Pretenţii. Decizia nr. 640/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 640/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 1462/271/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 640/R/2013
Ședința publică din 03 Iunie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE C. T. S.
JUDECĂTOR D. C.
JUDECĂTOR F. I. C.
GREFIER D. C.
Pe rol fiind pentru azi judecarea recursului civil înaintat de recurenta S. M. în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE proprietari MENUMORUT - C., împotriva sentinței civile nr. 9918 din 2.07.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta asistată de av.B. I. V., potrivit delegației avocațiale de la dosar și reprezentantul intimatei – președintele asociației Tisca I., potrivit delegației de la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că, recursul este motivat, timbrat conform chitanței de la dosar aflată la fila 14, prin serviciul registratură la data de 3.06.2013 intimata a depus la dosar întâmpinare la care a anexat înscrisuri în copie, constând în cererile formulate de numita S. M. către Asociația de Proprietari Menumorut, tabelul privind situația cheltuielilor în ce o privește pe recurentă, proces verbal de control încheiat la data de 14.09.2011, control efectuat de către primăria Municipiului Oradea la sediul asociației, proces verbal din 10.04.2012 și din 11.04.2013 al Adunării Generale a Asociației de P. Menumorut -C., după care:
Reprezentantul recurentei susține recursul, învederează instanței că deși nu li s-a comunicat un exemplar din întâmpinare și înscrisurile aferente acesteia, nu solicită termen pentru studierea lor întrucât a reușit să le studieze în cursul acestei dimineți. Depune la dosar ca și practică judiciară copia sentinței civile nr._/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea într-o speță similară. Nu au alte cereri de formulat.
Reprezentantul intimatei, nu are alte cereri de formulat.
Instanța, nefiind alte cereri consideră lămurită cauza și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate aceasta fiind nelegală și netemeinică raportat la acele penalități de întârziere întrucât nu exista un document al comitetului de conducere al asociației prin care să fie stabilit cuantumul penalităților de întârziere, astfel câtă vreme asociația nu avea stabilit un cuantum al penalităților, acesta nu putea fi aplicat. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat și contravaloarea taxei de timbru.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.9918/02.07.2012 s-a respins excepția autorității de lucru judecat ,s-a admis acțiunea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRITARI MENUMORUT – C. împotriva pârâtei S. M. și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1082,27 lei reprezentând penalități de întârziere de 0,2%/zi aferente cheltuielilor comune de întreținere din perioada iunie 2009 – ianuarie 2010.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Hotărârile judecătorești invocate în susținerea excepției (sentința civilă 6432/2010 a Judecătoriei Oradea și decizia civilă 52/R/2011 a Tribunalului Bihor, fila 5-9) nu statuează că penalitățile aferente debitului sunt doar de 226,13 lei cât au fost admise în aceste hotărâri, iar faptul că reclamanta nu a cerut ca aceste penalități să se calculeze în continuare nu împiedică reclamantă să solicite acest lucru în cadrul unei acțiuni separate. Constatând că obiectul cererii sunt penalități calculate după darea sentinței civile, instanța a constat că deși generic au aceeași denumire, totuși nu este identitate de obiect, astfel că identitatea de obiect nu este prezentă în speță cu consecința respingerii excepției autorității de lucru judecat.
Conform situației de clacul penalități aflată la dosar (fila 10-11) și modului de calcul al penalităților de întârziere instanța a constat că reclamanta a calculat riguros aceste sume, iar apărarea pârâtei cum că a plătit aceste sume nu poate fi reținută atâta vreme cât reclamanta ține evidența exactă a fiecărei sume plătite de pârâtă conform situațiilor de la filele 49-50 dosar.
Apărarea pârâtei cum că nu s-a făcut dovada cuantumului penalităților nu poate fi reținută deoarece există un proces verbal al asociației din 2007, iar sentința civilă 6432/2010 a Judecătoriei Oradea face referire la acest cuantum, procesul verbal de control al Primăriei Oradea, efectuat la reclamantă relevând același procent ce este în concordanță cu art. 49 din Legea 230/2007.
În ce privește apărarea pârâtei cum că nu există la dosar dovada plății de către reclamantă a penalităților de întârziere către furnizorii de utilități, instanța a constat că aceasta nu are relevanță în cauză, penalitățile calculate de asociație nefiind condiționate în nici un fel de plata la rândul ei a penalităților către furnizorii de utilități cu care reclamanta are contracte de furnizare.
Conform înscrisurilor depuse la dosar (fila 10), pârâta figurează în evidențele Asociației de proprietari cu un debit restant la cheltuielile comune de întreținere în sumă totală de 1082,27 lei reprezentând penalități de întârziere aferente cheltuielilor de întreținere pe lunile iunie 2009 – ianuarie 2010.
Deși pârâta face referire la chitanța 90/16.03.2011 ce o depune în probațiune pentru dovada acestor cheltuieli, instanța reține că aceste penalități de întreținere au fost calculate până la data plății acelei sume de bani, iar acea sumă de bani a reprezentat contravaloarea cheltuielilor comune aferente lunilor înscrise pe chitanță și nicidecum penalitățile de întârziere aferente, astfel că susținerea că prin acea plată s-a acoperit acest debit reprezentând penalitățile este netemeinică.
Potrivit art. 46 din Legea nr.230/2007, toți proprietarii au obligația să achite la termen cota parte ce le revine din cheltuielile de întreținere ale asociației de proprietari, pentru neplata acestora la termen, asociația de proprietari putând impune penalități de întârziere, iar din interpretarea coroborată a prevederilor acestui art. cu prevederile art. 24 lit c din Legea nr.114/1996 instanța apreciază că o astfel de obligație incumbă chiar și chiriașilor. Potrivit art. 49 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, cuantumul acestor penalități nu va putea fi mai mare de 0,2% pe zi de întârziere și nu va putea depăși suma cheltuielilor de întreținere lunare cu privire la care au fost calculate.
Întrucât pârâta în calitate de membră a Asociației de P. nu și-a îndeplinit obligația de plată a penalităților aferente cheltuielilor comune pe perioada iunie 2009 – ianuarie 2010, instanța în temeiul dispozițiilor legale de mai sus coroborate cu art. 50 din Legea nr. 230/2007, a admis acțiunea reclamantei si pe cale de consecință a obligat pârâta la plata sumei de 1082,27 lei reprezentând penalități de întârziere de 0,2%/zi aferente cheltuielilor comune de întreținere din perioada iunie 2009 – ianuarie 2010.
Deși reține culpa procesuală a pârâtei, instanța nu a acordat cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă întrucât acestea nu au fost justificate cu documente depuse la dosar.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs,timbrat cu 47 lei taxă timbru prin chit.01_ AA și 0,3 lei timbru judiciar recurenta S. M. care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că soluția primei instanțe este nelegală și nefondată fiind dată cu încălcarea dispozițiilor normative în vigoare.
Așa cum a susținut și în fața primei instanțe a achitat cheltuielile de întreținere datorate pentru perioada iunie 2009 ianuarie 2010, dovada fiind chitanța depusă.
În concordanță cu sentința nr.6432/31.05.2010 a achitat și sumele menționate în aceea hotărâre.
În speță primesc aplicabilitate dispozițiile Legii nr.230/2007 și normele metodologice ale acesteia aprobate prin HG nr.1588/2007. În considerarea acestor prevederi legale, raportat la cele reținute în cuprinsul sentinței recurate, admiterea de către instanță a cuantumului penalităților de 0,2% pe zi de întârziere este nefondată.
Procesul verbal din 18.10.2007 nu indică în mod concret nivelul penalităților aplicabile.
Faptul că în procesul verbal de control întocmit de către primăria Municipiului Oradea, se indică penalități percepute de 0,2% nu dovedește caracterul legal al acestui cuantum.
Normele legale impun obligativitatea cuprinderii în statutul asociației de proprietari penalizările aplicabile în cadrul asociației. Statutul asociației nu a fost depus în instanță drept probă nici în cadrul prezentului dosar nici în cadrul dosarului nr._/271/2009.
Având în vedere și constituirea în cadrul societății a fondului de rulment, perceperea unor penalități ar fi injustă și neîntemeiată.
Pentru datoriile pentru care se plătesc dobânzi, plata asupra acestora are prioritate față de capital. Dacă debitorul nu a precizat ce datorie înțelege să stingă prin plată, creditorul are dreptul să arate în chitanța pe care o eliberează debitorului, modul cum face imputația plății. Dacă însă nici una din părți nu a dat indicații modul de imputare a plății este stabilit de lege.
Imputația plății efectuată în data de 16.03.2011 dovedită prin chitanța nr.90 s-a efectuat de către reclamantă în mod greșit prin încălcarea prevederilor legale.
Din suma achitată reclamanta trebuia să efectueze imputația plății în primul rând pentru obligația cea mai veche, respectiv asupra debitului corespunzător lunii iunie 2009 și asupra penalităților aferente acestei luni, procedând la fel în ordine cronologică cu următoarele luni restante la plată.
Faptul că imputarea plății s-a făcut în mod nelegal și reclamanta încearcă acoperirea greșelilor prin acțiuni intentate în justiție denotă rea intenție.
Asupra motivelor de ordin personal care o perioada de timp au împiedicat-o în achitarea la termen a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari a fost informată conducerea asociației, existând pe tot parcursul perioadei intenția și buna credință din partea sa în achitarea debitelor.
În drept se invocă prevederile art.299 și urm.c.pr.civ., Legea nr.230/2007, HG nr.1558/2007, art.1110 – 1113 c.civ.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
În motivare se arată că procesul verbal din data de 18.10.2007 în care s-a votat sistemul propriu de penalități cuprinde cuantumul de 0,2%/ zi, cuantum aplicat și înainte de data de 18.10.2007 și care în conformitate cu prevederile legale.
Sumele care au fost încasate au fost pentru perioada iunie 2009 octombrie 2010 fapt care a fost în favoarea recurentei, aceste sume nu cuprind penalități și au acoperit astfel o perioadă mai mare decât ar fi putut achita dacă s-ar fi luat în calcul și penalitățile. Acest fapt a fost cunoscut și acceptat de reclamantă la momentul plății și s-a obligat să achite și penalitățile calculate până în momentul plății.
În perioada în care a început să achite din sumele datorate, respectiv 16.03.2011 ar fi putu beneficia de scutirea penalităților dacă făcea dovada îndeplinirii prevederilor legale.
Cu ocazia Adunării Generale a Asociației s-a discutat situația creată, iar membrii acesteia nu au fost de acord cu plata fără penalități a nici unui proprietar.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, cât și a celor din oficiu, tribunalul apreciază recursul declarat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr.6432/31.05.2010 a Judecătoriei Oradea, astfel cum a fost modificată în parte prin decizia civilă nr.52/R/31.01.2011 a Tribunalului Bihor, a fost obligată prezenta recurentă să plătească intimatei suma de 1521,17 lei cheltuieli de întreținere aferente perioadei iunie 2009 – ianuarie 2010 și suma de 226,13 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului restant.
Prin urmare prin aceea hotărâre, definitivă și irevocabilă, s-a statuat că cheltuieli de întreținere aferente perioadei iunie 2009 – ianuarie 2010 sunt purtătoare de penalități, astfel că a considera în cadrul prezentului litigiu că nu sunt datorate penalități pentru aceea perioadă, s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat de care se bucură o hotărâre judecătorească, fapt ce ar fi inadmisibil.
Art.1111 cod civil de la 1864 prevede că „ debitorul unei datorii, pentru care se plătește dobândă, sau o rendită, nu poate, fără consimțământul creditorului, să impute plata ce face pe capital cu preferință asupra renditei sau a dobânzii. Plata parțială, făcută pe capital și dobândă, se impută mai întâi asupra dobânzii”.
Din actele de la dosar, respectiv chitanța de plată nr.90/16.03.2011, fila 55 dosar de fond reiese faptul recurenta a achitat suma de 2858,28 lei reprezentând cheltuieli de întreținere pe lunile iunie 2009 – octombrie 2010, fără penalități de întârziere. Această plată a acoperit în integralitate suma datorată potrivit sentinței civile nr.6432/31.05.2010 a Judecătoriei Oradea cu titlu de cheltuieli de întreținere aferente perioadei iunie 2009 – ianuarie 2010, nu și penalitățile.
Cu toate că această plată a fost una parțială, și ea ar fi trebuit să se impute mai întâi asupra penalităților, creditoarea intimată a acceptat ca această plată să stingă capitalul purtător de penalități, fapt ce a creat un avantaj debitorului întrucât penalitățile nu au mai putut fi calculate după această dată.
Sumele pretinse de către reclamanta intimată prin prezenta acțiune reprezintă penalitățile de întârzie datorate de către recurenta până la data achitării cheltuielilor de întreținere aferente perioadei iunie 2009 – ianuarie 2010, nu și după această dată.
Față de cele arătate, tribunalul în baza art.312 c.pr.civ. cu referire la celelalte prevederi legale mai sus arătate, va respinge ca nefondat recursul civil introdus de recurenta S. M. împotriva sentinței civile nr. 9918 din 2.07.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate.
Tribunalul a luat act că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil introdus de recurenta S. M., domiciliată în Oradea ., ..6, județul Bihor în contradictoriu cu intimata ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI MENUMORUT - C., cu sediul în Oradea ., ., județul Bihor, împotriva sentinței civile nr. 9918 din 2.07.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 iunie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
C. T. S. D. C. F. I. C. D. C.
Red.jud. fond R. Hîrja
Red.jud. recurs S. C.
Tehnoredactat SCT /DC, azi 11 iunie2013
2 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5717/2013. Tribunalul BIHOR | Anulare act. Decizia nr. 339/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
