Obligaţie de a face. Decizia nr. 51/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
| Comentarii |
|
Decizia nr. 51/2015 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 08-04-2015 în dosarul nr. 51/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 51/R/2015
Ședința publică din data de 08 aprilie 2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: G. C. F., președinte secție
JUDECĂTOR: C. N.
JUDECĂTOR: I. S., vicepreședinte tribunal
GREFIER: A. Ș.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de pârâții M. M. și H. M. împotriva sentinței civile nr. 9066/2014, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect revendicare imobiliară, obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pârâții-apelanți M. M. și H. A., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Tribunalul aduce la cunoștința părților că la data de 03.04.2015 în cauză s-a formulat cerere de abținere de către d-l judecător B. M. L., întrucât a făcut parte din completul de recurs care a pronunțat decizia civilă nr. 319/R/2011 a Tribunalului Bistrița-Năsăud în dosarul nr._, abținere care a fost admisă în ședința camerei de consiliu din data de 08.04.2015, prezentul complet păstrând cauza spre soluționare.
Recurentul M. M. depune la dosar chitanța de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 146 lei și timbrul judiciar de 1,5 lei, aspect față de care tribunalul constată ca fiind legal timbrat prezentul recurs.
Recurenții prezenți M. M. și H. A. declară că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, tribunalul declară închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Pârâtul–recurent M. M., solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de demolare a casei de pe terenul în litigiu, cu obligarea intimatului S. V. la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâta-recurentă H. A. solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de demolare a casei recurentului M. M., cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra recursului.
TRIBUNALUL
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr. 9066/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 13 noiembrie 2014 în dosarul nr._ s-a admis acțiunea în revendicare formulată de reclamantul S. V. în contradictoriu cu pârâții M. M. și H. M. având ca obiect revendicare imobiliară și în consecință au fost obligați pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren în suprafață de 897 mp înscris în CF_ Mărișelu nr. cadastral 252, imobil identificat prin expertiza judiciară topografică efectuată de expert judiciar P. L. D.; să demoleze construcțiile: casă de locuit (compusă din o cameră și o verandă) cu fundație de piatră și pereți de lemn, acoperită cu țiglă și magazie de lemn, amplasate pe imobilul teren în suprafață de 897 mp înscris în CF_ Mărișelu nr. cadastral 252, în caz contrar fiind autorizat reclamantul să demoleze construcțiile pe cheltuiala pârâților.
S-a dispus obligarea pârâților la plata către reclamant în solidar a sumei de 1462,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 259 lei taxă de timbru, 3,3 lei timbru judiciar și 1200 lei onorariu expert.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a reținut faptul că în cadrul dosarului nr._, reclamantul din prezenta cauză a solicitat în contradictoriu cu pârâții din prezenta cauză, obligarea pârâților la demolarea construcției cu pereți din lemn și fundație din piatră construită de aceștia pe terenul dobândit de reclamant și mama sa prin sentința civilă nr. 6714/2009 pronunțată de Judecătoria Bistrița.
În acest dosar, prin decizia nr. 319/2011 s-a respins cererea de demolare formulată de reclamanți, în motivare reținându-se că pârâții nu au fost de rea credință la data edificării construcției.
Reținerea în cadrul dosarului anterior a faptului că pârâții nu au fost de rea credință la data edificării construcției în litigiu, nu împiedică instanța în prezentul dosar să analizeze această calitate a pârâților, reținerea anterioară având putere de lucru judecat în sensul de prezumție, respectiv probă în prezentul proces și nu de autoritate de lucru judecat ce ar împiedica instanța să reanalizeze cele reținute anterior.
Instanța a reținut pe baza expertizei judiciare topografice efectuate în cauză că imobilul teren în litigiu a făcut obiectul legii fondului funciar, fiind emis titlul de proprietate nr._/2008 pe numele lui M. G. (decedat la data introducerii prezentei acțiuni) tatăl și respectiv soțul pârâților.
La data de 22.04.2003, M. G. și pârâta M. A., au încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare cu antecesorii reclamantului S. V., antecontract în care se menționează că imobilele se transmit către cumpărători libere de orice sarcini.
Antecontractul menționat a fost validat de instanța de judecată prin sentința civilă nr. 6714/2009 pronunțată în dosarul nr._ .
La momentul în care reclamantul și mama sa au promovat acțiunea de validare a antecontractului, pe terenul din litigiu nu erau edificate construcțiile în litigiu, casă și magazie. Pentru a ajunge la această concluzie, instanța a reținut că defunctul M. G. a solicitat certificatul de urbanism pentru edificarea casei de locuit la data de 13.02.2008 tocmai pentru întocmirea documentației proiect construire casă, cerere inutilă în situația în care casa ar fi fost deja construită.
Edificarea construcției după data introducerii cererii obiect al dosarului nr._, este confirmată și de răspunsul pârâtului M. M. care la întrebarea 3, răspunde că tatăl și mama sa i-au dat voie să construiască, și atunci și în prezent având titlu de proprietate.
Ori, titlul de proprietate a fost emis în anul 2008, mai exact pe data de 07.03.2008, la aproximativ un an de la introducerea acțiunii în dosarul nr._ .
În ce privește calitatea pârâților de constructori de rea credință sau bună credință, instanța a reținut că nu este relevantă în cauză cât timp nu este pusă în discuție problema accesiunii imobiliare, în cadrul căreia sunt relevante situațiile constructorului de bună sau rea credință.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1073 și art. 1076 cod civil de la 1864, dispoziții care dau reclamantului dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației pârâților și de a solicita a se distruge ce s-a făcut cu încălcarea obligației de a nu face.
În cauză, prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 22.04.2003 între M. G. și pârâta M. A. și antecesorii reclamantului S. V., promitenții vânzători și-au luat obligația să transmită terenul vândut liber de orice sarcină. Cât timp antecontractul a fost validat prin sentința civilă nr. 6714/2009 s-a recunoscut judiciar definitiv și irevocabil obligația pârâților din acel dosar de a transmite către reclamanții din respectivul dosar a terenului liber de orice sarcină și implicit obligația pârâților de a nu construi pe teren, caz în care terenul nu ar mai fi liber de sarcini.
Este adevărat că la data pronunțării sentinței civile nr. 6714/2009, construcția fusese deja edificată pe teren, respectiv în intervalul de la introducerea acțiunii (mijlocul anului 2007) și până la pronunțarea sentinței (noiembrie 2009), însă dreptul de creanță al reclamanților de a primi terenul liber de orice sarcini s-a născut prin antecontractul încheiat la data de 22.04.2003, sentința pronunțată la data de 30.11.2009 recunoscând doar acest drept și nu dându-i naștere.
În ce privește imobilul teren în litigiu, deși prin sentința civilă nr. 6714/2009 s-a validat antecontractul de vânzare-cumpărare anterior precizat și s-a pronunțat o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, pârâții nu au înțeles să respecte sentința civilă definitivă și irevocabilă ce dă naștere dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului teren în litigiu și în consecință raportat art. 480 cod civil de la 1864, care îi dă dreptul proprietarului de a se bucura și a dispune de terenul său în mod exclusiv și absolut, instanța a obligat pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren în suprafață de 897 mp înscris în CF_ Mărișelu nr. cadastral 252, imobil identificat prin expertiza judiciară topografică efectuată de expert judiciar P. L. D..
În acest mod au fost înlăturate susținerile pârâților referitoare la încheierea anterioară a unui contract de schimb și nu a unuia de vânzare cumpărare cu privire la terenul în cauză, întrucât contrazic dispozitivul unei sentințe civile definitive și irevocabile.
Cât timp reclamantul are dreptul de creanță constând în dreptul de a cere pârâților să transmită terenul liber de orice sarcini, instanța a admis și capătul de cerere al reclamantului referitor la obligarea pârâților la demolarea casei și magaziei edificate pe terenul în litigiu, aceste imobile constituind adevărate sarcini asupra terenului în litigiu, cât timp s-a inserat în contract că promitenții cumpărători vând terenul arabil în suprafață de 897 mp, fără a preciza că au construit ceva pe el, în acest mod instanța restabilind dreptul de creanță al reclamantului încălcat de către pârâți prin edificarea casei și magaziei în litigiu.
Având în vedere prevederile art. 1077 cod civil de la 1864, reclamantul a fost autorizat să execute chiar el obligația de a face (demolare construcții) pe cheltuiala pârâților în situația în care pârâții nu vor executa de bunăvoie hotărârea judecătorească.
Raportat la dispoziții art. 274 Cod procedură civilă de la 1865, instanța a obligat pârâții în solidar (aceștia justificându-și apărarea pe calitatea de moștenitori ai terenului soțului, respectiv tatălui defunct) la plata cheltuielilor de judecată dovedit a fi făcute de pârât și a obligat pârâții la plata către reclamant în solidar a sumei de 1462,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând: 259 lei taxă de timbru, 3,3 lei timbru judiciar, 1200 lei onorariu expert.
În drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 480, art. 1073, art. 1076, art. 1077 Cod civil, art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâții, solicitând admiterea recursului, schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de demolare a construcțiilor.
În motivare s-a arătat că imobilele construcții nu sunt situate pe terenul în suprafață de 897 m.p., ci pe terenul existent înainte de regularizarea râului „Valea Măgurii”.
Intimatul deține suprafața de 3714 m.p. ce include și terenul cumpărat de la recurenți, iar în urma regularizării râului suprafața ce aparținea casei recurenților a fost împărțită de râu, ceea ce a dus recurenții în vecinătatea intimatului și a suprafeței vândută acestuia, care nu include terenul de 150 m.p. care revenea recurenților din curtea casei înainte de regularizarea râului, folosită de recurenți și după vânzarea terenului de 897 m.p.
În drept nu s-a invocat nicio dispoziție legală.
Recursul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, anulate la dosar (f. 22).
Intimatul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus apărări scrise la dosar.
La termenul de judecată din data de 25 martie 2015 (f. 19) tribunalul a calificat calea de atac a fiind recursul și nu apelul, având în vedere caracterul evaluabil în bani a litigiului și valoarea acestuia, care nu depășește limita de 100.000 lei.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, în limitele recursului declarat, tribunalul reține că acesta nu este fondat.
Așa cum rezultă din cuprinsul cererii de recurs pârâții au contestat numai soluția de demolare a construcțiilor nu și cea pronunțată asupra cererii de revendicare formulată de reclamant.
Prin urmare, soluția adoptată în privința revendicării a devenit irevocabilă ca urmare a neatacării acesteia.
Conform poziției recurenților construcția existentă la data soluționării irevocabile a dosarului nr._ al Judecătoriei Bistrița și-a modificat componența ca urmare a unor adăugiri în anul 2014 (o nouă cameră, o verandă) și a edificării de noi anexe gospodărești (cotețe).
Recurenții critică soluția obligării acestora la demolarea construcțiilor numai pe considerentul că imobilele nu se află pe terenul proprietate a intimatului, de 897 m.p., dobândit prin cumpărare de la recurenți.
Nu se critică soluția pe considerentul că printr-o hotărâre anterioară s-a respins cererea de demolare a construcției – casă de lemn cu o cameră, fără fundație – obiect al prezentului litigiu, pentru ca instanța de recurs să analizeze dacă în cauză este aplicabilă teza reținută de instanța de fond, aceea a puterii de lucru judecat ca prezumție, ca probă în dosar și nu ca autoritate de lucru judecat ori dacă ceea ce s-a statuat printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă mai poate fi contrazis printr-o altă hotărâre posterioară, pronunțată într-un alt proces, cât timp indiferent dacă este bună sau nu o hotărâre odată devenită irevocabilă se prezumă că exprimă adevărul, neputând fi contrazisă, ea impunându-se instanței judecătorești (desigur numai în privința construcției existente la data pronunțării deciziei în dosarul nr._ al Judecătoriei Bistrița - casă de lemn cu o cameră) prin efectul pozitiv al lucrului judecat, care presupune ca ceea ce a stabilit o instanță să nu fie contrazis de cea ulterioară.
Soluția demolării construcțiilor se impune așadar a fi analizată numai prin prisma motivului de recurs invocat, acela al situării lor pe alt teren decât cel recunoscut ca fiind proprietate a intimatului.
Acest motiv de recurs nu este întemeiat, întrucât așa cum rezultă cu evidență din lucrarea de expertiză întocmită în cauză (f. 68 dosar fond) construcțiile sunt amplasate de terenul de 897 m.p. înstrăinat intimatului de recurenta H. A. și numitul M. G., prin antecontractul de vânzare-cumpărare din 22 aprilie 2003 validat de instanță în dosarul nr._ al Judecătoriei Bistrița.
Concluziile lucrării de expertiză nu au fost contestate de pârâții recurenți.
Totodată, edificarea construcțiilor pe terenul în litigiu a fost recunoscută de recurenți la interogatoriu (răspunsul nr. 2 - f. 27, 28 dosar fond). De altfel, teza amplasării construcțiilor pe alt teren decât cel de 897 m.p. proprietate a intimatului a fost avansată numai în calea de atac.
În baza considerentelor relevate, examinând recursul numai în limitele criticii aduse soluției atacate și reținând că motivul de recurs invocat nu este întemeiat, tribunalul în baza art. 312 C.proc.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții M. M., CNP_, domiciliat în comuna Mărișelu, ., județul Bistrița-Năsăud și H. A., CNP_, domiciliată în comuna Mărișelu, ., județul Bistrița-Năsăud împotriva sentinței civile nr. 9066/2014 pronunțată de Judecătoria Bistrița la data de 13 noiembrie 2014 în dosarul nr._, pe care o menține ca fiind legală și temeinică.
Fără cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 08 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
G.-C. F. C. N. I. S. A. Ș.
red. FGC/dactilografiat FGC/2 ex./14 aprilie 2015
judec. fond B. M. A.
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 163/2015. Tribunalul BISTRIŢA... | Pretenţii. Decizia nr. 52/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD → |
|---|
