins celelalte capete de cerere.
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reclamanta reconvențională S. P. dom în ., jud. Bihor, în contradictoriu cu reclamantul pârât reconvențional Ș. I. cu domiciliul în ., jud. Bihor, având ca obiect partaj, și în consecință:
A constatat că în perioada de concubinaj 2000-2010 părțile au dobândit împreună, în cotă egală de contribuție, următoarele bunuri mobile: o mobilă dormitor și 2 fotolii, 2 televizoare, 2 congelatoare, un frigider ,un aparat de sudură,o mașină de cusut, 2 incubatoare, 2 biciclete, bijuterii din aur, un flex, betoniera și sapă mecanică în valoare totala de 6.102 lei.
A dispus partajarea bunurilor aflate în coproprietatea părților prin formarea de loturi în natură și atribuirea lor, astfel:
Lotul nr.1 reclamantului pârât reconvențional, compus din bunurile mobile: flex, betonieră ,o bicicletă, sapa mecanică in valoarea totala de 1.305 lei, și
Lotul nr.2 pârâtei reclamantă reconvențională, compus din îmbunătățirile aduse imobilului situat in Ciocaia nr.311 în suma de 13.250 lei, și bunurile mobile: o mobilă dormitor și 2 fotolii, 2 televizoare, 2 congelatoare, un frigider ,un aparat de sudură,o mașină de cusut, 2 incubatoare, o bicicleta, bijuterii din aur, in valoare totala de 4.750 lei.
A obligat pârâta reclamantă reconvențională la plata unei sulte în sumă de 8.370 lei în favoarea reclamantului pârât reconvențional.
A respins celelalte capete de cerere.
A dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea hotărârii instanța a arătat că în perioada 2000-2010 părțile au locuit împreună în locuința proprietatea pârâtei din ., împreună cu copilul minor al acesteia, întreținând relații de concubinaj.
În această perioadă au dobândit o . bunuri mobile – o parte aflându-se în prezent în proprietatea reclamantului o parte în proprietatea pârâtei.
De asemenea în această perioadă au fost efectuate o . investiții la imobilul proprietatea părților - valoarea totală a acestora ridicându-se la suma de 20.700 lei.
Prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat a se constata că valoarea totală a investițiilor este de_ lei-și nu și-a precizat acțiunea în sensul de a se constata că valoarea investițiilor este cea indicată de expertul tehnic – motiv pentru care instanța-având în vedere principiul disponibilității – a constatat că valoarea investițiilor este cea solicitată de reclamant-respectiv_ lei.
În perioada concubinajului – reclamantul a achiziționat în nume propriu o casă de locuit situată în Ciocaia, nr.279 – conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2445/20.06.2006 de B.N.P. Juhas A., împreună părțile încheind cu numita Gardo I. în data de 19.10.2000 un antecontract privind achiziționarea suprafeței de 1,93 ha teren arabil situat în localitatea Ciocaia – pentru suma de 4.000.000 ROL.
Deși prezumția de comitate asupra bunurilor nu operează și pentru concubini, - instanța a constatat că raportat la dispozițiile martorilor audiați - care au arătat că relația dintre părți a avut un caracter de continuitate sunt aplicabile dispozițiile art.30 Codul Familiei – cu atât mai mult cu cât părțile au locuit și gospodărit împreună o perioadă mai mare de timp, - această stare de fapt prezumând că între părți a existat o convenție tacită - cu toate bunurile dobândite de ei să fie ori să constituie proprietatea lor indiviză-aceștia comportându-se ca o adevărată familie.
În ceea ce privește imobilul-casa din Ciocaia nr.279-aceasta a fost dobândită de reclamant prin act autentic – neexistând nici o probă în sensul că ar fi avut și pârâta vreo contribuție la dobândirea ei dar chiar și în această ipoteză ea ar avea față de reclamant doar un drept de creanță, iar în ceea ce privește terenul arabil în suprafață de 1,91 ha-între părțile contractante încheindu-se doar un act de vânzare cumpărare sub forma privată acesta nu poate fi inclus în masa de împărțit.
În ceea ce privește cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor instanța a reținut că:
Pe toată durata concubinajului reclamantul a fost angajat și a realizat venituri, dar, începând din anul 2002, aceste venituri au fost grevate de plata pensiei de întreținere dispusă prin S.C. nr. 184/2002 a Judecătoriei Marghita, obligație a reclamantului față de copilul său . Astfel, reținerile din salariu au fost 25% și 50%, după cum reiese din adresa nr. 3820/2002 emisă de . (f.20), în cea mai mare perioadă a concubinajului, veniturile acestuia au fost substanțial reduse ca urmare a îndeplinirii acestei obligații.
În ceea ce privesc veniturile pârâtei, aceasta a fost casnică în toată perioada de concubinaj, însă din anul 2000 a fost beneficiara unei arende anuale de 200 kg grîu /ha si 800 kg porumb/ha urmare arendării suprafeței de 5,60 ha teren arabil, către ., si bani, potrivit contractului de arendare încheiat in data de 22.03.2010 (f.21-23).
Potrivit declarației martorilor, pe durata conviețuirii pârâta se ocupa de gospodărie, a crescut porci, pe care îi vindea, iar veniturile obținute erau folosite în gospodărie. De asemenea pârâta a lucrat și terenul proprietatea tatălui său, care a locuit o perioada cu părțile, până la vânzarea terenului în anul 2005, iar recolta, era adusă în gospodărie. (f.24,25).
În anul 2000 luna octombrie, părțile împreună au intrat in posesia unei suprafețe de 1,91 ha teren arabil (conform actului sub semnătură privată aflat la fila 26 vol.I). Și această suprafață a fost lucrată de pârâtă împreună cu fii săi, reclamantul având loc de muncă stabil, iar producția a fost adusă în gospodărie.
Beneficiind de produsele agricole de pe o suprafață totală de 10 ha teren, in 2005 pârâta a dezvoltat o microfermă de porcine, înregistrată la Sistemul Național de Identificare și Înregistrare a Animalelor sub nr. RO_/2005 . Conform adeverinței nr. 61/2010, emisă de Circumscripția Sanitar - Veterinară Săcuieni a avut în fiecare an minimum 15 capete porcine, toată munca în cadrul acestei microferme îi aparține, iar veniturile obținute din vânzarea porcinelor au fost aduse în gospodăria lor.
Fiul paratei Z.-NORBERT, născut la 17.04.1986 a gospodărit împreună cu părțile . Afară de munca din gospodărie, din martie 2008 acesta este angajat la . Oradea punct de lucru Ciocaia, având un venit lunar de 600 lei conform adeverinței nr._, iar cu toate aceste venituri a contribuit la dezvoltarea gospodăriei lor.
Față de toate aceste considerente, instanța a apreciat astfel că se poate reține faptul că părțile au avut contribuție egală la dobândirea bunurilor mobile și realizarea investițiilor din perioada concubinajului.
În cauza s-a dispus efectuarea a doua expertize tehnice de specialitate în vederea identificării, evaluării și lotizării bunurilor, evaluării investițiilor, la formarea loturilor, urmând ca instanța să țină seama de poziția exprimată de părți prin acțiune, respectiv prin cererea reconvențională, de mărimea cotei părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, de natura bunurilor, domiciliul părților si modul de folosință actuală a bunurilor.
Astfel, instanța a reținut că tot ceea ce au dobândit părțile împreună reprezintă îmbunătățiri pentru imobilul casa de locuit, proprietatea pârâtei, reclamantul părăsind acest imobil ce a rămas în stăpânirea pârâtei, și bunurile mobile menționate mai sus.
În ce privește acțiunea formulată de reclamant, față de cele reținute mai sus, instanța a admis-o în parte în sensul că, a constatat că în timpul concubinajului părțile au efectuat investiții la imobilul din ., proprietatea pârâtei, în valoare de 13.250 lei, resping celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Referitor la cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională, față de starea de fapt reținută instanța a admis în parte cererea reconvențională și a constatat că în perioada de concubinaj 2000-2010 părțile au dobândit împreună, în cotă egală de contribuție, următoarele bunuri mobile: mobilă dormitor și 2 fotolii, 2 televizoare, 2 congelatoare, un frigider ,un aparat de sudură,o mașină de cusut, 2 incubatoare, 2 biciclete, bijuterii din aur, un flex, betoniera si sapa mecanica in valoare totala de 6.102 lei, va dispune partajarea bunurilor menționate, in cote de ½ pentru fiecare, prin atribuirea în favoarea reclamantului pârât reconvențional a următoarelor bunuri mobile: flex, betonieră ,o bicicletă, sapă mecanică în valoarea totală de 1.305 lei, respectiv prin atribuirea către pârâta reclamantă reconvențională a contravalorii investițiilor la imobilul situat în Ciocaia nr.311 în sumă de 13.250 lei, a bunurilor mobile: mobilă dormitor și 2 fotolii, 2 televizoare, 2 congelatoare, un frigider ,un aparat de sudură,o mașină de cusut, 2 incubatoare, o bicicleta, bijuterii din aur, in valoare totala de 4.750 lei, cu obligarea pârâtei reclamantă reconvențională la plata unei sulte în sumă de 8.370 lei în favoarea reclamantului pârât reconvențional, respingând celelalte capete de cerere ca nefondate.
În ceea ce privește cheltuielile de judecata, având în vedere faptul ca obiectul prezentului dosar este o cerere de ieșire din indiviziune în care părțile au calități duble, fiind atât reclamanți cât și pârâți, dispozițiile art. 274-277 Cod de procedură civilă precum și punctul de vedere al părților exprimat cu ocazia concluziilor pe fondul cauzei, instanța a dispus compensarea acestora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul Ș. IOZSEF – solicitând în principal casarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecare în fața primei instanțe – în subsidiar modificarea hotărârii în sensul recalculării sultei pe baza reținerii ca valoare a investițiilor de la imobilul din Ciocaia 311-ca fiind în sumă de 20.700 lei conform expertizei de evaluare efectuate în cauză și pe baza contribuției mai mari a reclamantului la dobândirea bunurilor comune.
A arătat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică – în condițiile art. 304 pct.8 și 9 C.pr. civilă – având în vedere că s-a făcut o interpretare incorectă a probelor de la dosar-și o aplicare greșită a legii –precum și pentru motivul neadministrării de probe suficiente necesare pentru lămurirea cauzei prin prisma art.312 C.pr.civilă.
În ceea ce privește primul motiv respectiv nereținerea corectă a valorii investițiilor efectuate de către părți la imobilul proprietatea pârâtei – arătat că el a indicat doar orientativ valoarea de_ lei - ca fiind valoarea investițiilor efectuate la imobilul pârâtei – în principal pentru că era obligat a face o evaluare a acestor investiții în scopul timbrării –dar a solicitat reactualizarea acestora și și-a precizat cererea cu ocazia concluziilor scrise – motiv pentru care instanța în mod incorect a reținut valoarea pretențiilor reclamantului doar la valoarea indicată inițial în cererea de chemare în judecată.
În ceea ce privește contribuția părților la dobândirea bunurilor comune a arătat că el are o contribuție mai mare de 60% față de pârâtă care are doar 40%- având venituri mai mari decât aceasta pe perioada cât au gospodărit împreună.
De-a lungul timpului cât au locuit împreună au efectuat investiții la locuința pârâtei care au sporit valoarea de circulație a imobilului stabilită de expert ca fiind de 20.700.
Paguba reclamantului o constituie diferența dintre sporul de valoare a investițiilor în suma de 20.700 lei și valoarea tehnică a acestora care conform expertizei se ridică la suma de_ lei.
Susținerile pârâtei reclamantă reconvențională – privind presupusele venituri realizate din agricultură sunt nefondate . În acest sens arată că răspunsul depus de . faptul că pârâta nu figurează în evidențele pentru plata arendei din 1989 deoarece nu are teren în arendă.
A mai arătat că animalele din gospodărie au fost cumpărate de el pârâta – având la data la care s-a mutat cu ea un număr redus de porcine – respectiv 4 și că ea nu putea dobândi sume de bani în urma vânzării terenului de 2,30 ha deținut de tatăl ei-aceasta suprafață fiind vândută chiar de tatăl ei când era în viață-respectiv în anul 2005.
Recolta dobândită de pe teren era folosită pentru hrana animalelor, ambele părți lucrând atât în gospodărie cât și pe câmp –dar reclamantul realiza și venituri salariale.
Băiatul reclamantei nu a contribuit în gospodărie nici cu bani nici cu forța de muncă.
Examinând actele și lucrările dosarului hotărârea recurată instanța constată următoarele:
În ceea ce privește primul motiv de recurs-respectiv nereținerea corectă a valorii investițiilor efectuate de părți la imobilul proprietatea pârâtei instanța constată că – prin cererea introductivă reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de_ lei - la valoarea reactualizată la data plății efective, suma reprezentând valoarea investițiilor efectuate de el la imobilul în litigiu .
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize care să stabilească valoarea investițiilor efectuate la imobilul în litigiu, acesta fiind depus la dosar la data de 1.02.2012. După depunerea raportului de expertiză - reclamantul nu și-a majorat pretențiile formulate prin cererea inițială și nici nu a timbrat corespunzător.
Este adevărat că prin concluziile scrise – reclamantul a solicitat contravaloarea investițiilor în suma de 20.700 lei prin concluziile scrise – însă această cerere nu putea fi făcută după dezbaterea în fond a cauzei motiv pentru care în mod corect nu a fost luată în considerare de instanța de judecată – aceasta nefiind investită procedural.
În ceea ce privește contribuția părților la dobândirea bunurilor comune instanța constată că părțile au conviețuit 10 ani împreună cu copilul minor al intimatei.
În acest timp doar reclamantul a fost încadrat în muncă pârâta nerealizând venituri salariale.
Investițiile la imobil au fost efectuate în această perioadă – valoarea tehnică a acestora fiind de_ lei.
Astfel reclamantul a contribuit la dobândirea bunurilor comune – atât cu venituri din salariu cât și cu munca în gospodărie - în timp ce contribuția pârâtei se limitează la munca în gospodărie.
Chiar dacă pârâta a obținut venituri din arendă trebuie luat în considerare că din veniturile obținute aceasta a contribuit la creșterea copilului său minor, acesta realizând venituri doar din anul 2008 –adică de aproximativ doi ani înainte de despărțirea în fapt a părților, - în timp ce reclamantul a plătit pensie de întreținere în favoarea copilului dintr-o căsătorie anterioară doar din anul 2002 până în 2004, deci pe parcursul a doi ani de zile – minorul fiind născut în 1986.
Față de cele de mai sus instanța constată că reclamantul este îndreptățit să i se constate o cotă de contribuție superioară la dobândirea bunurilor comune – motiv pentru care – față de prev.art. 304 pct 9 C.pr.civ. se va admite recursul în sensul constatării în favoarea reclamantului a unei cote contributive de 60% și de 40%în favoarea pârâtei – modificându-se astfel în parte sentința recurată.
Față de prevederile art.274 C.pr.civilă ca urmare a admiterii recursului în sensul celor arătate în baza art 274 C.pr.civilă instanța o va obliga pe intimată la 700 lei cheltuieli de judecată parțiale în favoarea recurentului –suma reprezentând onorariu avocațial parțial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil formulat de recurentul Ș. IOZSEF domiciliat în Ciocaia, nr.279, jud. Bihor în contradictoriu cu intimata S. P. domiciliat în Ciocaia, nr. 311,jud. Bihor împotriva sentinței civile nr. 2293 din 06.12.2012 pronunțată de Judecătoria Marghita pe care o modifică în parte în sensul că:
Stabilește în favoarea reclamantului S. Iozsef o cotă de contribuție de 60% la dobândirea bunurilor comune și în favoarea pârâtei S. P. o cotă de contribuție de 40% din aceleași bunuri.
Obligă pe pârâtă-reclamanta reconvențională, să plătească o sultă în valoare de_ lei în favoarea reclamantului pârât reconvențional.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Obligă intimații la cheltuieli de judecată în cuantum de 700 lei în favoarea recurenților.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 Octombrie 2013
Președinte, A. C. | Judecător, J. B. | Judecător, M. C. R. |
Grefier, G. M. |
Red.A.C.
Tehnoredactat A.C./G. M. 2 ex /16.10.2013
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1082/2013. Tribunalul BIHOR | Acordare personalitate juridică. Încheierea nr. 1/2013.... → |
|---|
