Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr. 4/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 4/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ nr. 4/A/2015
Ședința camerei de consiliu din data de 14 ianuarie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R. - I. B., judecător
JUDECĂTOR: G. C. F., președinte secție
GREFIER: N. G.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de petenta C. de A. Reciproc a Salariaților ,,Silvicultorul” Bistrița împotriva încheierii civile nr. 7888/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect modificări acte constitutive persoane juridice.
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu lipsește apelanta C. de A. Reciproc a Salariaților Silvicultorul Bistrița.
Judecata se face conform art. 11 alin. 4 din O.G. nr. 26/2000.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată atașat dosarul nr. 3165/PJ/1997 al Judecătoriei Bistrița.
La data de 13.01.2015 s-a comunicat răspuns din partea apelantei la adresa instanței de la fila 22, la care se atașează fotocopia sentinței civile nr. 2134/1997 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. 3165/PJ/1997, hotărârea adunării generale din 12 martie 2014, amendamentele de modificare, completare a statutului cadru al caselor de ajutor reciproc ale salariaților din România, procesul-verbal încheiat la data de 12.03.2014, Statutul cadru al uniunilor teritoriale județene ale caselor de ajutor reciproc ale salariaților.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat, nici incidente de soluționat, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 392 NCPC deschide dezbaterile asupra fondului apelului după care reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând constată,
Prin încheierea civilă nr. 7888/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 17 octombrie 2014 în dosarul nr._ s-a respins cererea formulată de petenta C. de A. Reciproc a Salariaților „Silvicultorul” Bistrița.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că potrivit art. 33 alin. 2 din OG nr. 26/2000, cererea de înscriere a modificării va fi însoțită de hotărârea adunării generale, iar în cazul modificării sediului, de hotărârea consiliului director.
Prin urmare, cererea de înscriere a modificărilor nu trebuie însoțită de procesul-verbal încheiat cu ocazia adunării generale, ci de hotărârea adunării generale, cele două acte fiind diferite.
Instanța nu a solicitat petentei depunerea procesului-verbal al adunării generale, ci depunerea hotărârii adunării generale, astfel cum prevăd dispozițiile art. 33 alin. 2 din OG nr. 26/2000, însă petenta nu a depus acest act solicitat de instanță și prevăzut de dispozițiile legale.
În drept s-a făcut aplicarea prevederilor art. 10 alin. 2 din OG nr. 26/2000.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel petenta, solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii formulate, fără cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că singurele acte pretinse de lege a fi depuse în cazul unor modificări sunt cererea de înscriere a modificării și hotărârea adunării generale care este consemnată în procesul-verbal de ședință al acesteia.
În opinia apelantei, cât timp în procesul-verbal de ședință depus la dosar sunt consemnate hotărârile adunării generale, nu se mai impune întocmirea unui act separat, intitulat „hotărâre” pentru fiecare hotărâre adoptată.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 466 și urm. C.proc.civ.
Apelul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru anulată la dosar (f. 6).
Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor de apel formulate, tribunalul reține că apelul declarat nu este fondat, instanța de fond pronunțând o hotărâre legală și temeinică, neexistând motive care să ducă la anularea sau schimbarea acesteia, pentru considerentele care urmează a fi relevate.
La data de 5 septembrie 2014 petenta sesizează instanța de fond cu o cerere de înscriere a modificărilor intervenite în structurile de conducere și control ale petentei.
S-a relevat instanței că adunarea generală a aprobat statutul propriu al CAR așa cum a fost modificat conform reglementărilor din Statutul cadru al CAR, actualizat la Conferința Națională a CAR de la Băile Herculane din 25 mai 2013.
Au fost anexate la dosar: sentința de acordare a personalității juridice, certificatul de înscriere a petentei în registrul persoanelor juridice, procesul-verbal al adunării generale din 12 martie 2014 și statutul înregistrat sub nr. 5/12.03.2014.
Instanța de fond a respins cererea de înscriere a modificării pe considerentul că la dosarul cauzei nu s-a depus hotărârea adunării generale ce conține modificările aduse statutului, conform art. 33 alin. 2 din OG nr. 26/2000.
În calea de atac, odată cu cererea de apel, petenta a depus la dosar două hotărâri ale adunării generale din 12 martie 2014, una privind aprobarea structurii organelor de conducere ale CAR și alta privind aprobarea modificărilor statutului propriu, modificări ce vizează articolele expres enunțate în conținutul hotărârii (f. 7, 8).
Așa cum corect a reținut instanța de fond, conform art. 33 alin. 2 din OG nr. 26/2000, cererea de înscriere a modificării (alta decât cea care vizează sediul) va fi însoțită de hotărârea adunării generale.
Având în vedere această dispoziție legală, tribunalul în acord cu instanța de fond consideră că înscrierea unei modificări este condiționată de depunerea hotărârii adunării generale adoptată în acest sens și nu de procesul-verbal de ședință. Contrar opiniei apelantei, dacă în cadrul unei ședințe se adoptă mai multe hotărâri, ce vizează aspecte diferite, nu trebuie redactate mai multe hotărâri, ci una singură ce cuprinde toate deciziile luate în adunarea generală.
Cu toate că în apel s-a suplinit lipsa hotărârii înscrierea modificării nu poate fi dispusă de tribunal.
Hotărârile din 12 martie 2014 depuse în calea de atac nu cuprind semnăturile tuturor asociaților. Aceste semnături nu se regăsesc nici în procesul-verbal al adunării generale din 12 martie 2014.
Or, pentru a se lua act de modificările intervenite instanța trebuie să verifice dacă adunarea generală a fost legal constituită, dacă a existat cvorumul prevăzut de statut pentru legala constituire a adunării (2/3 din totalul membrilor, conform art. 10 al statutului inițial) și pentru legala adoptare a hotărârii (1/2+1 din cei prezenți, conform art. 10 al statutului inițial).
La dosarul cauzei nu s-a depus vreun act din care să rezulte care este numărul total de membri al asociației, numărul total al celor prezenți la adunarea din data de 12 martie 2014.
De asemenea, nu s-a depus la dosar niciun act din care să rezulte că membrii asociați au împuternicit președintele să semneze în numele lor.
Așa cum rezultă din procesul-verbal de ședință, în cadrul adunării generale s-a pus în discuție alegerea consiliului de administrație și a comisiei de cenzori (pct. 5), aprobarea statutului propriu al CAR conform Statutului cadrul al CAR adoptat la Conferința Națională a CAR de la Băile Herculane din 25 mai 2013 (pct. 6).
Nu rezultă nici din procesul verbal de ședință și nici din hotărârea depusă în apel faptul că s-ar fi discutat și hotărât modificarea statutului inițial în privința numărului membrilor consiliului de administrație (de la 5 cât apar în tabelul anexă la statutul inițial – f. 13 din dosarul nr. 3165/1997 al Judecătoriei Bistrița, atașat, la 4 cât se indică în procesul verbal din 12 martie 2014) și a numărului membrilor comisiei de cenzori (de la 5 cât apar în tabelul anexă la statutul inițial – f. 14 din dosarul nr. 3165/1997 la 1 cât se indică în procesul verbal din 12 martie 2014).
Din cuprinsul cererii adresate judecătoriei rezultă că petenta nu a solicitat decât înscrierea modificărilor intervenite în structurile de conducere și control. Orice solicitare trebuie formulată expres. Cererea petentei nu cuprinde solicitarea expresă de modificare a statutului, ci doar în sprijinul cererii de înscriere a modificărilor în structurile de conducere și control se menționează că modificarea s-a hotărât în adunarea generală care a aprobat statutul propriu al CAR așa cum a fost modificat conform reglementărilor din Statutul cadru al CAR actualizat la Băile Herculane la 25 mai 2013.
Prin urmare, trimiterea la statut reprezintă motivarea în fapt a cererii de înscriere a modificărilor intervenite în structurile de conducere și control și nicidecum o cerere proprie de înscriere a modificării statutului.
Întrucât nu s-a solicitat instanței înscrierea modificărilor aduse statutului, o asemenea cerere formulată direct în apel este una nouă, inadmisibilă în calea de atac, conform art. 478 alin. 2 C.proc.civ.
Oricum, procesul-verbal de ședință din 12 martie 2014 nici nu coincide cu hotărârea adoptată în privința modificării statutului.
Sub acest aspect este de observat faptul că în procesul verbal nu se face vreo mențiune cu privire la vreo modificare a statutului inițial, ci se discută aprobarea statutului propriu al CAR conform Statutului cadrul al CAR adoptat la Conferința Națională a CAR de la Băile Herculane din 25 mai 2013.
În schimb, în hotărârea din 12 martie 2014 depusă în apel se menționează modificarea unor articole din statut, expres enunțate (f. 8 dosar apel).
Aceste articole nu se regăsesc în statutul inițial al petentei apelante, depus la momentul acordării personalității juridice în dosarul nr. 3165/1997 al Judecătoriei Bistrița, atașat.
Orice modificare a statutului trebuie să se raporteze la cuprinsul statutului prezentat instanței care a acordat personalitate juridică.
Din certificatul de înscriere al petentei apelante nr. 82/1997 din 11 mai 2006 (f. 3 dosar fond) se poate observa că în registrul special al asociațiilor aflat la Judecătoria Bistrița nu s-a înregistrat vreo modificare a statutului față de forma inițială.
În aceste condiții o eventuală modificare a statutului trebuie să aibă în vedere această formă și nu alta. Instanța cărei i se solicită înscrierea unei modificări a statutului nu poate porni în efectuarea verificărilor decât de la statutul aflat în evidențele sale în dosarul nr. 3165/1997 al Judecătoriei Bistrița și nu de la vreun alt statut propriu al petentei adoptat în anul 2007, așa cum pretinde petenta (f. 25 dosar apel).
Statutele din 2007 depuse la dosar în apel (f. 39 - 58) nu reprezintă statutul propriu al petentei apelante, ci este cel al Uniunii Naționale a Caselor de A. Reciproc ale Salariaților din România, al Uniunilor Teritoriale Județene ale Caselor de A. Reciproc ale Salariaților, respectiv Statutul-cadru al Caselor de A. Reciproc ale Salariaților.
Prin urmare, orice modificare a statutului trebuie să pornească de la statutul propriu al petentei, act ce stă la baza organizării și funcționării sale, conform art. 5 și art. 6 din Legea nr. 122/1996, republicată.
În vederea modificării statutului se poate constata că petenta apelantă s-a raportat la un statul din anul 2007 al CAR adoptat de Uniunea Națională a CAR, statut ce s-a actualizat la 25 mai 2013 cu ocazia Conferinței Naționale a CAR de la Băile Herculane și nicidecum la propriul său statut adoptat la data de 28 martie 1997, autentificat sub nr. 1238/1997 (f. 3 – 15 din dosarul nr. 3165/1997 al Judecătoriei Bistrița, atașat).
În același timp se constată că acesta, deși s-a adoptat la data de 12 martie 2014 conform art. 64, nu coincide cu modificările menționate în hotărârea din 12 martie 2014 depusă în apel, în cuprinsul statutului nefiind înserate nici amendamentele aprobate la 24 – 25 mai 2013 la Băile Herculane, de modificare și completare a statutului, depuse la dosar (f. 29 – 36 dosar apel) și nici măcar prevederile art. 5 alin. 2 lit. h, art. 12.4, art. 15.1 lit. l, art. 15.2, art. 21.17, art.23.10, art. 32.1 lit. b, art. 39, art. 42, în forma inițială menționate în hotărârea din 12 martie 2014, care lipsesc cu desăvârșire din statutul nr. 5/12.03.2014.
Totodată, deși în art. 22.1 se prevede componența colegiului director al petentei dintr-un număr impar de membri, minim 3 membri și 3 supleanți, adunarea generală a desemnat un număr par de membri cu drepturi depline, fără supleanți.
Nimic nu împiedică adoptarea unui nou statut într-o formă substanțial modificată ori a unui statut diferit de cel inițial, însă pentru aceasta este necesară o hotărâre a adunării generale, semnată de asociați, care să cuprindă datele necesare verificării legalei constituiri a adunării generale și a legalei adoptări a hotărârii, care fie să prevadă expres articolele care se modifică (prin raportare la statutul inițial deținut de judecătorie), fie să cuprindă mențiunea adoptării unui nou statut.
În același timp, statutul modificat ori, după caz, noul statut trebuie depus la dosar în formă autentică sau atestată de avocat și trebuie să poarte semnătura membrilor asociați, potrivit art. 6 alin. 1 și alin. 2 lit. i din OG nr. 26/2000.
Statutul depus la dosar nu respectă cerința obligatorie a formei autentice sau aceea a atestării de către un avocat.
Conform art. 33 alin. 1 din OG nr. 26/2000, modificarea statutului asociației se face prin înscrierea modificării în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție își are sediul asociația, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 8 - 12.
Articolul 8 impune judecătorului obligația verificării îndeplinirii cerințelor legale, a documentelor prevăzute de art. 7 alin. 2 din OG nr. 26/2000, printre aceste documente, la art. 7 alin. 2 lit. b, regăsindu-se statutul.
Această prevedere legală trebuie coroborată cu dispozițiile art. 6 alin. 1 și 3 din OG nr. 26/2000, conform cărora statutul trebuie încheiat în formă autentică sau atestată de avocat și trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității absolute, elementele prevăzute de art. 6 alin. 3 lit. a – g din OG nr. 26/2000.
În baza considerentelor relevate și făcând aplicarea dispozițiilor art. 480 alin. 1 C.proc.civ. raportat la prevederile art. 527 și urm. C.proc.civ. privitoare la procedura necontencioasă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de petenta C. de A. Reciproc a Salariaților „Silvicultorul” Bistrița, cu sediul în Bistrița, . nr. 21, județul Bistrița-Năsăud, înregistrată în registrul special aflat la Judecătoria Bistrița sub nr. 82/1997 împotriva încheierii civile nr. 7888/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 17 octombrie 2014 în dosarul nr._, pe care o menține ca legală și temeinică.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
R.-I. B. G. C. F. N. G.
red. F.G.C./dact. F.G.C./2 exemplare
19.01.2015
judec. fond V. V.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 330/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1/2015. Tribunalul... → |
|---|
