Contestaţie la executare. Decizia nr. 226/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 226/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 18-11-2015 în dosarul nr. 226/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ nr. 226/A/2015
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: G. C. F., președinte secție
JUDECĂTOR: R. - I. B.
GREFIER: M.-M. E.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de contestatorii R. T. și R. A. împotriva sentinței civile nr. 1966/2014 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă niciuna dintre părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că prezenta cauză a fost suspendată la data de 22 aprilie 2015 în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, fiind repusă pe rol din oficiu la data de 4 noiembrie 2015, în vederea discutării perimării.
Având în vedere dispozițiile art. 416 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul invocă excepția perimării cererii de apel ca urmare a rămânerii cauzei în nelucrare mai mult de 6 luni și rămâne în pronunțare asupra excepției invocate.
TRIBUNALUL
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr. 1966/2014 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._ s-a respins contestația la executare formulată de către contestatorii R. T. și R. A. în contradictoriu cu intimatul C. A. I. și în consecință au fost menținute ca legale și temeinice, actele de executare întocmite în dosarul nr. 144/2014 al Biroul executoriului judecătoresc B. D. M..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a reținut faptul că prin sentința civilă nr. 586/2014 pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de către reclamantul C. I. A. (intimatul din prezenta cauză), sens în care a fost obligat pârâtul R. T. (contestatorul din prezenta cauză) să lase în deplină proprietate și folosință reclamantului imobilul apartament nr. 6 din municipiul G., . nr. 2 etaj 1, înscris în CF nr._-C1-U3 G. (nr. vechi_ G.) nr. cadastral 577-C1-U6, cu cota de 4,98/100 parte asupra părților indivize comune și 26,03/523 parte din teren înscrise în foaia colectivă G. nr._ provenită din CF hârtie_ G.. S-a dispus rectificarea CF nr._-C1-U3 G. (nr. vechi_ G.) nr. cadastral 577-C1-U6, în sensul radierii din cartea funciară a dreptului de proprietate al pârâtului R. T..
Împotriva acestei sentințe, pârâtul R. T. a formulat calea de atac a apelului, dosarul fiind înregistrat pe rolul instanței de control judiciar – Tribunalul C. – instanță care prin încheierea din data de 23.09.2014 a calificat natura juridică a căii de atac formulată împotriva sentinței civile nr. 586/28.02.2014 pronunțată de Judecătoria S. G. în dosarul civil nr._, ca fiind recursul.
Ulterior calificării căii de atac, prin decizia civilă nr. 242/R/31.10.2014 pronunțată în dosarul civil nr._, irevocabilă, Tribunalul C. a admis recursul declarat de către recurentul R. T. împotriva sentinței civile nr. 586/28.02.2014 pronunțată de către Judecătoria S. G. în dosarul civil nr._, sentință pe care a modificat-o, în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul C. A. I., respectiv a menținut dispozițiile sentinței recurate cât privește respingerea excepției autorității de lucru judecat, constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare și obligarea pârâtului R. T. să lase imobilul în deplină proprietate și folosință reclamantului.
Prin aceeași decizie, s-a dispus respingerea pretenției având ca obiect rectificarea CF nr._-C1-U3 G. (nr. vechi_ G.) nr. cadastral 577-C1-U6, precum și obligarea pârâților (R. T. și A.) la plata către reclamant (C. A. I.) a sumei de 8.854 lei reprezentând cheltuieli de judecată la fond, iar a intimatului C. A. I. către recurent a sumei de 1.437 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Din cuprinsul înscrisurilor existente în cauză, instanța a mai reținut că, ulterior pronunțării sentinței civile nr. 586/28.02.2014 de către Judecătoria S. G. – la solicitarea creditorului intimat C. A. I. – Biroul executorului judecătoresc B. D. M. a formulat o cerere de încuviințare a executării silite – obiect al dosarului civil nr._ al acestei instanțe (atașat prezentei cauze) – cerere ce a fost admisă, sens în care a fost încuviințată executarea silită, prin toate modalitățile prevăzute de lege, a debitorului R. T., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 586/28.02.2014 dată de Judecătoria S. G. în dosarul nr._, respectiv predarea imobilului apartament nr. 6 din G., . nr. 2 etaj 1, înscris în CF nr._-C1-U3 G. (nr. vechi_ G.) nr. cadastral 577-C1-U6, precum și recuperarea sumei de 9770,30 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Urmare a demarării procedurii de executare silită (dosar execuțional nr. 144/2014), B. B. D. M. a procedat la data de 28.03.2014 la emiterea somației – act de executare comunicat (depus la cutia poștală) la data de 02.04._ contestatorului debitor R. T., prin care acesta a fost somat să predea imobilul apartament nr. 6 din G., . nr. 2 etaj 1, înscris în CF nr._-C1-U3 G. (nr. vechi_ G.), nr. cadastral 577-C1-U6 și să achite creditorului urmăritor C. A. I. suma totală de 11.990 lei, din care 9.770 lei cheltuieli de judecata și 2.220 lei cheltuieli de executaresilită.
Din cuprinsul actelor depuse în prezentul dosar, instanța a mai reținut că petenții contestatori au formulat separat o cerere de ordonanță președințială, cerere ce le-a fost admisă de către Judecătoria G., instanță care a dispus obligarea pârâtului creditor C. A. I. să le permită accesul celor doi contestatori în imobilul apartament în litigiu, până la momentul soluționării definitive și irevocabile a cauzei ce formează obiectul dosarului civil nr._ aflat în apel la Tribunalul C..
Raportat la aspectele mai sus relevate, instanța a mai constatat că față de împrejurările concrete de demarare a executării silite, respectiv necesitatea calificării corecte de către instanța de control a căii de atac declarate împotriva hotărârii judecătorești invocate drept titlu executoriu de către creditor și, implicit, a stabilirii valabilității titlului executoriu contestat în cauză, în considerarea dispozițiilor art. 718 alin. 1 și 4 punct 1 C.proc.civ. s-a impus suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații la executare (cererea de suspendare a executării silite fiind scutită de obligația achitării de cauțiune, potrivit aceluiași temei legal anterior invocat).
La adoptarea acestei soluții, instanța a avut în vedere și obligația impusă intimatului creditor C. A. I. prin ordonanța președințială emisă de către Judecătoria G. - hotărâre executorie, fără somație și fără trecerea vreunui termen de a permite accesul celor doi contestatori până la soluționarea irevocabilă a dosarului aflat pe rolul instanțe de control, respectiv Tribunalul C..
Ulterior, instanța de control a calificat calea de atac declarată de către debitorul R. T. ca fiind „recurs”, iar nu apel (așa cum s-a susținut de către debitor), pe fondul cauzei dispunând menținerea în parte a sentinței recurate, sens în care a fost menținută și obligația impusă debitorului R. T. de lăsare a imobilului în litigiu (apartamentul situat în mun. G.) în deplină proprietate și folosință creditorului intimat C. A. I..
Având în vedere starea de fapt mai sus reținută, instanța a constatat că susținerile contestatorilor cât privește nelegalitatea actelor de executare demarate împotriva lor sunt lipsite de substanță, cât timp somația emisă de către executor l-a vizat doar pe debitorul R. T. (nu și pe soția acestuia, R. A.) și cât timp obiectul executării silite s-a circumscris întrutotul dispozițiilor titlului executoriu – dispoziții materializate în obligația debitorului de a lăsa imobilul apartament în litigiu în deplina proprietate și folosință a creditorului intimat C. A. I. (obligație ce nu poate fi executată decât în modalitatea predării imobilului către creditor, aspect reținut și consemnat, în mod legal și temeinic și în cuprinsul încheierii de încuviințare a executării silite date de către această instanță, ca și instanță de executare – dosarul civil nr._, atașat prezentei cauze).
Reiese, prin urmare, că susținerile contestatorilor referitoare la necesitatea parcurgerii etapei prealabile a partajării imobilului în litigiu, respectiv stabilirii cotelor-părți cuvenite contestatorilor - ca urmare a încetării stării de devălmășie a soților asupra unui bun dobândit în timpul căsătoriei (comunitatea asupra bunului în litigiu fiind notată în cartea funciară, ca urmare a cererii formulate de către debitorul R. T. la data de 20.03.2014 către OCPI Cluj - BCPI G.) – sunt lipsite de relevanță juridică, având în vedere tocmai dispozițiile menționate în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 586/2014 pronunțată de către Judecătoria Sf. G. (menținută în parte, respectiv întrutotul cât privește obligația predării de către contestator a imobilului apartament către intimatul creditor), situație în care executării silite demarate în dosarul execuțional nr. 144/2014 nu îi sunt incidente dispozițiile art. 817 C.proc.civ., ci dispozițiile art. 887 și urm. C.proc.civ.
Analizând prezenta contestație prin prisma susținerilor părților, a stării de fapt mai sus reținute și a dispozițiilor art. 632, art. 711, art. 718 și urm., art. 817 și art. 887 și urm. C.proc.civ., instanța a respins ca nefondată, contestația la executare, menținând toate formele de executare emise în dosarul execuțional nr. 144/2013 al Biroului executorului judecătoresc B. D. M..
Raportat la soluția adoptată și la dispozițiile art. 453 și urm. C.proc.civ. s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
În drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 632, art. 711, art. 718 și urm., art. 817 și art. 887, art. 719, art. 453 C.proc.civ.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatoriisolicitând admiterea apelului și modificarea sentinței apelate în sensul admiterii contestației la executare și pe cale de consecință anularea tuturor actelor și formelor de executare emise în dosarul execuțional nr. 144/2014 al Biroului executoriului judecătoresc B. D. M. din Beclean, precum și a încheierii nr. 144/28.03.2014 emisă de către executorul judecătoresc în acest dosar.
În motivare s-a arătat că în mod greșit prima instanță a respins și contestația apelantei R. A., apreciind eronat că ar fi făcut această contestație deși nu are calitatea de debitoare a obligației de predare a bunului, aspect rezultând din actele emise în dosarul execuțional numai împotriva soțului său, că nu ar fi fost obligată la nimic, motiv pentru care nu poate face contestație la executare.
În realitate, apelanta a formulat contestație în calitate de persoană interesată și direct vătămată prin executare, iar prima instanță, în motivare arată că somația l-a vizat doar pe contestatorul R. T. nu și pe R. A., fără a distinge între calitatea diferită în care apelanții au făcut contestație la executare.
Apoi, în mod justificat prima instanță a amânat judecarea pe fond a contestației la termenele din 13.11.2014 și 27.11 2014 până la redactarea deciziei civile pronunțată de către Tribunalul C. în dosarul civil nr._, amânare pe care însă nu a dispus-o și la termenul de judecată din data de 18.12.2014, apreciind suficientă minuta deciziei din recurs.
Acest mod de soluționare este greșit, iar depunerea deciziei din recurs în integralitatea ei era esențială sub aspectul soluționării contestației, având în vedere că în motivare (redactată la începutul lunii ianuarie 2015) Tribunalul C. constată cu putere de lucru judecat înscrierea în CF a dreptului de proprietate în devălmășie al apelantei asupra imobilului, înscriere ce reprezintă, în opinia acelei instanțe, piedică de CF care a stat la baza admiterii recursului și respingerii petitului având ca obiect radierea din CF a dreptului de proprietate al lui R. T..
Astfel fiind, constatarea cu putere de lucru judecat a dreptului de proprietate devălmașă asupra imobilului de către o instanță face imposibilă executarea silită având ca obiect lăsarea în proprietate și folosință a imobilului numai de către unul dintre coproprietarii devălmași, ceea ce constituie motiv de admitere a contestației la executare în primul rând pentru codevălmașul care are calitatea de persoană interesată și vătămată în cadrul contestației la executare (nu și de debitor), cât și pentru codevălmașul contestator - debitor al obligației.
Apelantul R. T., împotriva căruia executorul judecătoresc a emis somația de a preda imobilul, nu poate proceda singur la executarea acestei obligații, în condițiile în care împotriva celuilalt codevălmaș nu există titlu executoriu având ca obiect aceeași obligație.
D. urmare contestația nu a fost motivată numai prin lipsa calității de titlu executoriu a hotărârii puse în executare (numerotat în motivarea contestației cu 1), dată de natura juridică a căii de atac, ci și prin prisma dreptului de proprietate comună în devălmășie asupra imobilului înscris ca atare în CF anterior începerii executării silite (numerotat în motivarea contestației cu 2); contestația a fost formulată atât în calitate de debitor în dosarul execuțional (R. T.), cât și de persoană interesată/vătămată prin executare - terț față de executare - R. A.; la data sesizării instanței cu cererea de executare, natura juridică a căii de atac asupra hotărârii puse în executare era apelul, cauza a fost înregistrată ca atare la Tribunalul C. și judecată, până la stabilirea naturii juridice a căii de atac în complet de apel, ceea ce presupune că, dacă Judecătoria Beclean ar fi soluționat contestația la executare anterior modificării naturii juridice a căii de atac, și motivul principal al contestației (faptul că hotărârea nu era executorie) era întemeiat.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 466 și urm., art. 717 C.proc.civ.
Apelul nu a fost timbrat.
Prin întâmpinarea depusă la dosar de intimat, peste termenul legal stabilit de instanță, s-a solicitat respingerea apelului și obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată în apel.
În motivare s-a arătat că este fără putință de tăgadă că R. T. a pierdut în mod definitiv dreptul de proprietate pe care îl avea asupra apartamentului din imobilului situat în G. . înscris în C.F._-C1-U3 G., astfel cum rezultă din decizia definitivă și irevocabilă nr. 242/R/2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul nr._ .
R. A. nu a dobândit niciodată dreptul de proprietate asupra apartamentului în litigiu, întrucât în dreptul acesteia este doar notată o declarație formulată de R. T..
Oricum notarea acesteia din C.F. este radiabilă în conformitate cu
prevederile art. 910 C.civ.
Intimatul a notat în cartea funciară litigiul de pe rolul Judecătoriei G. strămutat la Judecătoria S. G., astfel încât chiar și notarea persoanei R. A. urmează să fie radiată.
Prin urmare toate susținerile apelantei R. A. în sensul că aceasta ar fi codevălmaș sau coproprietară sunt neîntemeiate.
În drept s-au invocat prevederile art. 205, art. 897 C.proc.civ., art. 910 Cciv.
La termenul de judecată din data de 22 aprilie 2015, văzând lipsa părților și faptul că nu s-a solicitat judecata în lipsă, tribunalul în baza dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ., a suspendat judecata apelului.
Încheierea nu a fost atacată pe toată durata suspendării judecății.
De la data suspendării și până la data repunerii pe rol, 4 noiembrie 2015, a trecut mai mult de 6 luni, timp în care cauza a rămas în nelucrare din culpa părților, care nu au solicitat reluarea judecății.
În acest interval de timp nu au existat cazuri de suspendare sau întrerupere a cursului perimării prevăzute de art. 417 și art. 418 C.proc.civ. și nici acte de procedură care trebuiau îndeplinite din oficiu.
Având în vedere faptul că de la data suspendării și până la repunerea cauzei pe rol a trecut mai mult de 6 luni, timp în care cauza a rămas în nelucrare din culpa părților, că nu au intervenit cauze care să determine suspendarea sau întreruperea cursului perimării, că potrivit art. 10 alin. 1 C.proc.civ. părțile au îndatorirea de a urmări desfășurarea și finalizarea procesului, tribunalul în baza art. 416 raportat la art. 420 C.proc.civ., va constata perimat apelul declarat.
În lipsa depunerii la dosar a chitanței justificative a onorariului de avocat achitat, singurul act ce dovedește plata și încasarea onorariului, a înscrisurilor justificative a altor cheltuieli, tribunalul nu poate acorda intimatului cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimarea apelului declarat de contestatorii R. T. CNP_ și R. A. CNP_, ambii domiciliați în municipiul G., . nr. 2, apartament 6, județul Cluj împotriva sentinței civile nr. 1966/2014 pronunțată la data de 23.12.2014 de Judecătoria Beclean în dosarul nr._ .
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din data de 18 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
G. C. F. R.-I. B. M.-M. E.
red. F.G.C./dact. F.G.C./5 exemplare
25 noiembrie 2015
judec. fond V. M.-L.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 19/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD | Fond funciar. Decizia nr. 165/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD → |
|---|
