Partaj judiciar. Sentința nr. 6359/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6359/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 28-06-2013 în dosarul nr. 5817/271/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 787/R/2013
Ședința publică de la 28 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. E. M.-G.
Judecător F. I. C.
Judecător M. C. R.
Grefier S. O.
Pe rol judecarea recursurilor civile declarate împotriva sentinței civile nr. 6359/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, formulat de recurenții T.-D. V. A., T.-D. M. D., P. G., recurent T. V., S. I., B. V. și A. L. în contradictoriu cu intimații M. I. și N. M., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta T. D. V. care se reprezintă în cauză fiind avocat de profesie și pentru restul recurenților și intimatele asistate de av. C. F. pentru intimați în baza delegației de la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al 3-lea termen de judecată, că recursurile sunt motivate și timbrat, după care:
Reprezentanta recurenților, depune la dosar antecontractul – promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 752/28.06.2013 de BNP P. I., declarația dată de N. M. și M. I., prin care acestea renunță la procesul civil și la orice pretenții, autentificată sub nr. 753/28.06.2013 de BNP P. I. și cerere de renunțare la judecată formulată de recurenții T.-D. V. A., T.-D. M. D.. Solicită a se lua acte de înscrisurile depuse la dosar.
Intimatele M. I. și N. M. arată personal că înțeleg să renunțe la cererea reconvențională formulată în fața instanței de fond deoarece au ajuns la o înțelegere cu recurenții.
Reprezentanta intimaților, învederează că părțile s-au înțeles, solicită a se lua act de înțelegerea intervenită între părți și de renunțarea la proces formulată de recurenții T.-D.. Arată că nu are alte cereri și alte probe.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanța în baza art. 150 C.p.c. închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanții părților, solicită a se lua act de înțelegerea intervenită între părți, respectiv de renunțarea la judecată și de renunțarea la cererea reconvențională.
TRIBUNALUL
Deliberând:
Asupra recursului declarat, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6359/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor-reconvenționale M. I. și N. M. și cea privind lipsa de interes în promovarea acțiunii reconvenționale, excepții invocate de reclamanți.
S-a respins cererea principală formulată de reclamanții T.-D. V. A., T.-D. M. D. împotriva pârâtelor reclamante-reconvenționale M. I. și N. M. .
S-a admis cererea reconvențională formulată de reclamantele reconvenționale M. I. și N. M. în contradictoriu cu pârâții reconvenționali T.-D. V. A., T.-D. M. D., S. I., T. V., B. V., A. L. și P. G. și în consecință s-a constatat că:
- Certificatul de moștenitor nr.55/2008 emis în Dosarul nr.65/2008 de către BNP B. B. este lovit de nulitate parțială;
- Certificatul de moștenitor nr.91/2007 emis pe seama numitului P. G. în Dosarul nr.103/2007 al BNP Giurginca I. este lovit de nulitate parțială;
- Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2409/2008 de către BNP P. I. este lovit de nulitate parțială;
- Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2642/2008 de către BNP P. I. este lovit de nulitate parțială;
- Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3310/2008 de către BNP P. I. este lovit de nulitate parțială;
și dispune anularea parțială a acestor acte și pe cale de consecință rectificarea situației de carte funciară din CF 568 Chișirid, de sub B7-B15.
Au fost obligați pârâții reconvenționali să le plătească reclamantelor-reconvenționale cheltuieli de judecată parțiale în cuantum de 30,30 lei.
Au fost bligate reclamantele-reconvenționale să achite diferența de onorariu expert în sumă de 591 lei în contul d-nei expert inginer T. R..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.2409/30.06.2008 încheiat între pârâții reconvenționali T. V., S. I., P. G. în calitate de vânzători și reclamanți în calitate de cumpărători, s-a înstrăinat cota de 2/4 părți din suprafața de 1439 mp., în natură teren aflat în indiviziune, situat în intravilanul Comunei Nojorid, ., înscris în CF 568 Chișirid, nr. top.249/11 dobândit prin reconstituire în baza Legii nr.18/1991.
Din același imobil s-a vândut către reclamanți, prin Contractul de vânzare-cumpărare nr.6242/15.07.2008 cota de 1/8 parte deținută de pârâta reconvențională B. V., iar prin Contractul de vânzare-cumpărare nr.3310/18.09.2008 cota de 1/8 părți deținută de pârâtul reconvențional A. L..
Reclamanții și-au întabulat în CF dreptul astfel dobândit, cu titlu de cumpărare.
Anterior, la data de 23.06.2008 a fost emis Certificatul de moștenitor suplimentar nr.55 la Certificatul de moștenitor nr.83 din Dosarul nr.94/06.10.2006 la BNP B. C. B., Încheiere de rectificare nr.1619/2008, prin care se constată că masa succesorală rămasă după defuncta S. F., decedată la 29.05.2006, se compune din cota de ¼ parte din imobilul aflat în litigiu, înscris în Titlul de Proprietate nr.836/05.04.1995, iar ca moștenitori au rămas pârâții reconvenționali T. V., S. I.. După defuncta P. M. decedată la data de 15.08.1996 a rămas ca moștenitor fiul acesteia, P. G., masa succesorală fiind constituită din cota de ¼ parte din dreptul de proprietate asupra imobilului litigios (și un alt teren care nu prezintă interes în pricină).
La dosarul cauzei s-a depus copia Titlului de Proprietate nr.836/05.04.1995 care cuprinde . ca teren intravilan emis în favoarea numiților S. F., A. L., B. V., A. A., P. M., ca moștenitori ai defunctului A. G. aceștia întabulându-se în CF sub B 2-6 (unde Titlul de proprietate apare, probabil dintr-o eroare materială cu nr.835 eliberat la 15.04.1995).
Ascendentul comun al părților este A. G., (decedat) care a avut patru descendenți, și anume: S. F. (ns. A. – decedată) cu succesori în persoana pârâților reconvenționali T. V. și S. I.; P. M. (decedată) avându-l ca succesor pe pârâtul reconvențional P. G.; A. A. (decedat) succesoare fiind cele două pârâte M. I. și N. M.; A. N. (decedat) succesorii fiindu-i pârâții reconvenționali B. V. și A. L..
Pârâții reconvenționali T. V., S. I., A. L. au dat câte o Declarație autentificată sub nr.1932/23.06.2008 și sub nr.2350/26.06.2008 în care prezintă cota ce le revine din imobilul litigios.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor-reconvenționale cu privire la certificatele de moștenitor și a actelor subsecvente și la cea a lipsei de interes a acestora în promovarea acțiunii reconvenționale, instanța în temeiul art.137 Cod pr. civilă, le va respinge considerându-le neîntemeiate atâta timp cât reclamantele reconvenționale sunt succesoarele aceluiași antecesor comun, A. G., căruia i-au aparținut imobilele cuprinse în titlul de proprietate precizat, anterior cooperativizării, care s-a eliberat pe seama tuturor succesorilor acestuia.
Pentru a se stabili cotele părți ideale din masa succesorală în vederea partajării bunurilor care au aparținut anterior cooperativizării numitului A. G., s-ar fi impus ca dezbaterea succesorală să se efectueze cu participarea tuturor succesorilor, ceea ce nu s-a făcut (a se vedea și răspunsurile la interogatorii).
Numai în cadrul unei dezbateri succesorale există posibilitatea de a se valorifica eventuale creanțe față de masa succesorală, de a se solicita raportul donațiilor pe care ascendentul comun, eventual, le-a făcut descendenților săi pe durata vieții.
Așa fiind, ținând cont de prevederile art.644, art.651, art.652, art.653, art.659-669 Cod Civil, instanța a admis acțiunea reconvențională potrivit dispozițiilor prezentei hotărâri, certificatele de moștenitor fiind emise fără citarea tuturor moștenitorilor cu încălcarea legii, ceea ce atrage nulitatea lor parțială.
Ca urmare a admiterii ei, având ca efect desființarea titlului ce justifică dreptul de proprietate al reclamanților, cererea acestora de sistare a indiviziunii rămâne fără obiect.
Fiind în culpă procesuală, pârâții reconvenționali au fost obligați să le plătească reclamantelor-reconvenționale cheltuieli de judecată parțiale în cuantum de 30,30 lei reprezentând taxă de timbru, neexistând chitanță care să ateste onorariu avocațial.
Conform art.22 din O.G. nr.2/2000 actualizată, privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, raportat la art.213 Cod pr. civilă, pârâtele reclamante-reconvenționale au fost obligate să plătească suma de 591 lei reprezentând diferență onorariu expert în contul d-nei inginer T. R.. Prezenta hotărâre se va comunica și d-nei expert.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamanții recurenți T.-D. V.-A. și T.-D. M. -D., solicitând admiterea recursului, in principal casarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare iar in subsidiar modificarea in totalitate a hotărârii atacate si să se dispună admiterea acțiunii principale si pe cale de consecința sistarea stării de indiviziune privind imobilul cu numărul topografic 249/11, prin atribuirea în întregime către reclamanții T.-D. V.-A. și T.-D. M.-D., cu obligarea recurenților la plata unei sulte corespunzătoare cotei de 2/8 părți, sulta stabilita conform raportului de expertiza tehnica.Respingerea acțiunii reconventionale.Cu cheltuieli de judecată in prima instanța si recurs.
În motivarea recursului se susține în esență faptul că instanța de fond nu a fost constituită potrivit dispozițiilor legale având în vedere că cererea de partaj izvora din titluri de proprietate emise în baza Legii 18/1991 se impunea ca procesul să fie judecat de un complet special de fond funciar fiind incidente dispozițiile art.304 pct.1 Cod de procedură civilă.
Recurenții mai susțin că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare deoarece instanța de fond a dispus anularea parțială a certificatelor de moștenitori și a actelor de vânzare cumpărare în litigiu totuși nu a indicat care sunt actele care rămân valabile sub acest aspect hotărârea atacată fiind considerată o necercetare a fondului asupra unor aspecte esențiale ce impune casarea cu trimitere spre rejudecare, arătându-se totodată că deși se pronunță asupra nulității contractelor de vânzare cumpărare hotărârea instanței de fond nu conține motivarea fiind incident art.304 pct.7 Cod de procedură civilă în final susținându-se că hotărârea e netemeinică și în ceea ce privește excepțiile invocate cât și fondul.
In continuarea se detaliază situația de fapt relevată în fața primei instanțe și criticile formulate cu privire la modalitatea de partajare, la modul de soluționare al cererii reconvenționale cât și asupra excepțiilor lipsei calității procesuale active a reclamantelor reconvenționale și a lipsei interesului, cu privire la care se susține că instanța de fond în mod nelegal le-a respins.
În drept s-au invocat dispozițiile art.312, 304 pct.1,5,7,9 și 304 ind 1 Cod de procedură civilă.
S-a formular recurs și de către recurenții pârâți reconvenționali P. G., T. V., S. I., BÂRNA V. și A. L., care au solicitat în contradictoriu cu reclamante reconventionale N. M. și M. I., admiterea recursului, in principal casarea hotărârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare iar în subsidiar modificarea in totalitate a hotărârii atacate, solicitând totodată să se dispună: admiterea acțiunii principale și respingerea acțiunii reconventionale. Cu cheltuieli de judecată in prima instanța si recurs.
În motivare se susține că întăbularea în Cartea Funciară nr.568 Chișirid s-a făcut în baza T.P.836/1995 emis pe seama numiților S. F., A. L., Bârna V., A. A., P. M., toți moștenitori ai defunctului A. G., decedat anterior anului 1991, recurenții considerând că nu este vorba de o proprietate în devălmășie ci mai degrabă o o proprietate pe cote părți, deoarece art. 13 alin. 3 din LI8/1991 stabilește că titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze conform dreptului comun. Ori drepturile moștenitorilor legali sunt stabilite prin lege, respectiv potrivit Codului Civil, fapt realizat și în speță, prin certificatele de moștenitor.
Cotele părți deținute de defuncții P. M. și S. F. s-au stabilit potrivit Codului civil, într-un cadru legal, în fața unei autorități publice, reprezentată prin notarul public.
Recurenții considerăm că în speță s-a procedat corect și legal, având în vedere că nu s-a încălcat cota de proprietate a pârâtelor, care, pe tot parcursul procesului, nu au înțeles să conteste cotele părți care le revin coproprietarilor înscriși în titlul de proprietate.
Având în vedere faptul că titlul de proprietate se intabulează în cartea funciară în favoarea persoanelor pe numele cărora s-a eliberat, în prezenta cauză întabularea terenului în cartea funciară nu este condiționată de dezbaterea succesiunii după defunctul A. G..
Nu se pune problema unei dezbateri succesorale dupa defunctul A. G., pentru terenul in litigiu, atâta timp cat Titlul de Proprietate cu nr. 836/05.04.1995 a fost emis direct pe seama moștenitorilor acestuia, aceștia dobândind astfel dreptul de proprietate prin act inter vivos, si nu mortis cauza, prin succesiunea dupa A. G..
Prin urmare, motivarea primei instanțe potrivit căreia „s-ar fi impus ca dezbaterea succesorala (dupa A. G.) sa se efectueze cu participarea tuturor succesorilor" este considerată că fiind vădit greșita.
Se mai apreciază că încadrarea juridică a dispozițiilor sentinței recurate, în baza art. 644, art.651, art.652, art. 653, art. 659-669 Cod Civil, este total eronată, având în vedere faptul că nu se impunea dezbaterea moștenirii după defunctul A. G., atâta vreme cât prin Titlul de Proprietate nr. 836 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea moștenitorilor defuntului.
Se mai susține că prin contractele de vânzare cumpărare încheiate de către toți moștenitorii, mai puțin M. I. și N. M., nu a fost încălcată cota lor de 1/4 (fiecare având cota 1/8) din moștenirea lăsată de defunctul A. A.. Se mai menționează faptul că, în cursul procesului, pârâtele au afirmat că defunctului A. A. i se cuvine cota de1/4 părți din terenul care face obiectul prezentului act.
Constatarea instanței de fond cu privire la nulitatea parțială a certificatelor de moștenitor și a contractelor de vânzare cumpărare, este apreciată ca fiind netemeinică și nelegală, întrucât contravine dreptului constituțional al oricărui proprietar de a dispune în mod liber de bunurile pe care le are în proprietate. Nu se înțelege care este temeiul legal al constatării nulității parțiale a contractelor de vânzare cumpărare, atâta timp cât părțile care le-au încheiat nu contestă valabilitatea lor. Practic, reclamantele reconventionale, solicita desființarea unor acte juridice fata de care sunt terțe, invocând pretinse vicii de forma, doar pentru ca acestea sa fie anulate .
Se mai arată că reclamantele reconventionale nu au invocat si nici nu puteau invoca faptul ca, cota ce le revine din imobilul ce face obiectul litigiului ar fi alta decât 1/4 parti, cota care le-a fost recunoscuta prin actele atacate, rezultând astfel ca acestea nu le-au produs nicio vătămare drepturilor lor, de natura sa justifice interesul lor in a solicita desființarea acestor acte.
In drept s-au invocat dispozițiile art. 312, 304 pct. 1, 5, 7, 9, 304 ind. 1 Cod procedura civila.
Pe parcursul judecății instanța de recurs a acordat la cererea expresă a tuturor părților două termene în vederea realizării unei înțelegeri pe cale extrajudiciară privind drepturile deduse judecpții făcând aplicabilitatea art.129 alin.2 Cod de procedură civilă acordând prioritate principiului soluționării pe cale amiabilă a litigiului în toate fazele sale procesuale.
În ședința publică din 28.06.2013 recurenții T.-D. V. A., T.-D. M. D. au depus la dosarul cauzei o cerere de renunțare la judecarea cererii de chemare în judecată semnată personal, invocând dispozițiile art.246 Cod de procedură civil și faptul că au realizat o tranzacție cu intimatele reclamante reconvenționale.
De asemenea intimatele reclamante reconvenționale N. M. și M. M. au depus la dosar o cerere de renunțare la proces și la orice pretenții în formă autentică arătând personal în fața instanței că renunță la judecarea cererii reconvenționale ce s-a formulat la fond.
Analizând recursul civil din perspectiva motivelor de fapt și de drept invocate de recurentă dar cu precădere din perspectiva cererilor de renunțare la judecată, formulate de recurentii reclamanți și de intimatele-reclamante-reconvenționale, depuse in scris la dosarul cauzei în cale de atac, instanța reține că recursul este întemeiat pentru motivele ce succed:
Având în vedere că atât reclamanții recurenți T.-D. V. A., T.-D. M. D. au depus la dosarul cauzei o cerere de renunțare la judecarea cererii de chemare, cât și intimatele reclamante-reconveniente N. M. și M. M. au arătat clar că renunță la cererea reconvențională formulată, înțelegându-se pe cale extrajudiciară asupra drepturilor litigioase, mabele cerere de renunțare la judecată, ce îndeplinește condițiile art.246-247 Cod de procedură civilă, instanța de recurs va da prevalență acestor cereri.
In baza prevederilor art.246-247 Cod de procedură civilă reclamantul poate renunța pe parcursul judecății atât la judecată cât și la dreptul subiectiv civil însuși iar in cazul in care o asemenea cerere survine cu ocazia judecării apelului, respectiv in cazul prezent al recursului, cererea fiind supusă doar recursului, instanța de recurs va anula in tot sau in parte, in măsura renunțării, hotărârea primei instanțe.
Pentru toate aceste motive de fapt și de drept, constatând că sunt incidente in speță dispozițiile art.246-247 Cod de procedură civilă, intervenind o renunțare la judecata cererii principale și a cererii reconvenționale, in fața instanței de recurs, instanța va admite ca întemeiat recursul formulat recurenții T.-D. V. A., T.-D. M. D. în contradictoriu cu intimații M. I., N. M., S. I., T. V., B. V., A. L., P. G. împotriva sentinței civile nr. 6359/25.04.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o va modifica în tot, în sensul:
Va lua act de renunțarea reclamanților T.-D. V. A., T.-D. M. D., la judecata acțiunii formulată în contradictoriu cu pârâtele M. I. și N. M..
Va lua act de renunțarea reclamantelor reconvenționale M. I. și N. M. la judecata cererii reconvenționale formulată în contradictoriu cu T.-D. V. A., T.-D. M. D., T. V., B. V., A. L. și P. G..
Constatându-se că nu s-a făcut dovada achitării diferenței de onorar expert la care reclamantele reconvenționale au fost obligate în fața instanței de fond, se va menține dispoziția de achitare față de acesta a sumei de 591 lei având în vedere că prestația expertului ca și terț față de proces a fost executată suma stabilită de instanța de fond datorându-i-se indiferent de renunțările necondiționate ale părților litigante la drepturile deduse judecății, renunțări care nu pot afecta drepturile recunoscute ale expertului pentru munca sa.
In baza art.274 Cod de procedură civilă nu se vor acorda cheltuieli de judecată in recurs, constatându-se că nu au fost solicitate de niciuna dintre părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite ca fondat recursul civil formulat de recurenții T.-D. V. A., T.-D. M. D. ambii cu domiciliul procedural ales în Oradea, ..3, jud. Bihor în contradictoriu cu intimații M. I., domiciliată în loc. Oradea, ..23, ., jud. Bihor și N. M. domiciliată în loc. Nojorid, nr.81, jud. Bihor, S. I. dom. în Oradea, ..43, ., T. V. dom. în loc. Chișirid, nr.96, jud. Bihor, B. V. cu dom. în Oradea, ., nr.20, jud. Bihor, A. L., cu dom. în Oradea, ., nr.20, jud. Bihor, P. G. din Sînicolau Român, nr.27, jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 6359/25.04.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o modifică în tot, în sensul:
Ia act de renunțarea reclamanților T.-D. V. A., T.-D. M. D., la judecata acțiunii formulată în contradictoriu cu pârâtele M. I. și N. M..
Ia act de renunțarea reclamantelor reconvenționale M. I. și N. M. la judecata cererii reconvenționale formulată în contradictoriu cu T.-D. V. A., T.-D. M. D., T. V., B. V., A. L. și P. G..
Menține dispoziția privind obligarea reclamantelor –reconveniente să achite diferența de onorariu expert în sumă de 591 lei în contul d-nei expert T. R..
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Iunie 2013
Președinte, Judecător Judecător
L. E. M.-G. F. I. C. R. M. C.
aflată în C.O. semnează pentru
Președintele Instanței
C. M.
Grefier
S. O.
Red. Jud. I.F. – M. S.
Red. Jud. T.B. - L. E. M.-G.
Tehnoredactat S. O.
2 ex/ 16 Iulie 2013
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 118/2013. Tribunalul BIHOR | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 778/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
