Pretenţii. Încheierea nr. 32/2015. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD

S-a reținut că, La data de 19.07.2012, în urma accidentului cauzat de către numitul P. N. S. a decedat L. I. (soțul, tatăl, fiul și respectiv fratele reclamanților 1-11). Accidentul a fost produs cu autoturismul având nr. de înmatriculare_, vehicul care la acea dată deținea o asigurare RCA la . poliței de asigurare RCA RO/16/H16/DV_ (valabilă de la 23.06.2012 și până la 22.12.2012).

P. de pe lângă Judecătoria Năsăud, prin Rezoluția din data de 18.10.2013, a reținut că numitul P. N. S., în calitatea sa de conducător auto, a avut culpă exclusivă în producerea accidentului, întrucât acesta nu a oprit anterior trecerii la nivel cu calea ferată, situație în care acesta se face vinovat de comiterea infracțiunii de ucidere din culpă față de numitul L. I., respectiv vătămare corporală din culpă față de reclamantul F. I. V. (cei doi fiind pasageri în autoturismul implicat în accident).

Întrucât făptuitorul a decedat, organul de urmărire penală a dispus neînceperea urmăririi penale, situație în care succesorii legali ai persoanei decedate au formulat prezenta acțiune civilă.

Verificând competența de soluționare a prezentei cauze, în raport de cuantumul despăgubirilor solicitate, mai mare de 200.000 lei (RON) și având în vedere dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. j, coroborat cu dispozițiile art. 95 pct. 1 NCPC, instanța constată că nu este competentă material în soluționarea cauzei, astfel că, în baza dispozițiilor art. 132 alin. 3 NCPC, a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Beclean, invocată de către mandatara reclamanților.

Dată fiind această soluție, în baza dispozițiilor art. 129 alin. 2 pct. 2 NCPC, va declina competența de soluționare a cauzei având ca obiect pretenții, în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, Secția I Civilă.

Dosarul a fost înregistrat cu același număr la Secția I civilă a Tribunalului Bistrița Năsăud, fiind repartizat aleatoriu spre soluționare completului 1 fond.

Potrivit dispozițiilor art. 200 alin. 1 din Codul de procedură civilă, așa cum a fost modificat prin Legea nr.138/2014, completul căruia cauza i-a fost repartizată, a verificat dacă cererea de chemare în judecată este de competența sa și, pentru considerentele ce urmează a fi expuse, se constată că prezenta cauză nu este de competența secției I civile ci aceasta este de competența secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal a acestui tribunal.

În acest sens se reține că, reclamanții au chemat în judecată, în calitate de pârâtă, o societate de asigurare, respectiv Societatea „E.” SA, solicitând obligarea acesteia la plata de despăgubiri.

Competența materială (ratione materiae) sau de atribuțiune este definită ca fiind acea formă a competenței prin care se delimitează, pe linie verticală, sfera de activitate a diferitelor categorii de instanțe care fac parte din sistemul judiciar. Normele de competență materială sunt cuprinse atât în Codul de procedură civilă, cât și în Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară. Astfel, instituția competenței materiale aparține atât organizării judecătorești, cât și procesului civil, respectiv după cum se ia în considerare aspectul ei funcțional sau cel pur procesual.

Sub aspect funcțional, fiecare categorie de instanțe are anumite atribuțiuni jurisdicționale iar sub aspect procesual, în raport cu natura și obiectul litigiului sau, atunci când este cazul, și a valorii interesului litigios, fiecare instanță este în drept să soluționeze anumite cauze.

Dispozițiile art.36 alin.3 raportat la alin.1, din Legea nr. 304/2004 republicată prevăd că, în cadrul tribunalelor ca instanțe cu personalitate juridică, organizate la nivelul fiecărui județ și al municipiului București, funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, societăți comerciale, registrul comerțului, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale”.

Organizarea secțiilor specializate în cadrul tribunalelor este prevăzută și de dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, pentru punerea în aplicare a Codului civil.

Odată cu . noului Cod civil, 1 octombrie 2011, fostele secții comerciale din cadrul tribunalelor au fost redenumite, în secții civile, ca urmare a faptului că denumirea de comerciant a fost înlocuită de cea de profesionist, fiind abandonată și expresia de activitate de comerț sau comercială din fostul Cod comercial, care a fost înlocuită cu expresia de „exploatare a unei întreprinderi”.

Astfel, conform art.3 alin.2 și alin.3 din Codul civil, sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere. Constituie exploatarea unei întreprinderi exercitarea sistematică de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ.

Dispozițiile art.8 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, prevăd că noțiunea de „profesionist” prevăzută la art.3 din Codul civil include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a Codului civil.

Tribunalul constată că, în prezenta cauză, reclamanții au chemat în judecată pe pârâta Societatea „E.” SA, care este societate autorizată să desfășoare activități de asigurare și reasigurare, pentru a răspunde patrimonial, în baza contractului de asigurare pe care pârâta l-a încheiat cu persoana vinovată de producerea prejudiciului suferit de reclamanți.

Așa fiind, se reține că, potrivit dispozițiilor legale anterior arătate, pârâta are calitatea de profesionist.

Cum pârâta are calitatea de profesionist iar acțiunea se întemeiază pe răspunderea civilă a profesionistului și cum, în cadrul Tribunalului Bistrița-Năsăud este organizată secție specializată, competentă să soluționeze procesele cu profesioniști, în considerarea principiului specializării, reglementat de textele legale arătate, se impune ca prezenta acțiune să fie judecată de secția specializată, respectiv de Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Având în vedere că, potrivit art.200 alin.1 și art.136 din Codul de procedură civilă, dispozițiile privitoare la necompetență și conflictele de competență se aplică, prin asemănare, și în cazul necompetenței secțiilor specializate, se va dispune declinarea competenței în favoarea Secției a II-civile, de contencios administrativ și fiscal a tribunalului și dosarul va fi trimis spre competentă soluționare secției respective.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Declină competența de soluționare a acțiunii civile formulată de către reclamanții L. A. D., L. I. D., R. R. D., L. Lucreția, M. M., L. V., B. R., V. S., L. Ș., L. G. I., B. A. și F. I.-V., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinetul de avocat V. R., din municipiul Bistrița, ..7, județul Bistrișa-Năsăud, împotriva pârâtei Societatea „E.” SA, cu sediul în municipiul București, ..10/A, sector 2, în favoarea Secției a II-a civile, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Bistrița-Năsăud, secție căreia îi va fi trimis dosarul.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședința publică din 3 februarie 2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

R.-I. B. N. G.

Redactat RIB/ tehnoredactat RIB/06.03.2015/4 ex.