Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 42/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 42/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 5992/271/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 42/A/2013
Ședința publică de la 31.01.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: F. I. C.
Judecător: C. T. S.
Grefier: P. M.
Pe rol fiind judecarea apelului civil înaintat de apelanta HAȘAȘ ( F. ȘEBI) I. - E. în contradictoriu cu intimatul ȘEBI O. împotriva sentinței civile nr. 8315 din 31.05.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței de judecată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 24.01.2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când în vederea deliberării și a depunerii de concluzii scrise a fost amânată pronunțarea pentru acest termen de judecată.
TRIBUNALUL
DELIBERAND,
Asupra apelului civil de față.
Constată că, prin Sentința civilă nr. 8315 din 31.05.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea s-a admis în parte cererea precizată formulată de reclamantul ȘEBI O. în contradictoriu cu pârâta HAȘAȘ (F. ȘEBI) I. - E., a fost admisă în parte cererea reconvențională precizată formulată de pârâta-reclamantă reconvențional HAȘAȘ (F. ȘEBI) I. - E. în contradictoriu cu reclamantul - pârât reconvențional ȘEBI O..
S-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote contributive egale de 50% fiecare, următoarele bunuri comune: apartamentul nr. 6 situat în Oradea, ., ., înscris în CF nr._-C1-U6, provenit din conversia pe hârtie a CF ind._ Oradea, sub nr. topo 3873/17, cu o valoare de 170.000 lei și autovehiculul marca Ford Fiesta în valoare de 6560 lei, valoarea totală a masei partajabile fiind de_ lei.
S-a dispus sistarea stării de codevălmășie între părți, prin atribuirea pârâtei –reclamante reconvențional a imobilului situat în Oradea, apartamentul nr. 6 situat în Oradea, ., ., înscris în CF nr._-C1-U6, provenit din conversia pe hârtie a CF ind._ Oradea, sub nr. topo 3873/17, iar reclamantului – pârât reconvențional autoturismul marca Ford Fiesta în valoare de 6560 lei, pârâta –reclamantă reconvențional fiind obligată să plătească reclamantului-pârât suma de_ lei, cu titlu de sultă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, părțile s-au căsătorit la data de 20.05.1989, căsătoria acestora fiind desfăcută prin sentința civilă nr.4991/2007, pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr._, definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului (f. 60-70). Sub durata căsătoriei, la data de 24.10.1989 s-a născut fiul părților Șebi C. O., iar la data de 13.01.1996 Șebi O., încredințați prin aceiași hotărâre, mamei spre creștere și educare. S-a dispus totodată atribuirea către pârâtă a beneficiului folosinței locuinței conjugale și evacuarea pârâtului, până la partajul bunurilor comune.
În drept instanța reține că potrivit prevederilor art.30 al.1 Codul familiei, bunurile dobandite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, iar, potrivit alin. 3 al aceluiași articol, calitatea de bun comun nu trebuie dovedită. Astfel, în temeiul prezumtiei relative de comunitate instituite de către legiuitor, orice bun dobândit în timpul căsătoriei de oricare dintre soți, se consideră comun, câtă vreme nu se face dovada că este propriu, respectiv că se încadrează într-una din categoriile prevăzute de art.31 C.fam.
În cauză din analiza probelor administrate și recunoașterile ambelor părți, instanța reține că după încheierea căsătoriei, în anul 1990 au cumpărat un apartament de 3 camere situat în Oradea, . de bani primită la nuntă, de 35.000 lei, pentru diferență fiind contractat un împrumut de la CEC. Până în anul 1997, parte din împrumutul bancar a fost restituit prin rețineri din salariul reclamantului, pentru ca după vânzarea acestui apartament, din suma de bani obținută, părțile să restituie împrumutul CEC și să își cumpere apartamentul din litigiu, situat în Oradea, ., ..
La reținerea acestei stări de fapt instanța a avut în vedere susținerile necontestate ale părților, răspunsurile acestora la interogatoriu, dar și declarațiile martorilor audiați. Afirmația pârâtei potrivit căreia plata prețului primului apartament a fost făcută și din suma de 8000 lei primită de la părinții ei a fost înlăturată de instanță, aceasta necoroborându-se cu nici o altă probă administrată. Chiar dacă de principiu, ajutorul oferit de părinți la achiziționarea unui bun se prezumă dat în favoarea copilului lor și, deci, reprezintă aportul acestuia la bunurile comune, instanța reține că acest sprijin poate fi luat în considerare doar în condițiile în care existența lui rezultă din probe certe, prin care să se poată stabili atât cuantumul, cât și destinația sa. Ori probele administrate la solicitarea pârâtei nu au un astfel de caracter. Aceasta întrucât martora Fazekas Melinsa P. - singura care a putut da detalii despre acest aspect - nu a confirmat afirmațiile pârâtei. Astfel, din declarația acestei martore, instanța reține că banii de la nuntă au fost folosiți de părți pentru plata avansului primului imobil, pentru diferența de preț fiind luat un împrumut de la CEC. Deși martora a mai arătat că părinții pârâtei i - au ajutat cu ocazia achiziționării primului apartament, dându-le de două ori două sume de bani, întrucât se majorase rata pe care o aveau de plătit, instanța constată că martora nu a menționat care a fost cuantumul acestui ajutor. Nu a reliefat împrejurări din care să reiasă că acest sprijin material al fi fost substanțial, ar fi fost mai mare decât cuantumul a două rate majorate. Pe de altă parte, instanța constată că martora a declarat că părinții pârâtei i-au ajutat pe cei doi la cumpărarea mobilei, a mașinii de spălat, a altor bunuri mobile. Dar în condițiile în care aceste bunuri mobile nu fac obiectul prezentului dosar, modalitatea de achiziționare și sursele financiare ce au dus la achiziționarea lor nu au nici o influență asupra contribuției părților la dobândirea apartamentului sau a autovehiculului, instanța fiind chemată să se pronunțe doar asupra bunurilor ce constituie masa de împărțit, potrivit principiului disponibilității în procesul civil.
Față de cele de mai sus, în condițiile în care sprijinul părinților pârâtei la plata prețului apartamentului nu a putut fi cuantificat, nu a putut fi nici raportat la prețul apartamentului, la valoarea creditului contractat sau a ratelor achitate de reclamant prin rețineri din salariu, o eventuală contribuție majoritară a pârâtei la dobândirea apartamentului nu poate fi luată în considerare, probele administrate sub acest aspect fiind neconcludente.
Mai reține instanța că din vânzarea primului apartament a mai rămas o sumă de bani, din care părțile și-au achiziționat un autoturism marca Dacia nr.1300 și un motor de tăiat lemne. Aceste bunuri au fost vândute sub durata căsătoriei, motorul de tăiat lemne în anul 2001 (f. 34), iar Dacia în anul 2006. Părțile au achiziționat sub durata căsătoriei un alt autoturism, marca Ford Fiesta, înmatriculat pe numele reclamantului la data de 29.06.2006. Prețul acestui autoturism a fost achitat parte din suma de bani obținută din vânzarea autoturismului marca Dacia, iar parte dintr-un împrumut contractat pe numele pârâtei de la B. Post SA la data de 22.06.2006, în valoare de_ lei.
Pentru a reține aceasta instanța a avut în vedere atât poziția părților cuprinsă în cererile formulate, răspunsul pârâtei la interogator, declarația martorei propusă de aceasta, Fazekas Melinsa P. (aceasta arătând că din prețul obținut din vânzarea autoturismului Dacia și un împrumut contractat de pârâtă, s-a cumpărat ulterior autovehiculul Ford Fiesta.), dar și prezumția ce reiese din datele apropiate ale contractului de credit încheiat B. Post (22.06.2006) și data înmatriculării autovehiculului pe numele reclamantului (29.06.2006). În ceea ce privește declarația martorului Gyulai O. S. (cunoștință a reclamantului) din care reiese că autovehiculului Dacia ar fi fost primit de părți în schimbul unei dube date de părinții reclamantului și a fost înstrăinată în contul unei datorii unui vecin, a fost înlăturată de instanță, întrucât nu se coroborează cu nici o altă probă, nici măcar cu poziția reclamantului din prezentul dosar. Și afirmațiile reclamantului referitoare la plata diferenței de preț din creditul contractat de el de la Pireus Bank, nu a fost luată în considerare de instanță, data acestui act – 28.02.2007- fiind mult ulterioară cumpărării de către părți a autovehiculului Ford Fiesta, cea ce naște prezumția că a fost contractat pentru alte nevoi.
Pârâta a susținut că a avut o cotă de contribuție de 90% la dobândirea bunurilor comune, dat fiind faptul că spre deosebire de reclamant a muncit pe toată perioada căsătoriei lor, a fost cea care a achitat ratele împrumuturilor bancare contractate pentru cumpărarea autovehiculelor, pentru efectuarea renovărilor pe care le-au efectuat la apartament, pentru achiziționarea mobilei sau electrocasnicelor, parte din acesta fiind achitate cu sprijinul părinților săi.
Sub acest aspect instanța reține că veniturile mai mari, sau cele obținute de doar unul dintre soți pentru o perioadă nu reprezintă per se un criteriu pentru stabilirea uneicote de contribuție majoritară, acest criteriu și probele ce îl reflectă trebuind a fi coroborate cu alte probe care să demonstreze existența unor împrejurări care să răstoarne prezumția legală relativă, reglementată de art. 30, lin 1 din Codul familiei privind comunitatea de bunuri și contribuția egală a soților la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei.
Ori astfel de probe în prezenta cauză nu există. Imobilul din litigiu a provenit din prețul obținut de părți din vânzarea unui alt apartament bun comun, dobândit prin contribuția egală a părților, iar autovehiculul Ford Fiesta, din prețul obținut din vânzarea Daciei și dintr-un credit contractat de pârâtă.
Chiar dacă creditele contractate de părți de la Bank Post sau Pireus Bank au fost luate de aceștia în nume personal, instanța reține că au fost destinate pentru împlinirea sarcinilor obișnuite ale căsniciei, respectiv pentru plata prețului unui autoturism, pentru renovări efectuate în apartament sau cumpărarea unor bunuri mobile, devenind incidente astfel prevederile art. 32, lit. c din codul Familiei.
Rezultă astfel că obligația de a achita ratele asumate prin contractele de credit încheiate este o datorie comună, ambii soți având obligația de a o suporta în mod egal. În aceste condiții suma achitată de către pârâtă pentru stingerea împrumuturilor reprezintă plăți efectuate în contul unei datorii comune și nicidecum nu duce la stabilirea unei contribuții distincte, la dobândirea dreptului de proprietate asupra acestora. Privită ca și datorie comună, plata făcută îi conferă pârâtei doar un drept de creanță în limita cotei achitate de aceasta pentru reclamant, cota în limitele căreia fiecare parte trebuia să achite această datorie contractuală comună fiind de ½ din valoarea ei.
Față de cele mai sus expuse, văzând că părțile au realizat venituri din munca depusă în calitate de angajați atât în anul 1997, cât și în perioada achiziționării autovehiculului, reclamantul în calitate de administrator de . participarea soților la dobândirea bunurilor comune trebuie înțeleasă și se analizează în sensul de contribuție la totalitatea bunurilor și nu la dobândirea fiecărui bun în parte, instanța constată că pârâta nu a făcut dovada neechivocă că ar fi contribuit într-o cotă procentuală mai mare decât soțul ei la dobândirea acestora, astfel că nu a fost răsturnată prezumția potrivit fiecare dintre soți are o contribuție egală, de 50%, la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei.
Nici faptul că din creditul contractat de pârâtă s-au efectuat și lucrări de îmbunătățiri la imobil, în timpul conviețuirii părților nu duce la stabilirea unei cote de contribuție majoritare la dobândirea apartamentului, acestea fiind menite în a spori confortul locativ de care s-au bucurat ambele părți sub durata căsătoriei, valoarea acestora determinând totodată și valoarea de circulație a apartamentului, în prezent, urmând a profita deopotrivă ambelor părți.
Având în vedere cele de mai sus, instanța urmează a constata că părțile au avut o contribuție egală, de 50% la dobândirea bunurilor comune în timpul căsătoriei, cotă de contribuție ce urmează a se reține în cauză.
În ceea ce privește valoarea imobilului și a autovehiculului a cărui partajare s-a solicitat, instanța constată că părțile au ajuns la un consens, apartamentul fiind prețuit la suma de 170.000 lei (f. 111), iar autovehiculului la suma de 1500 euro (f.176), respectiv 6560 lei la cursul euro din data de 05.04.2012 .
Pentru toate considerentele ce preced, în baza art. 30 din Codul Familiei și art. 6735 Cod procedură civilă, instanța:
Va constata că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote contributive egale de 50% fiecare, următoarele bunuri comune: apartamentul nr. 6 situat în Oradea, ., ., înscris în CF nr._-C1-U6, provenit din conversia pe hârtie a CF ind._ Oradea, sub nr. topo 3873/17, cu o valoare de 170.000 lei și autovehiculul marca Ford Fiesta în valoare de 6560 lei.
Va constata că valoarea totală a masei partajabile este de_ lei, compusă din 170.000 lei valoarea imobilului și 6560 lei valoarea autovehiculului.
Având în vedere dispozițiile art.36 din Codul familiei instanța urmează a dispune sistarea stării de coproprietate în devălmășie asupra bunurilor comune dobândite de părți, cu o valoare totală a masei partajabile stabilită în condițiile de mai sus.
Față de criteriile prevăzute de art. 6739 C.pr.civ, instanța va atribui pârâtei-reclamante reconvențional imobilul situat în Oradea, ., ., iar reclamantului – pârât reconvențional autoturismul marca Ford Fiesta.
Instanța a avut în vedere la atribuirea imobilului pârâtei reclamante reconvenționale faptul că aceasta a fost cea care a folosit bunul de la data desfacerii căsătoriei, că aceasta a fost cea care de la momentul evacuării pârâtului a locuit în acel apartament împreună cu cei doi copii, ce i-au fost încredințați spre creștere și educare. A ținut seama instanța și de concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, din care rezultă că apartamentul nu este comod partajabil în natură, nu dă posibilitatea de a se forma două spații locative total separate, fără acces comun la bucătărie, hol, cămară. Totodată instanța constată relațiile dintre părți sunt extrem de tensionate, comportamentul pârâtului - care pe fondul consumului de alcool făcea scandal, își agresa soția, inducând o stare de teamă copiilor și perturbând liniștea colocatarilor- făcând imposibilă conviețuirea acestora, ducând atât la evacuarea reclamantului din imobil, dar și la desfacerea căsătoriei lor. Totodată, instanța a avut în vedere și că reclamantul are o locuință stabilă, domiciliind alături de părinții săi în loc. Vadu Crișului, precum și că împărțirea în natură a imobilului ar crea pentru reclamantă și copii un grav inconvenient locativ, cei trei ajungând să stea efectiv într-un perimetru de maxim 35 mp, insuficient pentru trei persoane.
În ceea ce privește atribuirea autoturismului marca Ford Fiesta, văzând că reclamantul este cel care a avut posesia acestuia de la data separării părților, acesta solicitându-l cu ocazia administrării probei cu interogatoriu, instanța urmează a-i atribui acestuia, conform dispozitivului.
Din modul de partajare a imobilelor, în raport de valorile reținute, se constată că reclamantului i s-au atribuit bunuri în valoare de 6560 lei, iar pârâtei apartamentul, în valoare totală de 170.000 lei. Pentru egalizarea loturilor, corespunzător cotelor egale de ½ la dobândirea bunurilor comune, instanța urmează să oblige pârâta la plata către reclamant a sumei de_ lei, cu titlu de sultă.
Față de considerentele enunțate, instanța urmează a admite în parte ambele cereri, potrivit dispozitivului prezentei.
Referitor la cheltuielile de judecată având în vedere soluția de admitere în parte a ambelor cereri, văzând că ambele părți au efectuat cheltuieli cu onorariile de avocat, în temeiul art.276 C. pr. civ, instanța va dispune compensarea în totalitate a acestora.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată constând în onorariu expert, acestea vor rămâne în sarcina reclamantului, dat fiind faptul că instanța nu a admis pretențiile reclamantului referitoare la partajarea în natură a imobilului, pârâta nefiind în culpă procesuală sub acest aspect.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel, apelanta HAȘAȘ ( F. ȘEBI) I. – E. solicitând instanței, admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii reconvenționale în totalitate, așa cum a fost precizată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului se arată că instanța de fond deși face o analiză corectă și exhaustivă asupra situației de fapt și asupra cererilor și precizărilor părților, aplică în mod mecanic prezumția de comunitate a bunurilor, partajând și acordând părților procentul general instituit de această prezumție, ignorând astfel probațiunea efectuată care răstoarnă în mod cert și neechivoc această prezumție generală pe care o și recunoaște instanța de fond în cadrul motivării.
Nu ține cont de aportul în plus recunoscut de practica judiciară, relativ la creșterea și educarea copiilor pe care îi are în întreținere, la lipsa de decență, moralitate și grijă a tatălui lor. Datorită alcoolismului cronic de care acesta suferă, în prezent ca și în trecut proprii săi copii neavând nici o relația socială și afectivă cu acesta din dorința lor, toate acestea trebuind să ducă parțial la o altă soluție decât cea adoptată, anume la recunoașterea unei cote contributive superioare la dobândirea bunurilor.
Creditele contractate de către ambele părți sunt achitate și în prezent doar de către ea, însă acest fapt este ignorat de către primă instanță.
Prin martorii audiați, precum și interogatoriile administrate, prin contractele de credit depuse la dosar, a veniturilor sale realizate pe toată perioada căsătorie, a dovedit cele susținute, în timp de intimatul nu a adus nici o probă prin care să își dovedească pretențiile.
Martorul Gyulai O. este concubinul sorei intimatului, depoziția acestuia nefiind astfel credibilă și pertinentă.
Autoturismul acordat reclamantului, deși acesta l-a ascuns în acțiunea sa, el a fost inclus prin cererea sa reconvențională, și nu are obiecții cu privire la cota contributivă reținută de către instanță.
A achitat furtișagurile reclamantului, comise de acesta pe vremea când lucra la asociația de proprietari. Reclamantul nu își îndeplinește nici măcar obligația de plată a pensiei de întreținere stabilită de către instanța de divorț.
Intimatul nu a formulat întâmpinare ,însă prin avocatul său ales prezent în cadrul dezbaterilor a solicitat respingerea apelului.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, cât și a celor de ordine publică ,tribunalul apreciază apelul declarat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Prezumția relativa de comunitate prevăzuta de art. 30 C.fam., poate fi infirmata prin orice mijloc de proba de oricare din părți care ar pretinde o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor.
Amândoi soții au avut venituri in perioada căsătoriei, iar retribuția soților este bun comun, fiind destinata susținerii sarcinilor căsătoriei si fiind elementul de baza al comunității de bunuri. Suma primita de fiecare dintre soți pentru munca prestata, precum si bunurile cumpărate de soți cu aceste sume, intra in comunitatea de bunuri.
Contribuția poate fi directa, constând in munca sau mijloacele ambilor soți, ori indirecta, prin economisirea unor mijloace comune, ca in cazul muncii depuse de femeie in gospodărie.
C. parte ce se cuvine fiecăruia dintre soți se stabilește in raport cu contribuția sa la dobândirea si conservarea bunurilor comune, iar când nu se poate determina contribuția fiecărui soț in dobândirea bunurilor comune, instanța va împarți bunurile comune in parți egale intre soți.
Aportul soților la achiziționarea bunurilor nu poate fi reținut exclusiv in raport de veniturile realizate de fiecare, aprecierea unor contribuții diferențiate trebuie sa se întemeieze pe probe convingătoare, din care aceasta situație sa rezulte neîndoielnic.
În speță, imobilul situat în Oradea, ., ..6 a fost dobândit de către părți prin cumpărare în anul 1997, din banii rămași din vânzarea unui apartament pe care l-au avut în proprietate, după achitarea diferenței unui credit contractat la CEC pentru cumpărarea apartamentului vândut – a se vedea răspunsul dat de către apelantă la interogatoriu în primă instanță fila 121 dosar.
Apartamentul vândut a fost dobândit de către părți în anul 1990 prin cumpărare, fiind achitat un avans de 35.000 lei, constituit din darul de nuntă, deci bun comun, iar pentru diferență s-a contractat un credit la CEC. Ratele la acest credit au fost achitate așa cum arată apelata la interogatoriu „pe câțiva ani, prin rețineri din salariul reclamantului”.
Susținerea apelantei cum că o parte din prețul plătit pe acest apartament a fost achitat din bani primiți de la părinții ei nu este dovedită prin probele administrate la dosar, mai mult martora Fazekas M. P. propusă de apelantă, întărește susținerile intimatului, declarând că „ pentru diferența de preț s-a luat un împrumut de la CEC”.
Din înscrierile din carnetul de muncă al intimatului, reiese că până înainte de a vinde primul apartament, intimatul a avut o relativă continuitate în muncă, fiind înregistrat ca șomer doar în anul 1996.
În ceea ce privește creditul pe care apelanta l-ea contractat de la Bancpost SA, acesta fiind contractat în anul 2006, pentru nevoi personale nenominalizate, nu poate influența cota contributivă a soților, la dobândirea unui apartament în urmă cu aproape 10 ani.
Față de cele arătate, întrucât ambii soți au avut venituri în timpul căsătoriei și la dobândirii imobilelor, și întrucât prin probele administrate nu se poate determina o contribuție certă, lipsită de echivoc a părților la dobândirea apartamentului reținut în masa partajabilă, tribunalul în acord cu primă instanță, consideră că părțile au avut o cotă contributivă egală de ½ parte fiecare, motiv pentru care în baza art.296 c.pr.civ. cu referire la prevederile legale mai sus arătate va respinge ca nefondat apelul civil introdus de apelanta HAȘAȘ ( F. ȘEBI) I. - E. în contradictoriu cu intimatul ȘEBI O. împotriva sentinței civile numărul 8315din 31.05.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate.
Tribunalul nu o va obliga pe apelantă aflată în culpă procesuală la plata cheltuielilor de judecată către intimat în apel, întrucât intimatul nu a făcut dovada acestor cheltuieli prin documente justificative, nefiind nici măcar cuantificate.
În baza art.19 alin.1 din OUG nr.51/2008 cheltuielile procesuale avansate de către stat, sub forma taxei de timbru de care a fost scutită apelanta, vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat apelul civil introdus de apelanta HAȘAȘ ( F. ȘEBI) I. - E. domiciliată în Oradea, ., .. 6 județul Bihor, în contradictoriu cu intimatul ȘEBI O. domiciliat în loc. Vadu Crișului, ., județul Bihor, împotriva sentinței civile numărul 8315din 31.05.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 31.01.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
C. F. I. S. C. T. P. M.
- red. fond N. M
- red. apel S. C.T.
- dact. PM
4ex /04.02.2013
2 .) I. – E.
ȘEBI O.
.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
