Revendicare imobiliară. Decizia nr. 38/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 38/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 8576/271/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 38/A/2012
Ședința publică de la 31.01.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: F. I. C.
Judecător: C. T. S.
Grefier: P. M.
Pe rol fiind judecarea apelului civil înaintat de apelantul M. F. V. G. în contradictoriu cu intimații S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR, A. I. ORADEA și D.G.F.P. B. împotriva sentinței civile nr. 6768 din 04.05.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, având ca obiect grănițuire acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței de judecată că dezbaterea cauzei a avut loc la data de 24.01.2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta, când în vederea deliberării și a depunerii de concluzii scrise a fost amânată pronunțarea pentru acest termen de judecată.
TRIBUNALUL
DELIBERAND,
Asupra apelului civil de față.
Constată că, prin Sentința civilă nr. 6768 din 04.05.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea s-a admis excepția inadmisibilității cererii in revendicare întemeiata pe dispozițiile dreptului comun și a fost respinsă ca inadmisibila acțiunea formulata de reclamantul M. F. V. G., in contradictoriu cu pârâții S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR, A. I. ORADEA și D. B..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Antecesorul reclamantului, WAISLOVICH E. a detinut in proprietate imobilul situat in loc. Oradea, ., inscris in CF initial nr. 1819 Oradea, nr. top 641/1 și 640/2b, ulterior transcris in CF col 77118Oradea și in CF individual_ Oradea, nr. top 640/3/VII, reprezentând in natura spatiu comercial in suprafața construita de 209,86 mp și cota de 932/2320 mp teren.
Acest imobil a trecut in proprietatea Statului R., cu titlu de prescriptie, potrivit Procesului-verbal nr 894/27-11-1974, iar initial a constituit un singur corp de cladire, așa cum rezulta din inscrierile din CF 1819 Oradea.
Cu referire la excepția de inadmisibilitate a acțiunii instanța reține următoarele:
Întrucât situația reclamantilor este una generalizată, cu referire la persoanele care nu au uzat de dispozitiile Legii 10, la nivelul instanțelor din țară s-a creat o practică pentru obligarea Statului R. la plata despăgubirii la valoarea de circulație a imobilului/imobilelor expropriate în temeiul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție și art. 480- 481 din vechiul cod civil sau la admiterea unor actiuni in revendicare, ca și cea de fată, in temeiul acelorasi texte legale.
Însă, prin Decizia nr. 27 pronunțată în dos. nr. 28/2011 al ICCJ au fost admise recursurile în interesul legii formulate de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curți de Casație și Justiție și s-a decis că „acțiunile în acordarea de despăgubiri bănești pentru imobile preluate abuziv imposibil de restituit în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005 îndreptate direct împotriva Statului R., întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, ale art. 1 din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și ale art. 13 din această Convenție sunt inadmisibile”.
Conform disp. art. 330 ind. 7 al. 4 c.pr.civ dezlegarea dată problemelor de drept judecate în soluționarea recursului în interesul legii este obligatorie .
Din dispozitivul Deciziei nr. 27/2011 și considerentele Deciziei nr. 33/2008, ambele pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii, se desprinde concluzia că acțiunile avand ca obiect revendicare pentru imobilele trecute fara titlu in proprietatea statului, pot fi judecate numai în condițiile prevăzute de legea specială, nefiind admisibile acțiunile întemeiate pe dreptul comun sau CEDO.
Față de dispozitivul neechivoc al deciziei nr. 27/2011, susținerile reclamantei din concluziile scrise că există o neconcordanță între legea specială și Convenția europeană, fiind încălcate prevederile art. 1 din Primul Protocol adițional nu pot constitui motiv de admisibilitate.
Inadmisibilitatea acțiunii se referă la toate îndreptate împotriva Statului R., având ca obiect revendicare sau acordare de despagubiri pentru imobile preluate abuziv, imposibil de restituit în natură în temeiul dreptului comun și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.
În consecință instanța va respinge ca inadmisibilă acțiunea avand ca obiect revendicare în temeiul dreptului comun și a art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.
Conform Titlului VII din legea nr. 247/2005 în vederea plății efective a despăgubirilor către personale în favoarea cărora s-au stabilit măsuri reparatorii se parcurg următoarele etape:
- Etapa reanalizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale, care este asigurat de Autoritatea Națională pentru Stabilirea Despăgubirilor
- Etapa evaluării finalizată prin emiterea titlului de despăgubire de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
- Emiterea titlului de plată de către Autoritatea Națională pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Autoritatea Națională pentru Stabilirea Despăgubirilor și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sunt organe de specialitate ale administrației publice centrale cu personalitate juridică, iar competența de soluționare a acțiunilor îndreptate împotriva acestora, revine potrivit disp. art. 3 pct. 1 c.pr.civ. Curții de Apel.
Conform prevederilor art. 19 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 „ Deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate în condițiile 01 0 47>Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. … (2) Valorificarea titlurilor de despăgubire se face numai după finalizarea procedurii administrative prealabile sau, după caz, după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești prin care plângerea formulată în temeiul alin. (1) a fost respinsă, în cazul în care procedura administrativă a fost urmată de o procedură judecătorească. (3) În cazul în care, după parcurgerea procedurii administrative prealabile sau, după caz, după parcurgerea procedurii în fața instanței judecătorești, a fost acordată o sumă mai mare decât cea stabilită în titlul de despăgubire inițial emis, decizia reprezentând titlul de despăgubire aferent diferenței cuvenite se emite de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. După emiterea respectivei decizii, reprezentând titlul de despăgubire emis în completare, se urmează procedura prevăzută la capitolul V^1…” Art. 20 al. 1 din Titlul VII prevede “Competenta de soluționare revine Sectiei de C. Administrativ și Fiscal a Curții de Apel în a carei raza teritorială domiciliază reclamantul”.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat apel, scutit de plata taxei de timbru, apelantul M. F. V. G. solicitând instanței admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea apelului se arată faptul că hotărârea instanței de fond este vădit netemeinică și nelegală.
Instanța nu s-a pronunțat pe toate capetele de cerere, respectiv să se co nstate că imobilul a fost prelu at în mod abuziv, fără un titlu valabil, să dispună anularea înscrierilor operate în cartea funciară în favoarea Statului român, și să se constate că are calitatea de moștenitor legal al fostului proprietar tabular Waislovich E..
Hotărârea este netemeinică și nelegală și în ceea ce privește modalitatea de soluționare a capătului de cerere privind acțiunea în revendicare, prin recursul în interesul legii soluționat de ICCJ prin decizia nr.33/09.06.2008 s-a făcut o analiză complexă asupra acțiunilor în revendicare formulate în baza art.480 c.civ., după . Legii nr.10/2001, statuându-se că aceste acțiuni sunt admisibile, în măsura în care nu se aduce atingere securității unor raporturi juridice civile, ori în speță imobilul nu a fost înstrăinat unor terțe persoane .
Potrivit art.21 din Constituția României instanța era competentă să se pronunțe asupra fondului cererii.
În cauză el are un titlu preferabil, deoarece este moștenitorul fostului proprietar al imobilului preluat în mod abuziv de către S. român în anul 1974 în baza unui proces verbal de prescripție.
Imobilul nu a ieșit niciodată valabil din patrimoniul antecesorului său și în baza art.480 și 481 c.civ. este îndreptățit la restituirea imobilului.
Intimata A. I. ORADEA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivare se arată că din dispozitivul neechivoc al deciziei nr.27/2011 și din considerentele deciziei nr.33/2008, date în recurs în interesul legii, se desprinde concluzia că acțiunile având ca obiect revendicarea unor imobile trecute fără titlu în proprietatea statului pot fi judecate numai în condițiile prevăzute de legea specială, nefiind admisibile acțiunile întemeiate pe dreptul comun sau CEDO.
Numai persoanele exceptate de la procedura instituită prin legea nr.10/2001 precum și cele care din motive independente de voința lor, nu au putut să uti lizeze această procedură în ter menele legale au deschisă calea acțiunii în revendicarea bunului litigios, dacă acesta nu a fost cumpărat cu bună credință și cu respectarea dispozițiilor legii nr.112/1995 de către chiriași.
În speță nu s-a făcut dovada, mai presus de orice îndoială a calității de succesor a reclamantului, respectiv a întinderii dreptului său.
În drept se invocă prevederile art.115 – 118, art.298 c.pr.civ., art.6 alin.2 legea nr.213/1998, legea nr.10/2001, prevederile CEDO.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel cât și a celor de ordine publică ,tribunalul apreciază apelul declarat ca finid nefondat pentru următoarele considerente:
Apelantul M. F. V. G. pretinde că este moștenitorul legal al defunctului Waislo vich E. decedat la data de 09.05.1945 în calitate de strănepot de soră, și că ar face astfel parte din clasa II de moștenitori , ca și colateral privilegia t . Potrivit art.676 din Codul Civil colateralul privilegiat are însă vocație succesorală numai dacă este rudă de gradul IV inclusiv cu defunctul .
Din arborele genealogic susținut de către apelant, reiese că acesta ar putea fi doar un colateral de gradul V în calitate de stră-strănepot de soră, prin urmare nu are vocație succesorală legală la moștenirea defunctului Waislovich E..
Pe de altă parte din actele de stare civilă pe care apelantul le-a depus la dosar, nu reiese faptul că tatăl său M. V. Emiliu G. născut la data de 21.04.1921 și decedat la data de 30.07.1989, ar fi fiul lui Heiman L., întrucât potrivit certificatului de naștere prenumele mamei sale este L. E. M. și nu L. .
Față de cele arătate, nu se poate constata că reclamantul apelant ar fi moștenitorul legal al defunctului Waislovich E. decedat la data de 09.05.1945 și că astfel ar fi îndreptățit chiar prin intermediul unei acțiuni comune în revendicare la restituirea imobilului în litigiu.
Tribunalul mai reține și că reclamantul a invocat Decizia nr. 33/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii.
Potrivit acestei decizii concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant și doar în cazul în care există neconcordanțe între legea specială, respectiv legea nr.10/2001 și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aceasta din urmă are prioritate, prioritate ce poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.
În prezenta cauză reclamantul sau antecesorul acestuia nu au formulat notificare în temeiul Legii 10/2001 deci nu a uzat de dispozițiile legii speciale pentru a se putea prevala de acțiunea în revendicare întemeiată pe dreptul comun și în consecință nu se poate vorbi de o neconcordanță între legea specială – Legea 10/2001 și cea generală.
Având în vedere atât considerentele cât și dispozitivul Deciziei nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit cărora nu se poate da posibilitatea în toate situațiile de a se opta între aplicarea Legii nr. 10/2001 și aplicarea dreptului comun în materia revendicării pentru a nu se încălca principiul specialia generalibus derogant, tribunalul apreciază că reclamantul nu are deschisă calea dreptului comun și în consecință urmează a fi respinsă acțiunea formulată.
Mai trebuie subliniat faptul că neutilizarea legii speciale nu încalcă art.6 din Convenție întrucât calea oferită de legea specială pentru valorificarea dreptului pretins a fost efectivă. Formularea direct în fața instanței a unei acțiuni în revendicare întemeiată pe dreptul comun ar însemna eludarea dispozițiilor legii speciale care au prevăzut un termen de formulare a notificării, termen care a fost pierdut de către reclamant.
Așadar, este irelevant faptul că imobilul nu a fost înstrăinat de către S. R., dar pe de altă parte nici nu se poate afirma faptul că o recunoaștere a dreptului de proprietate în favoarea reclamantului nu ar aduce atingere securității juridice a raporturilor civile, devreme ce imobilul este administrat de S. R. prin Consiliul Local Oradea, fiind încheiat un contract de închiriere.
Față de considerentele expuse, tribunalul, în baza art.296 c.pr.civ. cu referire la celelalte prevederi legale mai sus arătate va respinge ca nefondat apelul civil introdus de apelantul M. F. V. G. împotriva sentinței civile numărul 6768 din 04.05.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate.
Tribunalul a luat act că intimatele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondat apelul civil introdus de apelantul M. F. V. G., dom. in Oradea, .. 55, .. A, ., jud. B., în contradictoriu cu intimații S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR, cu sediul in București, ., sector 5, A. I. ORADEA, cu sediul in Oradea, . style="font-size:14pt"> Unirii, nr. 1, jud. B. și D.G.F.P. B., cu sediul in Oradea, . style="font-size:14pt"> C., jud. B., împotriva sentinței civile numărul 6768 din 04.05.2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care o păstrează în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 31 . 0 1.201 3 .
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
C. F. I. Sabău C. Traian Prigoreanu Mihaela
- red. fond B. M.
- red. apel S. C.T.
- dact. PM
6ex / 01 .0 2 .201 3
4 . F. V. G.
S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR,
A. I. ORADEA,
D. B.
.
| ← Succesiune. Decizia nr. 715/2013. Tribunalul BIHOR | Pretenţii. Sentința nr. 5717/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
