Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 1/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1/R/2015
Ședința publică de la 15 ianuarie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: C. I.
JUDECĂTOR: I. S., vicepreședinte tribunal
JUDECĂTOR: C. N.
GREFIER: V. V.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. I. împotriva sentinței civile nr.7381 din 3.10.2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul recurent M. I. și pârâții intimați M. V. și M. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
La dosar s-a depus la fila 23 o cerere formulată de reclamantul recurent M. I. prin care solicită strigarea cauzei la ora 10,30.
Apelul în cauză s-a făcut la ora 10,35, fiind prezenți reclamantul recurent M. I. și pârâții intimați M. V. și M. A..
Tribunalul stabilește că recursul este declarat și motivat în termen legal, este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar întrucât se contestă dispoziția de obligare a reclamantului la plata onorariului de expert care se constituie în cheltuieli de judecată.
S-au depus la dosar și copii ale recursului declarat în cauză, dintre care un exemplar se comunică cu pârâții intimați M. V. și A..
Reclamantul recurent M. I., personal, arată că-și menține recursul declarat și că nu formulează cereri prealabile dezbaterii acestuia.
Pârâții intimați M. V. și M. A. nu ridică apărări și apreciază recursul în stare de judecată.
Nemaifiind alte cereri și nici alte incidente de soluționat, tribunalul apreciază recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.
Reclamantul recurent M. I. solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul exonerării sale de la plata sumei de 375 lei, reprezentând diferență onorariu expert, potrivit motivelor expuse în scris pe care le susține și oral în ședința de judecată. Nu pretinde obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Pârâții intimați M. V. și M. A. arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi dată în recurs. Nu cer cheltuieli de judecată în recurs de la reclamant.
TRIBUNALUL,
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr.7381/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă principală formulată de reclamantul M. I.; s-a admis cererea reconvențională formulată de reclamanții-reconvențional M. V. și M. A., în contradictoriu cu pârâții B. M., C. L., C. A.-M., C. L., H. I. și H. LUCREȚIA, și, în consecință, s-a constatat că, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 31/15.01.2004, încheiat cu pârâta B. M., reclamanții-reconvențional M. V. și M. A. au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2.900 m.p., identificat în TP nr._/2000, parcela 24, . constatat că reclamanții-reconvenționali M. V. și M. A. au dobândit, prin edificare (accesiune) dreptul de proprietate asupra casei de locuit în regim parter, compusă din două camere, baie, bucătărie, debara și hol și anexe gospodărești – adăpost animale și bucătărie furajeră, edificate pe terenul mai sus menționat, situat în localitatea Șieu Măgheruș, la nr. administrativ 166, conform descrierii din expertiza și tabelul de mișcare parcelară, întocmite în cauză de expertul P. V.; s-a pronunțat o hotărâre care să țină loc de act autentic în ce privește antecontractul de vânzare – cumpărare sub semnătură privată, încheiat în anii 1995-1996 între defunctul C. E. M., în calitate de promitent vânzător și reclamanții-reconvențional M. V. și M. A., în calitate de promitenți cumpărători, cu privire la imobilul teren în suprafață de 4.575 mp, situat în intravilanul localității Șieu Măgheruș, rid „La P.”, identificat în TP 32.763/07.04.2006, parte din parcelele 254 și 254/1 din . dispus rectificarea suprafeței de teren înscrisă în CF nr.25.266 Șieu Măgheruș, nr.top. 1435/1/1/2, 1436/1/1, 1437/1/1/2, în sensul majorării acesteia, de la 3.307 mp, la suprafața reală de 5.500 mp, conform măsurătorilor efectuate în cadrul raportului de expertiză întocmit de expert P. V., recepționat și admis de OCPI Bistrița – Năsăud prin procesele-verbale de recepție nr. 429/07.04.2014, nr.443 și 444/09.04.2014, ce face parte integrantă din hotărâre; s-a stabilit linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanților-reconvenționali M. V. și M. A. și imobilul reclamantului M. I. pe aliniamentul dat de punctele A-B-C-D-E și F-G, astfel cum s-a menționat în planșa nr.4 și trasat conform schiței de detaliu anexă la raportul de expertiză topografică efectuat în cauză de expertul P. V., ce face parte integrantă din hotărâre; s-a dispus întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit de reclamanții-reconvenționali M. V. și M. A., în cote părți egale, cu titlu de cumpărare, asupra terenului în suprafață de 2.900 mp., identificat în TP 31.879/1 1.02.2000 prin parcela 24 din . de locuit în regim parter, compusă din două camere, baie, bucătărie, debara și hol și anexe gospodărești – adăpost animale și bucătărie furajeră, edificate pe terenul mai sus menționat, precum și asupra terenului în suprafață de 4.575 mp situat în intravilanul localității Șieu Măgheruș, rid „La P.”, identificat în TP 32.763/07.04.2006, parte din parcelele 254 și 254/1 din . de expertiză tehnică judiciară și tabelului de mișcare parcelară întocmit de expertul P. V., recepționat și admis de OCPI Bistrița – Năsăud prin procesele-verbale de recepție nr. 429/07.04.2014, nr.443 și 444/09.04.2014, ce face parte integrantă din hotărâre; reclamantul M. I. a fost obligat să achite în contul Biroului Local de Expertize de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, suma de 375 lei, reprezentând diferență onorariu expert, din decontul total încuviințat de instanță, pentru expertiza efectuată în acest dosar de expertul P. V.; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă introductivă, reclamantul M. loan a solicitat să fie obligat pârâtul M. V. să-i recunoască dreptul de proprietate asupra unei porțiuni de teren, situat în intravilanul localității Șieu Măgheruș, identificat în T.P. nr. 31.981/10.01.2001, sola 94, . își retragă gardul despărțitor pe aliniamentul proprietății și să demoleze construcțiile edificate pe terenul lui.
În cauză a fost efectuat un raport de expertiză tehnică topografică în vederea identificării terenului reclamantului, pretins a fi ocupat de pârât, iar potrivit acestei lucrări de specialitate, la care reclamantul nu a avut obiecțiuni, s-a concluzionat că pârâții reclamanți-reconvenționali M. V. și M. A. nu ocupă teren din cel al reclamantului, iar limita proprietății lor respectă limita intabulării reclamantului. Meta a fost stabilită prin înțelegerea dintre părți, între cele două proprietăți. Pe o lungime de aproximativ 130 m există gard și ambele terenuri au suprafețe mai mici decât cele dobândite prin actele depuse dosar, suprafețele reale fiind cele cu care reclamantul s-a și întabulat în CF în cursul procesului (f.391), iar pârâții reclamanți-reconvenționali M. au fost de acord ca reclamantul să se intabuleze asupra terenului în suprafață de 5409 mp.
Astfel, având în vedere că la dosar nu există nici o probă care să contravină concluziilor raportului de expertiză (raport necontestat de părți), s-a apreciat ca fiind neîntemeiate pretențiile reclamantului, motiv pentru care s-a respins acțiunea civilă principală.
În ce privește cererea reconvențională formulată în cauză, ulterior extinsă și precizată, s-a reținut că, prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat cu Încheierea de autentificare nr.31/19.01.2004 de BNP D. C. (38), reclamanții-reconvenționali M. au cumpărat de la pârâta B. M. terenul arabil în suprafață de 2.900 mp, identificat în T.P. nr.31.879/2000, . intravilanul localității Șieu Măgheruș, ridul „La P.", pârâții intrând în posesia acestui imobil încă din anul 1993 când a fost încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, depus la fila 24 din dosar.
În anii 1995-1996 s-au încheiat mai multe înscrisuri sub semnătură privată vizând convenția intervenită între numitul C. E.-M. - promitent vânzător, pârâții M. împreună cu pârâții H., promitenți cumpărători, privind suprafața totală de 1 hectar teren identificată în TP nr. 32.763/2006, parte din parcelele 254 și 254/1 - din care 0,50 ha aparținea pârâților M., iar 0,50 ha aparținea pârâților H., stabilindu-se la vremea respectivă că: „M. V. ocupă partea dinspre vest a terenului și are ca vecin pe F. V.” (respectiv porțiunea cumpărată de la B. M., moștenitoarea lui F. V.), “iar H. I. ocupând partea de EST ce are ca vecin pe M. lacob" (f. 31, 32, 33).
Actele de vânzare-cumpărare sub semnătură privată au fost încheiate în baza proceselor verbale de punere în posesie și a schițelor anexe acestora (în baza cărora ulterior au fost emise titlurile de proprietate nr. 31.879/2000 și nr. 32.763/2006).
În ceea ce privește antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat cu C. E. M., moștenitorii acestuia, prin scriptul intitulat întâmpinare și cerere convențională, au arătat în mod expres că sunt de acord cu admiterea cererii reconvenționale precizată, recunoscând că, într-adevăr, antecesorul lor a vândut terenul în discuție prin contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, teren intrat în posesia cumpărătorilor în momentul în care s-a încheiat actul.
Instanța poate pronunța o hotărâre care ține loc de act autentic atunci când partea nu poate sau nu dorește să încheie actul de înstrăinare în formă autentică. Înstrăinarea a fost probată în cauză prin înscrisurile sub semnătură privată depuse la dosar, completate cu recunoașterea pârâților prin neopunere la admiterea acestor capete de cerere și s-a pronunțat o hotărâre care să țină loc de act autentic, în ce privește antecontractul de vânzare – cumpărare sub semnătură privată, încheiat în anii 1995-1996 între defunctul C. E. M., în calitate de promitent vânzător și reclamanții-reconvențional M. V. și M. A., în calitate de promitenți cumpărători, cu privire la imobilul teren în suprafață de 4.575 mp, situat în intravilanul localității Șieu Măgheruș, rid „La P.”, identificat în TP 32.763/07.04.2006, parte din parcelele 254 și 254/1 din . class="PlainText"> Pe baza antecontractelor de vânzare cumpărare și a evidențelor comisiei locale privind reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea promitenților vânzători (comisie care a efectuat măsurători inclusiv cu ocazia predării preluării terenului în posesia lor) a fost eliberat certificatul de urbanism nr. 13/14 mai 1994 (f.25) și autorizația de construire nr. 9/13.05.1996 (f.28), în baza cărora s-au edificat casa de locuit și anexa gospodărească localizate de expertul P. V. pe terenul denumit L. NR.2 din raportul de expertiză și menționate în nota de constatare 5315/22.05.2013 întocmite de Primăria Comunei Șieu Măgheruș (f.410), în care se menționează că imobilele au fost edificate în anul 1996 de către M. V., fac obiectul taxelor locale și sunt înscrise în circuitul civil.
De asemenea, și adeverința nr. 4087/29.09.2004 eliberată de Primăria comunei Șieu Măgheruș (f.39) confirmă că, încă din anii 2001-2005, la poziția pârâților M. V. și A. cu familia, figurează imobilul de la nr. administrativ 166, compus din casă de locuit; anexe gospodărești; teren în intravilan 0,80 ha.
Astfel, în baza probelor de la dosar s-a dovedit faptul că reclamanții-reconvenționali M. locuiesc în această casă încă din anul 1997 și folosesc terenul aferent – L. nr. 2, care are o suprafață reală doar de 7.475 mp (mai mică decât cea din acte), conform raportului de expertiză, terenul pârâților fiind în prezent comasat din cele două titluri de proprietate, iar construcțiile sunt edificate pe ambele loturi, teren identificat prin nr. top. 1435/1/1/2/1, 1436/1/1/1 și 1437/1/1/2/1, înscris în CF_ și nr. top. 1432, 1433, 1434/1, 1434/2 din CF 94 Șieu Măgheruș, motiv pentru care s-a constatat că reclamanții-reconvențional M. V. și M. A. au dobândit prin edificare (accesiune) dreptul de proprietate asupra casei de locuit în regim parter, compusă din două camere, baie, bucătărie, debara și hol, și anexe gospodărești – adăpost animale și bucătărie furajeră, edificate pe terenul mai sus menționat situat în localitatea Șieu Măgheruș, la nr. administrativ 166, conform descrierii din expertiza și tabelul de mișcare parcelară întocmite în cauză de expertul P. V..
În urma măsurătorilor efectuate de expertul P. V., rezultă o diferență între suprafața scriptică și cea reală a nr. top. 1435 1436/1/1 și 1437/1/1/2, prin raportul de expertiză propunându-se rectificarea mențiunilor din cartea funciară, în sensul actualizării suprafețelor acestor nr. top. la 5.500 mp, cât este în realitate, schița CF fiind la scară concretuală, iar cartea funciară nu garantează suprafața.
Astfel, în temeiul dispozițiilor art.33 din Legea nr.7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, s-a dispus rectificarea suprafeței de teren înscrisă în CF nr.25.266 Șieu Măgheruș nr.top. 1435/1/1/2, 1436/1/1, 1437/1/1/2, în sensul majorării acesteia de la 3.307 mp, la suprafața reală de 5.500 mp, conform măsurătorilor efectuate în cadrul raportului de expertiză, întocmit de expert P. V., recepționat și admis de OCPI Bistrița – Năsăud prin procesele-verbale de recepție nr. 429/07.04.2014, nr.443 și 444/09.04.2014, ce face parte integrantă din hotărâre.
În ce privește stabilirea liniei de hotar între imobilele părților, s-a constatat că expertul P. V. relevă faptul că cele două terenuri identificate se învecinează, meta dintre imobilul proprietatea pârâților M. și imobilul proprietatea reclamantului M. I. fiind descrisă pe planul de ansamblu Planșa nr.4 - anexă la raportul de expertiză (f.401), astfel: meta pârâților M. cu terenul reclamantului cu nr. cad. 26.702 este dată de punctele A-B-C-D-E de coordonate descrise pe Planșa nr. 4; meta pârâților M. cu terenul reclamantului cu nr. cad. 26.701 este dată de punctele F-G de coordonate descrise pe Planșa nr. 4.
Potrivit art. 584 din vechiul cod civil, orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa, astfel că, raportat la aceste dispoziții legale și la starea de fapt reținută, s-a admis cererea și s-a stabilit linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanților-reconvențional M. V. și M. A. și imobilul reclamantului M. I. pe aliniamentul dat de punctele A-B-C-D-E și F-G, astfel cum s-a menționat în planșa nr.4 și trasat conform schiței de detaliu anexă la raportul de expertiză topografică efectuat în cauză de expertul P. V., ce face parte integrantă din hotărâre.
În temeiul disp.art. 20 din Legea 7/1996, s-a dispus întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit de reclamanții-reconvențional M. V. și M. A., în cote părți egale, cu titlu de cumpărare, asupra terenului în suprafață de 2.900 mp., identificat în TP 31.879/1 1.02.2000 prin parcela 24 din . de locuit în regim parter, compusă din două camere, baie, bucătărie, debara și hol, și anexe gospodărești – adăpost animale și bucătărie furajeră, edificate pe terenul mai sus menționat, precum și asupra terenului în suprafață de 4.575 mp situat în intravilanul localității Șieu Măgheruș, rid „La P.”, identificat în TP 32.763/07.04.2006, parte din parcelele 254 și 254/1 din . de expertiză tehnică judiciară și tabelului de mișcare parcelară întocmite de expertul P. V., recepționate și admise de OCPI Bistrița – Năsăud prin procesele-verbale de recepție nr. 429/07.04.2014, nr.443 și 444/09.04.2014, ce fac parte integrantă din hotărâre.
Totodată, având în vedere că reclamantul M. I. nu a achitat diferența onorariului expert încuviințat de instanță, a fost obligat să achite în contul Biroului Local de Expertize de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud suma de 375 lei, reprezentând diferență onorariu expert, din decontul total încuviințat de instanță, pentru expertiza efectuată în acest dosar de expertul P. V..
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs, în termen legal, reclamantul M. I., prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea în parte a hotărârii în sensul exonerării sale de la plata sumei de 375 lei, reprezentând diferență onorariu expert P. V., pentru motivele ce succed.
Expertiza lui P. V. este copiată după expertiză și măsurătorile efectuate de ing.B. D., în baza căreia terenul în litigiu (partea care îi aparține) a fost înscris în cartea funciară în luna mai 2013, cu nr._, respectiv_ Șieu Măgheruș. Expertiza lui P. V. cuprinde măsurările și planșele expertului ing.D. B., copiate din dosarul aflat la OCPI Bistrița-Năsăud. În pag.2 a expertizei, P. V. precizează că au fost convocate părțile și s-a deplasat la imobilele în litigiu, dar recurentul nu a fost convocat. De altfel, nu avea nevoie de măsurători, din moment ce le-a luat de-a gata din expertiza ing.D. B., depusă la OCPI Bistrița-Năsăud.
În 14 mai 2006, a făcut o înțelegere cu vecinii terenului în litigiu, M. V. și soția M. A., și au stabilit mejdia între terenurile lor. Înțelegerea a fost depusă într-un exemplar la registratura Judecătoriei Bistrița și un alt exemplar s-a înmânat expertului P. V., în data de 2.06.2006, de către av.P. V.. Din iunie 2006 și până în aprilie 2013, adică 7 (șapte) ani, de nenumărate ori (atât reclamantul, cât și soția sa) au vorbit cu expertul P. V. să vină în Șieu Măgheruș să efectueze expertiza. Le promitea de fiecare dată că vine, îi deconta deplasarea și diurna, iar el nu se prezenta la întâlnire, neanunțându-l telefonic că nu poate veni, deși știa că se deplasa din Cluj-N. și își ia liber de la serviciu. Din această cauză judecarea procesului s-a amânat atât de mulți ani. Această tracasare a durat șapte ani, până în 2013, când, la sugestia Primarului comunei Șieu Măgheruș, l-a contactat pe ing. D. B., expert cadastral, care a efectuat expertiza și înscrierea în cartea funciară a terenului aflat în litigiu.
Pârâții M. V. și M. A. au lăsat la aprecierea instanței soluția ce se va adopta în recurs.
Ceilalți intimați nu și-au exprimat poziția față de calea de atac declanșată de reclamant.
Recursul nu este fondat și se va respinge ca atare.
Expertiza efectuată în cauză, contestată atât la fond, la termenul din 26 septembrie 2014 (f.90), când apărătorul reclamantului a arătat că partea pe care o reprezintă refuză să plătească diferența onorariului expertului întrucât nu le este utilă părților, cât și în recurs, reprezintă incontestabil o probă necesară pentru corecta dezlegare a raporturilor juridice deduse judecății.
Din examinarea acesteia rezultă cu prisosință că expertul nu s-a rezumat doar la reluarea măsurătorilor și planșelor (notate cu nr.1/a și 1/b) întocmite de expert B. D. (f.396, 397) în vederea întabulării dreptului de proprietate al reclamantului în cartea funciară. Specificul cauzei determinat de obiectul acțiunii introductive – revendicare teren, retragere gard, demolare edificate de către pârâți, precum și cel al cererii reconvenționale întregite (f.50,51) – stabilire linie de hotar între suprafețele limitrofe aparținând reclamantului și pârâților impunea realizarea unei lucrări mult mai complete în care să se cuprindă identificarea, pe lângă cele ale reclamantului, inclusiv a bunurilor imobile ce aparțin pârâților, operațiune ce implică poziționarea lor în localitate, stabilirea ridului, vecinătăților, a suprafețelor scriptice și a celor reale, a folosinței actuale, a titlurilor de proprietate și a cărților funciare în care sunt înscrise, a porțiunii de teren pretins ocupată de pârâți, a gardului ce delimitează în prezent terenurile, a părții din construcțiile pârâților ce se susținea prin cererea de chemare în judecată că s-ar fi ridicat pe terenul revendicat, a schiței tuturor bunurilor, și, nu în ultimul rând, trebuia trasată linia despărțitoare dintre proprietăți cu luarea în seamă a planșelor în care sunt evidențiate imobilele recurentului. D. în acest sens expertul P. V. a folosit, în mod cu totul corect, lucrările celuilalt expert, B. D., tocmai pentru a nu se încălca întinderea dreptului întabulat al reclamantului.
Toate aceste date se regăsesc în expertiză și sunt esențiale în rezolvarea speței deoarece numai în prezența tuturor elementelor enunțate prima instanță putea să pronunțe o sentință aptă să fie pusă în executare.
Contrar criticilor recursului, însăși înțelegerea scrisă întocmită între părți (f.190) semnala clar că pentru desăvârșirea ei s-a convenit asupra nevoii administrării unei asemenea dovezi prin care expertul să arate suprafața de teren proprietate a reclamantului ocupată de pârâți, să fixeze linia de mejdie dintre cele două proprietăți pe aliniamentul casei de locuit a pârâților, respectiv colțul casei din față ( retrăgând spre interior anexa), urmând ca picurul streșinei de la casa pârâților să cadă pe terenul reclamantului și să execute raportul de expertiză potrivit înțelegerii, cu propuneri de întabulare pe pârâții cumpărători.
Susținerea necitării recurentului cu ocazia măsurătorilor în teren este înlăturată de borderoul scrisorilor recomandate cu confirmare de primire de la filele 414-415, unde se atestă că reclamantului i s-a înmânat personal înștiințarea corespunzătoare. De altfel, această neregularitate nu s-a invocat în fața primei instanțe în condițiile art.108 alin.2, 3 din codul de procedură civilă și nu se afirmă că i-a produs vreo vătămare din moment ce în două rânduri a învederat instanței de fond că nu ridică obiecțiuni la lucrarea de expertiză (f.421, 471).
Judecătoria, în baza art.22 alin. 2, 3 și în conformitate cu criteriile prevăzute de articolul 23 din O.G.2/2000 ( complexitatea lucrării și de volumul de lucru depus) a încuviințat justificat onorariul definitiv al expertului, de 1.200 lei, din care celui din urmă îi revine 822 lei, restul reprezentând rețineri legale.
Nu s-a demonstrat că recurentul a suportat și alte cheltuieli aferente expertizei, prin achitarea unor sume suplimentare lui P. V., singura dovadă este cea de la fila 41, de plată a avansului de 200.000 lei ROL.
Este adevărat că durata procesului s-a prelungit datorită nedepunerii lucrării la termenele ordonate de prima instanță, însă neîndeplinirea obligației legale a fost sancționată de judecător prin aplicarea a unui număr de 15 amenzi, potrivit dispozițiilor art.108 ind.1 pct. 2 lit.c Cod procedură civilă (f.73, 90, 108, 121, 195, 215, 221, 227, 234, 243, 326, 337, 340, 344, 378).
Diferența de onorariu (750 lei) s-a împărțit pe jumătate între reclamant și pârâți pentru că, identic cu cheltuielile proprii grănițuirii, și cheltuielile de judecată trebuie suportate de toate părțile litigante în mod egal, în lipsa culpei vreuneia dintre ele, cum este și cazul procesului de față, concluzie redată în raportul analizat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. I., domiciliat în Cluj-N., ., ., împotriva sentinței civile nr.7381/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ 2014*.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 ianuarie 2014.
Președinte, Judecători, Grefier,
I. C. S. I. – N. C. V. V.
Red.I.C./ Dact.V.V./ 16.01.2015
Judecător fond: B. V.
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Legea 10/2001. Decizia nr. 19/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD → |
|---|
