Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 227/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 227/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 19734/271/2009*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 227/A/2013
Ședința publică de la 17 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. F. A.
Judecător J. B.
Grefier F. A. F.
Pe rol fiind judecarea apelului civil privind pe apelant G. C. în contradictoriu cu intimata P. D.- G., având ca obiect partaj bunuri comune, împotriva sentinței civile nr. 9481/30.09.2011 pronunțată de Judecătoria Oradea.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței de judecată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 10.06.2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, 17.06.2013, când:
TRIBUNALUL
DELIBERAND,
Asupra apelului civil de față.
Constată că, prin Sentința civilă nr. 9481 din 30.09.2011 pronunțată de Judecătoria Oradea s-a admis acțiunea reclamantei P. D. G. împotriva pârâtului G. C., s-a constatat că părțile sub durata căsătoriei dar cu contribuție exclusivă a reclamantei au dobândit în devălmășie imobilul înscris în CF_ Oradea top.5127/8/40 situat în Oradea, ., ., ., s-a sistat starea de devălmășie asupra imobilului prin atribuirea lui în natură reclamantei fără obligarea ei la plata vreunei sulte, s-a luat act de renunțarea la judecată pentru capătul de cerere privind evacuarea. S-a respins cererea reconvențională și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei 1800 lei cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
După o perioadă de concubinaj datorată în principal faptului că pârâtul reclamant reconvențional nu divorțase încă de fosta soție, părțile s-au căsătorit la data de 16.01.2002. Domiciliul comun al soților a fost locuința din litigiu, locuință pe care antecesorii reclamantei, după care aceasta au locuit-o încă din anii 1990 în calitate de chiriași ai statului. Așa cum rezultă din declarațiile martorilor B. T., Mihelle E., Tiar V. și L. E., încă înainte de încheierea căsătoriei reclamanta care lucrase ca infirmieră la un spital din țară a plecat în Israel unde a realizat venituri îngrijind o persoană în vârstă și suplimentar făcînd menajul la diferite persoane. În perioada în care reclamanta era în străinătate pârâtul își căuta de lucru fie în țară fie în străinătate. Așa cum rezultă din probațiunea testimonială administrată în cauză, din corespondența purtată între părți în această perioadă dar și din adresa DGFP Bihor, de la fila 80 dosar, pârâtul reclamant reconvențional în această perioadă mai mult era în căutare de lucru decât la lucru și nu realiza venituri care să-i permită autoîntreținerea precum și întreținerea copiilor săi din cealaltă căsătorie. Se va reține și aceia că, în perioada în care reclamanta lucra în Israel pârâtul a efectuat unele îmbunătățiri la imobilul din litigiu.( neprecizate de acesta ca valoare și nici evaluate)
Imobilul din litigiu a fost achiziționat prin cumpărare la data de 7.08.2002 în condițiile în care așa cum s-a mai arătat părțile s-au căsătorit la 16.01.2002. Cu toate că pârâtul nu avea calitatea de chiriaș acesta apare ca parte contractantă în contractul nr.28/2002 încheiat de acesta în baza procurii date acestuia de către reclamantă la 6.02.2001. Se va reține și aceia că, cu toate că în procură se arată în mod clar că, reclamantul reconvențional este împuternicit pentru a cumpăra” în numele meu și pentru mine „ imobilul din litigiu și să încheie contractul în numele său. Cu toate acestea contractul s-a cumpărat pe numele ambilor soți și tot așa a fost intabulat în CF_ Oradea. Contractul de vânzare cumpărare a fost încheiat pentru prețul de 14.829.230 ROL ceea ce la data de 7.08.2002 reprezenta 447,8 dolari. Din adresa B. Post SA 1402 din 11.05.2010 completată cu ordinele de transfer de la filele 25-36 dosar, dar și de martora M. E. și Tiar V. S., rezultă că, reclamanta a trimis pârâtului reclamant reconvențional în perioada martie 2001 – septembrie 2001 deci înainte de căsătorie 1470 dolari iar după căsătorie până în iunie 2002 deci perioada în care se perfectau formalitățile de vânzare cumpărare a apartamentului din litigiu, suma totală de 3190 dolari. Prin urmare, pârâtul invocă prezumția legală a participării egale la dobândirea imobilului pentru o perioadă de aproximativ 8 luni pentru că, căsătoria a început în ianuarie 2002 iar proprietatea a fost dobândită în august 2002, perioadă în care reclamantul reconvențional nu realiza venituri ( adresa de la fila 80 dosar)din activitatea de instalator pentru care s-a autorizat cu autorizația nr._ /1998 de la fila 35 dosar. În această perioadă, pârâtul dacă realiza venituri erau nesemnificative și chiar insuficiente pentru întreținerea sa precum și a copiilor săi din prima căsătorie. ( faptul rezultă cu claritate din corespondența părților aflată la dosar în traducere la filele 42-44 dosar) dar și din declarațiile martorilor audiați în cauză. Corelativ în aceiași perioadă, așa cum s-a mai arătat reclamanta a trimis în țară, pârâtului direct sume de bani ce depășeau cu mult valoarea imobilului, sume destinate și pentru întreținerea copiilor săi, a copiilor reclamantului și acestuia însăși. Obiectul prezentului partaj este doar imobilul cumpărat de pârât în numele și pentru reclamantă ( procura mai sus amintită) de la 8 luni de la căsătoria cu aceasta perioadă în care reclamanta a dovedit că a realizat venituri cei-i permiteau lejer să acopere singură c/valoarea apartamentului din litigiu iar pârâtul nu a dovedit că a realizat venituri. Potrivit art.357 cod.civil prezumția de contribuție egală a soților ține până la proba contrară. Reclamanta a reușit să facă această probă astfel încât instanța, urmează a reține ca fiind întemeiată pretenția sa în realizarea partajului în modalitatea atribuirii imobilului în favoarea sa fără obligarea sa la plata vreunei sulte. În asemenea condiții acțiunea acesteia va fin admisă și partajul realizat în condițiilor art. 673 ind.1 și urm.cod.civil prin sistarea devălmășiei prin atribuirea imobilului în favoarea reclamantei căreia i s-a recunoscut contribuția exclusivă la dobândirea imobilului din litigiu, condiție în care acțiunea reconvențională a, pârâtului întemeiată doar pe prezumția de comunitate și egalitate de contribuție respinsă ca neîntemeiată și nedovedită.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 31.10.2011, în termen legal, a declarat apel pârâtul G. C., solicitând schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii în parte a acțiunii formulate de reclamantă și a admiterii cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța a dat o interpretare trunchiată și subiectivă a materialului probator, contrar imparțialității de care ar fi trebuit să dea dovadă, luând în considerare doar depozițiile martorilor propuși de reclamantă, de natură a o avantaja pe aceasta, făcând abstracție de restul depozițiilor martorilor propuși de apelant, ce confirmă susținerile legate de contribuția pe care acesta a adus-o la achiziționarea apartamentului, respectiv în acea perioadă a lucrat ca instalator, realizând venituri substanțiale. În acest sens, sunt martorii B. T., C. T., L. E.. Instanța a omis a avea în vedere faptul că în actul de achiziție al imobilului figurează ambele părți, prețul fiind plătit în comun, integral, la data contractării, ceea ce constituie o dovadă în plus a aportului apelantului la dobândirea imobilului. Sumele de bani trimise de reclamantă din străinătate nu au fost folosite în nici un fel pentru plata prețului imobilului, banii fiind cheltuiți în cu totul alte scopuri, respectiv pentru copiii intimatei din căsătoria anterioară. Față de valoarea imobilului, de 447,8 dolari, oricare dintre părți ar fi avut posibilitatea financiară de a achita această sumă. Niciunul dintre martorii propuși de reclamantă nu a arătat că imobilul s-ar fi achitat din veniturile realizate de reclamantă in străinătate. Instanța de fond nu a ținut cont de munca pe care a prestat-o apelantul în gospodăria comună în timpul cât intimata a fost plecată în străinătate, respectiv gătit, spălat, îngrijit copiii reclamantei. Din conversațiile scrise purtate între părți rezultă că sumele de bani trimise de reclamantă din străinătate erau destinate copiilor reclamantei și nevoilor personale ale apelantului. În perioada cumpărării imobilului apelantul lucra ocazional ca instalator, realizând venituri substanțiale. Apelantul a realizat și investiții substanțiale la imobil, care au sporit valoarea acestuia.
În probațiune s-a solicitat încuviințarea probei testimoniale.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata a arătat că solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
S-a arătat de către intimată că apelantul nu a realizat venituri perioada concubinajului și căsătoriei părților, că imobilul a fost cumpărat din banii trimiși de intimată, iar apelantul nu a depus nici un efort la muncile în gospodărie, intimata plătind pentru acestea o menajeră.
În probațiune s-a solicitat încuviințarea probei testimoniale.
În apel, instanța a încuviințat și administrat probele solicitate de părți, ca urmare a deciziei de casare nr.395/R/23.01.2013 a CA Oradea prin care a fost desființată dec.nr.124/A/29.03.2012 a Trib.Bihor.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, cât și a celor de ordine publică, tribunalul apreciază apelul declarat ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut prima instanță că veniturile apelantului până la data cumpărării apartamentului nu au existat. Astfel, s-a dovedit cu înscrisuri că intimata a hotărât cumpărarea apartamentului încă înainte de încheierea căsătoriei părților care s-a realizat la data de 16.01.2002 și a dat în acest sens o împuternicire notarială apelantului la data de 6.02.2001.totodată a rezultat că după această dată reclamanta a trimis în țară prin serviciile bancare sume consistente în dolari, care au depășit cu mult prețul apartamentului, că apelantul nu a realizat venituri în baza autorizației de mic meseriaș, iar corespondența scrisă de apelant la vremea respectivă are valoare de mărturisire extrajudiciară în sensul că acesta depindea de sumele trimise de intimată din străinătate, neavând venituri proprii. Martorii B. T. și L. E. au avut cunoștință de modalitatea de cumpărare a apartamentului doar din spusele părții care l-a propus, astfel că asemenea depoziții nu au valoare probatorie. Martorul C. T. vorbește despre achitarea prețului exclusiv de către apelant din sume de bani adunate de acesta înainte de căsătorie, inclusiv din muncă în Anglia și Cipru, declarație care nu se coroborează cu nici o probă din dosar.
La fel martora N. I. M. a făcut anumite afirmații privind sursa achiziționării imobilului care nu au fost susținute de alte probe relevante cauzei, dimpotrivă aceasta a declarat că reclamanta trimitea în țară lunar 100 de dolari în țară pentru întreținerea copiilor și că aceasta a angajat o femeie care să gătească copiilor, aspecte care confirmă contribuția exclusivă a reclamantei la dobândirea imobilului în cauză.
Nu se poate reține că sumele de bani trimise de intimată din străinătate au fost folosite exclusiv pentru acoperirea cheltuielilor copiilor acesteia, întrucât era vorba despre sume substanțiale la vremea respectivă.
Faptul că un imobil este cumpărat sub durata căsătoriei pe numele ambilor soți și achitat integral la data cumpărării, nu constituie o dovadă a contribuției unuia sau altuia dintre soți la dobândirea imobilului, și faptul că prețul de achiziție a fost mic, nu conduce la concluzia unei contribuții comune și egale a soților, câtă vreme unul dintre aceștia nu a realizat venituri în acea perioadă, având și propria întreținere asigurată de către celălalt soț, inclusiv pentru proprii copii dintr-o căsătorie anterioară . Chiar prin motivele de apel se arată de către apelant că sumele trimise de intimată din străinătate erau destinate întreținerii copiilor acesteia și pentru nevoi personale ale apelantului, ceea ce denotă că apelantul fie nu avea venituri, fie acestea nu îi ajungeau pentru propriile nevoi personale.
Totodată, apelantul nu a dovedit că a prestat în gospodărie o muncă suficient de semnificativă pentru a putea fi reținută ca și contribuție la dobândirea imobilului, având în vedere vârsta mare a copiilor reclamantei și mai ales faptul că părțile aveau o menajeră care era plătită tot din sumele trimise de către reclamantă.
Nu s-au dovedit în cauză efectuarea unor investiții la apartament, care să fie de natură să sporească simțitor valoarea acestuia și să atragă o contribuție din partea apelantului la dobândirea imobilului sau o eventuală creanță.
D. urmare, instanța va respinge ca nefondat apelul civil și urmează a-l obliga pe apelant la 1500 lei cheltuieli de judecată în apel în favoarea intimatei ( dosar nr._ privind apelul inițial și nr._ privind recursul care a casat cu trimitere spre rejudecare primul dosar), reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat apelul civil introdus de apelantul G. C. dom. in loc. Oradea, .. 8, ., în contradictoriu cu intimata P. D. G. cu dom. procedural ales în loc. Oradea, .. 15, .. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 9481 din 30.09.2011 a Judecătoriei Oradea, pe care o păstrează în totalitate.
Obligă apelantul la cheltuieli de judecată în cuantum de 1 500 lei în favoarea intimatei.
Definitivă. Cu drept de recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17.06.2013.
Președinte, L. F. A. | Judecător, J. B. | |
Grefier, F. A. F. |
- red. fond. C. S.
- red. apel ALF-28.06.2013
- 4 exemplare; - ptr. conf, 2 .>
- apelantul G. C. dom. in loc. Oradea, .. 8, .,
- intimata P. D. G. cu dom. procedural ales în loc. Oradea, .. 15, .. Bihor.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 489/2013. Tribunalul BIHOR | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
