Pensie întreţinere. Decizia nr. 489/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 489/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 15-04-2013 în dosarul nr. 1200/833/2010*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 489/R/2013
Ședința publică din 15 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. I. C.
JUDECĂTOR C. T. S.
JUDECĂTOR D. C.
GREFIER D. C.
Pe rol fiind pentru azi judecarea contestației în anulare înaintată de contestatorul C. S. în contradictoriu cu intimații C. K.-I., P. R.-O., împotriva deciziei civile nr.763 din 01.11.2011 pronunțată de Tribunalul Bihor.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 8 aprilie 2013 când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pentru data de 15 aprilie 2013, zi în care s-a pronunțat hotărârea.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND,
Asupra contestației în anulare de față.
Constată că prin decizia civilă nr. 763/R/2011 din data de 1.11.2011 pronunțată în dosar nr._ Tribunalul Bihor a admis ca fondat recursul civil formulat de recurentul P. R. O. în contradictoriu cu intimații C. A. și C. K. I. împotriva sentinței civile nr. 47 din 18.01.2011 pronunțată de Judecătoria Salonta pe care a modificat-o în sensul că a stabilit în sarcina pârâtului obligația de plată a unei pensii de întreținere, în favoarea reclamantului P. R. în cuantum de 280 lei lunar pe perioada 14 august_11. A respins recursul formulat de recurenții C. A. și C. K. I..
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul a reținut că recursul formulat este nefundat.
Prin sentința civilă nr. 613/2.06.2009 a Judecătoriei Salonta s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții C. K. I. și P. R. O. în contradictoriu cu pârâtul C. A. având ca obiect – stabilire pensie de întreținere.
Instanța a arătat în considerentele sentinței că, pensia de întreținere nu poate fi acordată decât de la data formulării cererii de chemare în judecată ori la data introducerii acțiunii reclamanta C. K. I. nu se afla în continuarea studiilor.
Și cererea formulată de reclamantul P. R. O. a fost respinsă reținându-se că potrivit art. 86 aliniat 2 codul familiei – pensia de întreținere – având drept scop satisfacerea nevoilor celui care o solicită – nu poate fi acordată decât din momentul formulării unei atare cereri iar nu și pe un interval anterior, deoarece până la sesizarea instanței se prezumă că cel îndreptățit nu a avut nevoie de pensie din partea celui chemat în judecată.
Prin decizia civilă 314/R/2010 a Tribunalului Bihor a fost respins recursul formulat de recurenții C. K. I. și P. R. O. – împotriva acestei sentințe dar a fost admis recursul formulat de recurenții C. K. I. și P. R. O. împotriva sentinței civile 105 din 13 august 2009 pronunțată de Judecătoria Salonta pe care a casat-o în întregime reținându-se că instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea reclamantului P. R. O. – până la terminarea studiilor de către acesta.
În ceea ce privește condițiile de admisibilitate ale cererii formulate de reclamantul P. R. O. privind obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea să se constate că acestea sunt îndeplinite, reclamantul a făcut dovada faptului că se află în continuarea studiilor conform adeverinței eliberată de Universitatea Oradea – Facultatea de Protecție a Mediului rezultând că acesta este înscris în anul 3 de studii la această instituție de învățământ.
Conform art. 89, 86 și 94 codul familiei pârâtul are obligația de a contribui la cheltuielile de întreținere ale copilului sau chiar major dacă acesta se află în continuarea studiilor, în cuantumul de ¼ părți neavând alt copil în întreținere.
Din actele de la dosar nu rezultă care sunt veniturile pârâtului – motiv pentru care în mod corect instanța a luat în considerare venitul minim pe economie care l-ar putea obține acesta dacă ar lucra în Ungaria, unde și are domiciliul.
În ceea ce privește cuantumul sumei la care poate fi obligat pârâtul, critica referitoare la faptul că nu a fost stabilită o sumă certă este întemeiată, stabilirea unei cote procentuale fiind neavenită deoarece nici pârâtul și nici reclamanta nu știu care este exact întinderea dreptului respectiv a obligației ce le revine putând crea dificultăți în executarea obligație.
Față de cele de mai sus s-a admis ca întemeiat recursul formulat de recurentul P. R. O. în sensul stabilirii unei pensii de întreținere lunare în favoarea sa în cuantum de 280 RON lunar – reprezentând ¼ părți din venitul minim pe economia ungară – care este de 247 euro pe perioada 14 august 2008-15 iulie 2011 – de la data formulării cererii până la finalizarea studiilor.
În ceea ce privește recursul formulat de recurentul C. A. acesta a fost respins ca neîntemeiat – deoarece nu au fost încălcate dispozițiile art. 94 codul familiei – atât mama cât și tatăl datorând pensie de întreținere în cuantum de ¼ părți pentru un copil, nu a dovedit faptul că reclamantul ar fi avut alte venituri dimpotrivă s-a dovedit faptul că acesta este încadrat într-un grad de handicap mediu conform certificatului_/18.11.2010 eliberat de Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap ceea ce îi accentuează starea de nevoie.
Data de la care curge obligația pârâtului este data de 14.08.2008 – data formulării cererii inițiale – în dosar_ – în care s-a pronunțat sentința civilă 105/2009 – deoarece aceasta a fost casată de tribunal tocmai datorită faptului că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii privind obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere până la finalizarea studiilor – sub acest aspect critica formulată de recurentul C. A. fiind neîntemeiată.
Cât privește recursurile formulate de recurenta C. K. I. acesta urmează a fi respins ca neîntemeiat, aceasta, majoră fiind nu a dovedit că se află în continuarea studiilor, nu a dovedit că este îndreptățită la pensie de întreținere pe perioada anterioară formulării cererii.
În ceea ce privește restul criticilor formulate în recurs – susținerile recurenților P. R. O. și C. K. I. nu sunt dovedite, respectiv faptul că li s-ar fi ascuns cu rea credință acte din dosar, că dezbaterile s-ar fi desfășurat în mod intenționat fără participarea părților. Cât privește așa zisa cerere reconvențională, reclamanții nu au înțeles să se plângă de nesoluționarea unei asemenea cereri ci doar partea care a formulat-o, în cauză însă nici nu s-a făcut dovada formulării ei.
Dispozițiile art. 1083 Cod procedură civilă nu pot fi invocate în recurs câtă vreme nu au constituit subiect al dezbaterii – în primă instanță.
Totodată se constată că reclamanții nu au dovedit faptul că au fost împiedicați de pârât să formuleze cerere – anterior datei la care au formulat-o, motiv pentru care în baza art. 304 pct. 9 și 312 Cod procedură civilă s-a admis doar recursul formulat de recurentul P. R. O., celelalte două recursuri fiind respinse ca neîntemeiate.
Împotriva acestei decizii a declarat contestație în anulare contestatorul recurent C. S. solicitând admiterea contestației în anulare și respingerea acțiunii formulate de P. R. O..
În motivare, contestatorul a arătat că procedura de citare cu contestatorul nu a fost legal îndeplinită conform Regulamentului Consiliului UE nr. 1393/2007 și Lg 189/2003 ale căror dispoziții sunt pe larg citate în contestație, iar instanța de recurs a omis să cerceteze unele motive de modificare sau de casare, respectiv că pensia a fost stabilită în mod retroactiv din 14.08.2008, acțiunea fiind formulată la 2.10.2008, că reclamantul are și mamă care îi datorează întreținere, că obligația stabilită de instanță nu este una certă, fiind stabilită în cotă procentuală, că în perioada iulie 2008-mai 2010 reclamantul a fost angajat, astfel că nu a avut nevoie de întreținere, iar contestatorul are capacitatea de muncă redusă la 50%, astfel că nu are posibilitatea de a plăti o pensie de întreținere raportată la venitul minim pe economie din Ungaria. De asemenea, instanța de recurs nu a luat în considerare cererea în probațiune formulată de contestator.
În drept au fost invocate disp. art. 317 și urm. c.pr.civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimații s-au opus admiterii contestației în anulare formulate în cauză.
La dosar s-a mai depus o petiție intitulată Reclamație, de către numita C. E., arătând că intimatul nu este fiul contestatorului, și că acesta din urmă este foarte bolnav.
Analizând contestația în anulare formulată în cauză, instanța reține următoarele:
În raport de disp. art. 317 alin 1 pct. 1 c.pr.civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii, prin contestația formulată fiind invocat acest motiv.
Analizând motivul de contestație în anulare invocat de contestator, instanța reține că se invocă disp. Regulamentului 1393/2007, însă potrivit art. 14 din acesta, fiecare stat membru este liber să comunice actele judiciare, direct prin intermediul serviciilor de curierat, persoanelor care au reședința într-un alt stat membru, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau echivalentul acesteia. Prin cererea de recurs, deși formulată prin avocat, recurentul nu și-a indicat un domiciliu procesual ales în România conform art. 112 alin. 1 c.pr.civ., corespondența cu acesta purtându-se prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Recursul formulat de acesta a fost judecat la termenul din 1.11.2011, pentru care recurentul a fost citat la domiciliul din Ungaria, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, contestatorul semnând personal pe recipisa de confirmare, aflată la fila 17 din dosar.
Așa fiind, în cauză nu se poate reține incidența art. 317 alin. 1 pct. 1 c.pr.civ., recurentul contestator fiind legal citat pentru termenul când s-au judecat recursurile.
În ce privește motivul de contestație în anulare prev. de art. 318 alin. 1 teza a II-a, respectiv nepronunțarea asupra unor motive de recurs (nu cereri în probațiune), se reține că instanța de recurs s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de recurent, arătând care este data de la care se datorează pensia de întreținere, că ambii părinți datorează pensie de întreținere, că în lipsa unor dovezi privind veniturile recurentului (nu s-a făcut nici o dovadă privind diminuarea capacității de muncă a recurentului) baza de calcul a pensiei de întreținere este venitul minim pe economie din Ungaria, unde domiciliază pârâtul, precum și că fiul recurentului s-a aflat în stare de nevoie, față de faptul că este încadrat în grad de handicap și se află în continuarea studiilor.
Față de acestea, instanța constată că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 317, 318 c. pr.civ., astfel că va respinge ca neîntemeiată contestația în anulare formulată de contestator.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare introdusă de contestatorul C. S., domiciliat în Salonta ..7, județul Bihor în contradictoriu cu intimații C. K.-I. și P. R.-O., ambii domiciliați în Salonta . județul Bihor, împotriva deciziei civile nr.763 din 01.11.2011 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o păstrează în totalitate.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
F. I. C. C. T. S. D. C. D. C.
Red.jud.recurs R.-C.-S.
Red.jud. cont în anulare C. F.
Tehnoredactat CFI/DC, azi 7.05.2013
2 ex.
| ← Pensie întreţinere. Hotărâre din 27-09-2013, Tribunalul BIHOR | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
