Pretenţii. Decizia nr. 1080/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1080/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 26-11-2013 în dosarul nr. 1955/187/2011*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR ORADEA
-SECȚIA I CIVILĂ-
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1080/R/2013
Ședința publică din 26 noiembrie 2013.
INSTANȚA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTEADRIANA C.
JUDECĂTORCECILIA R.
JUDECĂTORMARIA S.
GREFIEROVIDIU I.
Pe rol fiind pentru azi soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul B. A. în contradictoriu cu intimatul M. S. împotriva deciziei civile nr. 1096/R/2012 pronunțată de Tribunalul Bihor având ca obiect contestație în anulare.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă contestatorul B. A. – personal, lipsă fiind restul părților.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura de citare este completă, s-a depus la dosar prin registratura instanței la data de 20 noiembrie 2013 de către intimat întâmpinare, după care:
Instanța apreciază că procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile, din întâmpinarea depusă la dosar de către intimat rezultă că acesta cunoaște termenul de judecată.
Contestatorul învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat, probe de administrat și solicită acordarea cuvântului asupra contestației în anulare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanța apreciază cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Contestatorul solicită instanței admiterea contestației în anulare, anularea deciziei atacate. Învederează instanței că a formulat prezenta contestație pentru modul în care a fost tratat în cele două instanțe, instanța de la Beiuș l-a obligat la plata sumei de 13.000 lei. Învederează instanței că și el a fost jignit de către intimat, i s-a spus că are antecedente penale. Depune la dosar concluzii scrise.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra contestatiei in anulare de fata retine urmatoarele – prin Decizia civilă nr.1096/R din 6 decembrie 2012, pronuntata de Tribunalul Bihor in dosarul nr_, instanta a dispus respingerea ca nefondat a recursului civil introdus de recurentul B. A., în contradictoriu cu intimatul M. S., împotriva sentinței civile nr.217 din 2 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Beiuș, pe care a păstrat-o în totalitate, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanta de recurs a retinut urmatoarele - prin sentința civilă nr.217 din 2 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Beiuș, s-a respins acțiunea reclamantului B. A., împotriva pârâtului M. S..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constat că reclamantul a solicitat daune morale de la pârâtul M. S. considerând că acesta i-a produs grave prejudicii morale fiindu-i lezată „onoarea, demnitatea și reputația” ca urmare a precizării în referatul cu propunere de a nu se începe urmărirea penală din data de 23.02.2010, faptul că numitul B. A. a mutat un gard ce aparține numitei N. M., fapt ce i-a determinat pe N. D. V. și N. M. să depună plângeri penale împotriva acestuia, fiindu-i lezată „onoarea, demnitatea și reputația.”
În acest sens reclamantul a depus la dosarul cauzei copii ale actelor efectuate de pârât, în calitatea sa profesională, în dosarele de cercetare penală.
Instanța a constat că toate expresiile folosite de pârât în respectivele acte de cercetare penală sunt concluziile la care s-a ajuns în urma cercetărilor efectuate și probelor administrate în această fază a judecății, fază care nu este publică. Mai mult, din chiar actele depuse de însuși reclamant, copii ale referatului de neîncepere a urmăririi penale al organului de cercetare penală și a rezoluție a parchetului de confirmare a acestei propuneri, dosarul nu a fost trimis în judecată și astfel nu a fost niciodată public, astfel că nici o altă persoană, în afară de părțile din dosarele respective și organele de cercetare penală nu au avut acces la aceste acte și la așa zisele susțineri calomnioase la adresa reclamantului.
În conformitate cu prev. art.998 cod civil orice persoană care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repera, ori în cazul de față nu s-a făcut dovada că pârâtul, prin îndeplinirea sarcinilor de serviciu a provocat reclamantului un prejudiciu moral.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul - recurent B. A. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței.
În motivarea recursului a învederat că soluția este nedreaptă și nelegală, fiind dată cu rea credință, pentru a-l împiedica pe reclamant să se judece cu polițistul care a fost coleg cu soțul judecătoarei. S-a mai învederat și o nepricepere a instanței, întrucât aceasta l-a obligat să plătească taxe judiciare de timbru, cu toate că s-a invocat scutirea în temeiul art. 15 lit.f din L.146/1997. De asemenea, s-a mai învederat că pârâtul l-a insultat și calomniat în dosarul nr.416 și că s-au solicitat probe prin care să se dovedească că la data când pârâtul a făcut referatul, reclamantul din prezenta cauză a avut antecedente penale.
Recurentul a aratat și faptul că judecătoarea a făcut pe avocatul pârâtului și că toate înscrisurile polițistului – pârât le-a primit prin poștă, deschise. În final, se arată că se susține acțiunea dedusă judecății și se solicită aplicarea legii în mod unitar, întrucât există precedente în care polițiștii au fost trași la răspundere penală și civilă pentru falsuri și abuzuri împotriva civililor.
În drept se inv. art. 129 C.pr.civ. modificat prin L.202/2010, art.299 al.1,2 rap. la art.304 ind.1 C.pr.civ.
Examinând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele, în baza art.304 ind.1 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
Obiectul dedus judecății îl reprezintă o acțiune în obligarea pârâtului la plata sumei de 50.000 lei daune morale, îndreptată împotriva pârâtului M. S. pentru faptul că în referatul de neîncepere a urmăririi penale din data de 23 febr.2010 întocmit de către pârât s-a inserat faptul că reclamantul din prezenta cauză B. A. a mutat un gard ce aparține numitei N. M., fapt ce i-a determinat pe N. D. V. și N. M. să depună plângeri penale împotriva lui B. A..
Din cuprinsul referatului cu propunere de a nu se începe urmărirea penală depus la fila 5 din dosarul de fond rezultă că acesta a fost întocmit de către pârâtul din prezenta cauză,în calitate de comisar de poliție din cadrul Poliției Mun. Beiuș.
Referatul mai sus amintit conține propunerea de neîncepere a urmăririi penale împotriva numiților N. D. V., N. M. și P. L. V. pentru infracțiunile de denunțare calomnioasă, distrugere, insultă și mărturie mincinoasă cu care a fost sesizată Poliția Mun.Beiuș de către reclamantul din prezenta cauză B. A.. În același referat se arată că în cursul anului 2002, numita Baj F.,proiectant în cadrul ., la solicitarea lui N. D. V. și în baza unui certificat de urbanism eliberat de Primăria Beiuș s-a deplasat la locuința solicitantului unde a efectuat măsurători pentru construirea unui gard, pe proprietatea sa, acest gard fiind mutat de către B. A., fapt ce a determinat pe N. D. V. și N. M. să depună plângeri penale împotriva acestuia.
Așadar, instanta de recurs a retinut ca invocarea în referatul întocmit de către comisarul de poliție M. S. a unor stări de fapt rezultate în urma analizei probelor de la dosar nu reprezintă o atingere adusă onoarei, demnității celui ce a făcut sesizarea de săvârșire a unor infracțiuni.
Prin Rezoluția din 9 iun.2010 a fost confirmată de către procuror propunerea de neîncepere a urmării penale, propunere făcută prin referatul mai sus amintit.
Această soluție nefavorabilă reclamantului din prezenta cauză nu îl îndreptățește pe acesta la obținerea de daune morale îndreptate împotriva organului de cercetare penală, organ care nu și-a depășit limitele în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
De asemenea, inserarea în referatul cu propunere de scoatere de sub urmărire penală întocmit la data de 16 iul.2009 de același comisar de poliție M. S., a faptului că numitul B. A. are antecedente, nu poate să atragă răspunderea materială a pârâtului din prezenta cauză, această inserare fiind făcută în baza unui cazier judiciar.
Așadar, nefiind întrunite condițiile răspunderii civile materiale prev. de art.998 - 999 C.civ.(aplicabile raportat la momentul așa zisei fapte culpabile), tribunalul a reținut temeinicia și legalitatea soluției instanței de fond.
Celelalte critici aduse sentinței au fost apreciate de asemenea neavenite, devreme ce recurentul insinuează faptul că judecătorul care a soluționat pricina ar fi avut un interes legat de faptul că pârâtul a fost coleg cu soțul acestuia.
În ceea ce privește taxa judiciară de timbru, aceasta a fost în mod legal supusă controlului prin pronunțarea încheierii civile nr.631/2011 de către Judecătoria Beiuș.
Față de considerentele expuse, tribunalul a respins recursul în temeiul art.312 al.1 C.pr.civ., constatănd că intimatul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Impotriva deciziei pronuntate de instanta de recurs, a declarat contestatie in anulare contestatorul recurent B. A., solicitand tribunalului ca, urmare a admiterii contestatiei, sa se dispuna anularea deciziei si rejudecand recursul sa se dispuna admiterea acestuia in sensul modificarii in totalitate a sentintei recurate si admiterii cererii de chemare in judecata formulata de reclamant.
In motivare, contestatorul invedereaza ca solutia instantei de recurs este rezultatul unei erori materiale, totodata instanta, respingand recursul, a omis din greseala sa cerceteze toate motivele de modificare invocate, fiind incidente dispozitiile art. 318 c.pr.civ.
In mod eronat s-a retinut, in opinia contestatorului, faptul ca cele cuprinse in actele de cercetare penala nu au devenit publice, desi ele au fost comunicate atat contestatorului, cat si persoanei invinuite PITIUT, neinchise in plic, putand fi citite de oricine. Neconforme cu adevarul sant si cele inserate in cuprinsul respectivelor inscrisuri, anume ca contestatorul ar fi o persoana de rea credinta si cu antecedente penale, in decizia de recurs fiind retinute de asemenea aceste chestiuni, fara ca instanta sa fi cercetat cazierul judiciar al contestatorului din prezenta cauza, un asemenea cazier negasindu-se la dosar. Neconforma cu realitatea este si faptul ca contestatorul ar fi mutat gardul despartitor ce delimiteaza proprietatea sa de cea a numitilor N..
Contestatorul mai arata ca judecatorii instantei de recurs au dat dovada de lipsa de impartialitate, interpretand probele si pronuntand o hotarare prin care l-au favorizat pe intimat. Contestatorul invedereaza ca intimatul din cauza, in calitatea sa de ofiter de politie, a actionat impotriva intereselor sale, ceea ce il indreptateste la solicitarea daunelor morale conform cererii de chemare in judecata pe care a formulat-o.
Prin intampinare, intimatul M. S. a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna respingerea contesatatiei in anulare.
In sustinerea pozitiei sale procesuale, invedereza ca din cuprinsul contestatiei in anulare nu rezulta nici in contradictoriu cu cine intelege sa se judece contestatorul si nici ce anume solicita. Contestatia este si nefondata, nefiind indeplinite cerintele prevazute de art. 317 si urm. c.pr.civ.
Analizand contestatia in anulare, instanta retine ca aceasta este nefondata, urmand a fi respinsa ca atare, pentru considerentele ce vor succede.
Desi in cuprinsul contestatiei in anulare pe care a formulat-o, contestatorul nu indica temeiul de drept, din dezvoltarea motivelor contestatiei rezulta ca de fapt acestea vizeaza disp. art. 318 c.pr.civ., atat teza 1, cat si teza 2.
Potrivit prevederilor art. 318 c.pr.civ., hotararile instantei de recurs pot fi atacate cu contestatie in anulare cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale, sau cand instanta, respingand recursul sau admitandu-l in parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.
Majoritatea motivelor invocate in sustinerea contestatiei in anulare sant identice cu cele aratate in cuprinsul cererii de recurs.
Pentru a putea fi admisa contestatia in anulare indreptata impotriva decizei pronuntate de o instanta de recurs, este necesar ca eroarea materiala grava invocata de parte sa priveasca o problema de procedura. O atare eroare trebuie sa fie evidenta, in legatura cu aspecte formale ale judecatii in recurs, pentru verificarea carora sa nu fie necesara o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor. Aceasta cale de atac tinde la anularea unei hotarari nu pentru ca judecata nu a fost bine facuta, ci pentru motivele expres prevazute de lege.
Greselile instantei de recurs, care deschid calea contestatiei in anulare, sant greseli de fapt si nu greseli de judecata, de apreciere a probelor si de interpretare a dispozitiilor legale. Pe aceasta cale de atac nu este admisibil sa se examineze justetea solutiei pronuntate.
Totodata, instanta de recurs nu este obligata sa raspunda separat la fiecare dintre argumentele invocate in dezvoltarea unui motiv de recurs, ci este indreptatita sa le grupeze pentru a raspunde la motivele de casare printr-un considerent comun.
Contestatia nu poate fi primita atunci cand se invoca stabilirea eronata a situatiei de fapt, in urma aprecierii probelor sau a interpretarii faptelor, intrucat aceasta echivaleaza cu o greseala de judecata.
Cand pe calea contestatiei in anulare se invoca greseli de judecata sub pretextul savarsirii unor erori materiale - calea de atac a contestatiei in anulare s-ar transforma in recurs, iar recursul la recurs este inadmisibil.
In consecinta, tribunalul va respinge contestatia in anulare, din modul de redactare a considerentelor Deciziei civile contestate rezultand cu claritate punctul de vedere al instantei asupra recursului.
Instanta de recurs a retinut ca invocarea în referatul întocmit de către comisarul de poliție M. S. a unor stări de fapt rezultate în urma analizei probelor de la dosar nu reprezintă o atingere adusă onoarei, demnității celui ce a făcut sesizarea de săvârșire a unor infracțiuni, prin Rezoluția din 9 iun.2010 a fost confirmată de către procuror propunerea de neîncepere a urmării penale, propunere făcută prin referatul mai sus amintit.
Soluție nefavorabilă reclamantului din prezenta cauză nu îl îndreptățește pe acesta la obținerea de daune morale îndreptate împotriva organului de cercetare penală, organ care nu și-a depășit limitele în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
De asemenea, inserarea în referatul cu propunere de scoatere de sub urmărire penală întocmit la data de 16 iul.2009 de același comisar de poliție M. S., a faptului că numitul B. A. are antecedente, nu poate să atragă răspunderea materială a pârâtului din prezenta cauză, această inserare fiind făcută în baza unui cazier judiciar, in consecinta nefiind întrunite condițiile răspunderii civile materiale prev. de art.998 - 999 C.civ. Criticile contestatorului in sensul ca judecătorii recursului ar fi avut vreun interes personal in modul in care au solutionat recursul sant simple afirmatii, nesustinute prin vreo proba.
Retinand culpa procesuala a contestatorului, in temeiul art. 274 c.pr.civ., ia act ca in cauza nu au fost solicitate cheltuielilor de judecata de către intimat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația in anulare formulata de contestatorul B. A., domiciliat în Beiuș, ., jud. Bihor, în contradictoriu cu intimatul M. S., domiciliat în Ștei, ., ., împotriva deciziei civile nr. 1096/R din 06.12.2012 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o păstrează în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26.11.2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
A. C. C. R. M. S. O. I.
Red. jud. R.C.
Jud. recurs G.M.L.E.-B.N.-M.F.
Tehnored. R.C.
2 ex/4.12.2013
| ← Anulare act. Decizia nr. 281/2013. Tribunalul BIHOR | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 634/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
