Succesiune. Decizia nr. 106/2013. Tribunalul BIHOR
| Comentarii |
|
Decizia nr. 106/2013 pronunțată de Tribunalul BIHOR la data de 24-01-2013 în dosarul nr. 1961/111/2006
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BIHOR – O.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 106/R/2013
Ședința publică din 24 ianuarie 2013
Președinte: N. B.
Judecător: F. M.
Judecător: L. E. M.-G.
Grefier: I. P.
Pe rol, fiind pentru azi recursul civil înaintat de recurenții – reclamanți K. P., F. L. și K. L. în contradictoriu cu intimații – pârâți Primăria Municipiului O., C. L. O. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 și C. Județeană Bihor de Aplicare a Legii nr. 18/1991, împotriva sentinței civile nr.158/2006 pronunțată de Judecătoria O., în dosar nr. 2761/2005, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că dezbaterea cauzei în fond a avut loc la data de 17 ian. 2013, când părțile prezente au pus concluzii în recurs, consemnate în încheierea din aceea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea cauzei la data de 24 ian. 2013, zi în care s-a pronunțat hotărârea.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă împotriva sentinței civile nr. 158/2006 pronunțată de Judecătoria O., s-a admis excepția tardivității și în consecință s-a respins acțiunea formulată de K. L. în nume propriu și în reprezentarea lui K. P. și F. L. în contradictoriu cu intimații – pârâți Primăria Municipiului O., C. L. O. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 și C. Județeană Bihor de Aplicare a Legii nr. 18/1991.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut in esenta că parata C. L. O. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 a admis cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de moștenitori defunctei B. I. și în consecință s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 9,15 ha teren numiților K. L., K. P. și B. E..
Prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 292/C/2002 s-a admis contestația numiților K. L. și K. P., în sensul înlăturării din rândul persoanelor îndreptățite la plata despăgubirilor pentru terenul ce a aparținut defunctei B. I., a numitei B. E..
Hotărârea Comisiei Județene nr. 292/C/2002 a fost comunicată petenților la data de 19 iunie 2002.
A reținut instanța că termenul de 30 de zile prev. de art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 este un termen procedural si îi sunt aplicabile prevederile art. 103 C. pr. civ., și anume, sancțiunea aplicabilă fiind decăderea.
Instanta a apreciat ca motivele invocate de petenti in sustinerea cererii de repunere in termen nu se incadreaza in categoria celor la care face referire art. 103 C. pr. civ.
In ce priveste primul capat de cerere prin care reclamantii solicita a li se constata calitatea de mostenitori ai def. K. L., acesta a fost respins ca lipsit de interes, calitatea de mostenitori fiindu-le recunoscuta reclamantilor prin certificatul de calitate de mostenitor nr. 56/2004.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții K. P., F. L. și K. L. solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței, în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului s-a aratat că termenul de 30 zile prev. de art. 53 al. 2 din Legea nr. 18/1991 nu este un termen de decădere, ci un termen de prescripție, supus instituției repunerii în termen.
In cazul in care instanta de recurs va aprecia termenul ca fiind de decadere, s-a sustinut că reclamanții au fost împiedicați printr-o împrejurare mai presus de voința lor de a formula contestație.
Astfel au invederat recurentii ca informatiile legate de balanta fondului funciar nu au caracter public si ca atare nu aveau posibilitatea de a verifica existenta unor terenuri libere.
Pe de alta parte s-a aratat ca in noua reglementare data de Legea nr. 247/2005, reconstituirea dreptului se face pe vechile amplasamente, inclusiv pe acelea ocupate de uzina de apa.
În drept se invocă art. 304 pct. 9 C. pr. civ., Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005.
Intimata C. L. O. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele în temeiul art. 304 ind. 1 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele:
C. L. O. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 a admis cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de moștenitori defunctei B. I. și în consecință s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 9,15 ha teren numiților K. L., K. P. și B. E..
Prin Hotărârea Comisiei Județene nr.292/C/2002 s-a admis contestația numiților K. L. și K. P., în sensul înlăturării din rândul persoanelor îndreptățite la plata despăgubirilor pentru terenul ce a aparținut defunctei B. I., a numitei B. E..
In ce priveste primul capat de cerere prin care reclamantii solicita a li se constata calitatea de mostenitori ai def. K. L., in mor corect a acesta a fost respins ca lipsit de interes, calitatea de mostenitori fiindu-le recunoscuta reclamantilor prin certificatul de calitate de mostenitor nr. 56/2004.
De asemenea în mod legal a reținut instanța depunerea peste termenul de 30 zile prevăzut de art. 53 din Legea nr. 18/1991 a contestației împotriva Hotărârii Comisiei Județene nr. 292/C/2002, hotărâre comunicată petenților la data de 19 iunie 2002, astfel cum rezultă din copia confirmări de primire depusă la fila 73 - dosar de fond, contestația fiind înregistrată la data de 29 martie 2005.
Fiind un termen procedural, îi sunt aplicabile prevederile art. 103 C.pr.civ., și anume, sancțiunea aplicabilă este decăderea.
In ceea ce priveste repunerea in termen se retine că potrivit art. 103 C. pr. civ. decăderea nu opereaza in cazul in care partea dovedeste ca a fost impiedicata printr-o imprejurare mai presus de vointa ei sa efectueze actul de procedura, actul de procedura urmând a fi indeplinit in termen de 15 zile de la incetarea impiedicarii.
În mod corect a retinut instanta de fond că motivele invocate de petenti in sustinerea cererii de repunere in termen, respectiv ca nu au avut cunostinta de existenta terenurilor la dispozitia Comisiei Locale, nu se incadreaza in categoria celor la care face referire art. 103 C. pr. civ.
Pe de altă parte, petenții au formulat cerere de restituire in natura a terenurilor și în temeiul Legii nr. 247/2005 pentru suprafața de 19,76 ha, cerere care încă nu a fost soluționată datorită proceselor aflate încă pe rolul instanțelor, prin care și alte persoane solicită atribuirea terenurilor care au aparținut numiților B. L. și B. I. (potrivit adresei nr. 1695 din 15.01.2013 emisă de C. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar O.) și în consecință recurenții nu mai justifică un interes în continuarea prezentei judecăți.
Față de considerentele expuse, tribunalul în temeiul art. 312 C. pr. civ. va respinge recursul și va constata că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil introdus de recurenții K. P., F. L. și K. L., toți cu dom. în O., Podgoria, nr.7, jud. Bihor, în contradictoriu cu intimații M. O., C. L. O. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 și C. Județeană Bihor de Aplicare a Legii nr. 18/1991, împotriva sentinței civile nr. 158 din 13.01.2006 pronunțată de Judecătoria O., pe care o păstrează în totalitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă și irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 ianuarie 2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
N. B. F. M. L. E. M.-G. I. P.
Red. fond L. B.
Red. rec. FM
Dact. IP
2 ex./6 febr.2013.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 513/2013. Tribunalul BIHOR | Fond funciar. Sentința nr. 1217/2013. Tribunalul BIHOR → |
|---|
