Partaj judiciar. Decizia nr. 100/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 100/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 100/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 100/R/2015
Ședința publică din data de 9 iunie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S. - judecător
JUDECĂTOR: S. I., vicepreședinte tribunal
JUDECĂTOR: N. C.
GREFIER: M. D.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind recursul civil declarat de reclamantul B. A. împotriva sentinței civile nr. 9470/2014, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect partaj judiciar.
Dezbaterea recursului a avut loc la termenul de judecată din data de 21 mai 2015, în prezența reprezentantei reclamantului-recurent, avocat P. A., concluziile acesteia fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când tribunalul, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, apoi din imposibilitatea constituirii legale a completului, și din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești pentru data de 28 mai 2015, 2 iunie 2015, respectiv 9 iunie 2015.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9470/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. A., în contradictoriu cu pârâții T. I., B. E., G. S., F. S., Filkenstein Ițig și . neîntemeiată; a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâta .-a constatat că pârâta . dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 761 mp, identificat în CF 914 P.-Bârgăului; a fost respinsă cererea pârâtei . constatare a dobândirii prin accesiune a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 611 mp; s-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei . terenului în suprafață totală de 761 mp, identificat în CF 914 P. Bârgăului, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul P. V., în varianta vizată de OCPI.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Terenul înscris în cartea funciară nr. 914 P.-Bârgăului, nr. top. 1200 și 1201 a fost în suprafață de 588 stânjeni pătrați, echivalentul a 2117 mp, și a fost proprietatea tabulară a numiților Finkelstein Ițig și B. D. a lui D., fiecare deținând câte o cotă de ½.
La data de 29.12.1942 a survenit decesul numitului B. D. a lui D., masa succesorală a acestuia fiind compusă din cota de ½ din terenul în suprafață de 2117 mp identificat în cartea funciară nr. 914 P. Bârgăului, nr. top. 1200 și 1201, iar nu dintr-o suprafață individual determinată din terenul identificat în cartea funciară nr. 914 P.-Bârgăului, nr. top. 1200 și 1201, cum a susținut reclamantul, astfel că instanța de fond a respins cererea reclamantului de constatare a faptului că în componența masei succesorale rămase după defunctul B. D. a lui D. a intrat suprafața de 700 mp identificată în cartea funciară nr. 914 P. Bârgăului, nr. top. 1200 și 1201, precum și cererea de constatare a intervenirii unui partaj amiabil între moștenitorii numitului B. D. a lui D. cu privire la această suprafață, potrivit căreia terenul ar fi revenit numitului B. A., antecesorul reclamantei, având în vedere faptul că această suprafață nu a făcut parte din masa succesorală. De asemenea, instanța de fond a respins și cererea de constatare a intervenirii unui partaj amiabil între moștenitorii numitului B. A., antecesorul reclamantului, decedat la data de 03.04.1987, prin care terenul în suprafață de 700 mp ar fi revenit reclamantului, ținând seama de faptul că acest teren nu a fost transmis prin moștenire și partaj numitului B. A., pentru a intra în masa succesorală a acestuia.
La data de 03.07.1970, prin decizia nr. 238 a Consiliului Popular al Județului Bistrița-Năsăud (filele 120-125 dosar fond), nr. topografic 1200, cu suprafața de 1058 mp, a fost dezmembrat în numerele topografice 1200/1, cu suprafața de 297 mp, și 1200/2, cu suprafața de 761 mp, suprafața de 761 mp. fiind preluată de Statul Român iar suprafața de 297 mp rămânând vechilor proprietari, respectiv numiților Finkelstein Ițig și B. D. a lui D.. Această decizie a fost adoptată ca urmare a unor calamități naturale survenite în zilele de 13-14 mai 1970, în scopul de a ajuta cetățenii a căror locuințe au fost distruse, prin preluarea de către stat, la cererea cetățenilor afectați, a terenurilor pe care se aflau locuințele avariate și acordarea la schimb a unor terenuri corespunzătoare pentru construirea de locuințe. Tabelul de mișcare parcelară anexat deciziei (fila 93 dosar fond) a menționat faptul că terenul din CF 914 P. Bârgăului, nr. top. 1200, era proprietatea extratabulară a numiților B. T. și T. P., acestea fiind, potrivit deciziei nr. 238, persoanele sinistrate care au primit teren în schimb. Suprafața de 761 mp, preluată de stat prin decizia nr. 238/1970 a Consiliului Popular al Județului Bistrița-Năsăud a fost evidențiată pe schița de la fila 86 din dosarul de fond, efectuată de expertul P. V., fiind colorată în portocaliu.
Având în vedere decizia nr. 238 a Consiliului Popular al Județului Bistrița-Năsăud prin care suprafața de 761 mp, identificată în CF 914, nr. top. 1200/2, a fost preluată de stat cu titlu de schimb, instanța de fond a constatat că pârâta . dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 761 mp, identificat în CF 914 P.-Bârgăului, iar în temeiul dispozițiilor art. 888 din Codul civil a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtei . terenului în suprafață totală de 761 mp, identificat în CF 914 P.-Bârgăului, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expertul P. V., în varianta vizată de OCPI.
În ceea ce a privit cererea reclamantului B. A. și cererea pârâtei . constatare a dobândirii unui drept de proprietate asupra terenului în suprafață de 611 mp prin aluviune instanța de fond a reținut că expertul a arătat în raportul de expertiză că suprafața nr. topografic 1201 a fost în realitate mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară, fiind de 1670 mp. Expertul a arătat totodată că diferența dintre suprafața scriptică și suprafața reală a terenului identificat în CF 914 P. Bârgăului, nr. top. 1201, de 611 mp, s-a datorat aluviunilor depuse de râul Bistrița Ardeleană, identificând însă această suprafață de 611 mp, constând în aluviuni, ca fiind poziționată între terenul în suprafață de 761 mp preluat de stat în anul 1970, terenul de 2412 mp, aparținând reclamantului B. A., înscris în CF_ și terenul în suprafață de 1357 mp, identificat în CF 914, nr. top. 1201 (1059 mp), și 1200/1 (297 mp), astfel cum a relevat schița de la fila 263 din dosarul de fond. Potrivit dispozițiilor art. 495 din Codul civil de la 1864, aluviunea reprezintă creșterile de pământ ce se fac succesiv și pe nesimțite la malurile fluviului sau ale râurilor. Expertiza efectuată a relevat faptul că suprafața de 611 mp pretinsă atât de reclamant, cât și de pârâta . s-a aflat lângă vreun fluviu sau râu, situație în care acest teren nu a fost aluviune. Prin urmare, instanța de fond a respins atât cererea reclamantului, cât și cererea pârâtei . constatare a dobândirii dreptului de proprietate asupra acestei suprafețe prin accesiunea reglementată de dispozițiile art. 495 din Codul civil de la 1864.
Prin precizarea de acțiune depusă la fila 25 din dosarul de fond reclamantul a solicitat constatarea dobândirii de către acesta, prin uzucapiunea prevăzută de Codul civil austriac, a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 796 mp înscrisă în CF 914 P. Bârgăului, nr. top. 1200, 1201, aparținând pârâtului Finkelstein Ițig. Instanța de fond a reținut că potrivit art. 1492 din Codul civil austriac, pentru uzucapiune, pe lângă capacitatea persoanei și existența în circulație a bunului, a mai trebuit ca cineva să aibă în posesiune efectivă bunul sau dreptul ce a urmat a fi dobândit în acest mod, ca posesiunea să fie legitimă, de bună credință și neviciată și să fie continuată tot timpul cerut de lege. Termenul ordinar pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune este de 30 de ani, astfel cum au prevăzut dispozițiile art. 1478 din Codul civil austriac. Raportat la aceste dispoziții legale, pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune a fost necesară îndeplinirea următoarelor condiții: exercitarea unei posesii asupra bunului pentru o perioadă de 30 de ani, posesia să fie legitimă, neviciată, iar posesorul să fie de bună credință.
Analizând îndeplinirea condiției exercitării posesiei pe o perioadă de 30 de ani, instanța de fond a reținut că potrivit declarațiilor martorilor T. N. și R. G., terenul de aproximativ 15 ari, situat între vecinii M. V., râul Bistrița, și drum a fost folosit de familia reclamantului încă dinaintea celui de al doilea război mondial. Raportat la susținerea reclamantului din cuprinsul precizării de la fila 25 din dosarul de fond, cât și din cuprinsul concluziilor scrise potrivit căreia acesta a dobândit posesia asupra terenului pretins uzucapat în anul 1975, cei 30 de ani prevăzuți de art. 1478 din Codul civil austriac s-au împlinit înaintea transmiterii posesiei către reclamant, în perioada în care potrivit susținerilor reclamantului, numitul B. A. se afla în posesia terenului. Prin urmare, în situația îndeplinirii tuturor condițiilor pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, aceasta ar fi operat în favoarea numitului B. A., iar nu în favoarea reclamantului, cum s-a solicitat a se constata.
În privința condiției exercitării unei posesii legitime, instanța de fond a constatat că potrivit art. 1461 din Codul civil austriac a fost legitimă orișice posesiune întemeiată pe un titlu ce ar fi fost îndestulător pentru dobândirea proprietății, dacă acesta ar fi aparținut transmițătorului, însă, având în vedere dispozițiile art. 1477 din Codul civil austriac potrivit cărora cel care invocă uzucapiunea pe o trecere de timp de 30 sau 40 de ani nu are nevoie de just titlu, această condiție nu este necesar a fi îndeplinită în speță. În ceea ce privește condiția ca posesia să fie exercitată cu bună credință și să fie neviciată, instanța de fond a reținut că posesia este viciată, potrivit art. 1464 din Codul civil austriac, atunci când cineva se pune în stăpânirea unui bun prin forță sau prin vicleșug, sau se introduce în posesiune în mod clandestin sau ocupă bunul numai cu titlu precar. Instanța de fond a reținut că suprafața de 796 mp înscrisă în CF 914 P.-Bârgăului, nr. top. 1200, 1201, pretins uzucapată, nu a aparținut niciodată în mod exclusiv numitului Finkelstein Ițig, suprafața din această carte funciară fiind în proprietatea comună a numitului Finkelstein Ițig și a numitului B. D. a lui D. începând cu anul 1914. Prin urmare, posesia exercitată de bunicul reclamantului, numitul B. D. a lui D., de numitul B. A. și de reclamant a fost o posesie echivocă, în condițiile în care aparent exercitarea de către B. D. a lui D. a posesiei a avut loc în calitate de coproprietar al terenului, iar nu de proprietar exclusiv, iar exercitarea posesiei de către B. A. și reclamant a avut la bază calitatea lor de descendenți ai coproprietarului de carte funciară. De asemenea, instanța de fond a constatat că suprafața de 796 mp folosită de reclamant și antecesorii săi, pretins uzucapată, s-a suprapus parțial pe suprafața de 761 mp preluată de stat în anul 1970, astfel cum au relevat declarațiile martorilor T. N. și R. G. potrivit cărora terenul de aproximativ 15 ari folosit de familia reclamantului s-a aflat situat între vecinii M. V., râul Bistrița, și drum. În cuprinsul tabelului de mișcare parcelară anexat deciziei de preluare s-a menționat ca fiind proprietari extratabulari ai terenului de 1058 mp, identificat în nr. top. 1200, numiții B. T. și T. P., cărora statul le-a transmis în schimb dreptul de proprietate asupra suprafețelor de 379 mp și 383 mp identificate în nr. top. 47/4 și 47/5 din CF 78 P.-Bârgăului, acestea fiind persoanele sinistrate ca urmare a calamităților din 1970, care aveau locuințe pe terenul identificat în CF 914 P.-Bârgăului, nr. top. 1200. Astfel, proprietarii cunoscuți în localitate a unei părți din suprafața pretins uzucapată erau, la momentul împlinirii celor 30 de ani, alte persoane decât reclamantul sau antecesorii lui, motiv pentru care instanța de fond a constatat că a existat un dubiu asupra exercitării posesiei de către familia reclamantului în mod public asupra terenului pretins uzucapat.
Instanța de fond a reținut că îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru a uzucapa au trebuit dovedite fără echivoc, astfel încât să nu fi existat îndoieli asupra îndeplinirii acestor condiții, datorită consecințelor deosebit de importante ale uzucapiunii: dobândirea proprietății de către uzucapant cu titlu gratuit și sporirea patrimoniului acestuia în detrimentul proprietarului bunului, care a pierdut concomitent dreptul de proprietate asupra bunului, cu titlu de sancțiune pentru neexercitarea dreptului său pentru o perioadă îndelungată de timp.
Având în vedere considerentele expuse, instanța de fond a constatat că nu s-a probat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1492 din Codul civil austriac pentru dobândirea de către reclamant a dreptului de proprietate asupra imobilului în suprafață de 796 mp înscrisă în CF 914 P.-Bârgăului, nr. top. 1200, 1201, prin uzucapiune, motiv pentru care a respins și cererea reclamantului de constatare a dobândirii de către acesta a unui drept de proprietate prin uzucapiune asupra terenului în suprafață de 796 mp înscris în CF 914 P.-Bârgăului, nr. top. 1200, 1201.
În ceea ce a privit capătul de cerere având ca obiect constatarea dobândirii de către reclamant a dreptului de proprietate asupra construcțiilor edificate de acesta pe terenul înscris în CF 914 P.-Bârgăului, instanța de fond a reținut că nota de constatare de la fila 30 dosar fond, martorii audiați și raportul de expertiză efectuat au relevat faptul că pe acest teren a fost edificată o construcție de către reclamant, însă acesta nu a fost proprietarul terenului pe care a edificat construcția, motiv pentru care accesiunea nu a operat în favoarea reclamantului, ci în favoarea proprietarilor terenului, potrivit dispozițiilor art. 494, în cazul în care aceștia au optat pentru păstrarea construcțiilor. Prin urmare, instanța a respins cererea reclamantului de constatare a dobândirii unui drept de proprietate asupra construcției edificate pe terenul înscris în CF 914 P.-Bârgăului.
Ținând seama de soluția ce a fost pronunțată în privința capetelor de cerere având ca obiect succesiune, partaj și uzucapiune, instanța de fond respins și cererea reclamantului de modificare a suprafeței înscrise în CF nr. 914, nr. top. 1200, 1201 și de înscriere a acestei suprafețe în favoarea sa, reclamantul nefiind proprietar asupra acestui teren, pentru a justifica un interes în solicitarea modificării suprafeței și pentru a fi întemeiată cererea sa de înscriere în cartea funciară.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul B. A. a declarat recurs, solicitând admiterea modificarea în parte a sentinței civile nr. 9470/2014 a Judecătoriei Bistrița pronunțată în dosar nr._ pe care a considerat-o în parte nelegală și netemeinică.
În motivare s-a arătat că în fapt, prin sentința civilă nr. 9470/2014 a Judecătoriei Bistrița pronunțată în dosar nr._ s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de recurent și s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de .>
În ceea ce a privit analiza actelor și lucrărilor dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice realizată de instanța de fond ce a vizat cererea de chemare în judecată formulată de recurent, s-a considerat că în mod greșit și nelegal s-a respins acțiunea civilă a recurentului pentru considerentele ce se succed.
Astfel, în opinia recurentului, greșit instanța de fond a reținut că, cota de 1/2 părți din terenul înscris în CF nr..914 P.-Bârgaului nr. top.1200,1 201 a lui B. D. lui D. - bunicul recurentului - nu era o suprafața care putea fi individualizată, adică transformată în suprafață determinată.
Prin cererea de chemare în judecată, recurentul a ridicat pretenții și față de cealaltă cotă de 1/2 părți din CF nr. 917 P.-Bârgăului - proprietate tabulară din anul 1889 a lui Ițig Finkelstein, persoana necunoscută - în sensul că a solicitat să se constate dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune și joncțiunea posesiilor asupra cotei de 1/2 părți.
Deci, suprafața de teren din CF nr. 917 P.-Bârgaului aferentă celor două nr. topografice a fost solicitată pe temeiuri juridice diferite, și anume: pentru cota de 1/2 părți a lui B. D. a lui D. - succesiune și partaj voluntar; pentru cota de 1/2 părți a lui Ițig Finkelstein - uzucapiune și joncțiunea posesiilor.
Chiar cu suprafața propusă spre rectificare a celor doua nr. topografice, respectiv majorarea suprafeței la suprafețele reale și chiar cu suprafața nr. top.1200 care a fost dezmembrată în baza Deciziei nr. 238 a Consiliului Popular al Județului Bistrița-Năsăud în nr. top.1200/1 cu suprafața de 761 mp preluată la Statul R. și nr.top.1200/2 cu suprafața de 297 rămasă pe vechii proprietari tabulari - B. D. a lui D. și Ițig Finkelstein - recurentul a dovedit prin probele administrate că suprafața de 297 mp a putut fi recunoscută a fi atribuită în favoarea sa, prin succesiune, partaj voluntar și uzucapiune și joncțiunea posesiilor.
Argumentația instanței de fond că recurentul nu a îndeplinit condițiile de a dobândi prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului proprietate tabulară a lui Ițig Finkelstein a fost greșită. Și calculul instanței de fond că în persoana recurentului posesia terenului pretins uzucapat nu a fost îndestulătoare pentru dobândirea proprietății a fost greșit, instanța omițând de la calcul că recurentul a cerut joncțiunea posesiei, adică unirea posesiei acestuia cu cea a antecesorilor săi – B. D. lui D. +29.12.1942 - bunicul patern al recurentului, apoi B. A. +15.01.1996 - tatăl recurentului și în final din anul 1975 posesia exercitată de recurent.
Deși în petitul de uzucapiune a cerut expres și unirea posesiilor, adică joncțiunea posesiilor, instanța de fond nu a făcut vorbire deloc de o astfel de solicitare, toată argumentația fiind bazată pe calculul începerii posesiei de către recurent din anul 1975.
Și construcțiile care au fost edificate pe terenul în litigiu au fost respinse de a fi recunoscute pe motivul că accesiunea nu a putut opera în favoarea recurentului deoarece nu i-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului.
Și atunci recurentul și-a pus următoarele întrebări: porțiunea de teren proprietatea tabulară a bunicului patern al recurentului - B. D. lui D., decedat, care a fost dovedită cu acte de stare civilă și partajul voluntar invocat care a fost lămurit prin prezența în fata instanței de fond a moștenitorilor care au ratificat și consimțit că numai recurentului i-a revenit în proprietate porțiunea de teren ce a compus masa succesorală rămasă după bunic rămâne în cartea funciară tot pe B. D. lui D.; dar porțiunea de teren proprietatea tabulară a lui Ițig Finkelstein care a fost în stăpânire faptică înainte de al Doilea Război Mondial numai de familia recurentului și apoi numai de recurent, fiind edificate și construcții au rămas în cartea funciară tot pe Ițig Finkelstein.
Aceste nelămuriri pe care le-a expus, în opinia recurentului, ar fi trebuit rezolvate de instanța de recurs, pentru că instanța de fond a analizat total greșit deoarece amândouă porțiunile de teren au făcut un singur corp de proprietate, terenul fiind împrejmuit cu gard pe toate laturile, a fost în posesia și folosința exclusivă de zeci de ani numai a recurentului, pe teren au fost edificate construcții numai de recurent. Aceste aspecte au rezultat foarte lămuritor și din constatările și concluziile expertizei topografice.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 299 și urm., art. 312 și urm., art. 304 pct. 8, 9 Vechiul Cod de procedură civilă.
Pârâtele intimate G. S. și F. S. au depus la dosarul cauzei un înscris prin care arată că sunt de acord cu recursul declarat de reclamantul B. A. junior care este fratele lor.
În motivare s-a arătat că pârâtele intimate au fost prezente la Judecătoria Bistrița și și-au exprimat poziția față de acțiunea fratelui lor în sensul de a fi de acord pentru a se întăbula în cartea funciară cu terenul pe care l-a moștenit de la B. A. senior decedat în data de 15.01.1996, pe baza înțelegerii depline dintre moștenitorii care au fost de acord să-i rămână în proprietate numai recurentului, pentru că el a rămas pe vatra părintească cu mama lor.
Au recunoscut că recurentul a construit pe teren o clădire din banii acestuia.
Pârâta intimată T. I. a depus la dosarul cauzei un înscris prin care a arătat că a fost de acord cu recursul declarat de B. A. așa cum a fost formulat, solicitând să-i fie admisă cererea de chemare în judecată pe care a promovat-o la Judecătoria Bistrița, fiind de acord să se întăbuleze în cartea funciară cu terenul pe care îl are în moștenire de la bunicul său B. D. (care a fost tatăl intimatei, decedat la data de 29.12.1942) și apoi l-a avut de la tatăl său, B. A. decedat în 15.01.1996.
În motivare s-a arătat că între fratele intimatei, B. A., decedat în 15.01.1996 și intimată a avut loc o înțelegere astfel că terenul i-a rămas în proprietate numai fratelui ei.
S-a menționat că la Judecătoria Bistrița, intimata a fost prezentă și a declarat că a fost de acord cu ceea ce a cerut nepotul ei, B. A. Junior.
Intimata B. E. a depus la dosarul cauzei un înscris prin care arată că este de acord cu recursul declarat de reclamantul B. A. junior care este fiul acesteia.
În motivare s-a arătat că intimata a fost prezentă la Judecătoria Bistrița și a declarat că a fost de acord să se întăbuleze în cartea funciară cu terenul primit de la tatăl său, B. A., decedat în data de 15.01.1996, intimata ca și soție a renunțat pentru fiul ei.
S-a menționat că, între moștenitorii lui B. A., decedat în data de 15.01.1996 a fost o înțelegere foarte bună. Numai fiul ei, B. A. junior, a rămas pe vatra părintească, el a moștenit pe bunicul lui B. D. a lui D. și pe tatăl său B. A. în ceea ce a privit terenul în proces. Pe teren el și-a construit o clădire și nimeni nu a pretins nimic deoarece toți urmașii au recunoscut că s-a construit numai din banii lui și toți au fost de acord să o construiască pe acest teren moștenit.
Recursul este fondat în parte pentru considerentele și în limitele ce vor fi arătate în cele ce urmează:
Tribunalul constată că obiectul prezentei cauze îl constituie terenul înscris în cartea funciară nr. 914 P.-Bârgăului, nr. top. 1200 și 1201. Conform înscrierilor datând din 1914 terenul a fost în suprafață de 588 stânjeni pătrați, echivalentul a 2117 mp, și a fost proprietatea tabulară a numiților Finkelstein Ițig și B. D. a lui D., fiecare deținând câte o cotă de ½.
În mod corect a reținut instanța de fond că la data de 03.07.1970, prin decizia nr. 238 a Consiliului Popular al Județului Bistrița-Năsăud (filele 120-125 dosar fond), nr. topografic 1200, cu suprafața de 1058 mp, a fost dezmembrat în numerele topografice 1200/1, cu suprafața de 297 mp, și 1200/2, cu suprafața de 761 mp. Această din urmă porțiune de teren a fost preluată de Statul Român, iar suprafața de 297 mp a rămas vechilor proprietari, respectiv numiților Finkelstein Ițig și B. D. a lui D..
În ceea ce privește majorarea suprafeței, este real că inițial s-a solicitat această majorare motivat de aluviune, expertul a arătând că diferența dintre suprafața scriptică și suprafața reală a terenului identificat în CF 914 P. Bârgăului, nr. top. 1201, de 611 mp, s-a datorat aluviunilor depuse de râul Bistrița Ardeleană, identificând însă această suprafață de 611 mp, constând în aluviuni, a fost poziționată între terenul în suprafață de 761 mp preluat de stat în anul 1970, terenul de 2412 mp, aparținând reclamantului B. A., înscris în CF_ și terenul în suprafață de 1357 mp, identificat în CF 914, nr. top. 1201 (1059 mp), și 1200/1 (297 mp), astfel cum a relevat schița de la fila 263 din dosarul de fond. Raportat la aspectul că terenul identificat de expert nu s-a aflat direct pe malul vreunui râu sau fluviu, instanța de fond în mod corect a reținut că nu sunt întrunite condițiile pentru accesiune prin aluviune.
Tribunalul constată însă că instanța de fond nu s-a pronunțat și nu a analizat solicitarea din de majorare a suprafeței, solicitată de reclamant, fără referire la aluviune. Prin completarea la raportul de expertiză depusă la data de 11.12.2013 (f.292 – 299), expertul a arătat că între terenul reclamantului înscris ă CF 25.137 P. Bârgăului cu nr. top 1180/2; 1183/2/1 și 1196/2/1 cu suprafața de 2.412 mp și terenul revendicat de . amplasat terenul cu suprafața de 611 mp identificat în CF 914 P. Bârgăului cu nr. top 1200 pietriș între văi, cu suprafața de 1.058 mp și nr. top 1201 pietriș între văi cu suprafața de 1.059 mp. Expertul a mai arătat că prin măsurarea acestor imobile în întregul lor, suprafața rezultată este de 5.446 mp în loc de 4.835 mp, cât este înscris în CF, diferența de suprafață de 611 mp fiind în folosința lui B. A., pe limite de gard existente în teren.
Ulterior, s-au întocmit de către expert noi schițe și tabelele de mișcare parcelară cu privire la aceste suprafețe de teren (f.310-320), necontestate de niciuna dintre părți, fiind propusă rectificarea înscrierilor din C.F. nr.914-P.-Bârgăului, în sensul majorării suprafeței nr. top 1201 de la suprafața scriptică de 1.059 mp la cea reală de 1.353 mp, sens în case se impune a fi modificată hotărârea atacată.
În ceea ce privește masa succesorală rămasă după defuncții B. D. și B. A., compusă din cota de ½ din terenul identificat în cartea funciară nr. 914 P. Bârgăului, nr. top. 1200 și 1201, instanța de fond a respins dezbaterea succesorală raportat la aspectul că reclamantul prin cererea formulată a indicat că masa succesorală cuprinde dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de aproximativ 700 mp de teren, și nu cota parte din dreptul de proprietate, cu care figura în evidențele de carte funciară. Tribunalul apreciază că o astfel de interpretare apare ca fiind excesiv de formalistă, atâta timp cât reclamantul a indicat numărul cărții funciare, precum și numerele top pentru care solicită a se constata că intră în masa succesorală după bunicul și tatăl său, soluția instanței de fond trebuia să fie cea de includere în masa succesorală în mod corect a cotei de ½ din dreptul de proprietate și nu de a respinge în ansamblu dezbaterea succesorală după ambii defuncți, aceste deficiențe ale hotărârii instanței de fond urmând a fi remediate prin prezenta decizie.
O altă critică a recurentului privește soluția asupra cererii de uzucapiune cu privire la porțiunea de teren care figura în evidențele CF sub numele lui Finkelstein Ițig, reclamantul apreciind că instanța de fond a omis de la calcul că recurentul a cerut joncțiunea posesiei, adică unirea posesiei acestuia cu cea a antecesorilor săi – B. D. lui D. +29.12.1942 - bunicul patern al recurentului, apoi B. A. +15.01.1996 - tatăl recurentului și în final din anul 1975 posesia exercitată de recurent. Deși în petitul de uzucapiune a cerut expres și unirea posesiilor, adică joncțiunea posesiilor, instanța de fond nu a făcut vorbire deloc de o astfel de solicitare, toată argumentația fiind bazată pe calculul începerii posesiei de către recurent din anul 1975.
În primul rând trebuie stabilită data de la care a început posesia, aceasta fiind importantă, întrucât raportat la acest moment se stabilește legea aplicabilă pentru dobândirea dreptului de uzucapiune, or posesia în prezenta cauză, conform celor susținute chiar de reclamantul – recurent, a fost începută înainte de cel de-al doilea război mondial, perioada în care erau aplicabile dispozițiile Codului civil austriac, astfel încât, tribunalul reține că în speță sunt incidente dispozițiile acestui act normativ. Potrivit art. 1492 din Codul civil austriac, pentru uzucapiune, pe lângă capacitatea persoanei și existența în circulație a bunului, mai trebuie ca cineva să aibă în posesiune efectivă bunul sau dreptul ce urmează a fi dobândit în acest mod, ca posesiunea să fie de bună credință și neviciată și să fie continuată tot timpul cerut de lege. Termenul ordinar pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune este de 30 de ani, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1.478 din Codul civil austriac. Raportat la aceste dispoziții legale, pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune este necesară îndeplinirea următoarelor condiții: exercitarea unei posesii asupra bunului pentru o perioadă de 30 de ani, posesia să fie neviciată, iar posesorul să fie de bună credință.
Reclamantul a solicitat constatarea dobândirii uzucapiunii în persoana sa prin joncțiunea posesiilor bunicului său B. D. lui D., decedat 29.12.1942 și a tatălui său B. A., decedat 15.01.1996, cu mențiunea că reclamantul a primit terenul de la părinți în anul 1975. Tribunalul constată că instanța de fond în mod corect a reținut că în ipoteza susținută de reclamant, că posesia a fost începută de bunicul lui încă înainte de cel de-al doilea război mondial, chiar și operând joncțiunea posesiilor bunicului și tatălui reclamantului, cei 30 de ani prevăzuți de textul legal s-au împlinit anterior anului 1975, iar dobândirea dreptului de proprietate putea fi cerută doar în persoana tatălui reclamantului B. A., care ar fi avut terenul în folosință la împlinirea celor 30 de ani de la începutul posesiilor. Or, reclamantul prin cererea de chemare în judecată, așa cum a fost aceasta precizată, a solicitat constatarea dobândirii dreptului de proprietate în persoana sa, or această solicitare în mod corect a fost respinsă de instanța de fond, întrucât termenul de uzucapiune s-ar fi împlinit doar în persoana defunctului B. A., tatăl reclamantului.
Tribunalul constată că analiza instanței de fond cu privire la acest capăt de cerere trebuia să se limiteze la aceste aspecte relevate mai sus și reținute în mod corect și de instanța de fond. Cu toate acestea, prin hotărârea atacată se procedează la analizarea și a celorlalte condiții ale uzucapiunii, deși acest lucru nu se mai impunea, instanța nefiind investită cu vreun petit de constatare a dreptului de proprietate prin uzucapiune de defunctul B. A., tatăl reclamantului. Raportat la aceste motive, tribunalul apreciază că se impune eliminarea din cuprinsul considerentelor hotărârii a aliniatelor 2,3 și 4 de pe pagina 5 și a primului aliniat de pe pagina 6 din hotărâre, aceste statuări excedând limitelor investirii instanței de fond..
Având în vedere cele arătate mai sus, tribunalul în baza art.312 alin.1 teza I din codul de procedură civilă va admite recursul declarat de reclamantul B. A., împotriva sentinței civile nr. 9470/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamant.
Se va constata că masa succesorală rămasă după def. B. D. a lui D., decedat la 29.12.1942, se compune din dreptul de proprietate în cotă de 1/2 din imobilul teren înscris în C.F. nr.914 - P.-Bârgăului nr. top. 1200, 1201.
Se va dispune rectificarea înscrierilor din C.F. nr.914-P.-Bârgăului, în sensul majorării suprafeței nr. top 1201 de la suprafața scriptică de 1.059 mp la cea reală de 1.353 mp, în conformitate cu raportul de expertiză topo efectuat în cauză de expertul P. V., întrucât așa cum s-a evidențiat anterior, s-a constatat de către expert faptul că suprafața reală este mai mare, decât cea intabulată, astfel încât se impune majorarea suprafeței.
Se va constată că vocație succesorală la moștenirea defunctului B. D. a lui D., decedat la 29.12.1942 au def. B. A., decedat la 03.04.1987 și pârâta nr. 1-T. I., născ. B., în calitate de descendenți, fii ai defunctului, iar urmare a unui partaj voluntar realizat între moștenitorii def. B. D. a lui D., decedat la 29.12.1942, masa succesorală a revenit în proprietate def. B. A., aspect confirmat și în calea de atac a recursului de intimata T. I..
Se va constata că masa succesorală a defunctului B. A. decedat la 03.04.1987 se compune din dreptul de proprietate în cotă de 1/2 din imobilul teren neproductiv, situat în intravilanul localității P.-Bârgăului intre vecinii: râul Bistrița, B. A., înscris în C.F. nr.914 - P.-Bârgăului nr. top. 1200, 1201, iar vocație succesorală la succesiunea defunctului B. A. dec. la 03.04.1987 au pârâta nr.2-B. E., soție supraviețuitoare în cotă de ¼ părți, reclamantul și pârâtele nr.3,4 G. S. și F. S., în calitate de fii, în cota de 3/4 părți. Se va reține că între moștenitorii def. B. A., decedat la 03.04.1987 s-a realizat un partaj voluntar, astfel încât dreptul de proprietate în cotă de 1/2 din imobilul teren înscris în C.F. nr.914 - P.-Bârgăului nr. top. 1200, 1201 a revenit reclamantului, aspect confirmat de intimate G. S. și F. S., precum și de intimata B. E. și prin întâmpinările depuse în calea de atac.
În ceea ce privește intabularea dreptului dobândit, tribunalul observă că reclamantul a solicitat intabularea conform raportului de expertiză, dar raportat la aspectul că petitul de uzucapiune nu a fost admis, iar față de Ițig Filkenstein nu s-a solicitat ieșirea din indiviziune pentru cota parte de ½ din imobilul teren înscris în C.F. nr.914 - P.-Bârgăului nr. top. 1200, 1201, nu se poate dispune intabularea în modalitatea solicitată de reclamant. Totuși, raportat la dispozițiile de mai sus cu privire la dobândirea de către reclamantul B. A. a dreptului de proprietate în cotă de 1/2 din imobilul teren înscris în C.F. nr.914 - P.-Bârgăului nr. top. 1200, 1201, tribunalul va dispune intabularea acestuia cu privire la dreptul dobândit.
Se vor menține dispozițiile din sentința atacată privind respingerea celorlalte cereri formulate de reclamantul B. A. cu privire la uzucapiune, edificare construcții, accesiune și intabularea aferentă acestor petite.
În ceea ce privește petitul de uzucapiune, motivele care au determinat menținerea soluției de respingere au fost evidențiate mai sus.
Cererea de constatare de edificare a construcțiilor, a accesiunii și petitul de intabulare aferent, se impun de asemenea a fi menținute, chiar dacă soluția instanței de fond urmează a fi schimbată conform celor arătate, prin recunoașterea dreptului de proprietate doar asupra cotei de 1/2 din imobilul teren înscris în C.F. nr.914 - P.-Bârgăului nr. top. 1200, 1201, fără o solicitare de ieșire din indiviziune față de Filkenstein I. și fără o identificare a suprafeței corespunzătoare cotei de ½ din teren, nu se poate stabili dacă construcțiile edificate de B. A. se află sau nu pe porțiunea de teren ce îi va reveni reclamantului, astfel că la acest moment soluția de respingere a acestor petite este justificată.
Se vor menține, de asemenea, dispozițiile din sentința atacată cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâta . dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 761 mp, identificat în CF 914 P.-Bârgăului, înscrierea în cartea funciară și cu privire la respingerea cererii de constatare a dobândirii prin accesiune a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 611 mp. Tribunalul observă că reclamantul – recurent B. A. nu a formulat critici cu privire la aceste aspecte prin cererea de recurs, astfel că dispozițiile instanței de fond în acest sens urmează a fi menținute.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul B. A., cu domiciliul în comuna P.-Bârgăului, ..143, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 9470/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, pe care o modifică în parte, în sensul că:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. A., cu domiciliul în comuna P.-Bârgăului, ..143, jud. Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâții T. I., cu domiciliul in comuna P.-Bârgăului, ., jud. Bistrița-Năsăud, B. E., cu domiciliul in comuna P.-Bârgăului, ..143, jud. Bistrița-Năsăud, G. S., cu domiciliul in comuna P.-Bârgăului, ., jud. Bistrița-Năsăud, F. S., cu domiciliul in comuna P.-Bârgăului, ., .-Năsăud, FILKENSTEIN IȚIG, citat prin publicitate, prin afișare la ușa instanței și prin ziar de largă răspândire, și . sediul în P. Bârgăului, jud. Bistrița-Năsăud, în sensul că:
- constată că masa succesorală rămasă după def. B. D. a lui D., decedat la 29.12.1942, se compune din dreptul de proprietate în cotă de 1/2 din imobilul teren înscris în C.F. nr.914 - P.-Bârgăului nr. top. 1200, 1201;
- se dispune rectificarea înscrierilor din C.F. nr.914-P.-Bârgăului, în sensul majorarea suprafeței nr. top 1201 de la suprafața scriptică de 1.059 mp la cea reală de 1.353 mp, în conformitate cu raportul de expertiză topo efectuat în cauză de expertul P. V.;
- constată că vocație succesorală la moștenirea defunctului B. D. a lui D., decedat la 29.12.1942 au def. B. A., decedat la 03.04.1987 și pârâta nr. 1-T. I., născ. B., în calitate de descendenți, fii ai defunctului;
- constată că urmare a unui partaj voluntar realizat între moștenitorii def. B. D. a lui D., decedat la 29.12.1942, masa succesorală a revenit în proprietate def. B. A.;
- constată că masa succesorală a defunctului B. A. decedat la 03.04.1987 se compune din dreptul de proprietate în cotă de 1/2 din imobilul teren neproductiv, situat în intravilanul localității P.-Bârgăului intre vecinii: râul Bistrița, B. A., înscris în C.F. nr.914 - P.-Bârgăului nr. top. 1200, 1201;
- constată că vocație succesorală la succesiunea defunctului B. A. dec. la 03.04.1987 au pârâta nr.2-B. E., soție supraviețuitoare în cotă de ¼ părți, reclamantul și pârâtele nr.3,4 G. S. și F. S., în calitate de fii, în cota de 3/4 părți;
- constată că între moștenitorii def. B. A., decedat la 03.04.1987 s-a realizat un partaj voluntar, astfel încât dreptul de proprietate în cotă de 1/2 din imobilul teren înscris în C.F. nr.914 - P.-Bârgăului nr. top. 1200, 1201 a revenit reclamantului și dispune intabularea dreptului dobândit;
Menține dispozițiile din sentința atacată de respingere a celorlalte cereri formulate de reclamantul B. A. cu privire la uzucapiune, edificare construcții, accesiune și intabularea aferentă acestor petite.
Menține dispozițiile din sentința atacată cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâta . dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 761 mp, identificat în CF 914 P.-Bârgăului, înscrierea în cartea funciară și cu privire la respingerea cererii de constatare a dobândirii prin accesiune a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 611 mp.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 09.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
B. I. S. S. I. N. C.
GREFIER
M. D.
Red/Dact:
BISz/MD
10.08.2015/ 2 ex
Jud. fond: Jîrghiuță A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 104/2015. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 92/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD → |
|---|
