Pretenţii. Decizia nr. 216/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 216/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 16-11-2015 în dosarul nr. 216/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.216/A/2015
Ședința publică din data de 16 noiembrie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: C. N., judecător
JUDECĂTOR: M. L. B.
GREFIER: V. V.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de reclamanții B. D.- I. și S. C.- M. împotriva sentinței civile nr.3180 din 24.04.2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul reclamant S. C.-M., care se identifică cu C.I.. nr._ eliberată de SPCLEP Bistrița, cu termen de valabilitate 07.09.2007 – 15.12.2017, având CNP_, asistat de avocat G. A.-B. în substituirea d-lui avocat C. V., cu delegație de substituire la dosar, pârâtul intimat S. T., asistat de avocat P. V., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamantul apelant B. D.-I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Pentru reclamanții apelanți, reprezentantul acestora arată că nu are alte cereri de formulat, față de cele care au fost depuse până la acest moment procesual, prevalându-se de înscrisurile care deja există la dosarul cauzei.
Pentru intimat, reprezentantul acestuia nu formulează cereri prealabile soluționării apelului, apreciind cauza în stare de judecată.
Tribunalul declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentanta reclamanților apelanți, avocat G. A.-B., pe fondul cauzei, solicită admiterea apelului astfel cum acesta a fost formulat, să se schimbe în tot sentința civilă atacată și, pe cale de consecință, să se dispună admiterea acțiunii în angajarea răspunderii intimatului pârât pentru prejudiciul cauzat de animale cu consecința obligării intimatului pârât la plata sumei de 8.700 lei către reclamantul apelant B. D.-I. și 1.100 lei către reclamantul apelant S. C.-M., reprezentând prejudiciile cauzate fiecăruia; să se dispună respingerea cererii reconvenționale promovate de intimatul pârât ca nefondată, având în vedere înscrisurile care deja există la dosarul cauzei bazându-și pledoaria pe 3 elemente, și anume:
În perioada în care intimatul și-a amplasat stupii de albine pe terenul aparținând d-lui A. A., apelantul B. D.-I. a fost într-adevăr avertizat ca timp de o zi de la amplasarea stupilor să nu-și ducă animalul la pășunat în apropierea stupilor de albine. Apelantul a spus că nu o va duce 2 zile, ceea ce s-a și întâmplat. Acest incident soldat cu decesul animalului și cu suferințe fizice și morale suferite de apelanți, o apreciază că se datorează nerespectării obligațiilor apicultorului, a intimatului pârât, care trebuia în primul rând să-și amplaseze stupii de albine potrivit autorizației care prevedea faptul că are voie să ducă acești stupi la pădure, nicidecum la 2 km.de pădurea respectivă. Mai mult decât atât, în 24 de ore de la amplasarea stupilor avea obligația de a amplasa și un panou de avertizare asupra pericolului, avea și obligația de a asigura pază și nu orice pază, ci una calificată, întrucât poate pune în primejdie viața persoanelor care la sute de înțepături de albine puteau să sufere un șoc anafilactic și, astăzi probabil apelantul nu mai era în fața instanței, astfel cum rezultă din înscrisurile de la dosar nu și-a respectat obligația de supraveghere. Adiacent acestei obligații de supraveghere în situația în care era cineva prezent la fața locului la acel moment, putea să intervină cu fum, care are rolul de a calma albinele. Toate aceste obligații intimatul nu și le-a respectat, mai mult decât atât, având cunoștință de faptul că pe terenul situat în apropierea stupilor obișnuiește să pășuneze un animal sau poate mai multe animale, trebuia să atragă atenția asupra faptului că albinele reacționează la stimuli puternici, precum mirosul de transpirație, de parfum, mișcări violente, ceea ce nu s-a întâmplat. Referitor la distanța dintre locul în care erau amplasați stupii și locul în care a fost priponită bovina, respectiv lungimea lanțului de metal cu care era legată aceasta, există anumite contradicții între declarațiile martorilor, însă potrivit declarației dată de A. A. și potrivit înscrisului reprezentat de procesul-verbal de cercetare la fața locului care s-a încheiat de organele de poliție, acest fapt a fost elucidat. Lungimea lanțului era de 15 m și distanța dintre locul priponirii până la stupii de albine era mai mare, astfel că animalul nu avea cum să ajungă la stupii de albine pentru a provoca evenimentul. Pe lângă toate acestea, un punct esențial privind nerespectarea obligațiilor de pază a albinelor și de depunere a tuturor diligențelor necesare pentru a preîntâmpina un asemenea incident, intimatul pârât nu a respectat obligația de asigurare a stupilor. Conform manualului de specialitate, atunci când există stupi supraetajați, așa cum rezultă din fotografiile pe care le prezintă spre vedere instanței, acestea trebuie asigurate cu tije metalice pe lateral astfel încât acestea să nu se răstoarne.
Criticând sentința Judecătoriei Bistrița, apreciază că aceasta nu este motivată nici în ceea ce privește respingerea cererii introductive, nici în ceea ce privește admiterea cererii reconvenționale. Astfel, cât privește respingerea cererii introductive, instanța de fond, deși în cuprinsul considerentelor reține și analizează toate piesele din dosar, în dispozitiv respinge ca neîntemeiată cererea în angajarea răspunderii promovată de către reclamanți. Mai mult decât atât, cât privește admiterea cererii reconvenționale, se limitează la a stipula faptul că întrucât aceste elemente au fost dovedite se declanșează în mod automat răspunderea în conformitate cu art.1375 Cod civil. Celelalte elemente ale răspunderii delictuale fiind spre jumătate irefrazabil. Or dacă vorbim de o prezumție, nu se poate adăuga această sintagmă. Ori suntem convinși de ceea ce s-a întâmplat, ori se rămâne la o simplă prezumție.
Solicită instanței a se avea în vedere că apelanții au suferit un prejudiciu în primul rând ca urmare a nerespectării obligațiilor de către intimatul pârât, iar în această situație, apreciază că sunt pe deplin aplicabile prevederile art.1380 Cod civil. Mai mult decât atât, ca și sănătate și securitate în muncă, în situația în care se amplasează o stupină pe un anumit teren, aceasta nu se poate amplasa în imediata apropiere a locuințelor oamenilor și nu se poate interzice unui terț să își priponească animalul pe terenul acela atâta timp cât nu ești tu proprietarul acestuia. Tot pentru această siguranță apicultorul are obligația de a împrejmui locul unde își stabilește stupina, dacă acest loc nu este împrejmuit de gard viu, de zmeuriș sau de cătină, este obligația lui să amplaseze un gard electric sau un gard la care să fie conectat tot timpul un fir cu un transmițător conectat la o baterie, astfel încât în momentul în care un om sau un animal s-ar apropia de zona aceea ce reprezintă un pericol pentru viața sa, acel gard având rolul de atenționare.
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost formulată, să se respingă cererea reconvențională întrucât nu s-a dovedit vreo legătură cauzală între fapta animalului proprietatea apelantului și prejudiciul suferit de către intimatul pârât, cu cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocat în primă instanță, în apel neavând onorariu de avocat.
Reprezentantul intimatului pârât S. T., avocat P. V., în apărare, solicită respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat. În ceea ce privește apelul în cauză, se solicită schimbarea hotărârii instanței de fond, inițial prin motivele invocate în scris, prin acea că s-ar fi stabilit o situație de fapt inexactă prin probatoriul administrat și ca o consecință, hotărârea judecătorească ar apărea ca nelegală. În ceea ce privește susținerea orală din ședința de judecată de astăzi, o cu totul și cu totul alte apărări decât cele făcute la instanța de fond, cât și cele făcute în apelul scris, care apreciază că nici nu pot fi primite și nici nu au relevanță în cauză. Se expune o stare de fapt ipotetică care și-au imaginat-o apelanții că ar fi trebuit să fie și nu se face raportate la ceea ce a avut în vedere instanța de fond, respectiv probatoriul administrat în fața primei instanțe. Împrejurările susținute în afara motivelor scrise, ultimul s-a referit la necesitatea îngrădirii cu un fir electric a locului unde au fost amplasate albinele, ceea ce nu corespunde nici într-un fel adevărului deoarece albinele în zborul lor nu se lovesc de acel fir, ele se deplasează la o distanță mai mare și se practică o asemenea împrejurare, o situație de fapt de amplasare a unui fir de curent electrica care să avertizeze animalele, respectiv vitele, caii sau alte animale care în contact cu acest fir simt pericolul și ele nu se mai apropie, iar o asemenea obligație apreciază că ar fi căzut în sarcina apelantului, amplasând vaca într-un loc apropiat de locul unde erau amplasate albinele și el dacă ar fi vrut ca aceasta să fie în siguranță el trebuia să facă o asemenea protecție. De asemenea, se mai susține că apelantul a fost avertizat să nu ducă o zi. Oricând un animal venit în contact cu stupii respectivi provoacă aceste albine și se cunosc care sunt consecințele unei asemenea împrejurări. S-a mai susținut obligația unui panou și că ar fi fost necesar o pază calificată, precum și faptul că spațiul respectiv ar fi trebuit să fie împrejmuit. Arată că, spațiul era împrejmuit, ba mai mult, întreaga grădină era împrejmuită, doar că apelanții aveau posibilitatea să deschidă gardul să ducă animalul la păscut. Apreciază că nu este necesară nici o pază calificată deoarece albinele sunt ușor de observat, respectiv stupii unde erau amplasați și este de notorietate ce sunt albinele, ce se întâmplă cu ele dacă sunt agresate și care este consecința unei asemenea conduite. Prin urmare, trebuie observat că din probatoriul administrat în cauză rezultă cu certitudine că, cauza determinantă și hotărâtoare în provocarea incidentului respectiv, pe de o parte decesul bovinei respective, iar pe de altă parte distrugerea stupilor, aparține în exclusivitate apelantului proprietarul bovinei. Cu certitudine ce arată martorii care au fost prezenți, inclusiv proprietarul terenului, pe lângă ceilalți martori, că i-au atras atenția că pe acel teren s-a amplasat stupină și să nu ducă vaca în aproprierea acestora. Este adevărat că nu a dus-o în prima și într-a doua zi, dar când a dus-o, vecinul Gereb A., personal i-a spus nu pune așa aproape vaca pentru că se pot întâmpla lucrurile ce s-au chiar întâmplat. Ori, acesta i-a spus nu mă înveți tu pe mine ce să pun unde să pun și a pus-o în apropierea stupilor. Distanța de unde a fost priponit animalul și până la stupi rezultă cu certitudine că lanțul acestuia a fost mai lung decât această distanță, din însăși declarațiile martorilor propuși chiar de către apelanți. Să se observe că martorul A. A. arată că atunci când el s-a prezentat la fața locului vaca era căzută dincolo de stupi între gard și stupină, că nu era scos încă metalul de pripon cu care era fixată vaca și ei împreună l-au scos. Și această împrejurare este confirmată și de către ceilalți martori, ceea ce denotă cu certitudine că vaca a fost amplasată mult prea aproape de această stupină și întreaga consecință care s-a întâmplat este datorită conduitei proprietarului bovinei care a amplasat acolo vaca. Față de această împrejurare solicită să se observe art.1352, fapta victimei sau a terțului înlătură răspunderea și potrivit art.1380 aceasta reprezintă o cauză de exonerare, nu este obligația de a repara în situația în care prejudiciul a fost cauzat urmare a faptei victimei. Prin urmare, vinovăția sută la sută aparținând proprietarului bovinei prin amplasarea acesteia într-un loc nepermis, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea introductivă, considerând că nu este obligația de reparare a prejudiciului suferit de el, de către pârâtul S..
În ceea ce privește cererea reconvențională, reprezentantul intimatului solicită a se observa că sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuală, în situația respectivă autorul prejudiciului răspunde chiar și pentru culpa ușoară, ori aicea nu se poate vorbi de o culpă ușoară, ci de o culpă deplină, pentru că s-a amplasat această vacă și urmare a amplasării ei s-a ajuns la paguba pe care a acoperit-o reclamantul reconvențional. Față de aceste considerente, solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
În replică, reprezentantul apelanților arată că acest gard despre care s-a discutat nu avea vreun efect asupra albinelor, ci tocmai asupra animalelor și persoanelor care s-ar apropia de zona respectivă, iar în ceea ce privește liniștirea albinelor, acestea după ce sunt transportate trebuie să rămână o zi două să se liniștească. Însă după 2-3 zile nimeni nu poate să interzică să te apropii de zona respectivă sau să nu circuli la o distanță de 40-50 m de stupină. În ce privește terenul, acesta era împrejmuit pe latura care delimita terenul de grădina martorului A. G..
TRIBUNALUL
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr.3180/2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul cu nr. de mai sus s-a respins ca nefondată acțiunea civilă principală formulată de reclamanții B. D.-I. și S. C.-M. în contradictoriu cu pârâtul S. T.; s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant-reconvențional S. T., împotriva reclamantului pârât-reconvențional B. D.-I. și pe cale de consecință: a fost obligat pârâtul-reconvențional B. D.-I., să plătească reclamantului-reconvențional S. T., suma de 3.360 lei, cu titlu de despăgubiri civile, pentru prejudiciul cauzat, în temeiul răspunderii civile delictuale pentru prejudiciul cauzat de animale; s-au respins restul pretențiilor formulate prin cererea reconvențională; a fost obligat pârâtul-reconvențional B. D.-I., să plătească reclamantului-reconvențional S. T., parte din cheltuielile de judecată, respectiv suma de 590,2 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial parțial.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut în fapt următoarele:
În cursul lunii mai a anului 2013, pârâtul S. T., a avut o discuție cu martorul A. I., în urma căreia, acesta din urmă, i-a acceptat solicitarea pârâtului de a-și așeza mai mulți stupi de albine pe un teren proprietatea martorului, din localitatea Orosfaia, . anumită perioadă de timp, aducându-i însă la cunoștință că pe acel teren obișnuiește să-și pășuneza vaca, reclamantul B. D.-I.. Astfel, în urma acordului proprietarului terenului, pârâtul s-a deplasat la terenul situat la ieșirea din . Gereb A. și a amplasat stupii, chiar lângă gardul lui Gereb A., în formă de “U”.
În următoarea zi, conform declarației martorului Gereb A., pârâtul s-a deplasat împreună cu martorul Gereb la domiciliul reclamantului B., pentru a-i spune să nu-și mai priponească vaca în locul respectiv, deoarece pârâtul și-a amplasat stupii de albine, însă nu l-au găsit acasă. A doua zi, sâmbăta, martorul Gereb A. l-a întâlnit pe reclamant la târg și i-a transmis să nu ducă vaca la pășunat pe terenul unde au fost amplasați stupii de albine.
Martorii audiați în cauză au confirmat cu toții că reclamantul pârât-reconvențional B. D.-I. a fost personal atenționat să nu ducă vaca la pășunat pe terenul unde au fost amplasate familiile de albine și în special să nu o lege în apropierea acestora, aspect confirmat și de martorul A. A., iar martorii Gereb A. și Gereb M. au arătat că personal au adus la cunoștință reclamantului B. aceste împrejurări.
În dimineața zilei de 12.05.2013 (duminica), martorii Gereb A. și Gereb M., proprietarii grădinii lângă care au fost amplasați stupii de albine, văzându-l pe reclamant că își duce vaca spre terenul unde au fost amplasați stupii, i-au atras atenția acestuia să nu lege vaca așa aproape de familiile de albine, însă acesta nu a ținut cont de cele spuse de aceștia și a priponit vaca în apropierea familiilor de albine, spunând iritat “Dă-i încolo cu albinele lor cu tot!”.
Câteva ore mai târziu, în cursul aceleiași zile de 12.05.2013, fiica reclamantului B. D. l-a anunțat pe pârâtul reclamant-reconvențional, să se deplaseze urgent la stupină pentru că vaca a răsturnat câțiva stupi și este căzută lângă stupii răsturnați, iar ei nu pot să o scoată din zona pentru că sunt foarte multe albine ieșite din stupi.
În ce privește distanța la care reclamantul B. a legat vaca, de stupii pârâtului, potrivit Raportului întocmit de poliție cu ocazia sesizării evenimentului respectiv, precum și declarațiilor martorilor date cu acea ocazie, rezultă că era la cca. 15-20 m. de stupi, iar funia cu care era legată vaca era mai lungă decât această distanță, împrejurare ce rezultă și din susținerea martorilor A. A., Gereb A., Gereb M. și A. A., care au precizat că atunci când vaca era căzută peste familiile de albine între acestea și gardul martorului Gereb A. avea încă priponul de care era legată, fixat în pământ, fiind o certitudine că lungimea funiei cu care era legată, permitea bovinei să ajungă la stupii de albine și chiar să treacă dincolo de aceștia, stupii fiind amplasați, conform declarațiilor martorilor A. I. și Gereb M., la o distanță de aproximativ 1,5 - 2 metri de gardul ce împrejmuia grădina martorilor Gereb.
De asemenea, martorul A. A. arată că nu a văzut vaca în acea dimineață, iar atunci când a ajuns la locul incidentului vaca era căzută la pământ, între stupi și gard, fiind atacată de albine și acesta împreună cu reclamantul B. au reușit să scoată priponul de care era legată vaca.
Martorii audiați mai arată că ulterior reclamantul a sacrificat bovina, neputând-o salva, însă datorită toxinelor din veninul albinelor, nu a putut fi consumată și a fost predată pentru furajare larve de muscă pentru pescuit, după cum rezultă de altfel și din înscrisul depus de reclamanți la fila 7 din dosar. Totodată, reclamanții, încercând să salveze vaca, au fost și ei înțepați de albine, necesitând ulterior îngrijiri medicale.
Rezultă astfel, fără îndoială că datorită albinelor pârâtului S., reclamantul B. D. a suferit un prejudiciu prin decesul vacii, care era și gestantă, însă din probele administrate în cauză, rezultă că acest incident se datorează culpei exclusive a reclamantului B. D.-I., care nu a ținut cont de avertizările pârâtului S. și ale martorilor, în sensul de a nu-și priponi bovina în apropierea stupilor de albine amplasați de pârât, cu acordul proprietarului terenului, în acea zonă.
Potrivit disp.art.1.352 din Codul civil, “Fapta victimei înseși și fapta terțului înlătură răspunderea chiar dacă nu au caracteristicile forței majore, ci doar pe cele ale cazului fortuit, însă numai în cazurile în care, potrivit legii sau convenției părților, cazul fortuit este exonerator de răspundere.”, iar art.1.380 C.civ., prevede că „În cazurile prevăzute la art. 1.375, 1.376, 1.378 și 1.379 nu există obligație de reparare a prejudiciului, atunci când acesta este cauzat exclusiv de fapta victimei înseși ori a unui terț sau este urmarea unui caz de forță majoră.”
Astfel, instanța de fond a reținut în urma coroborării tuturor probelor administrate în ce privește acțiunea principală că sunt îndeplinite condițiile de exonerare a răspunderii pârâtului, prevăzută de dispozițiile art.1.380, raportat la disp. art. 1.352 Cod Civil, pentru prejudiciile suferite de reclamanți, motiv pentru care, a respins ca nefondată acțiunea civilă principală formulată de reclamanții B. D.-I. și S. C.-M..
În ce privește însă cererea reconvențională formulată de pârâtul S. T., privitor la obligarea reclamantului B. D.-I. la plata de despăgubiri pentru pagubele suferite prin distrugerea stupilor și familiilor de albine, de vaca reclamantului, cerere întemeiată pe disp.art.1.349 și art.1.357 Cod civil, instanța de fond a constatat că aceasta este doar în parte întemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Reclamantul reconvențional a solicitat obligarea pârâtului reconvențional la acoperirea prejudiciului în cuantum total de 7.800 lei, din care 3.000 lei contravaloarea a 6 familii de albine, 1.200 lei contravaloarea a 6 lăzi (stupi) de albine și 3.600 lei contravaloarea producției anului 2013 pentru cei 6 stupi distruși.
S-a reținut faptul că răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale are natura juridică a unei garanții prin care terții prejudiciați sunt protejați de riscul suportării prejudiciului, garanție ce se grefează pe culpa prezumată a persoanei ce avea paza juridică a animalelor ce au provocat paguba. Prin urmare, pentru angajarea răspunderii, victima prejudiciului trebuie să facă dovada că prejudiciul a fost cauzat de animalul ce s-a aflat în paza juridică a persoanei chemate să răspundă, în speță a pârâtului-reconvențional B. D., acesta necontestând nici un moment calitatea sa de proprietar al bovinei ce a provocat prejudiciul, aspect probat în cauză, având în vedere și considerentele adoptării soluției cu privire la acțiunea principală. Întrucât aceste elemente au fost dovedite, se declanșează, în mod automat, răspunderea în conformitate cu art.1.375 Cod civil, celelalte elemente ale răspunderii delictuale fiind prezumate irefragabil.
Analizând succesiunea evenimentelor ce au dus la decesul vacii și răsturnarea/distrugerea celor 6 stupi, respectiv familii de albine apare evidentă culpa exclusivă a pârâtului reconvențional B. D.-I. care în ciuda faptului că a fost atenționat să nu mai ducă vaca pe terenul pe care au fost amplasați stupii nu numai că a dus vaca pe acel teren, ci a și amplasat-o în imediata vecinătate a stupilor, deranjând astfel albinele.
În ce privește suma de bani solicitată cu titlu de prejudiciu de către reclamantul S. T., respectiv 3.000 lei contravaloarea a 6 familii de albine, 1.200 lei contravaloarea a 6 lăzi (stupi) de albine și 3.600 lei contravaloarea producției anului 2013 pentru cei 6 stupi distruși, instanța de fond a reținut din declarațiile martorului A. A. că în momentul în care acesta a scos priponul, vaca a fugit direct între stupii de albine, iar martorul A. I. a văzut vaca căzută peste gardul lui Gereb A., martorul arătând că, probabil când a fost dezlegată, vaca a răsturnat stupii de albine, stupi ce erau așezați de-a lungul gardului lui Gereb, iar acesta din urmă declară de asemenea că a văzut, în momentul în care a ajuns la fața locului, vaca căzută între stupi și gardul de la grădina sa. Același martor arată că a văzut mai multe lăzi de albine răsturnate. De asemenea, a aruncat apă pe vacă pentru a îndepărta albinele, apă care a ajuns și pe stupi. În declarația dată la Postul de poliție, martorul A. A. arată că, după ce au dezlegat vaca, aceasta a fugit către familiile de albine, răsturnând lăzile a 5-6 familii, după care s-a agățat în gard, aspecte confirmate și de martora Gereb M..
Faptul că vaca a răsturnat cei 6 stupi de albine rezultă și din fotografiile anexate în probațiune de pârât la dosar, însă, tot din aceste fotografii, se poate constata că lăzile de albine, deși au fost răsturnate și dezasamblate, nu au fost distruse în totalitate, acestea putând fi ulterior folosite în proporție de 70 %, motiv pentru care instanța, din suma de 1.200 lei solicitată pentru cele 6 lăzi, a acordat doar suma de 360 lei.
În ce privește suma de 3.000 lei, pentru cele 6 familii de albine distruse (prin faptul că a fost aruncată apă pe acestea, în încercarea de a fi salvată vaca) pârâtul reclamant-reconvențional a depus la dosar o adresă a Societății Cooperativă Agricolă de gr. I APIS MELLIFERA din care rezultă că prețul de achiziție a unei familii de albine este de 500 lei. Pârâtul nu face însă în nici un fel dovada sumei de 3.600 lei, solicitată de la reclamant, cu titlu de contravaloare a producției de miere de albine.
Pentru considerentele expuse, s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant-reconvențional S. T. formulată în contradictoriu cu reclamantul pârât-reconvențional B. D.-I. și l-a obligat pe acesta să plătească reclamantului-reconvențional S. T. suma de 3.360 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul cauzat, în temeiul răspunderii civile delictuale pentru prejudiciul cauzat de animale, respingând restul pretențiilor formulate prin cererea reconvențională.
Raportat la prevederile art. 451,452 și 453 din Codul de procedură civilă, pârâtul-reconvențional B. D.-I., a fost obligat să plătească reclamantului-reconvențional S. T., cheltuielile de judecată parțiale, în sumă totală de 590,2 lei, reprezentând: taxă judiciară de timbru de 240,2 lei și onorariu avocațial parțial, în cuantum de 350 lei, proporțional cu pretențiile admise de instanță.
Împotriva sentinței expuse au declarat apel, în termen legal, reclamanții B. D.-I. și S. C.-M., solicitând admiterea acestuia, astfel cum acesta a fost formulat și pe cale de consecință, schimbarea în tot a Hotărârii civile nr. 3180/2015, pronunțată în data de 24 Aprilie 2015 în dosar nr._ aflat pe rolul Judecătoriei Bistrița, în sensul: admiterii acțiunii în angajarea răspunderii intimatului-pârât pentru prejudiciul cauzat de animale; obligarea intimatului-pârât la plata sumei de 8.700 lei către apelantul-reclamant B. D.-I. și 1.100 lei apelantului-reclamant S. C.-M., reprezentând prejudiciile cauzate fiecăruia; respingerii cererii reconvenționale promovate de intimatul-pârât și pe cale de consecință respingerea tuturor cererilor subsecvente; cu cheltuieli de judecată, în temeiul art. 451- 455 C. proc. civ. - taxa judiciară de timbru achitară atât în primă instanță, cât și în apel, respectiv onorariul avocațial, pentru următoarele considerente: hotărârea apelată este nelegală și nefondată pentru motivele ce urmează:
În ceea ce privește admiterea acțiunii în angajarea răspunderii intimatului-pârât pentru prejudiciul cauzat de animale: instanța învestită cu soluționarea cererii introduse de reclamanți a reținut din probatoriul administrat în cauză de părți o stare de fapt inexactă, care abundă în inadvertențe și neconcordanțe cu adevărul, conducând astfel la evaluarea eronată a elementelor de fapt și în final la pronunțarea unei soluții nelegale și nefondate. Astfel, în opinia sa, în privința a următoarelor elemente ale situației de fapt, instanța învestită cu soluționarea cauzei a reținut o succesiune a evenimentelor care nu corespunde adevărului: (1) în legătură cu perioada pentru care apelantul-reclamant B.-D.-I. a fost avertizat să nu își ducă vaca la păscut pe terenul pe au fost amplasați stupii de albine, (2) referitor la distanța dintre locul în care erau amplasați stupii și locul în care a fost priponită vaca, respectiv lungimea lanțului de metal cu care era legată bovina. In acest sens, o primă consecință a faptului că instanța a reținut o stare de fapt care nu corespunde adevărului se reflectă în considerentele hotărârii atacate, în care, în mod eronat s-a reținut că succesiunea evenimentelor a fost rezultatul culpei exclusive a apelantului B. D.-I., fiind astfel îndeplinite condițiile de exonerare a răspunderii intimatului SAPLECAN T. pentru prejudiciile cauzate apelanților, motiv pentru care instanța a respins ca nefondată acțiunea promovată și a admis în parte cererea reconvențională, fiind obligat apelantul B. pe nedrept la plata sumei de 3.360 lei cu titlu de despăgubiri civile pentru prejudiciul cauzat, respectiv suma de 590,2 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.
Referitor la perioada pentru care reclamantul a fost avertizat să nu își ducă vaca la păscut pe terenul pe care au fost amplasați stupii: instanța în mod greșit a reținut că apelantului B. D.-I. i-a fost transmis să nu ducă vaca la pășunat pe terenul unde au fost amplasați stupii de albine. Or, în realitate, așa cum reiese din probatoriul administrat, apelantul a fost anunțat că este indicat ca în acea zi, respectiv în data de 12.05.2015, să nu ducă vaca la pășunat pe terenul pe care au fost amplasate cele 105 familii de albine, până acestea se obișnuiesc cu noul amplasament. Apelantul-reclamant B. D.-I. a fost de acord și nu a dus vaca la păscut timp de 2 zile, tocmai pentru a evita orice eveniment neplăcut. Astfel cum a fost recunoscut și de către intimatul-pârât în cadrul interogatoriului din 17.10.2014, nu i-au fost transmise nici personal și nici prin vreo altă persoană măsuri adiționale de siguranță referitoare la pășunatul vacii în vecinătatea stupilor. Respectând indicațiile cu bună credință, apelatul a dus vaca la păscut pe teren doar în cea de-a treia zi de la înștiințare, respectiv în data de 12.05-2013, când atacul albinelor au cauzat moartea vacii gestante. În urma acestor considerente, reiese că apelantul B. D.-I. a respectat întocmai avertismentele cu privire la perioada în care a fost anunțat să nu ducă vaca la pășunat pe terenul pe care au fost amplasați și stupii de albine, și în consecință, este nefondată susținerea că evenimentele ulterioare ar fi fost consecința culpei personale.
Referitor la distanța dintre locul în care erau amplasați stupii și locul în care a fost priponită vaca, respectiv la lungimea lanțului de metal cu care era legată vaca: instanța a reținut că apelantul B. D.-I. a priponit vaca la o distanță de cea 15-20 de m de stupi, iar funia cu care era legat animalul era mai lungă decât acea distanță; atunci când vaca era căzută peste familiile de albine, aceasta avea încă priponul de care era legată fixat în pământ, fiind o certitudine că lungimea funiei cu care era legată, permitea bovinei să ajungă la stupii de albine. În motivare, instanța și-a fundamentat aceste concluzii pe probatoriul administrat, respectiv, Raportul întocmit de poliție cu ocazia sesizării evenimentului respectiv și declarațiile martorilor A. A., Ghereb A., Ghereb M. și A. A.. Or, la o simplă citire a materialului probatoriu indicat de instanță în motivare, se pot observa grave inconsistențe între concluziile instanței și probele indicate. în concret, Raportul întocmit de poliție cu ocazia sesizării evenimentului respectiv relevă faptul că priponul era fixat în pământ la distanța aproximativă de 30 m de familiile de albine, iar bovina era legată cu un lanț de lungimea de 15 m fixat în sol cu priponul metalic. De asemenea, din declarațiile martorilor A. A. și A. A. reiese faptul că vaca era priponită de la distanță de cea. 30-40 de m de stupi, iar martorii Ghereb A. și Ghereb M. au declarat că lanțul cu care era priponită vaca avea cam 15 m lungime. Mai mult, intimatul-pârât însuși a susținut în cadrul declarației 27.06.2013 că la o distanță de cea 25-30 de m de familiile de albine se vedea pe sol locul în care a fost înfipt priponul de care era legată vaca, iar în cuprinsul cererii reconvenționale, acesta a confirmat faptul că lungimea lanțului era de aproximativ 15 m lungime. Cu toate acestea, în cadrul hotărârii atacate, instanța a reținut în mod greșit atât lungimea distanței dintre locul în care era priponită bovina și stupii de albine, cât și lungimea lanțului, astfel încât stabilirea neconformă a acestor elemente a putut conduce la concluziile eronate conform cărora prejudiciul reclamat de apelantul B. D.-I. este cauzat exclusiv din fapta victimei înseși.
În lumina acestor considerente, contrar soluției pronunțate de prima instanță, daca elementele stării de fapt ar fi fost evaluate și stabilite în mod corect și în conformitate cu adevărul, în speță s-ar impune angajarea răspunderii delictuale a intimatului-pârât S. T. în baza art. 1375 C. Civ. pentru prejudiciile cauzate de animale, în lipsa oricărei cauze de exonerare a răspunderii. Astfel, angajarea răspunderii intimatului-pârât S. T. impune repararea prejudiciilor provocate, respectiv plata sumei de 8.700 lei apelantului B. D.-I. și a sumei de 1.100 apelantului SIMÎNESCU C.-M..
În ceea ce privește respingerea cererii reconvenționale formulate de intimatul-pârât. Faptul că instanța a evaluat cauza în baza unei stări de fapt neconforme cu adevărul, produce un efect precum cel al bulgărelui de zăpadă asupra soluției pronunțate în hotărârea atacată. Astfel, instanța a apreciat în mod greșit că prin faptul că a dus bovina pe terenul unde se aflau stupii și că a amplasat-o în imediata vecinătate a stupilor, animalul a deranjat albinele, apelantul-reclamant B. D.-I. fiind astfel obligat la plata prejudiciilor cauzate. Or, contrar celor reținute de prima instanță, și astfel cum a fost învederat la punctul 1.1 și 1.2 din prezentul script, precum și cum reiese din coroborarea logică a tuturor probelor administrate în cauză, bovina nu putea să deranjeze în vreun fel albinele din moment ce aceasta era priponită cu precauție la o distanță suficient de mare de stupi, fiind legată cu un lanț de metal al cărei lungime nu îi permitea să stingherească în vreun fel activitatea familiilor de albine.
Mai mult, la pronunțarea hotărârii atacate, instanța nu a ținut cont de faptul că intimatul-pârât nu a respectat reglementările legale în materia apiculturii, neavând aprobare de la primăria din comună pentru amplasarea stupilor, aviz de la Direcția Sanitar-Veterinară Bistrița-Năsăud și nici nu a avut pază la stupi ca să intervină în caz de incident, pentru a limita efectele veninului de la albine, fapt recunoscut de insuși pârât în răspunsul său la interogatoriul din 17.10.2014. Astfel, conform art. 12 alin. 5 din Legea 383/2013, intimatul-pârât nu a procedat, în termen de 24 de ore de la amplasarea stupinei, la plasarea unui panou de identificare și nu a comunicat, în scris, consiliului local informațiile enumerate în dispoziția legală indicată. în plus, faptul că intimatul-pârât deținea Autorizație de stupărit pastoral pentru pădurea Orosfaia și nicidecum pentru livadă, terenul unde acesta și-a amplasat stupina, nu a fost luat în considerare de către instanță. În consecință, apreciere corectă a tuturor probelor administrate impune respingerea cererii reconvenționale formulată de intimatul-pârât S. T. ca neîntemeiată.
Nu în ultimul rând, chiar și în ipoteza în care starea de fapt reținută de prima instanță ar corespunde realității, soluția pronunțată este neîntemeiată întrucât din corelarea logică a tuturor împrejurărilor reiese faptul că prejudiciul suferit de către intimatul pârât S. T., evaluat de prima instanță la suma de 3.360 lei, nu este cauzat exclusiv si fără alte interferențe prin acțiunea bovinei — angajând astfel numai răspunderea delictuală a apelantului B. D.-I. pentru prejudiciul cauzat de animal - ci prejudiciul a fost rezultatul unui concurs de acțiuni a mai multor persoane, inclusiv martorii din speță. In acest sens, se impune a se face observația că toate persoanele care au luat parte la operațiunea de salvare a bovinei au contribuit la tulburarea acestora aruncând găleți de apă peste ele și cauzându-le în final, decesul. Mai mult, exista posibilitatea ca acțiunea de eliberare a vacii la care au participat nu doar apelanții, ci și alte persoane, să nu fi reușit, animalul să fi decedat în locul în care era priponit din cauza înțepăturilor, iar lăzile să nu fi fost distruse. Unitatea acestor împrejurări este dată de faptul că ele au concurat ca un tot unitar la producerea prejudiciului cauzat prin decesul albinelor. Chiar dacă îmbrățișăm această teza, este netemeinică soluția primei instanțe conform căreia prejudiciile suferite de intimatul-pârât sunt rezultatul culpei exclusive a apelantului B. D.-I. în temeiul răspunderii delictuale pentru prejudiciile cauzate de animale. În opinia sa, în ipoteza în care starea de fapt reținută de instanță ar corespunde adevărului, se impune aplicarea art. 1382 — 1383 C. civ, conform cărora, în situația în care pentru repararea unui prejudiciu răspund în același timp două sau mai multe persoane, indiferent că sunt chemate să răspundă pentru fapta proprie sau pentru fapta altuia, răspunderea lor este solidară față de victimă. Așadar, sarcina reparației se împarte proporțional cu contribuția fiecăruia la cauzarea prejudiciului. D. urmare, apelantul B. D.-I., nu este unicul răspunzător pentru prejudiciul suferit de intimat, și pot fi obligat la repararea prejudiciului doar proporțional cu contribuția sa. Anterior stabilirii măsurii prin care apelantul B. D.-I. este ținut a repara prejudiciul, instanța ar fi trebuit să procedeze la determinarea proporției în care a participat la producerea acestuia.
Pârâtul intimat S. T., legal citat s-a prezentat în instanță și, prin mandatarul său ales, a formulat întâmpinare (f.37-39) prin care solicită respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată în apel reprezentând onorariu de avocat, pentru următoarele argumente.
In ce privește starea de fapt expusă de reclamanții-apelanți atât în apel cât și în acțiunea introductivă consideră că probatoriul administrat în cauză o infirmă în totalitate cu privire la cauză producerii incidentului, respectiv a decesului vacii în cauză. Martorii audiați în cauză au confirmat cu toții că reclamantul a fost personal atenționat să nu ducă vaca la pășunat pe terenul unde au fost amplasate familiile de albine și în special să nu o lege în apropierea acestora. Aceste împrejurări le-a confirmat și martorul A. A., iar martorii Gereb A. și Gereb M. au arătat că personal au adus la cunoștință reclamantului aceste împrejurări, iar în dimineața zilei de 12.05.2013 când a avut loc incidentul personal i-au atras atenția să nu lege vaca așa aproape de familiile de albine, însă reclamantul nu a ținut cont de cele spuse de aceștia și a priponit vaca în apropierea familiilor de albine.
In ce privește distanța la care reclamantul a legat vaca martorii au arătat că era la cca. 15-20 m. de stupi, iar funia cu care era legată vaca era mai lungă decât această distanță. Această împrejurare rezultă cu certitudine din susținerea martorilor A. A., Gereb A., Gereb M. și A. A. care au precizat că atunci când vaca era căzută peste familiile de albine între acestea și gardul martorului Gereb A. avea încă priponul de care era legată fixat în pământ, astfel că este o certitudine că lungimea funiei cu care era legată permitea vacii să ajungă la stupi și chiar să treacă dincolo de aceștia. Martorul A. A. susține că atunci când el a ajuns la locul incidentului vaca era căzută la pământ, era între stupi și gard și el împreună cu B. D. au reușit să scoată priponul de care era legată vaca.
Față de cele mai sus arătate rezultă că incidentul înțepării vacii și implicit a decesului acesteia se datorează culpei exclusive a reclamantului B. D. I., fiind îndeplinite condițiile de exonerare de răspundere a intimatului prevăzut de dispozițiile art. 1380 raportat la art 1352 cod civil cu privire la ambii reclamanți și totodată îndeplinite condițiile răspunderii delictuale a reclamantului B. D.-I..
In ceea ce privește admiterea cererii-reconvenționale, apreciază că cererea-reconvențională este admisibilă în baza dispozițiilor art. 1349 alin. (1) și (2) Cod Civil raportat la dispozițiile art. 1357 Cod Civil și art. 1375 Cod Civil, pe care le citează. Potrivit dispozițiilor legale arătate și observând succesiunea evenimentelor ce au dus la decesul vacii și distrugerea celor 6 stupi, respectiv familii de albine, apare evidentă culpa exclusivă a pârâtului reconvențional B. D.-I. care în ciuda faptului că a fost atenționat să nu mai ducă vaca pe terenul pe care au fost amplasați stupii nu numai că a dus vaca pe acel teren, ci a și amplasat-o în imediata vecinătate a stupilor, deranjând astfel albinele care în mod normal nu sunt niciodată agresive. Faptul că vaca a răsturnat și distrus cele 6 familii de albine rezultă cu certitudine din declarațiile martorilor audiați în cauză și din fotografiile pe care le-a anexat și din care se observă părul de vacă de pe lăzile distruse și locul bătătorit unde a fost legată vaca în apropierea albinelor.
Nu corespunde adevărului că pârâtul intimat nu ar fi autorizat pentru ieșirea în pastoral și în acest sens a depus copia autorizației de stupărit pastoral nr. 5/10.05.2013 în pădurea Orosfaia.
Susținerea că sarcina reparațiilor se împarte proporțional cu contribuția martorilor și celor care au căutat să ajute pe reclamanți să scoată vaca nu are nici o acoperire în vreun text de lege din moment ce culpa amplasării vacii proprietatea reclamanților aparține exclusiv acestora, iar acțiunile celorlalte persoane prezente la eveniment se circumscriu numai acțiunii realizate într-o situație de caz fortuit.
Față de cele mai sus arătate solicită respingerea apelului ca nefondat și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în apel.
Apelanții reclamanți B. D.-I. și S. C.-M., prin răspunsul la întâmpinare (f.43-50) au reiterat solicitarea privind admiterea apelului astfel cum acesta a fost formulat, susținând în esență că intimata a stăruit în a prezenta în mod distorsionat elementele faptice privind cauza producerii incidentului privind decesul bovinei, aspect determinant pentru stabilirea corectă a situației de fapt în cauză. Susținerile intimatului-pârât din cuprinsul întâmpinării nu corespund realității, acestea fiind vădit contrare materialului probatoriu depus la dosar, așa cum s-a argumentat prin cererea de apel, atât referitor la perioada pentru care apelantul-reclamant B. D. I. a fost avertizat să nu își ducă animalul la păscut pe terenul pe au fost amplasați stupii de albine, cât și referitor la distanța dintre locul în care erau amplasați stupii și locul în care a fost priponită vaca, respectiv lungimea lanțului de metal cu care era legată bovina. În lumina considerentelor apelului apreciază că în speță sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii delictuale a intimatului-pârât în baza art. 1375 C, Civ. pentru prejudiciile cauzate de animale, în lipsa oricărei cauze de exonerare a răspunderii: existența a prejudiciului suferit de către apelanți; existența raportului de cauzalitate dintre atacul albinelor și decesul bovinei; familiile de albine se aflau sub paza juridică a intimatului-pârât.
In ceea ce privește cauza de exonerare a răspunderii invocată de către intimat, menționează că art. 1380 stabilește că răspunderea civilă a pârâtului este exclusă numai în condițiile în care fapta victimei a fost cauza exclusivă a producerii prejudiciului sau în situația în care prejudiciul a fost urmarea unui caz de forța majoră. Or, în speță nu sunt întrunite elementele niciunui caz de exonerare a răspunderii.
Apelul nu este fondat.
Nu poate fi reținut reproșul adresat primei instanțe de a fi reținut o stare de fapt incorectă cu privire la perioada pentru care proprietarul bovinei a fost avertizat să nu o ducă la păscut pe terenul pe care era amplasată stupina și la distanța dintre locul în care a fost priponit animalul și stupi, respectiv lungimea lanțului bovinei, dar și la ignorarea de către proprietarul stupinei a reglementărilor legale în materia apiculturii, respectiv la proporționalitatea sarcinii reparației prejudiciului cu măsura contribuției fiecărui participant la evenimentul cauzator, cu antrenarea consecinței rezolvării necorespunzătoare a pretențiilor deduse judecății.
Probațiunea amplă administrată în cauză în fața primei instanțe a exclus necesitatea unor verificări suplimentare în calea de atac, niciunul dintre litiganți nesolicitând administrarea altor dovezi.
Examinând dovezile cauzei, fără a se avea însă în vedere motive noi ce nu au făcut obiectul cercetării în fața primei instanțe pentru considerentul neinvocării lor la judecătorie și a indicării, neprocedural, pentru prima dată în calea de atac, tribunalul conchide că atât soluția defavorabilă dată acțiunii promovate cât și cea favorabilă dată cererii reconvenționale sunt judicioase, fiind consecința unei minuțioase verificări și corecte aplicări a dispozițiilor legale în materia răspunderii civile delictuale pentru prejudiciul cauzat de animale (art. 1375, 1381 și urm. Cod civil) și a cauzelor exoneratoare de răspundere (art. 1380 din același cod).
Probațiunea administrată în fața primei instanțe (răspunsurile pârâtului-reclamant reconvențional la interogatoriul luat f. 68-69, depozițiile testimoniale ale martorilor A. A. f.70-71, A. I. f.72-73, Gereb A. f.74-75, A. I. f.76, A. A. f.109-110, Gereb M. f. 111-112, planșele foto f.38-46) și a organelor de poliție ( în fața cărora au dat declarații aceleași persoane și s-au făcut verificări la fața locului f. 81-100, finalizate cu clasarea petiției) sunt convergente în a atesta că pe terenul situat la ieșirea din localitatea Orosfaia, . gospodăria familiei martorilor Gereb, teren proprietatea martorului A. I., pârâtul-reclamant reconvențional a amplasat stupina al cărui proprietar era, cu acordul proprietarului terenului și al vecinului care a și participat la stabilirea locului stupilor paralel cu gardul delimitator de proprietăți în data de 8/9 mai 2013. Proprietarul bovinei care, având de asemenea acordul proprietarului terenului, era dusă la pășunat pe aceeași proprietate întinsă de 0,8 ha, a fost personal înștiințat în data de 10 mai de martorii Gereb să evite pășunarea în acea locație a bovinei în următorul interval de timp limitat în care stupii vor rămâne amplasați pentru a evita atacul albinelor, ocazie cu care a comunicat că „are unde să o ducă în altă parte”. Circumstanța încunoștiințării în modalitatea arătate a intervenit în condițiile în care proprietarului stupinei nu l-a găsit acasă pe proprietarul bovinei pentru a-i aduce la cunoștință noua împrejurare a amplasării stupilor, așa cum convenise cu proprietarul terenului, astfel că sarcina aducerii la cunoștință a revenit vecinilor terenului, fam. Gereb, care s-a ocupat în fapt și de supravegherea albinelor, obligație pe care au și îndeplinit-o cu ocazia târgului la care participau locuitorii zonei. Cu toate acestea, în dimineața zilei de 12 mai, duminică, la prima oră proprietarul bovinei a dus-o la păscut în aceeași locație și, avertizat de fam. Gereb în legătură cu priponirea necorespunzătoare a animalului vădit mult prea aproape de stupi, la circa 30 m., cu un lanț de cca. 15.m, și-a asumat orice risc afirmând „Dă-i încolo cu albinele lor cu tot”. Învecinarea mult prea apropiată, animalul gestant deranjând familiile de albine atât prin prezența lui, cât și a mirosului specific, a declanșat reacția familiilor de albine care nu după mult timp l-au înțepat în grup, astfel că bovina a reacționat instinctiv luând-o la fugă chiar înspre stupi, fapt ce a determinat ca atacul albinelor să devină și mai frenetic, iar în final bovina s-a prăbușit între stupi și gardul martorilor Gereb. Consecințele incidentului au fost decesul bovinei, distrugerea stupinei și afectarea integrității fizice a persoanelor care, alarmate de martorii Gereb, împreună cu aceștia au intervenit pentru îndepărtarea animalului, persoane la rândul lor înțepate de albinele provocate.
Concluzia primei instanțe, împărtășită și de cea de apel, este aceea că incidentul descris a survenit din culpa exclusivă a proprietarului bovinei care a ignorat total avertizarea asupra pericolului declanșării atacului albinelor din stupină în circumstanțele pășunării bovinei în preajma lor, prezența animalului gestant la o distanța de 30 m. față de stupi fiind vădit provocatoare în sensul arătat. Consecința antrenată este acea a respingerii acțiunii principale și admiterii cererii reconvenționale, dându-se cuvenita eficiență prevederii legale ce reglementează exonerarea de răspundere a proprietarului stupinei în privința survenirii decesului bovinei și afectării integrității reclamanților apelanți și antrenarea răspunderii civile delictuale a proprietarului bovinei în privința deteriorării stupinei.
În condițiile în care amplasarea stupilor pe terenul proprietatea martorului A. I. s-a făcut cu acordul acestuia și a vecinilor Gereb, pe amplasamentul de comun acord convenit, așadar conform prevederilor art. 13 din Legea nr. 383/2013 a apiculturii, intimatului-apicultor nu i se pot face cu succes reproșuri în circumstanțele înainte redate de către proprietarul bovinei încunoștiințat personal în privința amplasării stupinei și avertizat asupra consecințelor provocării zburătoarelor de către animalul său, raporturile juridice dintre litiganți fiind circumscrise strict celor derivate din răspunderea civilă delictuală, neavând în actualul cadru procesual vreo relevanță raporturile dintre apicultor și autoritățile publice locale.
Fără relevanță rămâne în consecință și argumentul apelanților privitor la solidaritatea răspunderii contributorilor la evenimentul deteriorării stupinei, de esența afectării patrimoniale fiind plasarea bovinei la o distanță necorespunzătoare, ca și cauză unică declanșatoare a incidentului soldat cu decesul acesteia, înțeparea persoanelor care, acționând în interesul proprietarului bovinei, au încercat să o îndepărteze în timpul atacului albinelor provocate și distrugerea unora dintre stupi și familii de albine. Desocotirea participanților la eveniment, alții decât proprietarii animalelor, este așadar în sarcina proprietarului bovinei. Cuantificarea prejudiciului nu a fost contestată, iar răspunzător de prejudicierea stupinei în raport cu proprietarul acesteia este doar proprietarul bovinei ce a pășunat la o distanță mult prea mică față de stupi, așa cum înainte s-a reținut.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 480 Cod proc. civ. apelul declarat va fi respins ca nefondat, iar în baza art. 453 din același cod apelanții urmează a plăti în solidar intimatului cheltuieli de judecată în apel în cuantum de 600 lei reprezentând onorariu avoxcațial, justificat cu chitanța atașată la dosar f.35.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții B. D.-I., domiciliat în Ungheni, nr.69, ., ., și S. C.-M., domiciliat în . A, județul Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr.3180/2015 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ .
Obligă apelanții, în solidar, să plătească intimatului S. T., domiciliat în B. de Jos, nr.33, județul Bistrița-Năsăud, 600 lei cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 noiembrie 2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
C. N. M. L. B. V. V.
Red.dact. N.C 17. 12.2015
Jud fond BV
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 230/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 224/2015. Tribunalul... → |
|---|
