Pretenţii. Decizia nr. 148/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 148/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 1498/177/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR ORADEA
-SECȚIA I CIVILĂ-
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 148/R/2013
Ședința publică din 12 februarie 2013.
INSTANȚA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTECECILIA R.
JUDECĂTORMARIA S.
JUDECĂTORADRIANA C.
GREFIEROVIDIU I.
Pe rol fiind pentru azi soluționarea recursului civil formulat de recurentul S. M. în contradictoriu cu intimatul L. F. împotriva sentinței civile nr. 192/2012 pronunțată de Judecătoria Aleșd având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă recurentul S. M. – personal și intimatul L. F. – personal.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că procedura este completă, după care:
Recurentul depune la dosar taxa de timbru în sumă de 5 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei.
Părțile învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat, probe de administrat și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanța consideră cauza lămurită închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Recurentul solicită instanței admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată. Învederează instanței că a dat două care de fân și ar fi trebuit să primească 1 metru cub de lemne. Cu cheltuieli de judecată.
Intimatul solicită instanței respingerea recursului, menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate. Fără cheltuieli de judecată. Învederează instanței că nu a cumpărat fân, ci paie, i-a dat recurentului 2 metri cubi de lemne în schimbul a 52 baloți paie. Un balot de paie cântărește aproximativ 20-25 kg.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra recursului de față constată că prin sentința civilă nr. 192 din data de 2.02.2012 pronunțată de Judecătoria Aleșd a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul S. M. împotriva pârâtului L. F..
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că între părți s-a încheiat o înțelegere conform căreia în schimbul unei cantități de fân nedeterminată, pârâtul s-a obligat să-i aducă reclamantului o anumită cantitate de lemne, pentru aceasta a efectuat mai multe transporturi la domiciliul reclamantului, martorii audiați în cauză au relatat instanței faptul că într-adevăr între cele două părți a existat o înțelegere, o parte dintre aceștia fiind chiar prezenți în momentul în care pârâtul a venit să își ia fânul de la reclamant, însă niciunul dintre ei nu a putut preciza cu exactitate care a fost obiectul obligației asumate de către pârât și nici dacă aceasta a fost sau nu executată în totalitate.
Declarațiile martorilor F. L. și L. I., având în vedere calitatea acestora față de părțile din prezentul dosar, de ginere al reclamantului și respectiv, de soție a pârâtului, și subiectivismul de care aceștia ar fi putut da dovadă, în condițiile în care nu se coroborează și cu alte mijloace de probă, nu au fost luate în considerare de instanța de fond la soluționarea prezentului dosar.
Potrivit art.1169 C.civ, cel care face o propunere în fața instanței de judecată trebuie să o dovedească, deci sarcina probei trebuie să revină celui care face o afirmație, adică reclamantului.
În cauza de față, deși reclamantul a dovedit faptul că între el și pârât a existat o anumită înțelegere, lucru recunoscut de altfel și de către pârât, totuși acesta nu a reușit prin probele propuse și administrate, să formeze convingerea instanței cu privire la cele solicitate, cu alte cuvinte nu s-a dovedit în speță faptul că pârâtul nu și-ar fi îndeplinit corespunzător obligațiile asumate.
În aceste condiții, pentru motivele de fapt și de drept anterior expuse, instanța de fond a respins acțiunea promovată de reclamant ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurentul S. M. solicitând modificarea ei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului a arătat că în mod corect a reținut instanța că între el și pârât s-a încheiat o înțelegere conform căreia în schimbul cantității de 1300 kg de fân pe care pârâtul a cumpărat-o de la el acesta s-a obligat să-i aducă 6 m steri de lemne de foc.
Din declarațiile martorilor rezultă că deși intimatul a transportat tot fânul cumpărat – doar parțial și-a îndeplinit obligația pe care și-a asumat-o în sensul că i-a adus doar o cantitate de 2 m steri de lemne.
Chiar pârâtul recunoaște că a efectuat mai multe transporturi de fân și paie iar susținerea sa în sensul că acestea erau putrezite nu poate fi luată în considerare – pentru că dacă așa ar fi fost acesta nu le-ar fi transportat neputându-le folosi.
Instanța nu a ținut cont, arată recurentul de reclamația pe care el a făcut-o la Poliția Țețchea.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată, instanța constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Faptul că între părți a existat o înțelegere conform căreia pârâtul s-a obligat, ca, în schimbul unei cantități de fân să-i dea reclamantului o anumită cantitate de lemne este dovedită cu martorii audiați în cauză, dar aceștia nu au putut preciza cu exactitate care a fost obiectul convenției – unul dintre martori F. L. arătând că pârâtul i-a promis reclamantului 2 metri steri de lemne iar martora L. I. a arătat că acesta i-a promis reclamantului 3 metri steri de lemne pentru baloții de paie și 2 metri steri pentru fân. Tot această martoră a arătat că baloții de paie erau deteriorați și plouați.
Martorii au arătat și faptul că pârâtul i-a adus reclamantului o anumită cantitate de lemne, declarațiile lor fiind contradictorii și cu privire la acest aspect – martora L. I. arătând că reclamantul a primit 5,8 metri steri de lemne în trei tranșe iar martorul F. L. a arătat că știe, dar de la reclamant, că acesta a primit doar 2 metri steri de lemne.
În ceea ce privește reclamația făcută de recurent la poliție, acesta nu a depus o copie a acesteia la dosar și în orice caz nu are relevanță pentru soluționarea cauzei.
Față de cele de mai sus, instanța constată că reclamantul nu a reușit să facă dovada termenilor exacți ai convenției și nici neîndeplinirea obligațiilor de către pârât – motiv pentru care constatând că nu sunt îndeplinite prevederile art. 304 Cod procedură civilă recursul urmează a fi respins ca neîntemeiat și va lua act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil introdus de recurentul S. M. cu dom. în H., nr. 34, jud. Bihor în contradictoriu cu intimatul L. F. cu dom. în Fâșca, nr. 117, jud. Bihor împotriva sentinței civile nr. 192 din 2.02.2012 pronunțată de Judecătoria Aleșd pe care o păstrează în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2013.
Președinte Judecător Judecător Grefier
C. R. M. S. A. C. O. I.
Red. jud. C.A.
Red. jud. fond V.E.C.
Tehnored. I.O.
2 ex/7.03.2013
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 645/2013. Tribunalul BIHOR | Uzucapiune. Decizia nr. 101/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
