Legea 10/2001. Sentința nr. 330/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Sentința nr. 330/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 02-10-2015 în dosarul nr. 330/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr.330/F/2015
Ședința publică de la 02 octombrie 2015
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: S. I.,vicepreședinte tribunal
GREFIER: H. V.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile formulată de reclamantele I. E. și B. V. împotriva pârâților P. M. Bistrița, P. S., F. K., M. Bistrița-prin Primar, având ca obiect Legea 10/2001.
Cauza s-a judecat în fond la data de 17 septembrie 2015, concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință.
Din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea sentinței pentru data de 25 septembrie 2015 când pentru același motiv s-a amânat pentru data de astăzi 2 octombrie 2015.
TRIBUNALUL
Deliberând constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată inițial la Judecătoria Bistrița în dosarul nr._/190/2013, disjunsă și apoi înregistrată la aceeași instanță sub numărul de mai sus, reclamantele I. E. și B. V., reprezentate de B. R. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița-Năsăud, să se dispună anularea dispoziției nr. 227/05.02.2007 ale Primarului M. Bistrița prin care sunt propuse la acordarea de despăgubiri.
În motivare arată că, ulterior depunerii răspunsului la întâmpinare în dosarul nr._/190/2013, le-a fost comunicată din partea Primăriei M. Bistrița o adresă prin care li se solicită o . acte pentru completarea dosarului la Legea nr. 10/2001, Adresă din cuprinsul căreia li se aduce la cunoștință aspectul că, dosarul întocmit de în anul 2002 este înregistrat la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților București cu nr._/CC și conține Dispoziția nr.227/05.02.2007 privind soluționarea notificării nr._/12.12.2002 formulată în baza Legii 10/2001 cu privire la imobilul casă care a fost situat în Bistrița, identificat în CF nr.676 Bistrița, nr. top 6619, precizează că, înțeleg să atace și această Dispoziție nr. 227/05.02.2007 prin care sunt propuse la acordarea de despăgubiri, care nu le-a fost comunicată niciodată, decât odată cu actele depuse în probațiune la întâmpinările formulate de către pârâte.
Arată că în baza cererii nr._ din 05.09.2005 depusă în baza Legii nr.247/2005, cerere care nu reiterează decât solicitările reclamantelor din cererea inițial depusă în anul 2002 (cererea 1466 din 18.02.2002) se primesc două soluții contradictorii și anume, prin Hotărârea nr.436 din 19.12.2006 se respinge, ca neîntemeiată contestația înregistrată de I. E. cu nr.7507 din 30.01.2006, formulată în baza Legii 247/2005, hotărâre care a fost atacată în fata instanței formând obiectul dosarului cu numărul_, care s-a perimat, iar, ulterior prin această Dispoziție nr.227 din 05.02.2007 care nu le-a fost comunicată niciodată, reclamantele sunt introduse la măsuri reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri, motivate de faptul că, cererea de restituire în natură a fost respinsă, restituirea nefiind posibilă.
Ori, reclamantele nu solicită și nu au solicitat niciodată despăgubiri, cu atât mai mult cu cât terenurile se află libere, solicită restituirea acestora în natură.
În probațiune s-au anexat înscrisuri.
În ședința publică din 16 mai 2014, reclamantele prin reprezentant au precizat că înțeleg să atace atât dispoziția nr. 227/2007 cât și cea cu nr. 219/05.02.2007(f.1).
Prin întâmpinare față de precizarea de acțiune formulată, pârâta C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița a solicitat respingerea acțiunii precizate, formulată de petentele I. E. și B. V., prin B. R.: în principal, invocă necompetența materială a Judecătoriei Bistrița în soluționarea contestației formulate împotriva Dispoziția Primarului municipiului Bistrița nr. 227/05.02.2007 și lipsa calității procesuale active a petentei B. V. și în formularea precizării de acțiune; în subsidiar solicită respingerea cererii precizate ca neîntemeiată.
În motivare arată că, prin acțiunea formulată, astfel cum a fost ea precizată, petentele I. E. și B. V. contestă Dispoziția Primarului municipiului Bistrița nr. 227/05.02.2007 pentru faptul că prin această dispoziție s-ar fi acordat despăgubiri pentru imobilele teren care au fost solicitate și prin Cererea nr._/05.09.2005 depusă în baza Legii nr. 247/2005.
Față de această precizare, în principal invocă necompetența materială a Judecătoriei Bistrița în soluționarea contestației formulate împotriva Dispoziția Primarului municipiului Bistrița nr. 227/05.02.2007, raportat la prevederile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, potrivit textului legal invocate, "decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare ".
Lipsa calității procesuale active a petentei B. V. și în formularea precizării de acțiunea, întrucât în dispoziția atacată nu se dispune în vreun mod cu privire la petentă, care nu a formulat vreo notificare în temeiul Legii nr. 10/2001.
În subsidiar, solicită respingerea cererii precizate ca neîntemeiată, întrucât prin art. 1, 2 și 3 ale Dispoziției Primarului municipiului Bistrița nr. 227/05.02.2007 s-a dispus doar cu privire la imobilul construcție notificat.
În privința imobilului teren înscris în CF 676 Bistrița, nr. top. 6619 dosarul conținând notificarea și actele anexate acesteia au fost înaintate potrivit art. 4 din dispoziție la A.V.A.S. în vederea competentei soluționări, cele invocate prin precizarea de acțiune neavând astfel vreun obiect.
Prin urmare, notificarea formulată pentru imobilul teren nu a fost soluționată prin dispoziția atacată și nu s-a dispus în nici un caz acordarea măsurilor reparatorii în echivalent prin această dispoziției.
În drept, invocă prevederile art. 205 și urm. C.pr.civ., prevederile art. 22 și art. 26 alin. (3) din Legea nr. 107/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Prin sentința civilă nr. 4349/2015, pronunțată de Judecătoria Bistrița, s-a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, reținându-se incidența dispozițiilor Legii nr.10/2001, republicată.
Cauza s-a înregistrat la Tribunalul Bistrița-Năsăud, păstrându-se numărul alocat de instanța investită inițial.
La data de 05.01.2015, reclamantele au investit Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosar nr. _ , cu o nouă cerere, în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului Bistrița, vizând anularea dispozițiilor 219/2007 și 227/2007, care i-au fost comunicate afirmativ la data de 03.12.2014, ambele dispoziții privind soluționarea Notificării nr.192/14.02.2002 și înregistrată la Primăria M. Bistrița cu nr._/12.12.2002; să se constate calitatea de persoane îndreptățite la reconstituire a reclamantelor și să fie obligată entitatea competentă cu soluționarea Notificării să emită o Dispoziție de restituire în natură a imobilelor revendicate. Cu cheltuieli de judecată în baza art.451 N. C.pr.civ. conform documentelor justificative ce vor fi anexate la dosarul cauzei.
În motivarea acțiunii reclamantele au susținut următoarele:
Prin Notificarea nr.192 din data de 14.02.2002, reclamanta I. E. a formulat atât în numele său și în numele fraților ei o cerere de reconstituire a unei suprafețe de teren de_ mp, suprafețe de teren înscrise în CF 352 nr. top 6658/1/1 și CF 676 nr.top 6619.
De asemenea a făcut mențiunea prin aceeași Notificare că, pentru acest teren a mai fost depusă o cerere de reconstituire în baza Legii 18/1991 ce a făcut obiectul dosarului nr.658/17 martie 1998, cerere ce a fost respinsă datorită unei erori constând într-o insuficientă documentare asupra situației de fapt.
Prin Dispozițiile atacate, se soluționează Notificarea formulată, în sensul că, prin Dispoziția nr.227/05.02.2007 se constată calitatea de persoană îndreptățită la restituire a reclamantei pentru imobilul construcție casă de locuit care a fost situat în Bistrița înscris în CF 676 nr.top 6619 inițial, fără număr administrativ, iar prin Dispoziția nr.219/05.02.2007 se respinge cererea formulată de reclamantă pentru imobilul construcție casă de locuit înscris în CF 352 pentru lipsa calității de moștenitor a acesteia și se dispune înaintarea dosarului conținând Notificarea și actele anexate acesteia la A. pentru soluționarea competentă a cererii privind restituirea terenului înscris în CF 353 6658/1 raportat la art.29 alin.3 din Legea 10/2001 rep, cu toate că, în motivare se arată că, suprafața solicitată a făcut obiectul Legii 18/1991 fiind reconstituit prin TP 6993/1994, TP 8907/2000, TP 6992/1994, aspect argumentat de faptul că, întrucât potrivit colilor CF nr.352 și CF nr.676 Bistrița suprafața de teren ce a constituit suprafața tabulară a persoanelor menționate în cele 3 titluri de proprietate este mai mică decât cea înscrisă în Registrul agricol și că, este vorba despre aceleași terenuri înscrise atât în CF cât și în Registrul agricol, aspect ce rezultă " cu certitudine" din denumirea ridului, aspecte total nefondate și nesusținute de nici un ansamblu probator.
Consideră că, modul în care a fost soluționată Notificarea reclamantei este nelegal atât din punct de vedere formal, pentru că, așa cum a arătat a formulat cererea în numele tuturor fraților, cât și din punct de vedere legal, în fapt, entitatea responsabilă cu soluționarea notificării nesoluționându-i cererea în nici un fel, nestabilindu-i calitatea de persoană îndreptățită sau nu spre reconstituire a terenurilor solicitate, rezumându-se la a înainta dosarul împreună cu notificarea și actele anexate spre competentă soluționare către A..
Pârâtul P. municipiului Bistrița, prin întâmpinarea depusă la dosarul nr._ la data de 9 februarie 2015, a invocat:
- în principal excepția lipsei calității procesuale active a petentei B.
V. în formularea acțiunii și excepția tardivității formulării acțiunii;
- în subsidiar a solicitat respingerea acțiunii ca fiind lipsită de obiect și
neîntemeiată;
În fapt au fost invocate următoarele:
1.Lipsa calității procesuale active a petentei B. V. în formularea acțiunii, având în vedere faptul că prin dispozițiile atacate nu se dispune în vreun mod cu privire la această reclamantă, întrucât aceasta nu a formulat vreo notificare în temeiul Legii nr. 10/2001.
Dispozițiile atacate sunt criticate în privința modului de soluționare a notificării înregistrate cu nr._/12.12.2002, iar această notificare a fost formulată doar de reclamanta I. E.. În cuprinsul notificării, reclamanta menționează faptul că solicită suprafețele în numele a cinci frați, însă această mențiune nu îndeplinește cerința obligatorie prevăzută de art. 22 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
2.Excepția tardivității formulării acțiunii de anulare a dispozițiilor atacate, raportat la data luării la cunoștință a conținutului acestora.
Prin acțiunea formulată se invocă faptul că dispozițiile au fost comunicate la data de 03.12.2014, însă reclamantele au luat cunoștință de conținutul acestor dispoziții la o dată anterioară.
Chiar dacă comunicările inițiale cu confirmare de primire s-au întors cu mențiunea "dest. mutat", deși adresa petentei I. E. este aceeași și la această dată, fiind indicată și în prezenta acțiune, reclamantele au luat cunoștință de conținutul dispozițiilor atacate pe parcursul soluționării Dosarului nr._/190/2013.
3.În subsidiar, solicită respingerea acțiunii formulate ca fiind lipsită de obiect și neîntemeiată, întrucât nu se contestă în nici un fel ceea ce s-a dispus în fapt în privința imobilelor teren notificate, respectiv înaintarea dosarelor conținând notificările și actele anexate acestora la A.V.A.S. în vederea competentei soluționări, raportat la prevederile art. 29 alin. (3) din Legea 10/2001.
Ceea ce solicită reclamantele, respectiv emiterea unei dispoziții de restituire în natură a imobilelor, nu este legal, întrucât M. Bistrița nu are calitatea de entitatea învestită potrivit legii cu soluționarea notificării, nefiind unitatea deținătoare a imobilelor revendicate, iar în privința acelorași notificări nu pot fi emise decizii sau dispoziții de soluționare de două entități diferite.
Atât timp cât Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului este investită încă din anul 2007 cu soluționarea notificărilor, dosarele conținând notificările și actele anexate fiind înaintate în original cu Adresa nr._/16.02.2007, aceste notificări nu pot fi soluționate prin Dispoziție a Primarului municipiului Bistrița.
In temeiul prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, poate fi atacată "decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură ...de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare", însă prin dispozițiile atacate nu au fost soluționate în vreun mod notificările formulate pentru imobilele teren, iar redirecționarea notificărilor nu este contestată .
La data de 7 aprilie 2015, în dosarul nr._, reclamantele și-au extins acțiunea și față de M. Bistrița, prin primar, ca unitate deținătoare a imobilelor solicitate a fi retrocedate.
La data de 08.04.2015, instanța investită cu soluționarea dosarului nr._, a constatat că există litispendență între această cauză și cea care face obiectul dosarului nr._, motiv pentru care l-a trimis la dosarul mai întâi înregistrat, cele două cauze fiind soluționate în același cadru procesual.
La termenul din 9 octombrie 2014, instanța din oficiu a pus în discuția contradictorie a părților excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B. V., și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița-Năsăud.
La data de 6 noiembrie 2014, reclamantele au depus la dosar extindere de acțiune față de P. mun. Bistrița.
Reclamantele au depus la dosarul_, la data de 3 decembrie 2014, note scrise prin care și-au exprimat poziția cu privire la excepțiile invocate de către instanță din oficiu, respectiv excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B. V., respectiv lipsa calității procesuale pasive a pârâtelor, cât și cu privire la lipsa acordului reprezentantei pârâtei C. M. pentru stabilirea dreptului de proprietate față de extinderea de acțiune formulată de reclamante.
Cu privire la dispozițiile art.204 alin.3 Cod procedură civilă, referitoare la modificarea cererii de chemare în judecată în conformitate cu care, modificarea cererii de chemare în judecată peste termenul prevăzut de alin. 1 poate avea loc numai cu acordul expres al tuturor părților, s-a învederat părțile nu au fost legal citate în prezenta cauză, citarea reclamantelor la sediul procesual ales în dosarul_/190/2013 fiind nelegală.
Avocat M. C. în baza contractului de asistență juridică semnat de părți am fost mandatat de către reclamante a efectua acte de procedură doar în dosarul sus menționat, competența societății, implicit a avocatului nu se extinde din oficiu și noului dosar disjuns. Ori, citarea reclamantelor în dosarul nr._ la sediul procesual ales în dosarul_/190/2013 nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de legiuitor pentru legala citare.
În conformitate cu dispozițiile Legii 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, S.C. "M.&Asociații" nu a avut mandat pentru a reprezenta interesele părților în dosarul_ al Tribunalului Bistrița-Năsăud, iar citarea acestora la sediul societății, argumentată de rațiunea că, în dosarul_/190/2013 părțile și-au ales sediul procesual la subscrisa, excede cadrul legislativ reglementat de legiuitor.
Având în vedere argumentele expuse mai sus, și faptul că, părțile nu au fost legal citate la termenul din data de 09.10.2014, apreciază că, primul termen de judecată în care părțile au fost legal reprezentate a fost cel din data de 06.11.2014, termen la care a formulat și extinderea de acțiune față de pârât, respectând pe deplin dispozițiile prevăzute de art.204 alin.l C.pr.civ.
La termenul din 5 martie 2015, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B. V., și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor C. municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița-Năsăud.
La data de 19.05.2015, reclamantele au depus extindere de acțiune, față de pârâții P. S., F. K. și M. Bistrița, prin primar, primii doi în calitate de beneficiari ai dispoziției nr.227/2007, iar ultimul în calitate de unitate deținătoare a imobilelor notificate.
Analizând actele și lucrările dosarului în vederea soluționării cu prioritate a excepției tardivității demersului judiciar al reclamantelor, instanța reține următoarele :
Atât în cauza de față cât și în cea ce a format obiectul dosarului nr._, reunit la acest dosar, reclamantele au contestat legalitatea și temeinicia dispozițiilor nr.219 și 227 din 05.02.2007, emise de pârâtul P. municipiului Bistrița.
Prin dispoziția nr.219/2007(f.37-39) emisă de P. mun. Bistrița, s-a respins cererea formulată de I. eugenia pentru imobilul construcție-casă de locuit înscris în cf nr. 352 Bistrița, nr. top 6658/1, pentru lipsa calității de fost proprietar deposedat sau de moștenitor al acestuia. S-a dispus înaintarea dosarului conținând notificarea și actele anexate acesteia la A. pentru soluționarea competentă a cererii privind restituirea terenului înscris în cf nr. 353 nr. top 6658/1, raporta la dispozițiile art.29 alin.3 din Legea nr.10/2001, republicată.
Prin dispoziția nr.227/2007(f.,89) s-a stabilit calitatea de persoană îndreptățită la restituire a pârâtului P. S., pentru imobilul construcție-casă de locuit care a fost situat în Bistrița ..17, înscris în cf nr. 676 Bistrița, nr. top 6619/1/1; s-a stabilit calitatea de persoană îndreptățită a pârâtului F. K., pentru imobilul casă de locuit care a fost situat în Bistrița ..19, înscris în cf nr.676 Bistrița, nr. top 6619/1/1, nelocalizat în cartea funciară; s-a stabilit calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei I. E. pentru imobilul construcției - casă de locuit care a fost situat în Bistrița, înscris în cf nr. 676 nr. top 6619 inițial, fără număr administrativ. S-au propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în lipsa unor bunuri sau servicii care să poată fi oferite în compensare și înaintarea dosarului Comisiei Centrale pentru stabilirea Despăgubirilor în vederea evaluării. S-a dispus respingerea cererii de restituire în natură a imobilelor construcții solicitate, ca nefiind posibilă, acestea fiind demolate în întregime. Totodată s-a dispus înaintarea dosarului conținând notificarea și actele anexate acesteia la A. pentru soluționarea competentă a cererii privind restituirea terenului înscris în cf nr. 676 nr. top 6619, raporta la dispozițiile art.29 alin.3 din Legea nr.10/2001, republicată
Ambele decizii sunt emise în aplicarea prevederilor Legii 10/2001, republicată putând fi atacate de titularul notificării în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pârâții au susținut că au comunicat dispozițiile prin scrisoare recomandată, dovada fiind cea care se regăsește la fila 36, care atestă împrejurarea că s-a trimis o corespondența cu confirmare de primire la adresa indicată de notificatoare, adresă care este actuală, așa cum s-a menționat pe toate actele de procedură provenite de la aceasta, și cum reiese și din evidențele DEPABD, consultate de către instanță, ultima modificare a domiciliului acesteia având loc în anul 1995.
Această comunicare este valabilă prin prisma dispozițiilor de procedură civilă (art.98), de vreme ce reclamanta nu a înțeles să indice o altă adresă de corespondență, faptul (ne)comunicării neputând depinde exclusiv de voința acestea, astfel că instanța conchide că ambele dispoziții au fost comunicate reclamantei, începând să curgă termenul de 30 de zile. Chiar dacă s-a trimis un singur plic, adresele de înaintare întocmite la data de 16.02.2007 (f.30, 83) coroborate cu maniera similară de comunicare cu ceilalți notificatori (f.84-85), (f.86-88), conduc la concluzia că plicul expediat cu confirmarea de primire a cărei copie se află la fila 36 din dosar a conținut ambele dispoziții.
În ceea ce o privește pe reclamanta B. V., tribunalul reține că din moment ce aceasta susține că sora ei I. E. a fost abilitată să notifice unitatea deținătoare în numele ei, aceeași dezlegare se impune a fi adoptată și în privința comunicării dispoziției adoptate, cu atât mai mult cu cât în cuprinsul notificării nu s-a indicat nici numele și nici adresa fraților pentru care s-au pretins măsuri reparatorii (f.112).
Chiar dacă, prin absurd, s-ar aprecia că modalitatea de comunicare a celor două dispoziții ar fi străină de culpa reclamantelor, tribunalul constată că din piesele dosarului rezultă expres că reclamantele au avut cunoștință de existența și conținutul celor două dispoziții atacate cu mult înainte de data de 03.12.2014, când pretind că aceasta le-a fost formal comunicată.
Verificând piesele dosarului de față, dar și cele ale dosarelor atașate, tribunalul constată că reclamantele au fost cele care au depus în copie, în data de 03.02.2014 la dosarul nr._/190/2013 (f.156), în copie, dispoziția 227/2007, aceasta constituind o probă certă că cel târziu la acea dată, ele cunoșteau atât existența cât și conținutul acestui act ( fiind greu de crezut că de la data notificării 14.02.2002 și până în anul 2014 reclamantele sau cel puțin reclamanta I. E. să nu se fi interesat de soarta cererii). Prin urmare, susținerea reclamantelor potrivit căreia ele au primit aceste dispoziții abia la data de 03.12.2014, nu poate fi primită. Cererea de comunicare formulată de reclamante este apreciată de instanță ca fiind făcută exclusiv în scopul de a obține curgerea unui nou termen procedural, ceea ce este inadmisibil.
Reținând că termenul de 30 de zile a început să curgă cel târziu la data de 03.02.2014, tribunalul constată că el s-a împlinit la data de 6 martie 2014 ( ultima zi pentru depunerea contestației), în timp ce reclamantele au atacat dispoziția nr. 227/2007 la data de 7 martie 2014 ( în cuprinsul extinderii de acțiune), iar dispoziția nr. 219/2007 abia la data de 16 mai 2014, potrivit consemnărilor din încheiere, cererea precizatoare fiind făcută oral.
Așa fiind, tribunalul constată că, contestațiile îndreptate împotriva dispozițiilor nr.219 și 227/2007 au fost depuse cu încălcarea prevederilor art. 26 alin.3 din Legea 10/2001, republicată, motiv pentru care cererile vor fi respinse ca tardive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția tardivității invocată de pârâtul P. municipiului Bistrița și în consecință:
Respinge acțiunea civilă precizată și extinsă, formulată de reclamantele I. E. domiciliată în municipiul Bistrița, ..2, Județul Bistrița-Năsăud și B. V. domiciliată în municipiul Bistrița, ..7,., Județul Bistrița-Năsăud, cu domiciliul procesual ales la Cabinetul avocatului M. C. în Bistrița, ..22, Județul Bistrița-Năsăud în dosarele nr._ și_ a Tribunalului Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâții P. municipiului Bistrița, M. Bistrița prin primar, ambii cu sediul în Bistrița ..6, Județul Bistrița-Năsăud, P. S. domiciliat în Bistrița, ., ., .-Năsăud și F. K. domiciliat în Bistrița, ., ., Județul Bistrița-Năsăud, ca fiind tardivă.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din: 2 octombrie 2015.
Președinte, Grefier,
S. I. H. V.
Red/Tehnored.S.I. 7 ex
25.01.2016
| ← Anulare act. Decizia nr. 152/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD | Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... → |
|---|
