Acţiune în constatare. Decizia nr. 229/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 229/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 19-11-2015 în dosarul nr. 229/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.229/A/2015
Ședința publică din data de: 19 noiembrie 2015
Tribunalul format din :
PREȘEDINTE: S. I.,vicepreședinte tribunal
JUDECĂTOR: N. C.
GREFIER: H. V.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de reclamanții P. V. și P. M., împotriva sentinței civile nr. 200 din 16 februarie 2015, pronunțată de Judecătoria Beclean, în dosarul civil nr._, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru pârâtul intimat B. D., cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei la fila 15, avocat S. D. I. și reclamanta apelantă P. M., lipsă fiind reclamantul apelant P. V. și pârâtul intimat B. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reclamanta apelantă P. M. depune la dosarul cauzei un număr de 3 fotografii privind imobilele în litigiu, cu care dorește să facă dovada că acțiunea sa este întemeiată respectiv că îi este imposibil accesul la calea publică doar de pe terenul proprietatea lor. Întrebată fiind, învederează că gardul cu fundație de beton și poarta din fotografii îi aparțin.
Reclamanta apelantă P. M. și reprezentantul pârâtului intimat, avocat S. D. I. arată că nu au de formulat cereri prealabile judecării apelului.
Nemaifiind de formulat alte cereri, tribunalul închide faza de cercetare judecătorească și dispune judecarea apelului.
Reclamanta apelantă P. M. solicită admiterea apelului așa cum este formulat în scris, schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii principale așa cum este formulată în scris, pentru motivele pe care le-a prezentat în memoriul cuprinzând calea de atac și pe care le reiterează, cu cheltuieli de judecată reprezentând celuielile de judecată de la fond și cheltuielile de judecată din apel: taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar și cheltuieli de transport.
Reprezentantul pârâtului intimat, avocat S. D. I. solicită respingerea
apelului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de către instanța de fond, pentru motivele prezentate prin întâmpinare, cu cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu de avocat potrivit chitanței depusă la dosarul cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând constată:
Prin sentința civilă cu nr. 200 din 16 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul cu nr._ s-a respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanții P. V. și P. M., împotriva pârâtului B. D., au fost obligați reclamanții la plata către pârâți a sumei de 800 lei reprezentând onorariu de avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ /28.01.2013, reclamanții P. V. și P. M. au chemat în judecată pe pârâtul B. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța:
- să constate că imobilul înscris în CF 143/1 C. M., nr. cadastral 186 proprietatea reclamanților este teren înfundat;
- să se dispună instituirea unei servituți de trecere cu piciorul și autovehicule pe întreg cursul anului, pe întreaga lungime a terenului și o lățime de 4 metri în favoarea fondului dominant proprietatea reclamanților înscris în CF 143/1 C. M., nr. cadastral 186 și în sarcina fondului aservit înscrise în TP_/2003, proprietatea pârâtului;
- să se dispună înscrierea în CF a servituții instituite potrivit expertizei ce se va ordona în cauză.
Cu cheltuieli de judecată față de cei care se vor opune admiterii acțiunii.
În motivare, se arată că reclamanții sunt proprietari asupra imobilului teren în suprafață totală de 495 mp situat în localitatea C. M., înscris în CF 143/1 C. M., nr. cadastral 186, imobilul teren fiind dobândit în 2009, cu titlu de vânzare cumpărare, fapt ce rezultă din sentința civilă 8/2009 pronunțată în dosarul civil_ .
Reclamanții menționează că terenul proprietatea lor se învecinează cu imobilul teren proprietatea pârâtului B. D.. Totodată s-a învederat instanței faptul că imobilul teren ce le aparține, este înfundat, din cauze independente de voința lor, iar singura cale la ieșirea publică se poate crea numai trecând peste terenurile vecine proprietatea pârâtului.
Reclamanții au arătat că s-au adresat pârâtului în numeroase rânduri pentru a le putea permite accesul peste terenurile acestuia pentru a ajunge la imobilul teren proprietatea reclamanților pentru a efectua o . lucrări, dar acest lucru le-a fost refuzat.
Având în vedere conduita pârâtului, reclamanții au fost nevoiți a formula acțiunea principală, solicitând admiterea acesteia.
În drept, s-au invocat prevederile art. 584, 585 și 616 și urm. Cod civil, și ale Legii 115/1938, prev. Legii 7/1996 și art. 274 Cod procedură civilă.
În dovedirea celor arătate, la dosar a fost depusă: sentința civilă nr. 8/14.01.2009 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._ .
La data de 27.02.2013, pârâtul B. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Cu privire la motivarea reclamanților din cererea de chemare în judecată, pârâtul arată că susținerile acestora sunt nefondate, deoarece terenul lor nu este înfundat, având acces la calea publică la fel cum are el și alți cetățeni din zonă. Arată că aceste împrejurări au fost stabilite de către Judecătoria Beclean în dosarul nr._ în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 8/14.01.2009 rămasă definitivă și irevocabilă.
În acest sens, pârâtul a solicitat acvirarea dosarului nr._ .
În probațiune, au fost încuviințate: acvirarea dosarului nr._, și proba cu expertiza tehnică topografică extrajudiciară care a fost întocmită de expert P. A. N. (fil.50-52).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 755 și următoarele cod civil prin loc înfundat, în favoarea căruia se poate institui o servitute de trecere se înțelege acel loc care nu are ieșire la celea publică, avându-se în vedere imposibilitatea absolută de a ieși la celea publică, cât și împrejurarea în care ieșirea la celea publică se realizează cu grave inconveniente, fiind periculoasă sau insuficientă.
În cauza de față proprietatea reclamanților nu este loc înfundat, existând posibilitate de acces chiar cu mijloace de transport, astfel cum s-a constatat cu ocazia cercetării la fața locului și prin intermediul expertizei topografice întocmite în prezenta cauză.
Avându-se în vedere cele anterior expuse instanța a respins acțiunea reclamanților ca fiind neîntemeiată.
În baza art. 274 și următoarele Cod procedură civilă instanța i-a obligat pe reclamanții la plata sumei de 800 lei reprezentând onorariu de avocat, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței expuse au declarat recurs la data de 22 iunie 2015 reclamanții P. V. și P. M. solicitând instanței:
-în principal, în baza art.312 alin.5 Cod procedură civilă admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, întrucât instanța a soluționat procesul fără a intra in cercetarea fondului
-în subsidiar, în baza art.312 alin.2 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și în consecință, având în vedere probatoriul administrat în cauză admiterea în întregime a acțiunii introductive de instanță, cu cheltuieli de judecată.
Se susține că instanța de judecată a respins cererea motivându-si soluția pe faptul că proprietatea reclamanților nu este loc înfundat așa cum s-a constatat cu ocazia cercetării la fata locului și prin intermediului expertizei topografice întocmite în cauză.
Consideră că în mod eronat instanța de fond a constatat aceste aspecte, având în vedere că prin raportul de expertiza efectuat în cauză s-a constatat faptul că „în aceste condiții, chiar dacă terenul reclamanților este limitrof cu drumul, se poate considera ca fiind lot înfundat". Ori din concluziile raportului de expertiza reiese fără echivoc faptul că terenul reclamanților este teren înfundat, contrar susținerilor instanței de fond. De altfel tot prin raportul de expertiza se propune restabilirea de către expert restabilirea situației anterioare, instanța de fond nefăcând niciun fel de referire cu privire la acest aspect.
Apreciază că instanța de fond trebuia să analizeze în totalitate probațiunea făcută, respectiv raportul de expertiza efectuat în cauză care este foarte clar. Ori considerentele hotărârii rețin o alta stare de fapt decât cea care rezultă din raportul de expertiza
Având in vedere cele mai sus menționate se solicită admiterea recursului în forma solicitata.
Legal citat pârâtul intimat B. D., prin mandatar S. D. I., în termen legal a formulat întâmpinare solicitând în temeiul dispozițiilor art. 312 al.l Cod procedură civilă, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâtul intimat arată că susținerile reclamanților apelanți sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În primul rând, prima instanța s-a pronunțat pe fondul cauzei stabilind că terenul reclamanților nu este înfundat și pe cale de consecință nu se impune instituirea unei servituți de trecere.
Pe de altă parte, toți proprietarii de pe acea parte a străzii (inclusiv intimatul) și-au creat intrările în curtea caselor chiar daca exista o diferență de nivel despre care face vorbire expertul. Aceste ieșiri nu s-au realizat cu grave inconveniente, nu sunt periculoase și nici insuficiente.
Situația reclamanților este mult mai simplă, întrucât terenul lor este limitrof cu calea publică pe o distanța de peste 30 de metri, împrejurare despre care s-a convins instanța de judecată, cu ocazia cercetării locale efectuate în cauză.
De altfel chiar expertul invocat de reclamanți, arată că nu se pune problema instituirii unei servituți de trecere.
La termenul de judecată din 19 noiembrie 2015, raportat la obiectul pricinii, tribunalul a recalificat calea de atac ca fiind apelul și nu recursul cum greșit a indicat instanța de fond și au declarat reclamanții.
Apelul declarat de către reclamanți este nefundat și urmează a fi respins în considerarea prevederilor art. 296 din codul de procedură civilă și a argumentelor ce succed.
Așa cum judicios a reținut și prima instanță, în cauză nu sunt întrunite condițiile legale pentru instituirea servituții de trecere solicitate de reclamanți.
În mod incontestabil probatoriul administrat în cauză a relevat faptul că imobilul aparținând reclamanților în favoarea căruia s-a cerut instituirea servituții nu este un lot înfundat.
Susținerile expertului P. N. cu privire la necesitatea „restabilirii situației anterioare” ceea ce constă practic în constituirea servituții solicitate, nu se coroborează cu schițele întocmite de același expert (f.51, 52 dosar fond) și care evidențiază faptul că întreaga latură estică a imobilului deținut de reclamanți este limitrofă drumului comunal având posibilitatea accesului la drumul public, fapt consemnat și de către instanța de fond cu ocazia deplasării la fața locului (f.56).
Susținerile reclamanților cu privire la imposibilitatea realizării accesului la drumul public din cauza diferenței de nivel nu este susținută din punct de vedere probator. Astfel, aserțiunile expertului P. cu privire la diferența de nivel de 2-2,5 m dintre drum și terenul reclamanților pe de o parte, sunt contrazise de fotografiile depuse la filele 20-22 din dosarul de apel, reclamanta apelantă precizând că gardul cu fundație de beton îi aparține, fiind evident că nu există o diferență de nivel semnificativă între drum și terenul proprietatea reclamantei, de natură a împiedica realizarea unui drum, iar pe de altă parte expertul nu a furnizat explicații referitor la imposibilitatea amenajării unui acces, chiar și în condiții de pantă.
De reținut totodată că în dosarul nr._, în care reclamanții P. V. și P. M. au solicitat obligarea pârâtului B. D. la ridicarea gardului și a porții edificate pe calea de acces pretinsă și în cauza de față, prin sentința civilă nr.8/2009 pronunțată de Judecătoria Beclean, s-a stabilit în mod irevocabil că reclamanții au posibilitate de acces auto sau cu atelaje la proprietatea lor fără să treacă pe terenul proprietatea pârâtului.
Potrivit prevederilor art.617 alin.1 din Codul civil aprobat prin Legea nr. 287/2009, incident în cauză raportat la prevederile art. 6 alin.6 din același act normativ, proprietarul fondului care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i se permită trecerea pe fondul vecinului său.
În speță nu se regăsește ipoteza legală mai sus enunțată, reclamanții fiind proprietarii fondului care are posibilități de acces la calea publică, cu minime diligențe, așa cum s-a reținut și în litigiul anterior purtat între aceleași părți, solicitarea de instituire a servituții de trecere peste terenul aparținând pârâtului B. D. fiind neîntemeiată.
Împrejurarea că anterior pârâtul a permis folosirea unei porțiuni din terenul său cu destinație de drum public, în special pentru a se asigura accesul la școala din localitate, tolerând și folosința din partea reclamanților, nu justifică instituirea servituții solicitate de către aceștia din urmă, neavând temei legal, cu atât mai mult cu cât în cauză nu s-a invocat dobândirea anterioară a acestui drept.
În temeiul prevederilor art. 274 din Codul de procedură civilă, fiind în culpă procesuală, reclamanții apelanți vor fi obligați să plătească pârâtului intimat suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, justificate prin plata onorariului avocațial (f.16).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMEL LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții P. V. și P. M. domiciliați în C. M., nr.238, Județul Bistrița-Năsăud împotriva sentinței civile cu nr.200 din 16.02.2015, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar civil nr._ .
Obligă apelanții să plătească intimatului B. D. suma de 500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
S. I. N. C. H. V.
Red./tehnored. S.I.4ex
07.01.2015
Jud fond:M. E.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 171/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD | Pretenţii. Sentința nr. 111/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD → |
|---|
