Rectificare carte funciară. Decizia nr. 78/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 78/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 08-06-2015 în dosarul nr. 78/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.78/A/2015
Ședința publică din data de 08 iunie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: M. L. B., judecător
JUDECĂTOR: C. N.
GREFIER: L. D.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de reclamanta N. V. împotriva sentinței civile nr.9521/2014, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._, având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanta-apelantă N. V., avocat Kocsis T. Jeno, lipsă fiind reclamanta-apelantă și pârâții-intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul reclamantei-apelante, avocat Kocsis T. Jeno, depune la dosar acte medicale pentru a justifica lipsa de la termenul anterior.
Arată că susține apelul așa cum a fost formulat și procedează la semnarea acestuia. În probațiune solicită a se încuviința completarea raportului de expertiză și adresă la OCPI pentru a comunica schița care a stat la baza contractului din anul 1985.
Tribunalul, în urma deliberării, având în vedere probatoriul administrat în fața primei instanțe, apreciază că nu este util și nu se impune administrarea probelor solicitate prin cererea de apel, motiv pentru care respinge cererea formulată de reprezentantul apelantei.
Reprezentantul reclamantei-apelante, avocat Kocsis T. Jeno, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Neexistând alte cereri de formulat în cauză, tribunalul apreciază cauza în stare de judecată, închide faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul reclamantei-apelante, avocat Kocsis T. Jeno, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat pentru motivele arătate în scris și pe care le susține în instanță, fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr.9521/2014, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._ a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta N. V., în contradictoriu pârâții C. V. și Grupul Școlar Forestier Bistrița, având ca obiect rectificare carte funciară.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță în baza probatoriului administrat, a reținut următoarele.
Prin acțiunea civilă înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanta N. V. a chemat în judecată pe pârâții C. V. și G. Școlar Forestier Bistrița, solicitând instanței să dispună rectificarea înscrierilor din CF_ Bistrița în sensul majorării suprafeței de la 224 mp la cea reală și rectificarea înscrierilor din CF_ Bistrița, în suprafață de 776 mp la cea reală, astfel ca suprafața totală adunată să fie cea reală de 1680 mp și înscrierea dreptului de proprietate în CF pe reclamantă, cu menținerea celorlalte înscrieri, conform raportului de expertiză ce se va efectua; cu cheltuieli de judecată în caz de opoziție.
În motivare arată că reclamanta, în urma unei verificări a suprafeței existentei și a schițelor de primă intabulare, cu ocazia edificării unor imobile, a constatat că suprafața totală îngrădită și folosită de mai bine de 35 ani este mai mare cu aproximativ 600 mp.
În drept, a invocat prev. 553, 555, 907 și urm. Cod civil, art. 111, 112, 242 alin. 2, art. 274 C:pr.civ..
În probațiune s-au anexat înscrisuri: CF_ (f. 4-5), CF_ (f. 6-7) ; a solicitat proba cu martori și expertiza tehnică topografică.
Legal citat, pârâtul C. V. s-a prezentat în ședința publică din data de 28.05.2013 și a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii.
Deși a fost legal citat, pârâtul G. Școlar Forestier Bistrița nu a depus întâmpinare și nici nu și-a delegat reprezentant în instanță pentru exprimarea poziției procesuale.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța de fond a reținut următoarele:
Rectificarea cărții funciare este prevăzută de art. 907 cod civil și are ca premisă faptul că înscrierea în cartea funciară să nu corespundă cu situația juridică reală.
Același articol prevede la alin.2 că rectificarea presupune o înscriere inexactă efectuată în cartea funciară și care trebuie radiată, îndreptată sau corectată.
Reclamanta din prezenta cauză supune analizei instanței două înscrieri pretins inexacte efectuate în CF_ Bistrița și respectiv CF_ Bistrița, inexactitatea înscrierii constând în suprafața înscrisă, în sensul că s-a înscris în cartea funciară o suprafață mai mică.
Încă de la început, trebuie precizat că neconcordanța înscrierilor din cartea funciară trebuie să fie față de situația juridică reală și nu față de situații de fapt( cum ar fi suprafața folosită în fapt de reclamant), în acest sens fiind dispozițiile art. 907 cod civil.
Situația juridică reală este definită de art. 907 alin.3 civil, ca fiind acea situație care rezultă dintr-o recunoaștere făcută de titularul înscrierii a cărei rectificare se solicită, prin declarație dată în formă autentică notarială, ori dintr-o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată împotriva acestuia, prin care s-a admis acțiunea de fond( care poate fi o acțiune în anulare, rezoluțiune, reducțiune sau orice altă acțiune întemeiată pe o cauză de ineficacitate a actului juridic).
În cauza de față, titularul înscrierii în cărțile funciare este chiar reclamanta, susținerile sale vizând faptul că la data la care s-a înscris dreptul său, suprafața terenului a fost greșit măsurată, motivând faptul că hotarele terenului lui nu s-au modificat de-a lungul timpului și nici nu a avut probleme cu vecinii în sensul contestării limitei de proprietate.
Posedarea unei suprafețe de teren fără modificarea limitelor sale, de la momentul înscrierii suprafeței sale în cartea funciară și până în prezent, nu este prin ea însăși o dovadă suficientă a unei înscrieri inexacte în cartea funciară, existând posibilitatea ca la momentul înscrierii în cartea funciară cât și la momentul solicitării rectificării, reclamantul să posede suprafața de teren proprietate a altei persoane.
Ceea ce este esențial să dovedească reclamantul într-o cerere de rectificare este inexactitatea înscrierii în cartea funciară raportat la situația juridică reală existentă la momentul înscrierii însă care rezultă dintr-o hotărâre judecătorească pronunțată ulterior.
Imobilele înscrise în cele două cărți funciare pe numele reclamantei( f. 4,7) provin din dobândirea dreptului de proprietate de către reclamantă prin contractul de întreținere cu clauza de uzufruct nr. 1738/1996 încheiat cu Carcu D. și Carcu Rodovica( fila 31) și respectiv prin efectul hotărârii Consiliului Local nr. 36/noiembrie 1996 prin care s-a hotărât ieșirea din indiviziune a statului român față de reclamantă( fila 36).
Instanța reține că proprietarii anteriori ai imobilelor, respectiv Carcu D. Și Carcu Rodovica și Statul român( în coproprietate cu reclamanta) au avut înscrise în cartea funciară imobilele, respectiv în CF 5220 Bistrița, topo 6620/1/2/2, teren cu suprafața de 776 mp și în CF 4894 Bistrița, topo 6620/1/2/4 cu suprafața de 2560 mp, din care în urma dezmembrării ocazionate de partaj, reclamantei i-au revenit 224 mp. Suprafețele înscrise în cartea funciară anterior dobândirii dreptului de proprietate de reclamantă coincid cu suprafețe înscrise actual în cărțile funciare CF_ Bistrița și respectiv CF_ Bistrița, pe numele reclamantei.
Cei doi martori audiați în cauză confirmă posesia reclamantei pe aceleași suprafețe de teren încă din 1984, însă nu au relevanță în cauză cât timp nu dovedesc în vreun fel inexactitatea în sensul neconcordanței cu suprafața juridică reală, ci dovedesc o neconcordanță a înscrierilor cu situația de fapt a posesiei reclamantei.
Expertiza judiciară topografică confirmă susținerile martorilor în sensul că reclamanta posedă în fapt o suprafață de teren mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară( respectiv 1684 mp).
Concludent în cauză este punctul 8 din raportul de expertiză judiciară topografică, unde se arată că reclamanta folosește din proprietatea tabulară a statului român o suprafață de 683 mp, care a constituit obiectul decretului de expropriere nr. 488/1970.
Pe baza acestei dovezi, instanța de fond a reținut că posedarea de către reclamantă a unei suprafețe de teren cu 680 mp mai mult decât suprafața înscrisă în cartea funciară pe numele ei, provine nu dintr-o inexactitate a înscrierilor din cartea funciară, ci din faptul că reclamanta posedă în fapt 680 mp care aparțin unei alt subiect de drept (statul român). În consecință, cât timp înscrierile din cartea funciară coincid cu situația juridică reală, nefiind dovedită vreo inexactitate a înscrierilor din cartea funciară, raportat la prevederile art. 907 cod civil, prima instanță a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate și rejudecând cauza, admiterea cererii de rectificare formulate din CF_ Bistrița în sensul majorării suprafeței de la 224 mp la cea reală și rectificarea înscrierilor din CF_ Bistrița, în suprafață de 776 mp la cea reală, astfel ca suprafața totală adunată să fie cea de 1680 mp și înscrierea dreptului de proprietate pe reclamantă, cu menținerea celorlalte înscrieri.
În motivarea apelului s-a susținut că sentința primei instanțe este netemeinică și nelegală, susținând că prima instanță când a studiat actele și raportul de expertiză nu a ținut cont de starea de fapt existentă încă din anul 1972, ce apoi a fost modificată unilateral de lucrătorii de la Societatea constructorul atelier de proiectare BN în anul 1985, ce ar fi condus la înscrieri greșite în cf, ce au fost parțial remediate prin ordine ale prefectului și ieșiri din indiviziune. C. de 2300 mp revine numiților Carcu D. și Carcu Rodovica de la care se expropriază 776 mp. Concluziile raportului de expertiză sunt clare fiind descrise la pct.12, unde expertul arată că are o supoziție și arată că suprafața de 224 mp a fost amplasată greșit, dar neavând schița cf pentru a putea confrunta amplasamentele și face remarca că se identifică în top. 66/1/2/1.
Apelanta susține că din suprafața totală de 2300 mp ce a revenit antecesorilor reclamantei a fost greșit individualizată în anul 1985, că limitele proprietății nu s-au modificat, astfel că suprafața de 776 mp din top.6620/1/23/3 alături de suprafața de 776 mp din top 6620/1/2/1 reprezintă doar 1000 mp, pe când în realitate suprafața reală este de 1684mp. Expertul topograf la pct.8 din raport arată că unele suprafețe expropriate nu au fost preluate de stat, nefiind utile pentru realizarea proiectelor și că terenul apelantei nu ocupă suprafața de teren cu destinația piața en gros a municipiului Bistrița. Sub aspect procedural, apelanta a susținut că s-ar impune trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe în vederea introducerii în proces a Statului român.
În drept, s-au invocat prevederile art.112, 274, art.282 Cod procedură civilă.
Apelul formulat a fost legal timbrat.
Intimații pârâții, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat în fața tribunalului.
Analizând sentința atacată prin prisma și în limitele cererii de apel formulate, tribunalul constată că nu există temeiuri care să conducă anularea ori schimbarea hotărârii atacate, motiv pentru care apelul formulat de reclamantă va fi respins ca nefundat potrivit argumentelor ce vor fi arătate în continuare.
Tribunalul examinând raportul de expertiză întocmit în primă instanță de expertul T. M. constată că reclamanta folosește din terenul proprietatea Statului român o suprafață de 683 mp, teren ce a fost expropriat, dar nu a fost folosit pentru realizarea obiectivului ce a determinat exproprierea, combinatul edificat fiind situat la cca.50 m nord vest de terenul reclamantei, iar exproprierea din anii 1970 a vizat și suprafața folosită în plus de reclamanta apelantă de 683 mp, terenul rămânând în posesia faptică a proprietarilor de la care s-a expropriat, însă relevant din punct de vedere juridic fiind aspectul că dreptul de proprietate aparține Statului român cu titlu de expropriere, situație în care nu este posibilă rectificarea de carte funciară în sensul urmărit de reclamantă prin majorarea suprafețelor din cartea funciară, terenul de 683 mp fiind proprietatea tabulară a Statului român, care nici nu a fost chemat în judecată de reclamantă în primă instanță.
Critica invocată de apelanta reclamantă vizând situația din cf și susținerea apelantei potrivit căreia starea de fapt din cf ar fi fost modificată unilateral de lucrătorii de la Societatea constructorul atelier de proiectare BN în anul 1985, ce ar fi condus la înscrieri greșite în cf, ce au fost parțial remediate prin ordine ale prefectului și ieșiri din indiviziune, nu pot atrage admiterea apelului atât timp cât în mod clar reiese faptul că suprafața de teren folosită în plus de reclamantă de 683 mp este proprietatea tabulară a altei persoane, respectiv a Statului român, teren ce a făcut obiectul decretului de expropriere nr. 488/1970, caz în care atât timp cât cel ce figurează proprietar tabular nu și-a dat consimțământul în sensul urmărit de reclamantă și nici nu există hotărâre judecătorească definitivă prin care să se dispună în sensul că dreptul de proprietate asupra imobilului teren în litigiu revine reclamantei, așa cum impune art.908 alin.2 Cod civil, nu sunt îndeplinite cerințele pentru a se dispune rectificarea de carte funciară.
Nu poate conduce la admiterea apelului nici aserțiunea reclamantei potrivit căreia prima instanță ar fi trebuit să introducă în cauză în calitate de pârât Statul român, întrucât operează principiul disponibilității procesuale inclusiv din această perspectivă, reclamanta trebuind să indice pârâții cu care înțelege să se judece, ori în fața primei instanțe reclamanta nu a chemat în judecată în calitate de pârât Statul român nici prin cererea de chemare în judecată inițială și nici ulterior după ce s-a depus raportul de expertiză nu și-a extins acțiunea față de acesta, situație în care, ținând cont de prevederile art. 294 Cod procedură civilă ce arată că în apel nu se poate schimba calitatea părților și nu se pot face cereri noi, nu este justificată cererea apelantei de trimitere a cauzei spre rejudecare primei instanțe în vederea introducerii în proces a Statului român.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.296 Cod civil, va respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței civile nr.9521/2014 a Judecătoriei Bistrița, pronunțată în dosarul nr._, pe care o va păstra în întregime ca legală și temeinică..
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanta N. V., CNP_, cu domiciliul în Bistrița, ., județul Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr.9521/2014 a Judecătoriei Bistrița, pronunțată în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 08 iunie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
M. L. B. C. N. L. D.
MLB// 5ex.// 18 iunie 2015
Jud. fond B. MA.
| ← Anulare act. Decizia nr. 25/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD | Contestaţie la executare. Decizia nr. 104/2015. Tribunalul... → |
|---|
