Fond funciar. Decizia nr. 8/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 8/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 8/R/2015
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2015
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: S. I.,vicepreședinte tribunal
JUDECĂTORI: N. C.
: B. M. L.
GREFIER: H. V.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de reclamantul C. V. împotriva sentinței civile cu nr.1173 din 30 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar civil nr._, având ca obiect fond funciar-nulitate titlul de proprietate.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reclamantul recurent C. V. asistat de avocat B. Tedora, cu împuternicire avocațială se substituire, în substituirea doamnei avocat T. T., iar cu împuternicire avocațială la dosarul cauzei la fila 18, pentru pârâta intimată H. M., avocat C. C. C., lipsă fiind toate celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că au fost atașate la prezentul recurs, dosarele Judecătoriei Beclean cu nr._ și_ .
Instanța aduce la cunoștința părților împrejurarea că cererea de recurs nu este semnată.
Reprezentanta reclamantului recurent, avocat B. T. semnează recursul, complinind astfel lipsa sus menționată, susține oral recursul așa cum este formulat în scris.
Reprezentanta reclamantului recurent, avocat B. T. și reprezentantul pârâtei intimate, avocat C. C. C. arată că nu au de formulat cereri prealabile judecării recursului.
Nemaifiind de formulat alte cereri, tribunalul închide faza de cercetare judecătorească și dispune judecarea recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent, avocat B. T. solicită admiterea recursului așa cum este formulat în scris, în principal casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, cu cheltuieli de judecată iar în subsidiar casarea sentinței atacate și reținerea cauzei spre rejudecare și rejudecând cauza pe fond a se dispune admiterea acțiunii principale, admiterea cererii de intervenție în interes propriu formulată de Prefectura Județului Bistrița-Năsăud, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei intimate, avocat C. C. C. solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de către instanța de fond, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat potrivit chitanței pe care o depune la dosarul cauzei.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr.1173 din 30 iunie 2014 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr._ s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de reclamantul C. V., împotriva pârâților H. M., P. V. și P. A., C. L. SPERMEZEU DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR, C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGII FONDULUI FUNCIAR BISTRIȚA-NĂSĂUD și P. JUTETULUI BISTRIȚA NĂSĂUD I. Ț.; s-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de către Instituția Prefectului a Județului Bistrița-Năsăud; s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a reclamantului și a lipsei de interes invocate de către pârât prin întâmpinare; s-a respins atât cererea reclamantului de a obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, cât și cererea pârâtului de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată aceasta din urmă fiind nedovedită.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut următoarele:.
P. V. a solicitat în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate, prin cererea înregistrată sub nr. 878/19.03.1991, pentru suprafața de 4,27 ha teren agricol și 2,60 ha pădure.
În baza prevederilor Legii nr. 18/1991, P. V. a fost validat cu o suprafață de 4,27 ha teren, atât cât a solicitat în cererea depusă în baza Lg nr. 18/1991. Întreaga suprafață de teren validată a fost înscrisă în Titlul de proprietate nr. 3921/25.11.2002, emis în favoarea lui P. V., bunicul pârâtei H. M..
Prin sentința civilă nr. 517/2011 pronunțată în dosarul nr._ de către Judecătoria Beclean s-a dispus majorarea suprafeței deținute în intravilan de către P. V. cu 900 mp, dar totodată instanța a apreciat că suprafața totală ce va apărea înscrisă în Titlul de proprietate va fi mai mare cu 900 mp, suprafață care va putea fi redusă din extravilan în situația în care acest lucru va fi apreciat ca necesar și solicitat în condițiile legii.
La data de 25.05.2012 a fost emis Titlul de proprietate nr. 3921/25.05.2012, în favoarea lui P. V., bunicul pârâtei H. M., pentru suprafața de 4,36 mp, care includea și cei 900 mp din intravilan.
În ceea ce privește suprafața de teren în litigiu instanța a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada dacă cei 900 mp aferenți casei sale de locuit coincid cu cei 900 mp asupra cărora a fost reconstituit dreptul de proprietate al bunicului pârâtei, respectiv cei înscriși în Titlul de proprietate nr. 3921/25.05.2012, ./3.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei un memoriu tehnic întocmit de expertul Hanuschi M.-M. (filele 153-155), expertul neputând stabili cu exactitate dacă cei 900 mp în litigiu coincide cu suprafața de teren înscrisă în Titlul de proprietate atacat.
Pe de altă parte reclamantul nu a făcut dovada că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren în litigiu și nici nu invocă un drept real sau alt drept lezat asupra acestuia.
Reclamantul nu a făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren în litigiu, nici în nume propriu, nici în calitate de moștenitor.
Față de cele expuse anterior și având în vedere și prevederile art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997, în conformitate cu care „nulitatea absolută poate fi invocată de primar, prefect, procuror și de alte persoane care justifică un interes legitim”, instanța a respins excepțiile invocate, respectiv a lipsei calității procesuale active a reclamantului și a lipsei interesului.
La termenul din data de 03.02.2014 reprezentanta reclamantului a arătat instanței faptul că renunță la întocmirea raportului de expertiză tehnică judiciară încuviințat și că nu mai are alte cereri în probațiune de formulat.
Cauza a fost repusă pe rol, iar instanța a pus în discuție din nou efectuarea unui raport de expertiză în cauză, fiind necesară identificarea suprafeței de teren în litigiu.
În conformitate cu dispozițiile art. 1169 cod civil oricine face o propunere în fața instanței de judecată trebuie să o dovedească, dispozițiile legale arătate au fost preluate de către art. 249 din noul cod de procedură civilă.
Prin urmare, în cadrul unui proces sarcina probei revine mai întâi reclamantului, iar dacă reclamantul dovedește pretențiile sale, pârâtul poate proba netemeinicia susținerilor reclamantului.
În baza art. 453 alin. 1 cod procedură civilă instanța a respins atât cererea reclamantului de a obliga pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, cât și cererea pârâtului de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată aceasta din urmă fiind nedovedită.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs, în termen legal, reclamantul C. V., solicitând, în temeiul art. 312 rap. la art. 304 pct.7,8,9 si 304/1 vechiul Cod de procedura civila, admiterea recursului, casarea hotărârii recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare către instanța de fond (în principal) sau reținerea acesteia spre rejudecare (în subsidiar) si, pe cale de consecința să se dispună admiterea cererii de chemare in judecata; admiterea cererii de intervenție in interes propriu formulata de P. jud. BN și respingerea celor două excepții invocate de pârâta H. M., cu obligarea pârâtei Honogiu M. la plata cheltuielilor de judecată, pentru următoarele motive.
Motivarea hotărârii recurate este vădit contradictorie chiar dacă instanța de fond respinge cele doua excepții invocate de către pârât prin întâmpinare aceasta își motivează respingerea acțiunii pe lipsa interesului legitim al reclamantului in promovarea acțiunii.
Pe de alta parte, aceasta motivare este si vădit netemeinică pentru motivele expuse in cele ce urmează:
1.In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active.
Potrivit art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea si completarea Legii nr. 18/1991, modificata si completata prin Legea nr. 247/2005 nulitatea actelor emise cu încălcarea prevederilor legilor funciare „ …poate fi invocata de primar, prefect. Autoritatea Naționala pentru Restituirea Proprietății si de alte persoane care justifica un interes legitim… " . În cauză calitatea procesuală activă se identifică cu existenta interesului legitim al reclamantului, astfel că în această cauză invocarea acestei excepții apare ca inadmisibilă.
2.In ceea ce privește excepția lipsei interesului legitim.
Interesul poate fi definit drept folosul practic pe care-1 urmărește partea prin introducerea cererii. Un interes legitim este acela care nu vine în conflict cu legea, iar în măsura în care interesul îndeplinește și cerința de a fi personal, născut și actual conferă aptitudinea introducerii cererii de chemare în judecata. Interesul poate fi patrimonial ori moral, și chiar de natura strict economica.
Reclamantul alături de familia sa este posesorul faptic al acestui teren de câțiva zeci de ani. Pe acest teren și-a edificat o casă de locuit și anexe gospodărești și a făcut investiții în terenul aferent construcțiilor. Această stare de fapt este de notorietate, fiind acceptată și de autoritățile locale, reclamantul nefiind niciodată contestat de către acestea sau tulburat.
Pentru a-și materializa dreptul său de proprietate reclamantul, alături de soția sa au promovat o acțiune de intabulare a dreptului lor de proprietate cu privire la construcții și întreg terenul pe care-l folosesc, teren în care se include și suprafața de 900 mp înscrisa în titlul de proprietate contestat (dosar nr._ ).
În speță interesul juridic legitim este dat de însăși dispozițiile Legii 18/1991 care prin art. 23 si 24 confirma transformarea posesiei in proprietate .
În al doilea rând interesul juridic este dat, raportat la folosul practic, și de art. 674 si următoarele din Codul de procedura civila care "reglementează o procedura speciala ce are ca scop ocrotirea posesiei ca stare de fapt, fără a pune in discuție existenta dreptului de proprietate, al cărui titular beneficiază de prevederile art. 41 din Constituție". Aceasta procedura specială este stabilită în conformitate cu dispozițiile art. 125 din Constituție, care dau "mandat expres de reglementare in această materie legii ordinare". Se mai arată că și posesia "reprezintă un interes legitim ce reclama o protecție corespunzătoare prin actul de justiție", acesta fiind scopul dispozițiilor privitoare la posesie.
Pârâta a depus ca practică, o hotărâre nr.651/2009 a Judecătoriei Beclean prin care s-a admis o astfel de excepție .. Însă din considerentele acestei sentințe se constată ca a fost admisă excepția lipsei interesului întrucât acei reclamanți nu dețineau acte de proprietate si nici nu au făcut dovada „ ca ar avea vreun folos daca s-ar constata nulitatea titlului de proprietate contestat" (pag. 4 antipenultimul alineat - din sentință).
Deosebirea dintre situația din hotărârea sus-menționată și situația din prezenta cauza constă în faptul ca reclamantul C. V. a dovedit, așa cum s-a arătat, ca:
- pe terenul în litigiu are edificată propria sa gospodărie pentru care a și promovat un proces de intabulare ( dos. 1947/2012),
- folosește efectiv terenul in litigiu (a se vedea expertiza extrajudiciara efectuata în cauza de exp. Hanuschi M.). Faptul ca reclamantul folosește terenul in litigiu reiese și din împrejurarea că acesta este acționat în judecata de pârâta de rând 1 H. M. în dos._ în prezent suspendat până la soluționarea prezentului ( cererea de chemare în judecată și citația în original sunt anexate la dosar) având ca obiect revendicarea terenului in litigiu. Ca atare este indubitabil că acest teren se află în folosința reclamantului, că a solicitat întabularea dreptului de proprietate pe acest teren, astfel că acestea fac dovada deplina a interesului care se traduce prin folosul material pe care reclamantul îl are cu privire la imobilul în litigiu.
Prin concluziile scrise depuse de către pârâta H. M. la prima încheiere a dezbaterilor aceasta susține că acțiunea trebuie respinsă ca „nedovedita întrucât nu s-a putut stabili exact daca cei 900 mp aferenți casei de locuit ai reclamantului sunt sau nu înscriși in titlul de proprietate atacat, idee preluată de instanța de fond in motivarea hotărârii.
O astfel de susținere este de neînțeles în condițiile în care, așa cum s-a arătat mai sus, însăși această pârâtă a promovat un dosar de revendicare a celor 900 mp pe care îi are înscriși în titlul de proprietate atacat (dos._ ). Ca atare, în momentul în care a promovat dosarul de revendicare, știa că cei 900 mp aferenți casei de locuit ai reclamantului sunt înscriși in titlul de proprietate atacat.
Împrejurarea ca cei 900 mp aferenți casei de locuit ai reclamantului sunt înscriși in titlul de proprietate atacat nu au contestat-o nici reclamantul, nici ceilalți pârâți.
Ca atare, un fapt recunoscut si acceptat de absolut toate părțile nu mai trebuie dovedit prin administrarea altor probe. Cu toate acestea, în expertiza extrajudiciară se menționează încă o data această împrejurare: „amplasamentul parcelei 75/6 din tarlaua 117( 119 fiind o eroare materiala) este in extremitatea nordica a terenului aflat in posesia numiților C. V. si C. S.". Instanța de fond a ignorat această concluzie atât vreme cât susține că experta Hanuschi M. M. nu a putut stabili cu exactitate cei 900 mp .
Pe de alta parte, din probele administrate în cauză s-a făcut dovada că acțiunea reclamantului este pe deplin întemeiată. Astfel, în ceea ce privește nelegalitatea titlului de proprietate nr. 3921/2012 cu privire la ./6 in suprafața de 900 mp învederează următoarele:
În registrul agricol din anii anterior cooperativizării ,respectiv 1959, numitul P. V. avea poziție separată și figura cu suprafața de 2,76 ha. Astfel, orice suprafață de teren care este anterioară acestui an și de care s-ar prevala parații nu poate fi luata in considerare.
Cu toate ca in CAP s-a înscris cu 2,76 ha, cererea la L. 18/1991 este formulata pentru suprafața de 4,27 ha . Aceasta suprafața este cea validata(fila 28).
Ca atare, numitului P. V. nu i se putea elibera titlu de proprietate pe o suprafața mai mare decât cea validata, respectiv 4,27 ha.
Cu toate acestea, in mod total nelegal, i se completează titlul de proprietate cu o suprafața în plus față de cea validata, respectiv cu încă 900 mp și i se eliberează titlul de proprietate in litigiu.
Aceasta suprafață de 900 mp, nou inclusă, nu a fost niciodată validată, așa cum recunosc C. Locala Spermezeu ( prin înscrisul existent la fila 73 din dos nr. 1472/2010 anexat prezentului ) și C. județeană BN prin întreaga poziție exprimată în prezenta cauza prin întâmpinare.
Iată de ce titlul de proprietate atacat, cu privire la această suprafață de 900 mp înscrisă in ./6 trebuie anulat.
Prin sentința civilă nr. 517/2011 pronunțată de Judecătoria Beclean in dos. nr._ s-a dispus includerea unei suprafețe de 900 mp în intravilan concomitent cu reducerea corespunzătoare a unei suprafețe din extravilan. Însă nu s-a dispus reconstituirea pe amplasamentul ce se afla in posesia fam.C..
Maniera în care C. locală a procedat la punerea in executare a hotărârii invocate nu este una legala: mai întâi trebuia sa valideze suprafața, apoi să stabilească vechiul amplasament; daca vechiul amplasament se afla in posesia nelegala a altor persoane, acestea trebuie sa fie încunoștințate de demersurile Comisiilor pentru a se putea apăra; dacă vechiul amplasament se afla în posesia legala a altor persoane, fie ca anterior fost atribuit legal acestora, fie ca îl poseda in temeiul art. 23 si 24 din Legea 18/1991, atunci pârâtei H. M. urmează a i se atribui un alt amplasament.
Ca atare, nu este necesara doar reducerea unei suprafețe similare din extravilan, așa cum minimalizează mandatarul pârâtei hotărârea instanței, ci este o întreagă procedură care a fost încălcată de către C. locala o dată cu reconstituirea în titlul atacat a celor 900 mp ce se află în posesia legala a reclamanților.
O altă chestiune ridicată de către pârâta H. M. este aceea că terenul ce se află în folosința reclamanților a fost cumpărat de la numita C. M. căreia i s-a eliberai un titlu de proprietate.
În primul rând nu s-a făcut dovada că titlul de proprietate eliberat lui C. M. se suprapune peste terenul folosit de reclamanți.
Acest lucru nici nu poate fi adevărat întrucât reclamanții au cumpărat teren de la sus-numita anterior CAP, pe acest teren si-au edificat ulterior o întreaga gospodărie. În aceste condiții, reclamanții au dobândit dreptul de proprietate pe teren prin efectul legii, așa cum au si solicitat in dosarul de intabulare.
Oricum, această chestiune nu-i dă legitimitate titlului de proprietate atacat in cauza pendinte pentru motivele expuse, astfel ca nu se vede care ar fi rostul acestei piste lansate de parata H. M. în afara celui de a abate atenția instanței de la obiectul cauzei.
Cu privire la cererea de intervenție în interes propriu al Prefectului jud.Bistrița-Năsăud, recurentul apreciază că instanța nu și-a motivat respingerea în nici un fel, aici nemaipunându-se problema justificării calității sau interesului prefectului. De aceea ar fi trebuit ca instanța să se pronunțe pe fondul cauzei, însă nu a procedat în consecință.
Pârâta intimată H. M., legal citată, nu s-a prezentat în instanță, însă și-a trimis reprezentant legal în instanță care a depus la dosar întâmpinare (f.19 – 20) prin care solicită, în baza art.312 alin.l Cod procedura civila, respingerea recursului ca nefundat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, cu cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu de avocat, pentru următoarele motive.
In fapt, prin cererea de chemare in judecata reclamantul C. V. a solicitat să se constate nulitatea absoluta a Titlului de proprietate nr.3921/25.05.2012 emis pe numele defunctului P. V. pentru suprafața de 900 mp, întrucât prin reconstituirea dreptului de proprietate in favoarea defunctului s-a încălcat dreptul de proprietate al reclamantului, care a cumpărat suprafața de 900 mp în anul 1981 si o folosește până în prezent.
În fața instanței de fond s-a invocat excepția calității procesuale active a reclamantului C. V., excepție pe care o susține și în continuare.
În aprecierea intimatei instanța de fond în mod corect a respins atât cererea de chemare in judecata cât si cererea de intervenție formulată in cauză de către Instituția Prefectului Bistrița Năsăud.
Instanța investită cu judecarea prezentei cauze trebuie să pornească în soluționarea acțiunii de la examinarea îndeplinirii condițiilor de exercițiu ale acțiunii civile, respectiv de la întrunirea cerințelor de a fi parte în proces. În examinarea îndeplinirii condițiilor mai sus menționate trebuie plecat de la prevederile art.III alin. 2 din Legea 169/1997 unde se menționează ca „nulitatea absoluta poate fi invocată de primar, prefect, procuror și de alte persoane care justifica un interes legitim."
În acest context trebuie examinat in primul rând interesul legitim al reclamantului de a cere anularea titlului de proprietate emis, interes justificat numai dacă acesta are la rândul său reconstituit dreptul de proprietate asupra aceluiași teren, altfel acesta, nu are nici un folos practic în urma anulării titlului pârâtei pentru că nu se poate emite un titlu în favoarea sa atât timp cât nu are la rândul său un drept asupra terenului.
Reclamantul C. V. nu a făcut dovada că a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu. Pe de altă parte reclamantul nu invocă un drept propriu asupra acestui teren sau un alt drept lezat.
În consecință, reclamantul nu a făcut cerere de reconstituire a dreptului de proprietate nici în nume propriu, nici în calitate de moștenitor, și nu poate justifica nici un interes legitim în promovarea prezentei acțiuni în desființarea titlului de proprietate emis in baza Legii 18/1991.
Cele mai sus menționate au fost recunoscute și de către mandatara reclamantului la termenul din 11.01.2013, aceasta recunoscând faptul că suprafața de teren în litigiu nu este validată, acest aspect fiind consemnat în încheierea civila de ședință. Și C. județeană a solicitat prin întâmpinarea de la fila 15 din dosar ca reclamantul să își justifice interesul in cauza.
Prin notele de ședința depuse la termenul din 11.01.2013 și prin prezenta cerere de recurs reclamantul își susține interesul legitim in promovarea prezentei acțiuni, prin promovarea unei alte acțiuni de intabulare a dreptului de proprietate asupra construcțiilor ce le deține, împreună cu terenul aferent, suprafața in care se include și terenul in suprafața de 900 mp, înscris in titlul de proprietate ce face obiectul prezentului litigiu.
În acțiunea nou înregistrată (dosar_ ce se afla pe rolul Judecătoriei Beclean - care este suspendat din data de 03.06.2013, pana la acest moment intervenind chiar perimarea, dosarul fiind suspendat in baza art.155 indice 1 cod procedura civila), reclamantul încearcă să inducă în eroare instanța de judecată prin invocarea DL 42/1990 în ce privește dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului.
În prezentul dosar la fila 56 există titlul de proprietate 3797/10.10.2002 emis pe numele numitei C. M. iar la fila 40 exista o adresa a Comisiei locale de unde rezulta faptul că reclamantul a cumpărat imobilul casa si terenul ce fac obiectul dosarului_ de la numita C. M..
Astfel din cele mai sus menționate rezulta fără echivoc faptul că reclamantul nu a putut dobândi dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcțiilor din Dumbrăvița, nr.127 in baza DL 42/1990, pentru întreaga suprafață de teren mai sus menționata existând emis titlu de proprietate în favoarea numitei C. M. și în favoarea defunctului P. V..
Cu privire la excepția invocată recurentul prin cererea de recurs aduce aceleași apărări ca si în fata instanței de fond, apărări ce își găsesc răspuns in cele mai sus menționate. De altfel, ca o concluzie instanța de fond în mod corect reține ca reclamantul nu a făcut dovada ca a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu si nici nu invocă un drept real sau alt drept real asupra acestuia.
In consecință, având în vedere cele mai sus menționate se impune admiterea excepțiilor si menținerea soluției de respingere a acțiunii.
Pe fondul cauzei se arată faptul că în prezenta speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. III alin.l, lit.a din Legea 169/1997, pentru admiterea acesteia întrucât defunctul P. V. a fost îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafața de 900 mp, fapt ce a fost constatat si prin sentința civila 517/2011, pronunțată în dosarul_ .
Astfel prin cererea 878/19.03.1991 defunctul P. V. a solicitat în intravilan reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totala de 5200 mp(cererea fiind existenta la fila 22 din dosar si pe care o anexează prezentelor concluzii) situata în intravilanul satului Dumbrăvița, suprafața respectiva fiind înscrisa in titlul de proprietate atacat așa cum a fost solicitat.
De fapt, așa cum corect a reținut și instanța de fond, acțiunea reclamantului este nedovedita întrucât nu s-a putut stabili exact daca cei 900 mp aferenți casei de locuit a reclamantului sunt sau nu înscriși în titlul de proprietate atacat, întrucât în memoriul tehnic (nu expertiza) efectuat în cauză expertul menționează ca "pentru stabilirea precisa a amplasamentului (celor 900 mp) este nevoie de schița de punere in posesie care a stat la baza includerii parcelei 75/6 din tarlaua 119 in T.P. 3921/2012". Astfel expertul neavând toate datele necesare a efectuat o lucrare incompletă și nu a putut stabili în mod concret daca cei 900 mp înscriși in T.P. atacat se regăsesc în terenul ocupat de reclamant. De altfel, prin cererea de chemare în judecată nu se arată unde se regăsește suprafața de 900 mp înscrisa in titlul de proprietate.
Tot expertul menționează ca "planul de carte funciara al intravilanul localității Dumbrăvița nu este întocmit la scara ceea ce nu permite identificarea cu precizie a numărului topografic ocupat de terenul aflat in posesia lui C. V. si C. S.", cu alte cuvinte nu s-a putut stabili faptul daca terenul înscris in T.P. atacat(cei 900 mp), sunt ocupați sau nu de către reclamanți.
Mai mult decât atât, lucrarea depusa la dosar de către expert Hanuschi M. M. nu este o expertiză tehnică extrajudiciară ci este un memoriu tehnic, și nu a fost supus avizării și verificării BCPI Beclean, lucru menționat de către doamna expert in finalul lucrării. De asemenea, acest memoriu tehnic nu a fost realizat în contradictoriu cu celelalte părți din dosar, concluziile acestuia putând da dovada de o mare subiectivitate.
Astfel având in vedere concluziile memoriului tehnic nu se poate stabili cu exactitate situația juridica a celor 900 mp înscriși in T.P. atacat, astfel că se impune respingerea acțiunii ca nedovedită.
În ce privește susținerea conform căreia defunctului P. V. i-a fost reconstituita o suprafața de teren mai mare decât cea solicitata, se arată faptul că în considerentele sentinței civile pronunțate in dosarul_ ce este anexat prezentului dosar, instanța admite acțiunea de modificare a titlului cu consecința reducerii suprafeței din extravilan, operațiune ce ii revine comisiei locale, așa cum arata si comisia județeană, prima dintre acestea putând oricând sa procedeze la reducerea suprafeței din extravilan, lucru pe care nu 1-a realizat pana la acest moment.
Intervenientul intimat P. Județului Bistrița-Năsăud – I. Ț. și pârâții intimați P. V., P. A., C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar Spermezeu și C. Județeană de Aplicare a Legii Fondului Funciar Bistrița-Năsăud, deși legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nici nu au formulat apărări scrise.
Recursul este fondat în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
În primul rând se impune a se tranșa în cauză controversa dintre părți cu privire la interesul legitim al reclamantului C. V. de a invoca nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr. 3921/25.02.2012 cu privire la suprafața de 900 mp, identificată în tarlaua 117 ..
Prin sentința pronunțată de instanța de fond s-au respins atât excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului cât și cea a lipsei de interes al acestuia, ambele excepții fiind invocate de către pârâta H. M.. Cum aceasta din urmă nu a înțeles să atace soluția judecătoriei, cele două dispoziții, favorabile recurentului, au rămas definitive, excepțiile neputând fi reiterate în calea de atac.
Prin urmare, interesul și calitatea reclamantului au fost reținute în cauză, nemaiputând forma obiect de controversă.
În ceea ce privește fondul cauzei, criticile recurentului referitoare la deficiențele hotărârii sunt întemeiate. Astfel, în fața primei instanțe nu s-a stabilit complet starea de fapt în sensul că nu s-a identificat terenul obiect al litigiului, concluzia de nedovedire a acțiunii fundamentându-se pe un memoriu tehnic (f.153-162), prin care se arată că pentru stabilirea precisă a amplasamentului este nevoie de schița de punere în posesie care a stat la baza includerii parcelei 75/6 în titlul de proprietate contestat.
Este real că sarcina probei revine reclamantului potrivit prevederilor art. 1169 din Codul civil, însă respingerea acțiunii ca nedovedită nu poate interveni decât în cazul în care la dosar reclamantul nu propune și nu administrează nici o probă.
Pentru situațiile în care probatoriu este incomplet ( cum a fost în speță), art. 129 alin.5 din codul de procedură civilă instituie obligația judecătorului de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a pricinii, instanța dispune ca părțile să completeze probele, sau chiar poate ordona din oficiu administrarea altor probe, chiar dacă părțile se împotrivesc.
Văzând că memoriul tehnic depus de reclamant nu lămurește amplasamentul terenului în litigiu, că în dosarul nr._ s-a dispus includerea în titlul de proprietate atacat a suprafeței de 900 mp fără a se întocmi o documentație ( sentința nefiind opozabilă reclamantului), ținând cont de faptul că prin acțiunea înregistrată în dosarul nr. 873/2012 al Judecătoriei Năsăud chiar pârâta a efectuat o recunoaștere judiciară a faptului că terenul de 900 mp pe care îl pretinde se află în folosința lui C. V., prima instanță era datoare fie să dispună completarea memoriului după depunerea de către C. locală Spermezeu a procesului verbal de punere în posesie întocmit cu ocazia predării în posesie a terenului în litigiu, fie să ordone efectuarea unei expertize topografice judiciare, pe cheltuiala reclamantului.
Motivarea instanței de fond este ambiguuă și contradictorie, arătându-se pe de parte în acțiunea în anularea titlului de proprietate emis pentru antecesorul pârâtei H. nu este dovedită, iar pe de altă parte că reclamantul nu a făcut dovada solicitării reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu (care teren de altfel nici nu a fost identificat în cauză), reținând în același timp interesul legitim al acestuia în promovarea acțiunii.
Este de observat faptul că reclamantul nu a susținut nici un moment în litigiul de față că ar fi solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren. Dimpotrivă, el a invocat posesia pe care o exercită asupra terenului în litigiu încă din anul 1981(f.2), precum și dobândirea de drept a proprietății asupra terenului aferent construcțiilor, în conformitate cu prevederile art. 23 și 24 din Legea nr. 18/1991(f.68).
Principalul motiv pentru care reclamantul a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a TP nr. 3921/2012 se referă la lipsa oricărei îndreptățiri a antecesorului pârâtei la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 900 mp în litigiu. Pentru verificarea existenței motivului de nulitate prevăzut de art. III alin.1 lit.a din Legea 169/1997, modificată, instanța de fond avea toate actele la dispoziție, fiind atașat dosarul nr._ și fiind depuse toate documentele ce au stat la baza acestei reconstituiri.
Constatând că prima instanță nu a realizat o cercetare a fondului pricinii, neverificând nici una din susținerile reclamantului și nevalorificând probele administrate, tribunalul urmează ca în baza prevederilor art. 312 alin.5 teza a I din Codul de procedură civilă să admită recursul, să caseze în parte sentința atacată și să trimită cauza la aceeași instanță de fond spre rejudecarea acțiunii introductive.
În ceea ce privește soluția dată cererii de intervenție în interes propriu formulată de P. județului Bistrița-Năsăud, tribunalul constată că reclamantul nu justifică un interes în reformarea sentinței, în lipsa căii de atac exercitată de titularul cererii, soluția primei instanțe urmând a fi menținută. De asemenea, se va menține hotărârea în ceea ce privește rezolvarea excepțiilor lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active, invocate de pârâta H. M. care nu a atacat dezlegările primei instanțe.
În rejudecare, se va dispune suplimentarea probațiunii în sensul că: se va solicita comisiei locale schița de punere în posesie în ceea ce privește terenul de 900 mp identificat în tarlaua 117 ., după care pe baza acestei schițe se va verifica măsura în care terenul aflat în posesia reclamantului și cel reconstituit în favoarea pârâtei se suprapun pe calea unei expertize extrajudiciare sau judiciare. Se va verifica pe baza probelor existente în dosar precum și a celor din dosarul atașat dacă antecesorul pârâtei, def. P. V. era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața ocupată de către reclamant ( inclusiv proveniența înscrisului denumit Situația… aflat la fila 6 din dos._ ) și dacă acest teren era la dispoziția comisiei la data intrării în vigoare a prevederilor Legii 18/1991, respectiv dacă a făcut parte din patrimoniul fostului CAP. Totodată se vor solicita pârâtei C. locală date din Registrul agricol cu privire la gospodăria reclamantului, la întinderea terenului aferent construcțiilor, începând cu data înființării acesteia ( afirmativ și până în prezent.
De asemenea, se vor administra și orice alte probe ce sunt utile unei juste soluționări a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul C. V., domiciliat în loc.Dumbrăvița, nr.127, județul Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr.1173 din 30 iunie 2014, pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr._, casează în parte sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond în privința cererii de chemare în judecată.
Menține sentința în ceea ce privește respingerea cererii de intervenție, respingerea excepției lipsei calității procesuale a reclamantului și a lipsei de interes.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
S. I. N. C. – B. M. L. H. V.
Red./Tehnored. S.I 2ex
02.03.2015
Jud. fond:M. E.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 222/2015. Tribunalul BISTRIŢA... → |
|---|
