Fond funciar. Decizia nr. 92/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 92/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 92/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 92/R/2015
Ședința publică din data de 2 iunie 2015
Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: N. C., judecător
JUDECĂTOR: S. I., vicepreședinte tribunal
JUDECĂTOR: B. I. S.
GREFIER: M. D.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind recursul civil declarat de reclamanta . SRL împotriva sentinței civile nr. 2611 din 3.12.2014 pronunțată de Judecătoria Năsăud, având ca obiect fond funciar nulitate titlu de proprietate.
Dezbaterea recursului a avut loc la termenul de judecată din data de 21 mai 2015, în prezența reprezentantului reclamantei-recurentă, avocat B. I., a pârâtei intimată B. E. și a reprezentantului pârâților intimați, avocat L. R., concluziile acestora fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când tribunalul, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, și ulterior din imposibilitatea constituirii legale a completului, a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești pentru data de 28 mai 2015, respectiv 2 iunie 2015.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată că:
Prin sentința civilă nr. 2611 din 3.12.2014 pronunțată de Judecătoria Năsăud, în baza art. 246 Cod procedură civilă s-a luat act de renunțarea la judecarea acțiunii civile formulate și precizate de reclamanta S.C. D. 2000 Company S.R.L. împotriva pârâților M. O., M. D., L. V., J. S., L. G. și L. I.; a fost respinsă ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat a Deciziei nr.266/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._, excepție invocată de pârâta D. R.; a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta S.C. D. 2000 Company S.R.L., împotriva pârâților B. E., B. D., B. M., Fogodoși M., M. V., D. R., T. D., C. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița Năsăud; s-a încuviințat în parte decontul solicitat de expertul B. G. O. și a fost obligată reclamanta să plătească în contul Biroului local de expertize de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, pentru expertul B. G. O., suma de 1.200 lei, cu titlu diferență onorariu expert; a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei D. R. suma de 2.150,04 lei, cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Hotărârea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița Năsăud nr. 726/05.10.2000 (f.5 dosar fond) s-a validat reconstituirea dreptului de proprietate și înscrierea în anexele prev. de Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 180/2000 a terenurilor agricole și cu vegetație forestieră, conform tabelelor nominale anexate care au făcut parte integrantă din hotărâre, printre care și anexa nr.38 . totală de 18.969 m.p. teren agricol cu 11 poziții. Potrivit Anexei nr.38 .-7 dosar fond) ce a cuprins Tabelul nominal cu persoanele prev. de art.39 din Legea nr.18/1991, republicată, ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietatea statului prin efectul Decretului nr.83/1949 și al oricăror acte normative de expropriere, sau după caz, moștenitorii acestora cărora li s-a reconstituit la cerere dreptul de proprietate în natură, în limita suprafeței de teren trecute în proprietatea statului, din patrimoniul societăților comerciale pe acțiuni cu profil agricol sau și al altor societăți comerciale care au avut în patrimoniu terenuri agricole ori, după caz, aflate în administrarea regiilor autonome și a societăților naționale cu profil agricol, care au avut sediul în localitate sau în localitățile în care s-a aflat terenul agricol trecut în proprietatea statului, potrivit art.16 alin.1 din Legea nr.1/2000, la poziția 3 a figurat numita B. R. cu suprafața de 841 m.p. din terenul cu nr. top 9104, 9105 și 9106, iar la poziția 7 a figurat numitul M. I. cu suprafața de 3943 m.p. din terenul cu nr. top_ și_.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.2028/20.12.2000 reclamanta a cumpărat de la S.C. Forest S. S.A. Năsăud, mijloacele fixe (sediu depozit, atelier reparații, baracă metalică, magazii, rezervoare combustibil, șoproane, casă poartă platformă betonată ș.a.) cumpărate prin licitația publică din 15.12.2000 cu prețul de_ lei vechi. Prin același contract s-a prevăzut că se va vinde și terenul pe care sunt construite și montate o parte din mijloacele fixe, în condițiile în care S.C. Forest S. S.A. Năsăud va obține titlul de proprietate asupra terenului sau va plăti despăgubiri proprietarilor tabulari.
Prin Decizia civilă nr. 375/R/19.12.2005 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, Secția civilă, în dosarul nr. 2765/C/2005 (f.39-45 dosar fond) s-au admis recursurile declarate de intimații M. V., B. R. ș.a. împotriva Sentinței civile nr.600/2005 a Judecătoriei Năsăud, pe care a modificat-o în parte, în sensul respingerii plângerii formulate de petenta S.C. Forest S. S.A. Năsăud prin lichidator S.C Consult Expert S.R.L. Bistrița, pentru anularea parțială a Hotărârii Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița Năsăud nr. 726/2000 cu privire la anexa nr.38 Rebrișoara pozițiile 3, 4, 5, 7, 8 și 11.
Cu toate acestea, S.C. Forest S. S.A. Năsăud a făcut demersurile necesare și a obținut, în baza Legii nr.15/1990 și a H.G. nr. 834/1991, de la Ministerul Economiei și Comerțului, Certificatul de atestare a dreptului de proprietate M03/_/1 martie 2006 (f.423 dosar fond) pentru suprafața de 9250 m.p. identificate în Anexa nr.2 și planurile topografice cuprinse în anexele nr.4 și 5 din documentația de stabilire și evaluare a terenurilor.
În baza acestui certificat și ca urmare a cumpărării dreptului de proprietate asupra terenului prin Anexa nr.1/10.03.2006 la contractul de vânzare-cumpărare nr.2028/20.12.2000, autentificată de judecătorul sindic nominalizat în dosarul nr.14/F/1999 al Tribunalului Bistrița-Năsăud (f.426 dosar fond), reclamanta și-a înscris dreptul de proprietate asupra imobilelor de natură rezervare carburanți, pavilion administrativ P+1, atelier mecanic, baracă metalică, vestiar, șopron transport, magazie, magazie și birou, hală circulare, cabina portar și teren în suprafață de 9250 mp de natură curte, depozit carburanți și curte depozit lemn în CF nr. 5557N Rebrișoara, nr. cadastral 82 și 83 (potrivit extrasului de CF aflat în copie la fila 20 dosar fond).
Prin sentința civilă nr. 550/03.07.2008 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – Secția Comercială și de C. Administrativ și fiscal (f.78-85 dosar fond) s-a anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate ./_/2006 emis de Ministerul Economiei și Comerțului cu motivarea că reclamanților le-a fost recunoscut dreptul de proprietate cu mult anterior emiterii certificatului de atestare și că pârâta S.C.”Forest S.” S.A. l-a avut numai în folosință, valoarea lui nefiind inclusă în capitalul social și dată fiind starea de insolvență în care s-a aflat S.C.”Forest S.” S.A., aceasta nu a mai desfășurat activitățile specifice obiectului său de activitate și nu a mai justificat solicitarea cu privire la eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Sentința civilă nr. 550/2008 a Curții de Apel Cluj – Secția Comercială și de C. Administrativ și fiscal a devenit irevocabilă ca urmare a respingerii recursului declarat de S.C.”Forest S.” S.A. împotriva acestei sentințe, prin Decizia nr. 266/21.01.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție- Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Ulterior, numita B. R. și moștenitorii def. M. I. s-au adresat din nou primarului comunei Rebrișoara prin cererea înregistrată sub nr. 1580/29.04.2009 să-i pună în posesie cu suprafața de teren din litigiu. Prin Sentința civilă nr. 934/2009 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, cu modificările aduse prin Încheierea de îndreptare a erorii materiale din 14.08.2009 (f.181-187 dosar fond) a fost obligată C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asuprea terenurilor Rebrișoara să pună în posesie mai multe persoane, printre care și numita B. R. și moștenitorii def. M. I., cu suprafețele de teren reconstituite acestora prin Hotărârea nr. 726/05.10.2000 a Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bistrița-Năsăud - anexa nr. 38 Rebrișoara, pozițiile nr.3,4,5,7,8 și 11. De asemenea, a fost obligată C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asuprea terenurilor Rebrișoara să înainteze la C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asuprea terenurilor Bistrița-Năsăud documentația necesară în vederea emiterii titlului de proprietate pe numele reclamanților, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii în cuantum de 20 lei pentru fiecare zi de întârziere în îndeplinirea acestor obligații.
Prin Procesul-verbal de punere în posesie nr.3650/09.11.2010 și a schiței de punere în posesie (f.156,157 și 159 dosar fond) a fost pusă în posesie numita B. R. cu suprafața de 841 m.p. teren intravilan înscris în ., iar prin T.P. nr. 574.434/16.11.2010 (f.154-155 dosar fond) s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea acesteia pentru suprafața de 841 m.p. Prin Procesul-verbal de punere în posesie nr.3653/09.11.2010 și a schiței de punere în posesie (f.168,169 și 171 dosar fond) a fost pusă în posesie pentru def. M. I. decedat la 24.06.2003, pârâta T. D. cu suprafața de 3943 m.p. teren intravilan înscris în Tarla 2786, parcela_-_, iar prin T.P. nr. 574.436/16.11.2010 (f.166-167 dosar fond) s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea acestui defunct pentru suprafața de 3943m.p.
Instanța de fond a apreciat că raportul litigios de drept funciar vizând terenurile atribuite numiților M. I. și B. R. prin reconstituire a fost irevocabil tranșat prin Decizia civilă nr. 375/R/19.12.2005 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, Secția civilă, în dosarul nr. 2765/C/2005, în defavoarea S.C. Forest S. S.A. Năsăud și implicit în defavoarea reclamantei, în calitatea sa cumpărător de la vânzătoarea S.C. Forest S. S.A. Năsăud.
De asemenea, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2028/20.12.2000, s-a stipulat că vânzătoarea S.C. Forest S. S.A. Năsăud va obține titlul de proprietate asupra terenului sau va plăti despăgubiri proprietarilor tabulari. A fost regretabil faptul că S.C. Forest S. S.A. Năsăud a ales varianta incorectă, dar mai ieftină, a obținerii titlului de proprietate asupra terenului, în loc să despăgubească proprietarii tabulari, în condițiile în care avea cunoștință de dispozițiile Deciziei civile nr. 375/R/19.12.2005 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, Secția civilă, în dosarul nr. 2765/C/2005.
În aceste condiții, reclamanta a cumpărat o dată terenul de la S.C. Forest S. S.A. Năsăud, iar o dată de la pârâții M. O., M. D., L. V., J. S., L. G. și L. I., oferind un anumit preț și moștenitorilor defuncților M. I. și B. R..
Împrejurarea că reclamanta a fost proprietara unor construcții sau alte mijloace fixe edificate sau încorporate în terenurile înscrise în T.P. nr. 574.434/16.11.2010 și în T.P. nr. 574.436/16.11.2010 nu a reprezentat un motiv de constatare a nulității absolute a titlului de proprietate prev. de art. III din Legea nr.169/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Motivul invocat de reclamantă, că identificarea imobilelor reconstituite în favoarea numiților M. I. și B. R. nu a respectat Anexa nr.38 a Hotărârii nr. 726/2000 (în care au fost precizate în mod expres nr. top ale imobilelor la care au fost îndreptățiți pârâții), nu a fost întemeiat, deoarece din raportul de expertiză tehnică judiciară topografică întocmit de expert B. G. O. (f.354-384 dosar fond) a rezultat că identificările efectuate de expertul Ș. C. cu ocazia întocmirii schițelor de punere în posesie, au fost corecte, doar că nu s-a ținut cont de dezmembrările operate în anul 2006, când s-a înscris dreptul de proprietate al reclamantei asupra acelorași terenuri.
Față de cele arătate, instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantă.
Deoarece a omis să se pronunțe cu privire la decontul în cuantum de 3.000 lei, solicitat de expertul B. G. O. pentru efectuarea expertizei tehnice judiciare topografice (f.353 dosar fond), instanța de fond a apreciat că un onorariu în cuantum de 2.400 lei a fost corespunzător volumului de activitate și complexității lucrării, motiv pentru care a încuviințat în parte decontul solicitat de expertul B. G. O. și a obligat reclamanta să plătească în contul Biroului local de expertize de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, pentru expertul B. G. O., suma de 1.200 lei, cu titlu diferență onorariu expert.
În baza art. 274 Cod procedură civilă instanța de fond a obligat reclamanta să plătească pârâtei D. R. suma de 2.150,04 lei, cu titlu cheltuieli de judecată ce constau din onorariu avocat – 2.000 lei (f.444 și 445 dosar fond) și din cheltuieli de transport - 150,04 lei (f.446 dosar fond).
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta . SRL a declarat recurs, solicitând în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Năsăud, iar în subsidiar, în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și rejudecând pe fond pricina, admiterea acțiunii promovată de reclamanta așa cum a fost ea precizată și pe cale de consecință, anularea parțială a Titlurilor de proprietate nr._ din data de 16.11.2010 eliberat de C. Județeană Bistrița-Năsăud în favoarea pârâtei B. R. și nr._ din data de 16.11.2010 eliberat în favoarea def. M. I., cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată la fond și în recurs, reprezentând onorarii de avocat și onorariu expert, susținându-se că hotărârea recurată este nelegală, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
O primă critică este aceea că la pronunțarea hotărârii instanța de fond a avut în vedere excepția autorității de lucru judecat, fără ca această excepție să fi fost pusă în discuția părților. În aceste condiții instanța de fond a privat părțile de dreptul la apărare. Deși în dispozitivul hotărârii sale instanța de fond a încercat să acrediteze ideea că ar fi fost soluționat pe fond pricina, din considerentele hotărârii sale a rezultat că în realitate instanța de fond a soluționat cauza pe baza excepției autorității de lucru judecat. În acest sens, în considerentele hotărârii sale instanța de fond a statuat că instanța a apreciat că raportul litigios de drept funciar vizând terenurile atribuite numiților M. I. si B. R. prin reconstituire a fost irevocabil tranșat prin Decizia civila nr.375/R/l9.12.2005 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, Secția civilă în dosarul nr. 2765/C/2005, în defavoarea S.C. Forest S. S.A. Năsăud și implicit în defavoarea reclamantei, în calitatea sa de cumpărător de la vânzătoarea S.C.Forest S. S.A. Năsăud. Din această statuare a rezultat în mod cert că la pronunțarea hotărârii instanța de fond a avut în vedere doar existența unei pretinse autorități de lucru judecat care și-a avut izvorul în hotărârea judecătorească susmenționată. Acesta a fost de altfel și motivul pentru care instanța de fond nici măcar nu a analizat apărările formulate de reclamanta prin concluziile depuse la dosar. În ipoteza în care instanța de fond a apreciat că în speță operat o pretinsă autoritate de lucru judecat trebuia să o pună în discuția părților pentru ca reclamanta să-și fi putut formula eventuale apărări neprocedând în acest fel instanța de fond a privat-o pe reclamantă de dreptul la apărare. Instanța de fond "a descoperit" această excepție cu ocazia motivării hotărârii. Altfel nu s-a explicat această omisiune. Excepția a fost invocată de pârâți prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei. Deoarece cauza a suferit o amânare, instanța "a omis" să o mai pună în discuția părților, iar în final cu ocazia motivării hotărârii probabil că a "observat" această excepție. Împrejurarea că excepția nu a fost pusă în discuția părților a fost demonstrată și de împrejurarea că instanța nu a dispus atașarea dosarului în care s-a pronunțat Decizia civilă nr. 375/2005 a Tribunalului Bistrița-Năsăud. Această omisiune a instanței fondului a fost de natură să conducă la soluția casării cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond pentru ca instanța să pună în discuția părților această excepție.
Pe fond, excepția autorității de lucru judecat sau în opinia instanței fondului hotărârea care a tranșat irevocabil raportul litigios de drept funciar nu a operat în speță. Deși nu a fost cazul, s-au învederat totuși câteva împrejurări de natură să fi condus la concluzia că această hotărâre judecătorească nu i-a fost opozabilă reclamantei ." SRL. Prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr. 2824/R/2004 al Judecătoriei Năsăud, . a atacat Hotărârea nr. 726/2000 a Comisiei Județene Bistrița-Năsăud prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea intimaților din cauză, aceștia fiind trecuți pe anexa 38. La data respectiva beneficiarii reconstituirii nu erau puși în posesie și nu era emis titlul de proprietate. Principalul motiv pentru care acțiunea reclamantei a fost respinsă a fost acela că la data promovări acțiunii reclamanta nu deținea certificatul de atestare a dreptului de proprietate și astfel nu putea justifica un interes legitim pentru a solicita anularea reconstituirii dreptului de proprietate dispus în favoarea pârâților. Un alt argument pentru care acțiunea a fost respinsă a fost acela că reconstituirea dreptului de proprietate nu s-a dispus în natură. Reclamanta din cauză nu a fost parte în acel litigiu. Pe cale de consecință această hotărâre judecătorească nu i-a putut fi opozabilă. Mai mult, prin acțiune s-a solicitat anularea titlului de proprietate în ceea ce a privit reconstituirea în natură pe amplasamentul deținut de . SRL. Cu alte cuvinte cu privire la sola asupra căreia s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate și nu s-a contestat dreptul pârâților la reconstituire. În aceste condiții în speța nu a putut opera autoritatea de lucru judecat deoarece între cele două dosare nu a existat identitate de părți, obiect și cauză. Pe de altă parte a fost de observat că și temeiurile de drept și motivele invocate prin acțiunea ce a format obiectul cauzei au fost altele decât cele avute în vedere de instanța de control judiciar în dosarul nr. 2765/C/2005 al Tribunalului Bistrița-Năsăud.
Această excepție nu a putut fi discutată direct în recurs, atâta vreme cât ea a fost reținută de instanța fondului, dar nu a fost pusă în discuția părților.
Din probațiunea administrată în cauza a rezultat în mod cert că titlurile de proprietate a căror anulare s-a solicitat au fost lovite de nulitate absolută în ceea ce au privit terenurile deținute de reclamantă.
În primul rând a fost de observat că prin Hotărârea nr. 726/2000 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pe anexa 38 din HG nr.180/2000. Potrivit anexei 38 din Regulamentul de aplicare a legii fondului funciar adoptat prin Hotărârea nr. 180/200, tabelul nominal a cuprins persoanele prevăzute la art. 39 din Legea nr. 18/1991 a fondului funciar, republicată, ale căror terenuri agricole au fost trecute în proprietatea statului prin efectul Decretului nr. 83/1949 și al oricăror alte acte normative de expropriere, sau, după caz, moștenitorii acestora, cărora li s-a reconstituit, la cerere, dreptul de proprietate în natură, în limita suprafeței de teren trecute în proprietatea statului, dar nu mai mult de 50 ha de proprietar deposedat, din suprafețele de teren aflate în patrimoniul societăților comerciale pe acțiuni cu profil agricol sau al altor societăți comerciale care au avut în patrimoniu terenuri agricole ori după caz, aflate în administrarea regiilor autonome și a societăților naționale cu profil agricol, care și-au avut sediul în localitatea sau în localitățile în care s-a aflat terenul agricol trecut în proprietatea statului, potrivit art.16 alin. l din Legea nr. 1/2000. Potrivit acestei anexe, reconstituirea în natură s-a făcut din terenurile societăților comerciale cu profil agricol ori aflate în administrarea regiilor autonome sau a societăților naționale cu profil agricol. Din interpretarea textului a rezultat că reconstituirea în natură și implicit punerea în posesie s-a făcut numai din terenurile deținute de societățile cu profil agricol. Nu s-a contestat îndreptățirea intimaților la reconstituirea dreptului de proprietate. Punerea în posesie însă nu se putea face asupra terenurilor deținute de . SRL deoarece aceasta nu a fost societate cu profil agricol. În speță . SRL a avut ca obiect de activitate principală exploatarea și prelucrarea materialului lemnos. Reclamanta nu a avut în patrimoniu terenuri agricole și nici nu a avut profil agricol. În această ipoteză a fost evident că, punerea în posesie a pârâților cu terenurile aflate în patrimoniul reclamantei pe care au fost edificate construcții și care nu au avut profil agricol, a fost profund nelegală. În aceste condiții, a fost indiscutabil că, reconstituirea dreptului de proprietate pe terenurile deținute de reclamantă, care nu a fost o societate cu profil agricol a fost profund nelegală.
Terenul din litigiu deținut de . Srl nu a intrat sub incidența Legii nr.18/1991 a fondului funciar. Terenurile situate pe raza localității Rebrișoara nu au fost cooperativizate și nu au fost preluate de societăți comerciale sau regii autonome cu profil agricol. În aceste condiții a fost evident că, terenul din litigiu nu a intrat sub incidența legii fondului funciar. Și în această ipoteză titlurile de proprietate atacate au fost lovite de nulitate absolută în ceea ce a privit terenul deținut de . SRL.
Chiar și în ipoteza în care s-ar fi apreciat că terenurile din litigiu ar fi intrat sub incidența legii fondului funciar, reclamanta a fost îndreptățită să solicite anularea punerii în posesie. În primul rând a fost de precizat că instanța a fost competentă general și material să cenzureze legalitatea punerii în posesie dispusă de Comisiile locale asupra terenurilor cu privire la care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate. În condițiile în care reconstituirea dreptului de proprietate în baza legii fondului funciar asupra terenurilor care au aparținut pârâților sau antecesorilor acestora a fost legală, amplasamentul stabilit de comisia locala fiind profund nelegal.
Reclamanta a fost proprietară asupra unei porțiuni din terenul din litigiu, iar pe terenurile pretinse de pârâți și cuprinse în titlurile de proprietate au fost edificate construcțiile proprietatea reclamantei. Aceste construcții au constituit sediul societății, respectiv clădirea de birouri, spații de producție, clădirile depozitelor, depozit carburanți, etc., toate dobândite prin cumpărare la licitația publică organizată de lichidator în cadrul procedurii de lichidare a . Năsăud. Terenul din litigiu a constituit inițial incinta . și apoi .. În anul 1999, aceasta a intrat în procedura insolvenței și apoi s-a dispus lichidarea acestei societăți. Cu ocazia lichidării societății, judecătorul sindic a scos la vânzare prin licitație publică bunurile aparținând .. Printre bunurile scoase la licitație au fost și clădirile și terenurile acestei societăți, situate în localitatea Rebrișoara. În urma licitației organizate în data de 15 decembrie 2000, . SRL a adjudecat clădirile și utilajele societății falite, situate în localitatea Rebrișoara. Potrivit procesului verbal de licitație, s-a stabilit că terenul va trece în administrarea . SRL până la obținerea titlului de proprietate. Prin același proces verbal s-a stabilit și prețul terenului aferent la suma de 9378$. Totodată s-a stabilit că în ipoteza în care . a obținut titlurile de proprietate, va face vânzarea directă către . SRL, iar aceasta a achitat în lei echivalentul a 9378$. În urma demersurilor efectuate de lichidator, Ministerul Economiei și Comerțului a emis Certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr._ din data de 1.03.2006 prin care s-a stabilit dreptul de proprietate exclusivă a . asupra suprafeței de 9.250 mp. În data de 10.03.2006 s-a încheiat anexa 1 la contractul de vânzare cumpărare nr. 2028/20/12.2000 prin care . SRL a cumpărat terenul din litigiu și a achitat intregul preț stabilit. În baza acestui contract și a documentației întocmite, . SRL și-a întabulat dreptul de proprietate în cartea funciară. În data de 25 aprilie 2006 pârâți au solicitat Curții de Apel Cluj anularea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate, soluția fiind pronunțată în data de 3 iulie 2008. Raportat la această stare de fapt, a fost evident că reclamanta . SRL a fost de bună credință la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare. Așa cum s-a precizat, vânzarea patrimoniului societății falite s-a făcut în cadrul procedurii falimentului de către judecătorul sindic. Potrivit art.118 din Legea nr.85/2006 în forma în vigoare la data încheierii contractului, imobilele vor putea fi vândute direct, în urma propunerii lichidatorului, aprobată de adunarea generală a creditorilor. Potrivit alin. 2, propunerea lichidatorului va trebui să identifice imobilul, prin situația de pe teren și prin datele din registrele de publicitate imobiliară, să arate sarcinile de care este grevat și să indice pasul de supraofertare și data până la care, în caz de aprobare a vânzării, sunt acceptate supraoferte. Potrivit art.120 alin. (l) din aceeași lege, lichidatorul va încheia contracte de vânzare cumpărare; sumele realizate din vânzări vor fi depuse în contul prevăzut la art. 4 alin. (2) și recipisele vor fi predate judecătorului-sindic, iar potrivit alin.(2) dacă vânzarea activelor se va face prin licitație publică, procesul-verbal de adjudecare semnat de lichidatorul judiciar constituie titlu de proprietate. Când legea impune pentru transferul dreptului de proprietate forma autentică, contractele vor fi perfectate de notarul public pe baza procesului-verbal de licitație. Reclamanta . SRL a cumpărat construcțiile și terenul la licitația publică organizată de lichidator și judecătorul sindic. La data încheierii contractului de vânzare cumpărare terenul era proprietatea societății falite .. În aceste condiții a fost indiscutabil că reclamanta a fost cumpărător de bună credință. Împrejurarea că ulterior s-a anulat acel certificat nu a avut nicio relevanță în cauză.
Pârâții nu au fost puși în posesie efectiv asupra terenului din litigiu. Manifestând o evidentă rea credință, fostul primar al comunei Rebrișoara a întocmit documentația în vederea eliberării titlurilor de proprietate fără să facă punerea în posesie a terenurilor. Documentația a fost întocmită în perioada campaniei electorale. Această documentație a avut la bază și o expertiza întocmită cu rea credința de expertul Ș. C.. Din schița întocmită a rezultat că expertul cu rea credința nu a localizat construcțiile pe terenul din litigiu, făcând doar o mențiune vagă privind stația de betoane, etc. În ipoteza în care acest expert ar fi localizat construcțiile pe schița întocmită a fost evident că titlurile de proprietate nu se eliberau pe această parcelă de teren.
Construcțiile existente pe teren au fost edificate pe baza autorizațiilor de construcție și ele existau pe teren cu mult anterior eliberării titlurilor de proprietate. În aceste condiții nu s-a putut pune problema că aceste construcții ar fi fost edificate cu rea credință. Cu ocazia deplasării la fața locului a instanței s-a constatat existența construcțiilor și a celorlalte obiective necesare desfășurării activității reclamantei. În acest sens s-a depus la dosarul cauzei și planșe foto din care a rezultat existența acestor construcții, a stației de betoane, a depozitelor de combustibil, etc.
Raportat la starea de fapt expusă, titlurile de proprietate prin care pârâților li s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza legii fondului funciar au fost lovite de nulitate absolută prin prisma dispozițiilor art. III din Legea nr.169/1997.
Statuările instanței fondului în sensul că „este regretabil că . a ales varianta incorectă, dar mai ieftina, a obținerii titlului de proprietate asupra terenului, în loc să despăgubească proprietarii tabulari, în condițiile în care avea cunoștință de dispozițiile Deciziei civile nr. 375/R/19.12.2005 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, Secția civilă dosarul nr. 2765/C/2005", a fost parțial corectă. Așa cum s-a precizat, vânzarea patrimoniului . inclusiv a terenurilor s-a făcut de către lichidator în procedura falimentului, cu acordul judecătorului sindic. În aceste condiții nu i s-a putut imputa recurentei că ar fi „ales o varianta incorectă" atâta vreme cât la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, societatea falită era proprietara tabulară a terenului din litigiu, iar cumpărătoarea nu a avut cunoștință de anularea certificatului de proprietate sau de existența Hotărârii Comisiei Județene Bistrița-Năsăud. Recurenta a achitat prețul de piață pentru terenurile din litigiu, preț încasat de lichidator și distribuit de judecătorul sindic în cadrul procedurii lichidării .. Instanța de fond a omis faptul că la data încheierii contractului de vânzare cumpărare pentru terenul din litigiu vânzătorul a fost lichidatorul. În condițiile în care titularii titlurilor de proprietate ar fi solicitat revendicarea terenurilor din litigiu, ar fi însemnat ca recurenta să le fi predat acestora clădirile societății comerciale, depozitul de combustibil etc. Nu a fost cazul să fi insistat asupra prejudiciilor care i s-ar fi produs recurentei. La data preluării terenurilor în vederea construirii clădirilor ., antecesorii intimaților au fost despăgubiți pentru terenurile preluate și au primit în schimb alte terenuri.
S-a arătat că instanța de fond nu a analizat nici unul din motivele de nelegalitate ale titlurilor de proprietate atacate, invocate prin concluziile depuse la dosar. Așa cum s-a precizat, instanța de fond s-a rezumat să "constate" că litigiul de drept litigios s-ar fi tranșat definitiv prin hotărârea judecătorească susmenționată.
Intimatele D. R. și B. E., au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată
În motivare s-a arătat că, în mod temeinic și legal instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată, întrucât în cauză nu erau îndeplinite condițiile pentru anularea titlurilor intimatelor de proprietate.
În mod corect, instanța de fond a apreciat că raportul de drept litigios vizând terenurile atribuite numiților M. I. și B. R., a fost irevocabil tranșat prin Decizia civilă nr.375/R/19.12.2005,pronunțata de Tribunalul Bistrița-Năsăud, în dosar nr. 2765/C/2005 în defavoarea ..A Năsăud, și implicit în defavoarea intimatei în calitate de cumpărătoare de la vânzătoarea ..A Năsăud. De asemenea, în mod corect instanța de fond a reținut faptul că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2028/2000, s-a stipulat că vânzătoarea ..A Năsăud, va obține dreptul de proprietate asupra terenului sau va plăti despăgubiri proprietarilor tabulari. Având în vedere aspectele arătate mai sus, s-a învederat faptul că titlurile intimatelor de proprietate au fost în mod corect și legal obținute, astfel încât nu s-a impus anularea acestora.
Instanța de fond a statuat și faptul că ..A Năsăud, a ales varianta greșită, ilegală, dar mai ieftină a obținerii titlurilor de proprietate asupra terenurilor, în loc să despăgubească proprietarii tabulari, deși avea cunoștința de dispozițiile Deciziei civile nr. 375/R/2005 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud. Faptul că reclamanta a fost proprietara unor construcții pe terenurile intimatelor nu a reprezentat un motiv de constatare a nulității absolute a acestor titluri în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 169/1997.
Prin motivele de recurs, intimata a solicitat în principal casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Motivul invocat în vederea casării sentinței a fost acela că, instanța de fond nu s-ar fi pronunțat cu privire la excepția autorității de lucru judecat. Acest motiv de casare nu este întemeiat, deoarece instanța de fond s-a pronunțat asupra tuturor cererilor și excepțiilor formulate de părți și nu s-a impus casarea sentinței pentru acest argument.
În mod temeinic și legal instanța de fond a respins această acțiune și a evocat sentințele judecătorești definitive și irevocabile, prin urmare nu i s-a putut reproșa nimic instanței care a judecat fondul cauzei. În concluzie, instanța de fond nu a omis să se pronunțe asupra vreunei cereri sau excepții, astfel în cauză nu au fost incidente dispozițiile art. 312 alin.5 Vechiul Cod Procedură Civilă care a fost aplicabil în cauză.
Instanța de fond a motivat temeinic și legal sentința atacată, astfel încât nu s-a impus ca aceasta să fie casată.
În subsidiar, recurenta a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii lor de chemare în judecată. Nu au fost îndeplinite condițiile pentru admiterea cererii de chemare în judecată, deoarece așa cum s-a arătat, intimații au dobândit, prin reconstituirea dreptului de proprietate titlurile de proprietate, care s-au solicitat a fi anulate cu respectarea dispozițiilor legale în materia reconstituirii dreptului de proprietate. Instanța de fond a apreciat în mod corect faptul că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de Legea nr. 169/1997, pentru anularea titlurilor intimaților de proprietate.
Adversarii în recurs au formulat și concluzii scrise.
Recursul nu este fondat.
Reproșurile adresate primei instanțe de reclamantă nu sunt întemeiate.
Soluția defavorabilă primită nu a privat-o pe reclamanta recurentă de dreptul la apărare din perspectiva invocatei rezolvări a pricinii funcție de excepția autorității de lucru judecat reținută de instanță doar cu ocazia motivării sentinței, fără a o fi pus în prealabil în discuția părților. Lezarea reclamată nu subzistă, considerentele hotărârii judecătorești nefăcând nicio referire la excepția autorității de lucru judecat a Deciziei civile nr. 375/R/2005 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosar nr. 2765/C/2005, ci doar trimitere le statuările acelei decizii referitoare la raportul litigios de drept funciar vizând terenurile atribuite prin reconstituire, acolo disputat de titularii reconstituirii cu societatea vânzătoare de la care reclamanta recurentă le-a achiziționat. S-a tranșat însă, cu asigurarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare, excepția autorității de lucru judecat a deciziei civile nr. 266/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în dosar nr._, rezolvarea defavorabilă nefiind contestată. Distincția dintre excepția autorității de lucru judecat și efectul pozitiv al lucrului judecat a fost corect sesizată de prima instanță care, în circumstanțele apărărilor constante ale beneficiarilor reconstituirii argumentate de cuprinsul deciziei respective, a conchis că analiza jurisdicțională specifică procesului de față trebuie să țină seama de ea. În nici un caz nu se pune problema afectării în vreun fel a dreptului la apărare al reclamantei căreia încă de la începutul procesului i-a fost opusă decizia civilă menționată, depusă la dosarul judecătoriei f.39-42, controversele purtând constant asupra efectelor acesteia în cauza pendinte.
Contrar susținerilor reclamantei-recurente și în acord cu prima instanță, tribunalul concluzionează că litigiul pendinte trebuie circumstanțiat și efectelor juridice al deciziei civile evocată, care, în disputa dintre beneficiarii reconstituirii dreptului de proprietate validat de Hotărârea nr. 726/2000 a Comisiei Județene Bistrița-Năsăud pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și S.C. FOREST S. S.A. NĂSĂUD, deținătorul terenurilor reconstituite și proprietarul construcțiilor edificate pe o parte a lor, irevocabil a statuat asupra legalității retrocedării individualizată în anexa 38 Rebrișoara pozițiile 3 și 7, reținând printre altele: „Întrucât nu s-a dovedit existența terenurilor reconstituite … în patrimoniul petentei și nici nu s-a probat titlul în baza căreia aceasta deține întreaga suprafață peste limita expropriată, dispozițiile art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 nu sunt aplicabile. Că petenta nu are în patrimoniu aceste terenuri rezultă și din faptul că în dosarul nr. 2971/2003 al Tribunalului Bistrița-Năsăud a solicitat în contradictoriu cu beneficiarii reconstituirii a se constata dreptul său de proprietate, acțiune care însă a fost lăsată în nelucrare intervenind perimarea.” ; „Chiar dacă s-ar reține categoria de teren agricol a suprafețelor din litigiu, noțiune în care se includ potrivit Legii nr. 268/2001 și terenurile neproductive care pot fi amenajate și folosite pentru producția agricolă, ne aflăm în prezența unor terenuri din domeniul privat al statului pe care există construite obiective, situație în care devin aplicabile prevederile Hotărârii Guvernului nr. 834/1991, așa cum rezultă din articolul unic al Hotărârii Guvernului nr. 1541/2004. Situația juridică a terenurilor agricole a constituit obiectul Hotărârii Guvernului nr. 746/1991 privind stabilirea valorii de patrimoniu a terenurilor agricole în vederea aplicării art. 36 și 38 din Legea nr. 18/1991, act normativ care a dispus evaluarea terenurilor agricole și includerea valorii lor în capitalul social, ceea ce înseamnă că abia după aceste operațiuni s-a dobândit dreptul de proprietate. Atâta timp cât petenta intimată nu a dovedit că a avut în patrimoniu terenurile obiect al prezentului dosar (nu a probat că antecesoarea sa a avut în patrimoniu aceste suprafețe la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 15/1990 și că i le-a transmis la momentul divizării), nu a dovedit titlul în baza căruia folosește întreaga suprafață, nu are nici o relevanță categoria terenurilor în litigiu (agricolă sau intravilan). Nedovedindu-și dreptul său de proprietate petenta intimată nu poate solicita anularea unei hotărâri de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea altora și nici nu poate invoca în apărarea sa lipsa îndreptățirii beneficiarilor atât timp cât nu își justifică propria îndreptățire.”
În cauza pendinte s-a conchis corect că trebuie rezolvat identic concursul dintre aceiași beneficiari ai reconstituirii dreptului de proprietate, care între timp au obținut titluri de proprietate în baza hotărârii comisiei județene de fond funciar înainte menționată nr. 726/2000, și reclamanta-recurentă (societate comercială ce a cumpărat aceleași terenuri de la deținătorul lor, în anul 2006, după finalizarea procedurii judecătorești evocate în cadrul căreia vânzătorul nu a avut câștig de cauză), argumentele societății-achizitoare coincizând cu cele ale societății-vânzătoare din procesul anterior: terenul în discuție nu intră sub incidența legii fondului funciar, fiind afectat de construcții-investiții aprobate în conformitate cu legile în vigoare la data respectivă. Odată tranșat irevocabil prin hotărâre judecătorească regimul juridic al imobilului, în cadrul procesual menționat, el nu mai poate fi rediscutat, cu atât mai puțin cu cât autorul reclamantei recurente a fost parte în procedura judiciară respectivă și achiziția a fost făcută după rămânerea irevocabilă a deciziei instanței de recurs (la data de 13.03.2006 f-426 dos fond), din care perspectivă nu are nicio relevanță împrejurarea că actul de înstrăinare a fost parafat de lichidatorul judiciar și judecătorul sindic. Chiar dacă la momentul respectiv, 13.03.2006, societatea-vânzătoare obținuse certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis la 1.03.2006 (f.423 dos fond) într-o procedură administrativă unilaterală în cadrul căreia a omis a învedera că terenul în discuție fusese retrocedat în temeiul legii fondului funciar și că regimul juridic respectiv fusese confirmat irevocabil de instanța judecătorească chiar în contradictoriu cu societatea respectivă, nu se poate ignora faptul că acel certificat a fost desființat, tocmai pentru neregulile enunțate, prin hotărâre judecătorească irevocabilă (decizia nr. 266/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în dosar nr._ ). Mai mult decât atât, încă din anul 2000,de când a achiziționat edificatele de pe teren, reclamanta-recurentă avea cunoștință despre împrejurarea că vânzătoarea mijloacelor fixe nu este proprietara terenului pe care ele sunt amplasate, în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare întocmit (f. 427-428) menționându-se expres la capitolul III ”Clauze speciale” că „vânzătorul se obligă să vândă cumpărătorului și terenul din Rebrișoara pe care sunt construite și montate o parte din mijloacele fixe, în condițiile în care S.C. FOREST S. va obține titlul de proprietate asupra terenului. Terenul din Rebrișoara este înscris în documentația de evaluare întocmită de expertul judiciar P. V., documentație anexă la prezentul contract. Vânzătorul se obligă a face tot posibilul în obținerea actelor de proprietate asupra terenului, fie prin obținerea titlului de proprietate, fie prin plata unor despăgubiri proprietarilor tabulari” În partea finală a documentației tehnice parte integrantă a contractului enunțat expertul tehnic precizează că „Prin Hotărârea nr. 726/2000 a Comisiei Județene de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, pe anexa 38 . poziții cu suprafața… care au fost validate în favoarea cetățenilor a căror terenuri au fost descrise anterior împreună cu construcțiile ce sunt edificate pe ele”.
Prin urmare nu poate fi primită nici argumentul că amplasamentul terenului retrocedat foștilor proprietari nu îl poate viza pe cel în discuție, regimul juridic căruia îi este circumscris imobilul, tocmai cu referire la amplasamentul respectiv, fiind deja verificat și stabilit ca reglementat de legea fondului funciar, ce exclude incidența prevederilor Legii nr. 15/1990 și HGR nr. 834/1991. În contextul judecăților purtate și al statuărilor instanțelor judecătorești irevocabil defavorabile autoarei-reclamantei recurente, aceasta nu poate reitera ulterior cu succes aspecte de fapt și drept clarificate, care să poată fi rediscutate sub pretextul invocării de către subdobânditor, elementele noi nefiind decisive: titlurile de proprietate a căror desființare se urmărește în cauza pendinte vizează terenurile retrocedate pe amplasamentul judecătorește stabilit a fi conform cu prevederile legii de restituire în concursul cu reglementările legale în materia constituirii dreptului de proprietate, conform legii nr. 15/1990, asupra terenurilor pe care sunt amplasate edificii aparținând unor societăți comerciale, caracterul (ne)agricol al societății rămânând fără semnificație; buna/reaua credință a achizitorului construcțiilor nu are vreo relevanță în acest proces în contextul în care titlul deținut asupra terenului îl reprezintă un contract de vânzare-cumpărare întocmit cu o societate ce a obținut, necontradictoriu, certificatul de atestare a dreptului de proprietate după ce judecătorește pierduse procesul în cadrul căruia susținea că acela ar fi regimul juridic aplicabil terenului, certificat desființat tot pe cale judecătorească pentru neconformitatea obținerii lui; realitatea punerii în posesie a beneficiarilor reconstituirii neavând vreo relevanță. Toate aceste aspecte nu se constituie în motive de desființare a celor două titluri de proprietate, emise în deplin acord cu hotărârea de validare a retrocedării, a cărei regularitate a fost anterior irevocabil stabilită.
De altfel, așa cum corect a sesizat prima instanță, disputa deținătorului terenurilor achiziționate cu beneficiarii reconstituirii lor s-a restrâns pe parcursul judecării cauzei, ca urmare a tranzacțiilor încheiate cu o parte a lor. Comportamentul său procesual este în realitate inconsecvent: pe anumite porțiuni recunoaște titlul de proprietate al adversarilor, pe diferența de teren îl neagă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod proc. civ. recursul promovat va fi respins ca nefondat, fără a se acorda cheltuieli de judecată, nemaipretinse de intimate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 312 Cod procedură civilă:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. D. 2000 COMPANY S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2611/2014 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 02.06.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
N. C. S. I. B. I. S. M. D.
Red/Dact N.C 26. 06.2015
Jud fond GCM
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 100/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
