Anulare act. Decizia nr. 152/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 152/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 152/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 152/A/2015
Ședința publică din data de 30 septembrie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S., judecător
JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: M. D.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind cererea de apel formulată de reclamanta Ș. S. împotriva Sentinței civile nr. 196/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._, având ca obiect anulare act, partaj judiciar.
Dezbaterea apelului a avut loc la termenul de judecată din data de 15 septembrie 2015, în prezența reclamantei-apelantă Ș. S. și a pârâtei-intimată P. I., concluziile acestora fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când tribunalul, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești pentru data de azi, 30 septembrie 2015.
TRIBUNALUL,
deliberând, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Judecătoria Năsăud sub nr._, reclamanta Ș. S. a chemat în judecată pe pârâții P. I., B. I., Ș. M., Ș. A. V., Ș. L. M. și BRD – Agenția Sîngeorz-Băi, solicitând să se dispună anularea Actului de Parcelare de teren și Contract de ieșire din indiviziune autentificat de BNP C. I. sub nr. 2235/5 decembrie 2000; să se constate că reclamanta este coproprietară în cotă de ½ parte asupra imobilului înscris în c.f. 5423 Sîngeorz-Băi nr. top 978 și 979/1/1/a, casă, curte, edificii economice și grădină; să se dispună partajarea imobilului prin atribuire către reclamantă a lotului ce conține cota de ½ parte din imobile; să se dispună radierea din c.f. de pe numele pârâților Ș. M., Ș. A. V. și Ș. L. M.; să se dispună radierea dreptului de ipotecă înscris în favoarea pârâtei BRD Sîngeorz-Băi; cu obligarea pârâților care se vor opune admiterii acțiunii la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-au arătat următoarele:
Reclamanta a fost soția defunctului Ș. V., decedat la 11 iunie 1998.
În timpul vieții au dobândit, prin cumpărare, imobilul înscris în c.f. 5423 Sîngeorz-Băi nr. top. 978, 979/1/1/a casă, curte, edificii economice și grădină în intravilan și s-au întabulat în c.f.
La data de 11 iunie 1998, Ș. V. a decedat, iar masa succesorală rămasă după acesta a fost stabilită prin Certificatul de Moștenitor nr. 222/5 decembrie 2000.
S-a stabilit că moștenitori legali sunt pârâtele P. I. și B. I., precum și Ș. A., toți cei trei în calitate de copii, în cotă de câte 1/3 părți fiecare.
Reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare, a renunțat la succesiunea după soț (cota de ¼ părți).
În aceeași zi, de dezbatere a succesiunii în fața notarului, s-a încheiat și Actul de parcelare de teren și Contract de ieșire din indiviziune autentificat sub nr. 2236/5 decembrie 2000.
În cuprinsul acestui act s-a stipulat că . – casă, curte și edificii economice în suprafață de 569 mp. și .. nou 979/1/1/a – grădină în intravilan în suprafață de 379 mp. vor reveni în întregime lui Ș. A., iar celelalte două fiice au primit fiecare câte 500 mp., adică: P. I. a primit suprafața de teren de sub nr. top. nou 979/1/1/b, grădina de 500 mp., iar B. I. a primit lotul de sub nr. top. nou 979/1/1/C de 500 mp.
Greșeala care s-a produs a constat în faptul că reclamanta a fost de acord cu această partajare, însă cu această ocazie nu a renunțat la cota sa de ½ parte din aceste imobile, ce îi revine ca urmare a sistării comunității de bunuri.
Prin urmare, trebuia să rămână în continuare în proprietate cu jumătate din aceste imobile, casă și teren, și nu cum s-a procedat prin acest act de partajare.
De altfel, în cuprinsul acestui act nu se arată că a renunțat și la cota sa de ½ parte, ca urmare a sistării comunității de bunuri, ci se precizează doar că „deși nu am primit lot, înțeleg să garantez pe dobânditori împotriva oricărui risc de evicțiune”.
Este logic că nu a renunțat la cota sa din moment ce locuiește în continuare în această casă, plătește taxele și impozitele către stat etc., și este singura locuință pe care o are.
La data de 27 aprilie 2008 a decedat fiul său Ș. A., iar pârâții Ș. M., Ș. A. V. și Ș. L. M., care sunt moștenitorii acestuia în calitate de soție supraviețuitoare și copii, s-au întabulat în c.f. pe aceste imobile în întregime.
De aceea se impune anularea actului de parcelare și ieșire din indiviziune în ceea ce privește cota sa de ½ parte din aceste imobile, pârâții rămânând cu cota lor de moștenire după Ș. V. (câte 1/3 parte din ½ parte fiecare).
Prin urmare, invocă eroarea în care s-a aflat atunci, la întocmirea acestui act, iar, pe de altă parte, invocă și faptul că nu a semnat acest act, astfel că se impune anularea acestuia.
În ceea ce privește pe pârâta BRD – Agenția Sîngeorz-Băi, a depus Adresa nr. 241/10 iunie 2009, din care rezultă că este de acord cu radierea ipotecii din acest c.f.
Și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, art. 948, 953, 728 și urm. Cod civil, art. 274 Cod procedură civilă.
Prin precizarea de acțiune de la fila 123 s-a cerut să se dispună întabularea în c.f. a cotei de ½ părți pe numele reclamantei cu privire la imobilele în litigiu.
Prin sentința civilă nr. 1180/2012 s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiunea în anularea actului de partaj pentru eroare-viciu de consimțământ; s-a admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta Ș. S. împotriva pârâților P. I., B. I., Ș. M., Ș. A. V., Ș. L. și B.R.D. Agenția Sîngeorz-Băi și, în consecință:
S-a constatat nulitatea actului de parcelare de teren și a Contractului de ieșire din indiviziune autentificat de BNP C. I. sub nr. 2236/05.12.2000.
S-a constatat că reclamanta Ș. S. este coproprietară asupra imobilelor din CF 5423 Sîngeorz- Băi nr. top 978 și 979/1, în cotă de 1/2 părți.
S-a dispus radierea tuturor pârâților moștenitori copartajanți din evidențele CF și reînscrierea dreptului de proprietate asupra imobilelor din litigiu, cu datele de identificare anterior redate, în cotă de ½ părți pentru reclamanta Ș. S. și, respectiv, în cotă de ½ părți împreună în stare de indiviziune pentru defunctul Ș. A. (prin pârâții Ș. M. - soție supraviețuitoare, Ș. A.-V. - fiu, Ș. L.-M. - fiu), pârâtele P. I. și B. I., prin raportare la certificatul de moștenitor nr.222/05.12.2000 și la cota antecesorului defunct Ș. V..
S-a dispus radierea dreptului de ipotecă al pârâtei B.R.D.–Agenția Sîngeorz-Băi din coala „C” de sarcini.
În baza dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei Ș. S. la petitul ce a vizat partajarea imobilelor din litigiu.
Pârâții Ș. M., Ș. A. V., Ș. L. M. au fost obligați în solidar să-i plătească reclamantei Ș. S. suma de 4097 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de cheltuieli de judecată formulată de pârâții Ș. M., Ș. A.-V., Ș. L.-M..
Prin decizia civilă nr. 355/R/2012 dată de Tribunalul Bistrița-Năsăud s-a admis recursul formulat de pârâții Ș. M., Ș. A. V., Ș. L. M. împotriva sentinței civile nr. 1180/2012 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, s-a modificat în parte hotărârea, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă precizată de reclamanta Ș. S. împotriva pârâților P. I., B. I., Ș. M., Ș. A. V., Ș. L. M. și B.R.D. Agenția Sîngeorz-Băi.
Reclamanta Ș. S. a fost obligată să plătească pârâților Ș. M., Ș. A.-V., Ș. L.-M. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
S-au menținut dispozițiile din sentința atacată cu privire la luarea act de renunțarea la judecată a reclamantei Ș. S. la petitul ce vizează partajarea imobilelor din litigiu.
Intimata Ș. S. a fost obligată să plătească recurenților Ș. M., Ș. A.-V., Ș. L.-M. suma de 1.500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Pentru a decide astfel s-au subliniat cele ce succed.
Reclamanta Ș. S. împreună cu soțul Ș. V. au dobândit prin cumpărare imobile înscrise în CF 5423 Sângeorz-Băi nr. top. 978 și 979/1/1/1a, de natură casă, curte, edificii economice și grădină în suprafață totală de 1.948 mp. și s-au intabulat în CF în anul 1974.
Ș. V. a decedat la data de 11 iunie 1998, iar moștenitorii acestuia: Șteopaie S., în calitate de soție supraviețuitoare, Ș. A., P. I. și B. I., în calitate de descendenți, au dezbătut moștenirea pe cale notarială. Masa succesorală rămasă după acesta a fost stabilită prin certificatul de moștenitor nr. 222/05.12.2000 emis de B.N.P. C. I.: în cota de ½ părți de sub B.2 și B.4 din cota de ½ părți din imobilele înscrise în CF 5423 Sângeorz-Băi nr. top. 978 și 979/1/1/1a, de natură casă curte, edificii economice și grădină în suprafață totală de 1.948 mp.
Tot prin acest certificat de moștenitor s-au stabilit vocația, cotele și calitatea moștenitorilor legali. Astfel, s-au evidențiat moștenitorii legali: pârâtele P. I., B. I., născută Ș., precum și fiul Ș. A., în calitate de descendenți direcți (copii), în cote de câte 1/3 părți fiecare, cu mențiunea că reclamanta Ș. S. în calitate de soție supraviețuitoare a renunțat la succesiunea rămasă după soțul său, pentru cota aferentă de ¼ părți, conform declarației autentificate de același birou notarial.
Cu aceeași ocazie s-a întocmit și încheiat un alt înscris intitulat „Act de parcelare de teren și contract de ieșire din indiviziune”, autentificat de BNP C. I. sub nr. 2236/05.12.2000. Prin acest act, coindivizarii Ș. S., Ș. A., P. I. și B. I., în calitate de coproprietari asupra imobilelor înscrise în CF 5423 Sângeorz-Băi nr. top. 978 si 979/1/1/1a, de natură casă curte, edificii economice și grădină în suprafață totală de 1.948 mp, bunuri indivize cu titlu de cumpărare și moștenire legală, în baza planului de situație, a tabelului de mișcare parcelară și a schiței de dezmembrare care fac parte integrantă din act, întocmite de expert N. P. A., parcelează imobilele și sistează indiviziunea dintre ei, prin formarea de parcele.
.. 978 – casa nr. 538, curte edificii ec. în suprafață de 569 mp și .. nou 979/1/1/a – grădină în intravilan în suprafață de 379 mp au revenit în întregime și în exclusivitate fiului Ș. A., cu titlul de moștenire și ieșire din indiviziune.
Cele două moștenitoare, fiicele defunctului, au primit fiecare o parcelă de 500 mp. respectiv, P. I. a primit suprafața de teren de sub nr. top. 979/1/1/b și B. I. a primit lotul de sub nr. top. 979/1/1/c.
Copartajanta Ș. S., deși nu a primit lot, înțelege să garanteze pe dobânditori împotriva oricărui risc de evicțiune și este de acord cu întabularea în CF a parcelelor formate pe numele dobânditorilor, așa cum s-au partajat ele în cuprinsul actului, dobânditorii nu îi datorează sultă nici acum, nici în viitor.
La data de 27.04.2008 a decedat fiul reclamantei Ș. A., iar pârâții Ș. M., Ș. A.-V. și Ș. L. M. au fost moștenitorii acestuia, respectiv soția supraviețuitoare și copiii săi, care s-au intabulat în CF în întregime pe imobilele care i-au revenit lui Ș. A. prin actul de parcelare și contractul de ieșire din indiviziune.
În acest context a formulat reclamanta Ș. S. acțiunea care a făcut obiectul prezentului dosar, solicitând anularea actului de parcelare și contract de ieșire din indiviziune autentificat de BNP C. I. sub nr. 2235/5.12.2000.
În motivarea acțiunii se arată că greșeala care s-a produs constă în faptul că reclamanta a fost de acord cu această partajare, însă nu a renunțat la cota ei de ½ parte din aceste imobile, ce îi revine ca urmare a sistării comunității de bunuri. Se susține că este ilogic că ea ar fi renunțat la cota ei, din moment ce locuiește în continuare în această casă, plătește taxele și impozitele către stat și doar locuința asta o are.
Se mai arată că ulterior decesului fiului ei s-au întabulat copiii și soția acestuia pe întregul imobil și de aceea se impune a fi anulat actul atacat în ceea ce privește cota ei de ½ parte din imobile. Se invocă două motive de nulitate, eroarea în care s-a aflat atunci la întocmirea actului și faptul că nu ea a semnat acest act.
Pe parcursul procesului la instanța de fond s-au administrat mijloacele de probă solicitate de părți cu privire la ambele cauze de nulitate. Prin sentința pronunțată instanța de fond în mod corect a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune în anularea actului de partaj pentru eroare – viciu de consimțământ, apreciind că termenul de prescripție s-a împlinit, motiv pentru care nu s-a mai impus analizarea acestei cauze de nulitate. Tribunalul reține că sub acest aspect nu a fost criticată sentința civilă pronunțată în prezenta cauză, nemulțumirea recurenților fiind legată de faptul că instanța de fond a dispus anularea actului intitulat „Act de parcelare și contract de ieșire din indiviziune” pentru lipsa consimțământului coindivizarei Ș. S., instanța de fond concluzionând că ea nu a semnat actul respectiv.
Tribunalul a apreciat că față de probatoriul administrat în cauză, această concluzie și soluție a instanței de fond este eronată. În primul rând, trebuie avut în vedere că înscrisul intitulat „Act de parcelare și contract de ieșire din indiviziune” este un act autentic redactat de notar public și încheiat de părți în fața notarului public, în speță la B.N.P. C. I..
Înscrisul autentic se bucură de o prezumție de autenticitate și validitate, astfel încât cel care îl folosește este scutit de orice dovadă, proba contrară revenind celui care îl contestă. Așadar, înscrisul, care prin forma și aparența sa are înfățișarea unui înscris autentic regulat întocmit, se bucură de prezumția că el emană în realitate de la cei care figurează ca semnatari, iar dacă i se contestă autenticitatea, cel care invocă înscrisul nu are a face nici o dovadă, sarcina probei trecând asupra părții care contestă autenticitatea înscrisului. Înscrisul autentic face dovadă până la declararea falsului, fiind necesară înscrierea în fals, în ceea ce privește constatările personale ale agentului instrumentator, percepute prin propriile lui simțuri, în această categorie întrând identitatea părților contractante, dar și semnarea actului de către aceștia.
Reclamanta Ș. S. a solicitat anularea înscrisului autentic pentru două motive, eroarea ca viciu de consimțământ și faptul că nu a semnat actul, între aceste două motive existând doar aparent o contradicție, iar acest lucru nu poate conduce, așa cum au invocat recurenții, la respingerea de plano a cererii de anulare a actului pentru lipsa semnăturii. Instanța de fond trebuia să cerceteze acest al doilea motiv de nulitate, or dispozițiile art. 184 Cod procedură civilă permit cercetarea falsului pe cale incidentală de către instanța civilă, prin orice mijloace de probă, dacă nu este caz de judecată penală sau dacă acțiunea penală s-a stins sau s-a prescris.
Prin raportul de expertiză criminalistică nr. 148/19.08.2010 s-a concluzionat că actul în litigiu, intitulat „Act de parcelare de teren și contract de ieșire din indiviziune” autentificat cu nr. 2236 din 5 decembrie 2000 de către BNP C. I. din Năsăud, a fost probabil semnat de către titulara Ș. S.. S-a menționat că relativa simplificare a semnăturii contestate conduce la imposibilitatea formulării unei concluzii certe, formulând în consecință doar o concluzie cu caracter de probabilitate.
În cadrul interogatoriului, reclamanta Ș. S. a răspuns la întrebarea nr. 1 că este real că s-a prezentat la notar și că a acordat semnătura aferentă pentru cota de ½ părți, ce viza masa succesorală după defunctul ei soț, iar obiectul concret viza doar imobilele construcții în cotă de ½ părți. Dar la întrebarea nr. 2, aceeași reclamantă arată că nu recunoaște semnătura în subsolul paginii la rubrica „proprietarii copartajanți”. Nu s-a precizat în acest context de către reclamantă ce alte acte ar fi semnat cu privire la împărțirea masei succesorale, dacă actul intitulat „Act de parcelare de teren și contract de ieșire din indiviziune” nu îl recunoaște.
Actul autentic beneficiază de o prezumție de validitate în ceea ce privește identitatea părților și a semnării actului autentic, astfel încât s-a apreciat că reclamanta era obligată să răstoarne această prezumție de autenticitate privind semnătura ei. Or, expertiza criminalistică efectuată în cauză nu exclude nicidecum posibilitatea semnării de către reclamantă a actului contestat, chiar dacă nu se poate stabili o concluzie certă, în opinia expertului există o probabilitate că semnătura îi aparține reclamantei.
Declarațiile martorilor M. A. (f.100), Sohorca I. (f.106) și Luci I. (f.117) nu pot fi avute în vedere în susținerea tezei vehiculate de reclamantă, întrucât acești martori nu au fost de față cu ocazia semnării actului notarial, ci au aflat informații de la reclamantă sau din discuțiile purtate în comună, conform cărora, reclamanta trebuia să rămână cu ½ din imobil, iar pârâților trebuia să le revină tot ½ și s-au întabulat pe întreg imobilul în mod nejustificat. Nici unul din acești martori nu a fost în măsură să ofere detalii cu privire la eventuala falsificare a actului contestat. Cei care s-au aflat în biroul notarului C. I. sunt martorii T. L. (f.107) și T. C. (f.116), aceștia, deși nu au asistat efectiv la semnarea actului intitulat „Act de parcelare de teren și contract de ieșire din indiviziune”, au auzit că reclamanta a declarat notarului public că înțelege să dea tot copiilor, anterior fiind înștiințată reclamanta de către secretara notarului cu privire la consecințele întocmirii și semnării actului.
Nu în ultimul rând trebuie observată și poziția fiicelor reclamantei, pârâte în cauză, P. I. și B. I. nu au susținut că mama lor, Ș. S., nu ar fi semnat actul atacat, ci au afirmat că obiectul contractului a fost doar ½ parte din imobile aferente moștenirii după Ș. V., tatăl lor, fără a fi vorba și de porțiunea de ½ ce i se cuvenea mamei lor. Pârâtele sunt nemulțumite de conținutul contractului și de faptul că ulterior morții fratelui lor, Ș. A., imobilul le-a revenit în întregime moștenitorilor acestora, iar mama lor a rămas fără bunurile pentru care a lucrat 52 de ani.
Prezumția de autenticitate a semnăturii nu a fost răsturnată de reclamantă, iar actul intitulat „Act de parcelare de teren și contract de ieșire din indiviziune” autentificat de BNP C. I. prin încheierea nr. 2236/05.12.200 se impune a fi menținut ca fiind valabil.
Nu prezintă relevanță aspectul invocat prin întâmpinare în recurs, cu privire la faptul că reclamanta a continuat să stea în imobilul respectiv și ulterior anului 2000 împreună cu fiul ei Ș. A., iar la Primăria Sângeorz–Băi figurează ca și proprietară pentru plata impozitului aferent acestor imobile, întrucât folosirea imobilului (prin permisiunea proprietarului de la momentul respectiv – fiul reclamantei) nu echivalează cu un drept de proprietate. Modificările privind titularul dreptului de proprietate în baza de date a autorităților locale - pentru plata impozitului - se fac la solicitarea persoanelor interesate și nu în mod automat, astfel încât omisiunea părților de a înștiința autoritățile locale cu privire la încheierea actului de partajare nu poate duce la concluzia că reclamanta Ș. S. beneficiază de un drept de proprietate, chiar și în cotă parte de 1/2, doar ca urmare a faptului că în evidențele autorităților locale figurează ca și debitorul obligației de a plăti impozitul.
Prin decizia civilă nr. 135/R/2013 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosar nr._ s-a respins ca tardiv formulată cererea de revizuire formulată de reclamanta Ș. S. împotriva deciziei nr. 355/R/2012.
Reclamanta Ș. S., în contradictoriu cu aceeași pârâți, mai puțin cu BRD – Agenția Sîngeorz-Băi, a sesizat Judecătoria Năsăud cu o nouă cerere, înregistrată sub nr._, cu următoarele capete de cerere: să se dispună anularea parțială a Actului de parcelare și Contract de ieșire din indiviziune eliberat de notarul public C. I.; să se dispună partajarea prin atribuire către reclamantă a cotei de ½ părți din imobilul înscris în c.f. 5423 Sîngeorz-Băi nr. top. 978 și 979/1/1/a, casă, curte, edificii economice și grădină, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Reclamanta a fost soția defunctului Ș. V., decedat la data de 11 iunie 1993, iar în timpul vieții lor au dobândit prin cumpărare imobilul înscris în CF 5423 Sîngeorz-Băi nr. top. 978 și 979/1/1/1a, de natură casă, curte, edificii economice și grădină în suprafață totală de 948 mp, și s-au întabulat în CF, conform încheierii notariatului de Stat local Năsăud nr. 600/1974 cf.
La data de 11 iunie 1998, Ș. V. a decedat, iar masa succesorală rămasă după acesta a fost stabilită prin certificatul de moștenitor nr. 222/05.12.2000 emis de BNP C. I., respectiv bunuri imobile: Porțiunile de sub B.2 de ½ părți și de sub B.4 de ½ părți din cota de ½ părți din imobilele înscrise în c.f. nr. 5423 Sîngeorz-Băi, nr. top 978 și 978/1/1 – casa nr. 538, edificii economice și curte în intravilan în suprafață totală de 1948 mp., bunuri proprii cu titlu de moștenire testamentară, cumpărare și sistarea comunității de bunuri - intabulate pe defunct, rezultând astfel că cealaltă cotă de ½ părți din imobilele susmenționate sunt întabulate pe reclamantă.
A renunțat la succesiunea defunctului, respectiv la cota de ¼ părți din masa succesorală, încheindu-se astfel declarația nr. 2235/05.12.2000 de către BNP C. I..
Cu ocazia împărțirii întregii mase succesorale moștenitorilor legali, a fost stabilită cota de 1/3 părți pentru fiecare din masa succesorală, respectiv din porțiunile de sub B.2 de ½ părți și de sub B.4 de ½ părți din cota de ½ părți din imobilele înscrise în Cf nr. 5423 Sîngeorz-Băi nr. top 978 și 978/1/1 – Casa nr. 538, edificii economice și curte în intravilan, în suprafață totală de 1948 mp.
Greșeala care s-a produs constă în faptul că în „actul de parcelare teren și contract de ieșire din indiviziune” nr. 2236/05.12.2000 s-a menționat că moștenitorii sunt deja coproprietari tabulari asupra tuturor imobilelor înscrise în CF nr. 5423 – Sîngeorz-Băi nr. top 978 și 979/1/1, în suprafață totală de 1984 mp, cu toate că în certificatul de moștenitor s-a menționat despre întinderea masei succesorale rămasă după defunct care era de ½ din imobile.
Conform prevederilor art. 133 din Legea nr. 36/1995 republicată: „Partajul succesoral între moștenitori se poate face numai după emiterea certificatului de moștenitor eliberat după lichidare”, iar, pe cale de consecință, partajul succesoral se face în funcție de certificatul de moștenitor unde este prezentată clar masa succesorală și moștenitorii.
Prin urmare, reclamanta trebuia să rămână în continuare în proprietate cu jumătate din aceste imobile și să se dispună partajarea imobilelor cuprinse doar în masa succesorală rămasă după defunct așa cum a fost arătat în certificatul de moștenitor, deoarece obiectul partajului îl constituie numai bunurile la care se referă drepturile reale ale defunctului transmise moștenitorilor.
Cu ocazia dezbaterii succesorale notariale nu a menționat despre renunțarea la dreptul său de proprietate asupra imobilelor dobândite împreună cu soțul în timpul vieții lor, ci doar la succesiune în calitate de soție supraviețuitoare.
O definiție a partajului voluntar ar fi: „Împărțeala prin bună învoială sau partajul voluntar ar putea fi definită ca acea convenție intervenită între toți erezii majori și prezenți, prin care aceștia se înțeleg cu privire la partajarea în natură a bunurilor care intră în masa succesorală, punând astfel capăt stării de indiviziune”, definiție care, de asemenea, arată incorectitudinea efectuării împărțelii.
Referitor la autenticitatea înscrisului autentic încheiat de notar, art. 269 alin. 1 Cod procedură civilă prevede că: „(…) autenticitatea înscrisului se referă la stabilirea identității părților, exprimarea conținutului acestora cu privire la conținut, semnătura acestora și data înscrisului”, iar, în cazul de față, conținutul înscrisului nu este exprimat de reclamantă, respectiv nu este menționat în înscris că renunță la dreptul său de proprietate asupra imobilelor.
Prin modalitatea de partajare și sistare de indiviziune, creare de loturi copartajanților descendenți, a fost inclusă și cota de ½ părți a reclamantei, fără să se menționeze acest fapt și, totodată, fără să se ceară acest fapt. Mai mult decât atât, la efectuarea parcelării imobilelor și sistării indiviziunii, planul de situație a tabelului de mișcare parcelară și a schiței de dezmembrare care fac parte integrantă din actul pentru care cere anularea a fost întocmit de expert N. P. A. (decedat în prezent), fiind în stare de incompatibilitate conform art. 94 alin. 2 din Legea nr. 161/2003, respectiv deținea în același timp funcția de primar al Orașului Sîngeorz-Băi, precum și funcția de expert tehnic.
Ar fi absurd să renunțe la casa unde locuiește și să rămână pe străzi și, totodată, toată dezbaterea notarială succesorală ar trebui să cuprindă doar masa succesorală rămasă după defunct, respectiv cota de ½ părți din imobile.
La data de 27 aprilie 2008 a decedat Ș. A., iar pârâții Ș. M., Ș. A.-V. și Ș. L. M., care sunt moștenitorii acestuia în calitate de soție supraviețuitoare și copii, s-au întabulat în c.f. pe aceste imobile în întregime, iar reclamanta, locuind în casa respectivă, poate fi evacuată în orice moment de către aceștia.
Acțiunea s-a respins ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat invocată de pârâții Ș. A.-V., Ș. M. și Ș. L.-M., prin sentința nr. 2915/2013.
În considerente s-a conchis că, potrivit art. 431 Cod procedură civilă, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
Practic, acest articol dă expresie funcției negative a lucrului judecat, potrivit căreia o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, fiind interzisă reluarea aceleiași judecăți, în condițiile identității de părți, obiect și cauză.
Prin decizia civilă nr. 355/R/2012 a Tribunalului Bistrița-Năsăud pronunțată în dosarul nr._, irevocabilă, a fost casată sentința civilă nr. 1180/2012 din dosar nr._ și a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Ș. S., în contradictoriu cu pârâții din prezenta cauză, având ca obiect principal anularea Actului de parcelare teren și contract de ieșire din indiviziune autentificat de B.N.P. C. I. sub nr. 2236/05.12.2000.
În speță sunt întrunite condițiile autorității de lucru judecat, respectiv identitate de părți, obiect și cauză, fiind vorba despre două acțiuni între aceleași părți procesuale, cu privire la anularea unui înscris autentic pentru aceleași motive: eroare viciu de consimțământ și contestarea semnăturii.
Un al treilea motiv de nulitate invocat de reclamantă, suplimentar față de cele invocate în cadrul primei judecăți, vizează cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, având în vedere faptul că planul de situație a tabelului de mișcare parcelară și a schiței de dezmembrare a fost întocmit de expert N. P. A., care a deținut în același timp funcțiile de primar al orașului Sângeorz-Băi și cea de expert tehnic. Acest motiv de nulitate a fost reținut de instanță având în vedere că situația de incompatibilitate a fost legal reglementată ulterior emiterii actului a cărui nulitate se invocă, neavând efecte retroactive, iar, pe de altă parte, nu este susținut de vreun suport probator.
Celelalte două motive au fost analizate de instanța de fond și de cea de recurs în cadrul primei judecăți (dosarul nr._ ), iar soluțiile se impun în prezenta cauză cu putere de lucru judecat, nemaiputând fi contrazise, având în vedere efectele autorității de lucru judecat și principiul stabilității și securității raporturilor juridice civile.
Având în vedere faptul că celelalte petite privind constarea coproprietății reclamantei asupra cotei de ½ din imobilele obiect al actului de partaj și petitul de repartajare a acestora sunt subsidiare petitului de anulare a actului de partaj și ieșire din indiviziune, nu au mai fost analizate de instanță, având în vedere respingerea acestui petit urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat.
Sentința nr. 2915/2013 a fost anulată de Tribunalul Bistrița-Năsăud prin decizia nr. 70/A/2014, întrucât hotărârea nu a fost semnată de judecătorul cauzei. Admițându-se apelul reclamantei pentru acest considerent, s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Cauza s-a reînregistrat la Judecătoria Năsăud inițial sub nr._ *, apoi sub nr._, instanță care a dat litigiului aceeași soluție cu cea din sentința nr. 2915/2013, statuând că din analiza dosarelor deja indicate rezultă fără echivoc că atât prezenta cauză, cât și dosarul nr._ au avut același obiect, respectiv anularea aceluiași act de parcelare de teren și a contractului de ieșire din indiviziune autentificat de B.N.P. C. I. sub nr. 2236/05.12.2000. Motivele de nulitate a acestui act juridic invocate de reclamantă sunt aceleași și au fost analizate definitiv și irevocabil prin Sentința civilă nr. 1180/2012 a Judecătoriei Năsăud, astfel cum a fost modificată prin decizia Tribunalului Bistrița-Năsăud nr.355/R/2012. Pentru stabilirea obiectului pricinii nu are relevanță că, în prezenta cauză, reclamanta a mai invocat un al treilea motiv de nulitate invocat de reclamantă, suplimentar. Reclamanta a avut posibilitatea să-și formuleze toate apărările pe care le-a considerat necesare în prima acțiune în anulare pe care a promovat-o. În subsidiar, cu privire la motivul de anulare a actului autentic bazat pe incompatibilitatea calității de expert a expertului care a întocmit schița de dezmembrare cu calitatea acestuia de deținător a unei funcții publice, de primar, acesta nu este nici întemeiat, câtă vreme reclamanta nu a solicitat, în prealabil, să se anuleze și actul întocmit de expert.
De asemenea, cele două litigii au avut aceeași cauză și aceleași părți, la care în dosarul acvirat s-a mai adăugat o pârâtă (B.R.D. - Agenția Sîngeorz-Băi).
Instanța de rejudecare a mai avut în vedere faptul că, potrivit art.1201 din vechiul Cod civil, în vigoare la data încheierii actului juridic atacat, „este autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.”
Raportat la situația de fapt astfel reținută, la temeiul de drept invocat, fiind întrunite condițiile autorității de lucru judecat, respectiv: identitate de părți, obiect și cauză, fiind vorba despre două acțiuni între aceleași părți procesuale, cu privire la anularea aceluiași înscris autentic, s-a admis excepția, astfel încât s-a respins acțiunea pentru autoritate de lucru judecat, raportat la Sentința civilă nr.1180/2012 a Judecătoriei Năsăud astfel cum a fost modificată prin Decizia civilă nr.355/R/2009 a Tribunalului Bistrița-Năsăud.
Celelalte capete de cerere prin care se solicită să se constate că reclamanta este coproprietară în cotă de ½ părți asupra imobilului de natură casă curte, edificii economice si grădină și să se dispună partajarea imobilului înscris în CF 5423 Sîngeorz-Băi nr. top. 978 si 979/1/1/1 prin atribuirea către reclamantă a lotului ce conține cota de ½ părți din aceste imobile sunt auxiliare celui principal, de anulare a actului autentic în litigiu, astfel că nu se mai impune să fie analizate.
În baza art. 19 din OU.G. nr. 51/2008, cheltuielile pentru care s-a acordat reclamantei, în cauză, ajutor public judiciar în cuantum de 3055 lei, prin reducerea cu 50% din valoarea totală a taxei judiciare de timbru, de 6111 lei, prin încheierea pronunțată la data de 01.08.2013 în dosar nr._, s-a dispus să rămână în sarcina statului.
Sentința nr. 196/2015a Judecătoriei Năsăud din dosar nr._ a fost atacată cu apel, introdusă în termen legal, de către reclamanta Ș. S..
În cuprinsul motivelor de apel s-au învederat argumentele ce urmează.
Împreună cu defunctul său soț, Ș. V., decedat la data de 11.06.1993, au dobândit prin cumpărare imobilul înscris în CF 5423 Sîngeorz-Băi nr. top 978 si 979/1/1/1a, de natură casă, curte, edificii economice și grădină, imobil care a fost intabulat în CF. Masa succesorală rămasă după Ș. V. a fost stabilită prin certificatul de moștenitor nr. 222/05.12.2000, privind cota de 1/2 din imobilele înscrise în CF 5423 Sîngeorz-Băi nr. top.978 și 979/1/1/la, iar cealaltă cotă de 1/2 fiind intabulată pe numele său. A renunțat la succesiunea după defunctul soț, respectiv la cota de 1/4 din masa succesorală, încheindu-se astfel declarația notarială nr. 2235/05.12.2000 autentificată de BNP C. I.. Greșeala s-a produs însă cu ocazia încheierii actului de parcelare teren și a contractului de ieșire din indiviziune autentificat de BNP C. I. sub nr. 2236/05.12.2000, în care s-a menționat că moștenitorii sunt coproprietari asupra tuturor imobilelor înscrise în CF 5423 Sîngeorz-Băi nr. top 978 si 979/1/1/la, cu toate că în certificatul de moștenitor s-a stabilit că masa succesorală este de 1/2 din aceste imobile, ea renunțând doar la succesiune în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului, nu și la dreptul său de proprietate cu privire la cota de 1/2 din bunurile dobândite alături de defunct în timpul vieții. La data de 27.04.2008 a decedat Ș. A., iar pârâții Ș. M., Ș. A.-V. și Ș. L.-M. sunt moștenitorii acestuia, respectiv soția supraviețuitoare și copii săi, care s-au întabulat în întregime în CF pe imobilele în litigiu, reclamanta putând fi evacuată în orice moment. În consecință, a invocat eroarea care s-a produs la întocmirea actului de parcelare și ieșire din indiviziune și a solicitat anularea acestuia.
Prin Sentința civilă nr. 1800/2012 a Judecătoriei Năsăud s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiunea în anulare a actului de partaj pentru eroare-viciu de consimțământ, s-a admis acțiunea formulată și precizată de apelantă și, în consecință, s-a constatat nulitatea actului de parcelare teren și a Contractului de ieșire din indiviziune autentificat de BNP C. I. sub nr. 2236/05.12.2000, s-a constatat că este coproprietară asupra imobilelor din CF 5423 Sîngeorz-Băi nr. top 978 și 979/1, în cotă de 1/2 părți, s-a dispus radierea tuturor pârâților moștenitori copartajanți din evidențele CF și reînscrierea dreptului de proprietate asupra imobilelor din litigiu, cu datele de identificare anterior redate, în cotă de 1/2 părți pentru ea și, respectiv, în cotă de 1/2 părți împreună în stare de indiviziune, pentru defunctul Ș. A. (prin pârâții Ș. M. - soție supraviețuitoare, Ș. A.-V. - fiu și Ș. L. M. - fiu).
Prin Decizia civilă nr. 355/R/2012 dată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr._ s-a admis recursul declarat de pârâții Ș. M. ș.a. împotriva acestei sentințe civile, care a fost modificată, în sensul că s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă precizată și formulată de către reclamantă împotriva pârâților.
Instanța de rejudecare a invocat faptul că „este autoritate de lucru judecat”, când ea a revenit cu a doua cerere pentru remedierea erorii strecurate cu ocazia încheierii actului de parcelare teren și a contractului de ieșire din indiviziune autentificat de BNP C. I. sub nr. 2236/05.12.2000.
Menționează faptul că este singură, are un venit lunar de 350 lei și până la zi a achitat și impozitul pentru 1/2 din imobilul în litigiu.
Se solicită să se analizeze toate documentele de la dosar și să se constate că solicitarea sa este una reală, normală și morală și că nu dorește să prejudicieze pe nimeni, decât să poată trăi în siguranță si cât mai normal la vârsta de 76 ani, și prin decizie să i se facă dreptate.
Intimații Ș. A. V., Steopoaie L. M. și Ș. M., prin întâmpinarea de la filele 23-26, s-au opus admiterii apelului.
P. I. a depus, de asemenea, întâmpinare, la fila 20, prin care a susținut poziția mamei sale exprimată prin apelul declarat.
Apelul nu este fondat.
Din conținutul motivelor enunțate nu rezultă că se aduc sentinței apelante critici circumscrise modului în care prima instanță a rezolvat excepția autorității de lucru judecat invocată la fond de către pârâți, negând că în cauză ar fi întrunite condițiile în care operează excepția.
În realitate, acestea reiau elementele stării de fapt pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr._, soluția sentinței civile nr. 1180/2012, dar care este parțial scoasă din vigoare, tocmai sub aspectele ce o interesează și acum, prin decizia civilă nr. 355/R/2013, irevocabilă.
Mai mult decât atât, se arată explicit că „a revenit cu a doua cerere pentru remedierea erorii strecurate” în actul notarial atacat, însă se constată că pentru aceleași cazuri de ineficacitate susținute și în dosarul nr._ .
Compararea pretențiilor din dosarele nr._ și nr._, a elementelor de fapt și a temeiurilor de drept aplicabile nu poate conduce decât la concluzia certă că în litigiu este dată tripla identitate de părți, obiect și cauză, reținută și argumentată întrutotul corect prin sentința supusă prezentului control judiciar, necombătută în vreun fel de reclamantă prin apel, așa încât se va însuși de către tribunal motivarea hotărârii instanței de fond, nemaifiind necesară reiterarea ei pentru că altfel decizia ar deveni redundantă, și se va hotărî în sensul respingerii apelului ca nefondat.
O decizie contrară ar nesocoti imperativul pentru care a fost instituită excepția discutată, acela că o hotărâre judecătorească definitivă, sau irevocabilă cum este decizia nr. 355/R/2012, exprimă și se impune ca o prezumție de adevăr irefragabil, ce nu poate fi răsturnat printr-un demers judiciar identic întreprins ulterior.
Autoritatea de lucru judecat oprește judecătorul să verifice calitatea soluției pronunțată, să îndrepte pretinsele greșeli evocate de părți, fiind obligat ca prin hotărârea din cel de al doilea proces să se conformeze deplin și necondiționat dispozițiilor hotărârii anterioare.
Trebuie menționat că apelul motivat nu face nicio referire expresă sau implicită asupra modului în care s-a statuat prin considerentele sentinței asupra cazului suplimentar de anulabilitate a actului autentic. Întrucât nu s-a dedus controlului acest aspect, tribunalul se rezumă la analizarea sentinței în limitele stabilite clar și cert de reclamantă.
Cererea intimaților Ș. de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de calea de atac se va respinge în baza dispozițiilor art. 452 Cod procedură civilă, deoarece nu s-a dovedit suportarea lor prin chitanțe ori alte înscrisuri care să fie depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiat, apelul formulat de reclamanta Ș. S., cu domiciliul în Sîngeorz-Băi, ., jud. Bistrița-Năsăud, CNP_, împotriva sentinței civile nr. 196/03.02.2015 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._ .
Respinge solicitarea intimaților Ș. A. V., cu domiciliul în Cluj-N., ., nr. 135, ., ., CNP_, ȘETOPOAIE L. M. (CNP_) și Ș. M. (CNP_), ambii cu domiciliul în Sîngeorz-Băi, ., jud. Bistrița-Năsăud, privind cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
B. I. S. I. CORINAMĂRGINEAN D.
Red/Dact
IC/MD – 20.10.2015/8ex
Judecător fond: M. D.-M.
| ← Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 133/2015.... | Legea 10/2001. Sentința nr. 330/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD → |
|---|
